Compunerea descriptivă

Descrierea de tip portret

O scurtă compunere descriptivă despre mama mea. Textul este un portret fizic și moral al mamei
mele.
Cu bucurie în suflet, evoc imaginea celei mai frumoase fiinte din viata mea. Oricine dintre noi îsi
iubeste mama nespus.
Mama mea are 42 de ani și este o femeie foarte frumoasă. Este scundă, are ochi căprui și
pătrunzători, iar părul lung și castaniu, îl are mereu aranjat și pieptănat. Ochii ei sunt mereu
blânzi și mă privesc întotdeauna cu dragoste, duioșie și căldură. De multe ori, cu o simplă privire
reușește să mă calmeze sau să mă încurajeze.
Mama este o persoană harnică și nu se plânge niciodată, indiferent ce are de făcut. În fiecare
dimineață, când ma trezesc, o zăresc în bucătărie pregătindu-mi micul dejun. Apoi, mă duce la
școală, iar de acolo merge la serviciu. Indiferent dacă este acasă sau la serviciu, mama mea este
o persoană energică și foarte entuziastă în tot ceea ce face.
Când sunt bolnavă, cine mă poate îngriji cu atâta bunătate ca mama?! Eu pentru toate acestea, o
iubesc mai mult decât pe orice ființă din lume. Și oricât voi face pentru ea nu va fi deajuns. În
câteva cuvinte, mesajul meu pentru mama mea este acesta: „Mamă, tu ești cea mai bună dintre
mamele din lume. Aș vrea să cresc mare ca să poți să fii mândră de mine, așa cum sunt și eu de
tine” .

O compunere descriptivă despre bunicul meu, portretul fizic și moral al acestuia. Descrierea
surprinde caracterisitici generale pentru orice bunic român, deci se potrivește și pentru al tău.
Unul din cei mai cumsecade oameni pe care îi cunosc este bunicul meu. Bun la suflet, blând și
plin de respect sunt doar câteva dintre cuvintele care-i descriu cel mai bine profilul moral. Nu l-am
auzit niciodată ridicând tonul la cineva, cu atât mai puțin la mine. Întotdeauna mi-a vorbit frumos,
iar vorbele ieșite din gura sa au reprezentat pentru mine sfaturi prețioase, iar uneori adevărate
lecții de viață.
Deși este un om simplu, fără prea multă carte, bunicul meu, poate și datorită vârstei, dă dovadă
de multă înțelepciune. Ori de câte ori am avut nelămuriri sau am avut nevoie de o persoană care
să mă asculte și să mă înțeleagă, bunicul meu a fost acolo. Cu toată experiența lui de viață, m-a
îndrumat și m-a povățuit, iar ulterior i-am apreciat învățăturile. Dar toate aceste impresii nu sunt
doar ale mele. Bunicul meu este un om respectat și în comunitate. Vecinii, precum și ceilalți
oameni care îl cunosc, au doar vorbe bune de spus despre el. Nu de puține ori când m-am
plimbat cu el prin oraș, am văzut o mulțime de oameni, bătrâni sau mai tineri, care l-au salutat cu
respect și i-au vorbit cu multă prețuire.
Din punct de vedere fizic, bunicul meu este de înălțime medie. Nu este nici gras, dar nici slab, iar
acest lucru este un semn al sănătății fizice și al traiului sănătos pe care l-a dus toată viața.
Urmare a originii sale rurale și a primilor ani de viață petrecuți la țară, bunicul meu are o
rezistență fizică deosebită. De puține ori l-am văzut bolnav, iar despre asprimea vremurilor, fie
iarnă aspră sau vară caniculară, nu l-am auzit să se plângă niciodată.
Un alt indiciu fizic important, totodată fiind și un semn al profilului moral, hărnicia, sunt palmele
sale aspre și degetele groase pline de bătături. Toată viața sa a muncit cu îndârjire pentru a-și
crește copii și pentru a aduce bunăstare casei. Nici acum la vremea pensionării, nu se dă înlături
când vine vorba de muncă sau de activități practice în gospodărie.
Părul său alb, cândva blond-șaten, cu un început de chelie și ochii albaștrii, precum cerul de
primăvară, completează profilul bunicului meu. Fața sa prezintă câteva riduri, mai ales în jurul
ochilor, care vorbesc de la sine despre anii grei care s-au scurs peste viața greau, uneori plină de
lipsuri.
Acesta este bunicul meu, unul din cei mai importanți oameni din viața mea. Îl iubesc mult, iar
această dragoste pe care i-o port o împărtășește și el față de mine. Îi doresc tot binele din lume și
multă sănătate pentru că le merită pe deplin.