9.

Corelarea conditiei fizice cu modelarea corporala

- in ceea ce priveşte relaţia compoziţie corporală – modelare corporală, limitarea apare doar în efectul
practicării exerciţiilor fizice cu scopul de a modela corpul in limitele caracteristicilor tipului constituţional
şi a formei corpului din care face individul. Acest fapt înseamnă obţinerea şi menţinerea unui aspect fizic
atletic prin control indicelui de masă corporală, care trebuie să fie sub 25.

- pentru fiecare tip constituţional şi forma a corpului există puncte forte şi puncte slabe, iar rolul
programelor de condiţionare fizică este de a asigura o dezvoltare unitară şi armonioasă a corpului
plecând de la particularităţile individuale.

- repercursiunile negative la nivel somatic şi fiziologic se datorează sedentarismului şi a unor vicii

(fumat, consum de alcool, droguri), iar unul din scopurile practicării exerciţiilor fizice este de a
contracara şi anula aceste efecte nocive asupra organismului printr-un stil de viaţă sănătos.

10. Corelarea dietei cu practicarea exercițiilor fizice

- alimentaţia urmăreşte acoperirea nevoilor energetice pentru susţinerea efortului din activităţile
profesionale, sportive şi cotidiene, asigurând suportului biologic indispensabil pentru menţinerea
sănătăţii, obţinerea randamentului optim şi refacerea metabolică după efort.

- practicarea exerciţiilor fizice cu intensitate moderată (adică cu valori ale pulsului între 60 şi 80% din
valoarea maximă) timp de o oră conduce la consumul a 500 – 600 calorii.

- atunci când obiectivele individuale sunt de ordin profilactic şi/sau modelare corporală, pentru un stil
de viaţă sănătos trebuie efectuate activităţi fizice de minim 3 ori pe săptămână, care să însumeze minim
3 ore de efort fizic sau consumul a cel puţin 2000 calorii.

- după starea de boală, când obiectivul este unul de natură terapeutică, recuperare – efortul trebuie
dozat în funcţie de situaţia individuală.

- starea de boală induce o degradare a condiţiei fizice, iar după perioada de convalescenţă se vor avea
în vedere atingerea condiţiei fizice dinaintea stării de boală, precum şi reinserţia socială şi profesională.
Capacitatea de efort scăzută înseamnă şi un consum caloric redus prin efortul fizic depus, comparativ cu
persoanele sănătoase.

- dieta trebuie să cuprindă macro şi micronutrienţi în proporţii optime pentru atingerea scopului
urmărit.

- trebuie să existe un echilibru între aportul caloric adus prin alimentaţie şi consumul de energie solicitat
de activităţile profesionale şi cel de timp liber.