Locuri sacre

În perspectiva temei de locuri sacre subiectul este foarte complex de analizat, conceptul
ținând cont de idea lui Eliade despre sacru și profan. Locurile sacre sunt locuri care aparțin
divinității, le sunt interzise oamenilor și trebuie a fii respectate ca atare. Pot aparține atât
entităților pozitive cât și a celor negative. Trăsătura comună a acestor locuri este dată de energia
care este transmisă enoriașului sau simplului trecător. În general în jurul acestor locuri se
construiesc puternice povești care explică sacralitatea locului și aduc respectul oamenilor.
De analizat pe de altă parte este și modul în care fiecare generației transmite alteia
sacralitatea locului. Farmecul este reprezentat de transmiterea acestora prin viu grai și prin
sporirea misterului asupra locului, adăugându-se mereu noi detalii pentru atractivitatea acestuia.
Faptul că iraționalitatea este motorul care întărește sacralitatea locului arată de fiecare loc
capătă proprietatea de sacru în raport cu doza de frică pe care o generează. În funcție de credința
sau de filosofia căruia persoana îi este adeptă fiecare se raportează diferit și la fel aplică și
venerarea sau ignorarea locului.
Tot un mod de venerare a unui loc sacru pe lângă aducerea ofrandelor este și impunerea
fie a unui anumit cod vestimentar fie de creare a unei reguli prin care se interzice accesul unei
anumite categorii de persoane. Faptul că anumite persoane care nu aveau acces au intrat în locul
respectiv aduce după sine o pedeapsă divină, pedeapsă al cărui preț este de obicei moartea. Dacă
aceste locuri sunt un rift între o lume a divinități și o lume a muritorilor încălcarea graniței se
pedepsește mortal deoarece astfel se conservă sacralitatea locului.
Dacă s-ar supuse unei analize logice energiile care se transmit prin intermediul acestor
locuri s-ar putea presupune că trăirile sunt afecte bazate pe teamă sau fascinație față de
respectiva locație. În general persoanele care erau mai susceptibile sau îngăduitoare cu o
anumită credință au remarcat în aceste locuri numite „sfinte” anumite stări de relaxare
sufletească. O altă cauză mai poate fii și procesul de disonanță cognitivă, sau a instinctului de
adaptare la turmă.
De cele mai multe ori în aceste locuri se duc persoane care sunt într-un impas sufletesc
sau trupesc pentru a căpăta „mântuire” (termen asociat vindecării). Dar nu este mic nici
procentul persoanelor care merg pentru a își consolida credința. Pentru a putea înțelege mai
bine cele enunțate anterior putem analiza câteva locuri sacre/sfinte din România precum:
Mânăstirea Frăținei, bisericile rupestre Nămăiești, Corbii de Piatră și Cetăţuia Negru Vodă, din
județul Argeș sau un loc sacru încărcat cu un potențial energetic întunecat pădurea Horia Baciu.
 În toate aceste zone se resimte un potențial energetic destul de ridicat, fiind locații destul
de expresive ale evenimentelor istorice, precum remarcându-se nenumărate povești despre
minunile sau tragediile care s-au petrecut în aceste zone. Fiindcă au un potențial energetic
enorm în ochii credincioșilor au o însemnătate majoră în ochii credincioșilor, dar misterul care
planează în jurul acestora în consolidează, uneori ajungând a atrage chiar și alte persoane în a
crede în ele. Exemple relevante sunt și legendele din folclorul urban sau rural care se formează
în jurul acestora.
Nu există o apreciere unanim acceptată atât de savanți cât și credincioși referitor la
gradul de cât de mult sunt „sacre” ambele tabere având argumente puternice, dar cert este că
acestea contribuie la turism. Turism care este sporit mai departe și prin noile legende care se
formează în jurul lor (a se vedea cazul castelului Bran, înainte și după trecerea autorului Bran
Stocker). Cert că venerarea sau deprecierea acestor locuri arată gradul de spiritualitate sau din
contră de ancorare în știință a unui popor.