3.2.3.

Hrana suplimentară a peştilor

în creşterea extensivă baza trofică naturală a bazinelor de creştere reprezintă sursa principală de hrană pentru
populaţiile de peşti, hrana suplimentară fiind facultativă. în condiţii de creştere intensivă şi superintensivă practicate
în acvacultura modernă, cu densităţi foarte mari la unitatea de volum, hrana naturală este repede epuizată şi trebuie
distribuită hrană suplimentară.
Hrana suplimentară utilizată în acvacultura este cunoscută sub numele de furaje concentrate sau combinate.
După tehnologia de obţinere a acestora ele pot fi furaje combinate vărsate (amestecuri de făinuri furajere), furaje
granulate presate, furaje combinate granulate extrudate -expandate, furaje combinate hidrolizate.
După vârsta peştelui căruia îi sunt destinate furajele combinate, acestea pot fi:
 furaje pentru larve şi alevini (furaje prestarter);
 furaje pentru creşterea puietului (furaje starter);
 furaje pentru peştele de consum (furaje de creştere);
 furaje pentru reproducători.
După complexitatea compoziţiei biochimice şi gradul de acoperire a cerinţelor energetice şi plastice ale
organismului peştelui, furajele complementare pot fi complementare şi complete.
Furajele complementare sunt furaje cu valoare biologică redusă, cu un nivel al nutrienţilor sub necesarul speciei
şi vârstei respective şi care se folosesc în scopul suplimentării hranei suplimentare din bazinele de creştere. Aceste
furaje pot fi amestecuri furajere sau pot fi granulate. Sunt utilizate la creşterea crapului în iazuri şi heleştee şi sunt
destinate hrănirii puietului şi peştelui de consum.
Furajele concentrate complete sunt produse din materii prime furajere de calitate superioară şi care acoperă
necesarul de nutrienţi, vitamine şi minerale al speciei, asigurând o creştere şi o dezvoltare normală, rentabilă din
punct de vedere economic. Aceste furaje sunt în majoritate granulate, mărimea particulelor fiind în funcţie de
mărimea peştilor la care sunt distribuite. Sunt destinate cu precădere speciilor valoroase din punct de vedere
economic: salmonide, acipenseride, etc.
3.2.3.1. Materii prime furajere
După rolul jucat în organism ca surse de nutrienţi, materiile prime furajere utilizate în producerea furajelor pot fi
preponderent surse proteice, de lipide, de glucide, de minerale sau de vitamine.
Principalele surse de proteine folosite în producerea furajelor combinate pentru peşti sunt: făina de peşte, făina
de carne şi sânge, făina şi srotul de soia, srotul de floarea soarelui, drojdiile furajere.
Făina de peşte este sursa majoră de proteine ce intră în furajele pentru salmonide, în proporţii de 25 - 50%, datorită
maltei ei valori nutritive şi gradului mare de digestibilitafe. în furajele pentru ciprinide făina de peşte intră în
proporţii mai mici (15 - 20%) deoarece aceste specii utilizează bine şi sursele de proteine vegetale, mult mai ieftine şi
mai uşor de găsit.
Făina de carne şi de sânge pot fi considerate surse secundare de proteine şi sunt utilizate în proporţii mai reduse
(5 - 15% din reţetă).
Făina şi srotul de soia sunt bine valorificate de majoritatea speciilor de peşti datorită valorii nutritive ridicate. în
anumite limite, srotul de soia poate înlocui parţial făina de peşte din furajele pentru salmonide. Date din literatura de
specialitate arată că introducerea în cantităţi mari a srotului de soia în furaje pentru salmonide nu este recomandabilă
datorită deficienţei în aminoacizi esenţiali, digestibilităţii scăzute şi mai ales a prezenţei unei hemaglutinide şi a unor
inhibatori ai tripsinei şi chemotripsinei.
Seminţele unor oleaginoase precum rapiţa sau bumbacul trebuie utilizate cu prudenţă în hrana peştilor datorită
balanţei necorespunzătoare a aminoacizilor şi prezenţei în compoziţia lor a unor substanţe toxice sau factori
antinutriţionali.
Sursele de glucide folosite în producerea de furaje combinate pentru peşti sunt făina de grâu, de porumb, de orz
şi secară, târâtele acestora. Proporţia în care se folosesc aceste cereale depinde de specie şi de vârsta peştelui.
Salmonidele valorifică slab amidonul din aceste cereale, de aceea se impune prelucrarea acestor materii prime prin
fierbere, presare, expandare, extrudare, etc.
Pentru completarea necesarului de grăsimi din furaje sunt folosite uleiuri vegetale de soia şi floarea soarelui.
Uleiul de peşte, sursă excelentă de lipide linolenice, este scump şi greu de găsit.
Mineralele din furaje sunt suplimentate prin premixiuni minerale, făină de oase, fosfat dicalcic, în proporţii
reduse. Un efect benefic asupra creşterii peştilor şi valorificării hranei îl are tuful vulcanic, datorită suportului mineral
şi acţiunii zeoliţilor naturali care-i conţine.
Suplimentarea vitaminelor din furaje se face prin adăugarea de premixiuni vitaminice sau vitamino - minerale,
diferite pentru fiecare specie. O sursă valoroasă de vitamine o reprezintă drojdia de bere, mai ales prin conţinutul
ridicat de vitamine din complexul B.
3.2.3.2. Furaje concentrate pentru peşti
Furajele concentrate pentru peşti, indiferent de specia şi vârsta cărora le sunt destinate, trebuie să îndeplinească o
serie de condiţii de bază:
-să acopere necesarul de nutrienţi, energie, minerale şi vitamine al speciei şi categoriei de vârstă;
-materiile prime furajere să fie de bună calitate, libere de germeni patogeni şi lipsite de substanţe toxice;
ingredientele furajului să fie foarte bine măcinate, indiferent de mărimea granulei care se produce, deoarece
prin aceasta creşte considerabil gradul de digestibilitate al furajului în ansamblu;
-mărimea granulei de furaj să fie adecvată dimensiunii peştelui, altfel furajul nu este ingerat;
-furajele pentru salmonide să aibă flotabilitate deoarece furajele care cad pe fundul bazinelor de creştere nu mai
sunt consumate de peşti.
Producerea furajelor combinate pentru peşti presupune existenţa unor instalaţii speciale care trebuie să cuprindă
spaţii de depozitare a materiilor prime şi produsului finit, cântare, mori de diferite tipuri, omogenizatoare, instalaţii de
granulare cu toate subansamblele lor.

42