Fig. 3.10.

Larve de crap in diferite etape de dezvoltare

Dezvoltarea postembrionară începe odată cu eliberarea embrionului din icră. Larva eclozată poate fi puţin
mobilă, ca la sturioni, sau chiar imobilă ca la salmonide şi ciprinide. Larvele au o hrănire endogenă, din rezervele
nutritive interne aflate în sacul vitelin. Respiraţia este asigurată de reţeaua sanguină de la suprafaţa sacului vitelin şi
de vasele segmentare. Treptat sacul vitelin se resoarbe, larva trece la o hrănire mixtă (endogen - exogenă), apoi la o
hrănire exogenă şi ajunge la stadiul alevin (fig. 3.10.). Aceştia capătă treptat trăsături caracteristice adulţilor şi încep
să manifeste un comportament caracteristic speciei. Odată cu apariţia solzilor, individul trece în stadiul de pui, apoi
într-un interval variabil în funcţie de specie, are loc dezvoltarea aparatului reproducător. Din momentul primei
reproduceri individul a intrat în stadiul de adult.

3.3.2. Reproducerea artificială a peştilor

Prin reproducere artificială la peşti se înţelege complexul de condiţii şi mijloace create de om în vederea
realizării procesului de înmulţire şi dezvoltare a descendenţilor. Reproducerea artificială nu modifică fenomenele
naturale esenţiale ale înmulţirii (maturarea elementelor sexuale, fecundare, dezvoltare embrionară şi postembrionară),
ci le asigură o desfăşurare normală, în condiţiile special create. Scopul final este mărirea efectivului piscicol al
bazinelor naturale şi amenajate, afectate tot mai puternic de schimbarea condiţiilor naturale de mediu.
Cunoaşterea însuşirilor gârneţilor la diverse specii de peşti cu importanţă economică a permis practicienilor
elaborarea unor metode care să permită realizarea fecundării în condiţii artificiale. Metodele au la bază aceleaşi
principii, indiferent de specie: colectarea icrelor şi a spermei în condiţiile păstrării însuşirilor lor biologice specifice şi
plasarea lor în condiţii care să asigure unirea lor normală şi formarea zigotului.
După modalităţile de colectare şi amestecare a gârneţilor, se disting trei metode principale, denumite în
piscicultura metode de fecundare:
- metoda umedă', colectarea icrelor şi spermei se face direct în apă, concomitent, apoi se amestecă şi se lasă câteva
minute pentru fecundare;
- metoda uscată: peste icrele colectate în vase uscate se toarnă direct sperma recoltată de la masculi, iar după
amestecarea lor uniformă se adaugă apă şi se lasă timpul pentru fecundare;
- metoda semiuscată (semiumedă): icrele şi sperma se colectează în vase uscate, separat, dar înainte de amestecare
sperma este diluată cu apă într-un anumit raport, în funcţie de specie.
- în toate cele trei categorii de metode, deosebit de importantă este cantitatea de spermă folosită pentru fecundarea
icrelor. O cantitate prea mică, cu un număr mic de spermatozoizi, duce la un indice de fecundare redus, în timp ce o
cantitate mare provoacă fenomenul de polispermie şi o viabilitate scăzută a embrionilor.

3.3.2.1. Reproducerea artificială a ciprinidelor

La crap, reproducerea artificială se face fie în scopul păstrării caracteristicilor genetice a unor linii şi rase
valoroase, fie în lucrări de selecţie şi ameliorare, pentru obţinerea de rase noi, cu ritm de creştere mai rapid sau mai
rezistente la boli. La ciprinidele sud-est asiatice (sânger, novac, cosaş, scoicar) reproducerea artificială este
obligatorie, aceste specii nou introduse în crescătorii nu se pot reproduce în condiţiile naturale din ţara noastră.
In general, etapele reproducerii artificiale a ciprinidelor sunt asemănătoare, cu mici deosebiri de ia o specie la alta.
O primă etapă o constituie selecţia reproducătorilor. Se aleg din bazinele de creştere reproducători sănătoşi, viguroşi,
fără traumatisme, cu o coloraţie strălucitoare. La crap, prolificitatea maximă este atinsă la femele de 5-6 ani şi
masculi de 4-7 ani. Reproducătorii prea tineri (2-3 ani) sau prea bătrâni (8-10 ani) au o fecunditate scăzută iar
descendenţii lor prezintă deseori caractere de degenerare.
Cu 5-6 zile înainte de reproducere, reproducătorii sunt transportaţi la staţia de reproducere şi parcaţi în bazine de
acomodare, alimentate cu apă curată, de bună calitate. Iniţial temperatura apei este apropiată de cea din bazinele de
iemare (10-12°) apoi treptat temperatura creşte, ajungând după 24 de ore la 18-19°C.
După 1-2 zile de acomodare, reproducătorii sunt introduşi în bazine de maturare, cu o temperatură a apei de 18-19°C,
unde sunt ţinuţi 4-5 zile. Sub influenţa apei calde se produce o accelerare a maturării gonadelor.
Pentru stimularea maturării elementelor sexuale, cu aproximativ 15-16 ore înainte de momentul în care se
preconizează colectarea produselor seminale şi fecundarea artificială, reproducătorii sunt scoşi din bazinele de
maturare şi injectaţi cu un extract de hipofiză, în doze variabile în funcţie de sex. După injectare, reproducătorii sunt
reintroduşi în bazinele de maturare dar în spaţii mai restrânse (juvelnice din plasă).După 10-15 ore de la injectarea cu
extract de hipofiză se controlează evoluţia maturării. Exemplarele la care procesul de maturare nu este terminat se
reintroduc în bazin şi se controlează din nou după două zile. Dacă nici după această perioadă nu ajung la maturare
sexuală reproducătorii sunt introduşi în heleşteiele de creştere spre a fi daţi în consum.
Pentru recoltarea icrelor, femele mature sexual sunt imobilizate într-o poziţie relativ oblică, cu capul în sus şi cu
orificiul genital spre vasul de colectare. Printr-o masare uşoară a abdomenului icrele sunt eliberate şi colectate în vase
de material plastic de 1-2 1. în acelaşi fel se procedează cu masculii. Sperma este eliminată peste icre, apoi se
amestecă uşor cu o baghetă sau lingură de plastic. Această metodă de fecundare este cunoscută ca fecundarea uscată
sau metoda Vraski.

52