1.2.

ALEGEREA TRASEULUI PROFESIONAL ŞI PROBLEMA MOBILITĂŢII

PROFESIONALE
• Cariera, - denumire care provine din limba franceză, este înţeleasă în limba română ca profesie,
ocupaţie, iar prin extensie ca situaţie bună, sau poziţie în societate .
• Ea se deosebeşte de carierism, perceput ca tendinţa de a parveni cu orice preţ şi prin orice
mijloace .
• Dicţionarul englez de resurse umane o defineşte drept slujbă pentru care ai fost pregătit şi pe care
te aştepţi să o faci toată viaţa .
• Înţelesul curent al conceptului de carieră este pus în legătură cu ideea de evoluţie sau de avansare
a unui individ într-un anumit domeniu de activitate cu scopul de a obţine mai mulţi bani,
responsabilitate mai mare, mai mult prestigiu şi mai multă putere.
Planificarea carierei

Metodele de alegere a carierei sunt astfel dependente de

ceea ce a învăţat individul să facă şi cum să facă şi de cât de mult o carieră de succes este importanţa
pentru el.

Există două metode de alegere a carierei :

• una tradiţională
SLUJBA CARIERA VIAŢA
• una modernă în care componentele care sunt luate în considerare sunt aceleaşi dar într-o ordine
puţin inversată.
VIAŢA CARIERA SLUJBA

STADIILE CARIEREI
Dezvoltarea carierei presupune că în succesiunea posturilor ocupate într-un anumit
domeniu a existat nu numai un proces de creşteri cantitative, ci şi de natură calitativă (în planul
experienţei acumulate, pe baza pregătirii profesionale şi aptitudinilor demonstrate la locul de
muncă).
Putem defini stadiile carierei ca tipare generale ale progreselor, obligaţiilor esenţiale
şi schimbărilor din activităţile rolului profesional.
Aceste stadii succesive sunt ( 7 ):
• 1. explorarea, începe foarte devreme, chiar din copilărie şi constă în identificarea şi
clarificarea intereselor / posibilităţilor proprii pentru a putea fi ulterior dezvoltate de-a
lungul carierei.
• 2. perioada de încercare presupune, de obicei, traversarea mai multor posturi, care permite
acumulare de experienţă necesară în etapele următoare. Tendinţa angajatului în această
căutare este aceea de a se stabiliza în cadrul unei companii (firme, instituţii) conform
aspiraţiilor şi competenţelor sale.
• 3. stabilizarea, în diverse roluri ocupaţionale Stabilizarea este perioada în care angajatul
îşi poate proiecta cariera pe termen lung pentru că locul de muncă pe care se află deja îi
1
 oferă siguranţă şi stabilitate. Preocuparea principală devine acum promovarea rapidă şi
ridicarea statutului profesional.
• 4. avansarea, presupune focalizarea pe obiectivele cheie, realiste ale carierei.
• 5. menţinerea, este faza în care angajatului (care are deja un rol în organizaţie), i se cer
performanţe mai înalte şi sarcini suplimentare (de pildă, mentorat în relaţiile cu colegii mai
tineri).
• 6. finalul carierei - poate să însemne o perioadă de creşteri continue în statut şi influenţă în
organizaţie, sau o perioadă petrecută în cel mai înalt nivel de responsabilitate şi statut.
• 7. declinul se caracterizează prin reducerea interesului faţă de muncă, diminuarea
eforturilor prestate şi pregătirea pentru pensionare.

Un concept tot mai folosit este cel de “carieră elastică”; se referă la permanenta preocupare a individului
pentru cariera sa, să fie mereu activ, să cunoască care sunt competenţele sale ca şi oportunităţile pentru
cineva cu pregătirea şi experienţa sa, aşa încât să se afle mereu în zona în care este îndreptăţit să se afle.
În acelaşi timp individul trebuie să evolueze şi să crească continuu din punct de vedere
profesional.
Cariera influenţează mai multe aspecte ale vieţii unei persoane :

• câţi bani va câştiga ;

• ce haine va purta ;
• ce beneficii va avea în urma slujbei ;
• pentru ce organizaţie / companie va lucra;
• oamenii cu care va intra în legătură ;
• ce muncă va presta;
• unde va lucra ;
• cât timp va lucra ;
• ce responsabilităţi va avea ;
• ce lucruri va învăţa ;
• ce abilităţi îi trebuie ;
• ce interese personale îşi vor găsi expresia în muncă

STRATEGIILE DE CARIERĂ
- îşi propun anticiparea problemelor şi planificarea pe termen lung.
Câteva din aceste strategii sunt:
• autocunoaşterea – (o analiză atentă a orientării carierei, a punctelor slabe/tari, a locului în
companie. (aspiraţii, aptitudini, interese, posibilităţi individuale, puncte tari/slabe);
• cunoaşterea mediului profesional (profilul companiilor, condiţiile de muncă, numărul de
angajaţi, ocazii, oportunităţi, pericole, problemele economice, companiile competitoare);
• construirea reputaţiei profesionale (evidenţierea calităţilor proprii, aptitudini şi competenţe,
posibilitatea de a investi şi capacitatea de finaliza proiecte);
• specializare dublată de cultură (dezvoltarea şi stăpânirea unui domeniu de specialitate în
paralel cu informarea generală actualizată);
• dovada∕certificarea reuşitelor proprii (rezultatelor şi realizărilor proprii);
• pregătirea unui plan de rezervă (gata pentru acţiune în orice moment);
• menţinerea formei financiare şi psihice (asigurarea unei baze permanente de confort în plan
psihic şi material).
• adaptabilitate, flexibilitate, competitivitate (asigurarea concordanţei permanente dintre
competenţele personale şi cele căutate pe piaţa forţei de muncă, receptivitate la schimbare);

2
3