La indivizii imaturi forma, culoarea şi consistenţa gonadelor indică sexul peştilor.

Pentru a uşura stabilirea

diferitelor stadii ale ciclului sexual au fost întocmite diferite scale ale gradului de maturare a gonadelor. La baza
acestora stă evidenţierea maturaţiei gonadelor în diferite stadii ontogenetice (tab. 3.3.4.).
Tabelul 3.4.4. Stadiile de maturare a gonadelor (scara Meyer corelată după Holden-Raitt)
Stadii Caracteristici
I gonadele (ovarele şi testiculele) foarte mici, ocupă o treime din cavitatea abdominală
Imatur
gonadele situate aproape de coloana vertebrală

ovarele de culoare roz-deschis spre alb, nu se disting elementele sexuale

II gonadele ocupă jumătate din cavitatea abdominală, au culoare cenuşie -roz, sunt mai mult sau mai
Inceput de puţin simetrice
maturare

la indivizii adulţi, acesta este stadiul de repaus ce se instalează după depunerea elementelor
sexuale

la o viitoare maturare dezvoltarea gonadelor începe de la stadiul 11

III gonadele ocupă aproape două treimi din cavitatea abdominală

Dezvoltare

ovarele au culoare roşie-portacalie, icrele se disting cu ochiul liber

testiculele au culoare albă-cremoasă, la apăsare nu lasă lapţi

IV Maturare gonadele ocupă toată cavitatea abdominală

testiculele au culoare alb-lăptoasă, la presare emit lapţi

au culoare portocalie-roşiatică, icrele sunt de formă sferică şi sunt vizibile cu ochiul liber

V produsele sexuale sunt eliminate la o uşoară presare a abdomenului

Reproducere

icrele sunt transparente şi mari, în ovare se disting şi icre opace, imature

VI Atrezie (după gonadele moi şi zbârcite acupă circa jumătate din cavitatea abdominală
reproducere)

ovarele sunt puternic vascularizate, mai pot conţine icre degenerate

testiculele cu resturi de spermă neeliminate

In dezvoltarea individuală a peştilor se disting următoarele etape ale ciclului ontogenetic:

 stadiul de embrion - intervalul de timp de la fecundare şi până la eclozarea acestuia;
 stadiul de larvă - ţine de la eclozarea embrionului şi până la resorbţia sacului vitelin;
 stadiul de alevin - de la resorbţia sacului vitelin şi până la apariţia solzilor;
 stadiul de pui - de la apariţia solzilor şi până la maturarea sexuală;
 stadiul de adult - odată cu prima reproducere.
Terminologia utilizată pentru diverse etape ale ciclului ontogenetic nu este unitară. Cele mai multe controverse
sunt pentru definirea noţiunii de alevini şi larve. După Bănărescu (1964) denumirea de larvă sau alevin defineşte
toate stadiile de dezvoltare de la momentul eclozării şi până la apariţia solzilor, cu specificaţia că denumirea de larvă
trebuie folosită pentru stadiile planctonice ale peştilor marini, mult diferite de adulţi (anghile), iar cea de alevini
pentru stadiile bentonice ale speciilor dulcicole şi marine litorale.
Dezvoltarea embrionară cuprinde intervalul de timp după fecundare, în care zigotul parcurge o serie de
etape: segmentarea şi formarea blastulei, gastrulaţia şi formarea foiţelor embrionare, conturarea şi formarea
embrionului, diferenţierea principalelor sisteme şi organe. Perioada se încheie odată cu eclozarea embrionului din
icră sub acţiunea unei enzime produsă de glanda de eclozare, care slăbeşte rezistenţa învelişurilor externe ale icrei şi
micşorează efortul depus de embrion (fig. 3.8., fig. 3.9.).

50