2.

Gândirea politică a romanilor

 Roma – întemeiată în sec. 8, devine Republică în 509-27

 În 27 trece în perioada Imperială, când începe Principatul. Regimul trece prin
convulsii, iar Imperiul Roman de apus cade în 476.
 Imperiul dispare însă clădirea Senatului rămâne şi devine Biserică.
 În 27, Octavian se proclamă „prim cetăţean” – principe
 Imperiul avea o Constituţie foarte complexă – consuli
- Comisii
- Senat
- Principi
- Patricienii care erau Senatori
- Plebeii erau Proletari, singura avere fiind
copiii
 Foarte important pentru romani era dreptul – apare clasa de jurişi
- Senat
- Legi scrise
- Opiniile despre legi
 În sec. 6, împăratul Iustinian comandă scrierea unui set de texte
- „Corpus Iuris Civilis” (Tezairil Dreptului Roman), care reuneşte legile existente
şi opiniile legate de legi.
- „Digesta” (opinii din 529)
 Dreptul roman are mai multe componente
- Dreptul străinilor
- Dreptul familiei – instituţie fundamentală compusă din clienţi, servitori, sclavi,
copii, mamă, tată, liberţi
- PATER FAMILIAS – capul familiei, putere totală (decide
daca copiii trăiesc sau nu, îi poate vinde în sclavie, pe băieţi de
3 ori iar pe fete de n ori)
- Contează calitatea de a fi cetăţean (Cives romanum sunt)
 Comparaţiile cu grecii
1. Grecii – uniune de polisuri
Romanii – uniuni de oraşe dar sub conducerea Romei
- Unitatea de bază este oraşul conducător
 - Cetăţean = locuitor al Romei
2. Grecii – oraşele tind să fie mici
Romanii – proiecţia puterii şi întinderea Romei este mare
3. Grecii – cap de familie – despot
Romanii – cap de familie – dominus
 Roma avea un regim mixt, condus iniţial de consul, componenta populară avea
reprezentanti numiti tribuni, economia se baza pe sclavi(servus), era stăpâna lumii
cunoscute ce s-a bucurat de expansiune până în sec. 2
 Filosofia politică romană
1. ORATORI
- Cicero (politician roman, orator, scrie lucrări de retoricăşi filosofie)  „De oratores”
(Despre oratorie)
”De
inventione” (Despre cum pui argumentele cap la cap)
- Quintilian – teorie despre retorică, despre convingerea publicului
„Vir bonus dicem imperis” (Adevărul începe în orator)
2. ISTORICI
- Titus Livius  „Despre întemeierea Romei”
- Tacitus  „Analele” (cronici)
 „Germania” (bazele ideologiei naziste)
- Polibius  „Teoria ciclurilor politice” (un regim degenereaza in altul)
 „Teoria regimului mixt” (a aplicat teoria Imperiului Roman)
3. FILOSOFI
- Cicero  „De oficiis” (Despre functiile publice)
- Marcus Aurelius, stoic, scrie in greaca
- Seneca, moare in 65
 STOICISM = doctrină de origine greacă, se caracterizează printr-o focalizare accentuată
pe problema destinului. Ei cred că există o soartă pecare trebuie să o acceptăm.
 Şcoala de stoici pune accent pe viaţa disciplinară, astfel apare o teorie despre pasiune şi
disciplina minţii, prin disciplina minţii îşi controlează acţiunile.
 „DE CLEMENTIA” – SENECA

 Seneca (4-65), stoic roman, preceptor al împăratului Nero

 Teoria pasiunii apare în „De clementia” (Despre îngăduinţă), de Seneca, care datează din
55 şi este o carte cu sfaturi adresate lui Nero.
 Cartea începe cu citatul: „O, tu Nero, îţi pun în faţă aici o oglindă”. Motivul scrierii este
acela de a-i transmite că el trebuie să pedepsească ca un monarh şi nu ca un tiran.
 In acest tratat filozofico-politic, scris între 55 si 56 î.H, Seneca exalta monarhia iluminată
si definește conduita politica pe care noul împărat, Nero ar face bine sa o urmeze pentru a
se bucura de o domnie prospera.
 Tratatul era la origine împărțit in 3 cărți dintre care avem doar primele doua.
 De Clementia este singurul exemplu in literatura latina de “ speculum principis” ( oglinda
printului), adică o opera in care autorul își propune sa acționeze cu ajutorul cuvintelor,
precum o oglinda in mâinile printului in asa fel ca acesta din urma sa poată învață si
intelege virtuțile care trebuie să-l caracterizeze. O parte semnificativă al acestui tratat îl
joaca opoziția între un mod negativ de viața si unul pozitiv.
 In prefața, filozoful își exprima intenția de a-și asuma rolul de oglinda in mâinile
printului ( nu este o întâmplare, Seneca era si prefectul lui Nero) si de a-și articula
reflexia despre clementa in trei secții:
- Benevoleta zeilor in a permite scrierea acestei cărți
- Originea si comportamentul tipice clemenței
- Cum sa devenim clemenți
 Clemenţa este un act ce îl apropie pe suveran de protecţia divină. Un suveran trebuie să
fie îngăduitor, deşi are puterea de a pedepsi.
 Regimurile bune se referă la cele care respectă legea, iar cele rele se referă la cele care nu
o fac. Relaţia dintre suverani şi supuşi este una de complicitate cand nu se respectă legea.
 In prima carte clementa este descrisă ca fiind cea mai umană virtute existența, ea fiind
tipica regilor si printilor.
 Nu întâmplator Seneca acorda acest privilegiu doar acestor persoane ci pentru ca el
considera ca aceștia constituie inima iar statul constituie corpul; asa cum inima are nevoie
de corp si invers, asa printul are nevoie de stat si invers, iar pentru ca inima sa
funcționeze bine are nevoie de regina virtuților: toleranta.
 Printul fiind clement fata de cetățeni, in realitate este clement fata de el însuși. Beneficiile
pe care Seneca le enumera in urma clemenței sunt varii: cu cat esti mai clement cu atat ai
 mai multă glorie, esti mai iubit de popor si acesta va avea tendința de a-și apăra propriul
suveran.
 Reflexia continua cu o serie de exemple de suverani clemenți si cruzi si cu efectele
comportamentului lor. Suveranul clement este paragonat unui medic, unei albine regina,
unui zeu, soarelui iar suveranul crud este comparat cu in tiran.
 In a doua carte reflexia centrală este măsura necesară in a pedepsi si a fi clemenți.
Clementa este in opoziție cu bestialitatea, aceasta din urma fiind viciul tiranilor însă nu
este permis excesul clemenței care duce explicit la compasiune ( văzută ca un viciu
deoarece te poate împiedica in a lua o decizie corecta si a aplica o pedeapsa justa,
purtându-te intr-o implicare emoțională).
 Un bun suveran nu se va lasă niciodată influențat de suferința altora.
 In legătura cu legile, ele trebuie respectate de popor, singurul care nu are nevoie sa
apeleze la ele pentru a judeca este suveranul, purtător al clemenței.
 Atât monarhul cât şi tiranul pot ucide legal şi nu numai, dar monarhul stoic dă viaţă.