Administrarea medicamentelor

Administrarea medicamentelor pe cale orală

Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea

putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale și a intestinului subțire sau gros.
Scopul administrării medicamentelor pe cale orală este de obținere a unor
efecte locale: cicatrizarea ulcerațiilor mucoasei digestive, protejarea mucoasei
gastrointestinale, înlocuirea fermenților digestive și a secreției gastrice în lipsa
acestora, dezinfectarea tubului digestive sau, efecte generale- se resorb la nivelul
mucoasei digestive, pătrund în sânge și apoi acționează asupra unor organe,
sisteme sau aparate.
Contraindicații:
- Medicamentul este inactivat de secrețiile digestive,
- Este un iritant al mucoasei gastrice,
- Pacientul refuză medicamentele,
- Se impune o acțiune promptă a medicamentelor,
- Medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă,
- Se impune evitarea circulației portale.
Forme de prezentare a medicamentelor:
1. Lichide: soluții, mixturi, infuzii, decocturi, tincturi, extracte, uleiuri, emulsii.
2. Solide: pulberi, tablete, drajeuri, capsule, granule, mucilagii.
Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare.
Înaintea administrării se va verifica medicamentul, mixturile se agită înainte
de administrare. La pacienții inconștienți, cu tulburări de deglutiție se introduc
medicamentele prin sondă Einhorn în stomac sau duoden împreună cu
alimentele.
De evitat:
-manipularea comprimatelor direct cu mîna, după scoaterea din ambalaj
-amestecarea medicamentelor cu cărbune medicinal ( reduce acțiunea
medicamentelor)
-administrarea tabletelor sau comprimatelor ca atare la copii cu vârsta sub 2 ani
-atingerea dinților cu soluții acide sau feruginoase care atacă smalțul dentar
-folosirea acelorași pahare, linguri la mai mulți pacienți.
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

Calea respiratorie este utilizată pentru administrarea gazelor sau

substanțelor gazeificate, lichide fin pulverizate sau sub formă de vapori sau prin
injecție intratraheală.
SCOP: -dezinfecția, decongestionarea mucoasei căilor respiratorii,
-îmbogățirea aerului inspirat în oxigen pentru combaterea hipoxiei,
-fluidificarea sputei, expectorația.
INHALAȚIA- reprezintă introducerea substanțelor medicamentoase în căile
respiratorii, antrenate de vapori de apă. Indicată în bronșite, astm bronțic, rinite,
rinofaringite.
OXIGENOTERAPIA- reprezintă administrarea de oxigen prin sondă, cateter nazal,
ochelari de oxigen, mască sau cort de oxigen
Sonda nazală – se introduce o sondă tip Nelaton în nară până la faringe (se
măsoară lungimea sondei de la narină la tragus ).Debit: 4-6 l/min.Sonda nu se
unge cu substanțe grase, uleioase –risc de pneumonie!!!
Cateter nazal- cateter cu orificii laterale multiple, se introduce în nară până în
faringe.
Ochelarii pentru oxigenoterapie se fixează după urechi iar cele două ieșiri din
plastic sau silicon se introduc în cele două nări.
Masca pentru oxigen se fixează acoperind gura și nasul pacientului.
Cortul de oxigen nu poate depăși o concentrație a O2 peste 50%, realizează o
circulație deficitară a aerului ducând la supraîncălzirea pacientului, se impune
astfel folosirea refrigeratoarelor.Debit: 10- 12 l/ min.