Mitropolitul Grigorie Dascălul

I. Viaţa.

S-a născut la Bucureşti, anul 1765,în familia Miculescu, din părinţi români şi de bun neam,
primind numele de Gheorghe. Numele şi îndeletnicirile părinţilor nu le cunoaştem, căci Grigorie,
în profunda sa smerenie nu a consemnat aceste aspecte şi nici nu le-a dezvăluit cuiva care putea
face acest lucru, spre a nu se lăuda cu cele efemere. Ceea ce putem deduce este faptul că părinţii
săi erau creştini dreptslăvitori şi aveau o situaţie financiară care să le permită să îl dea la
învăţătură spre a avea o ascensiune în dregătoriile lumeşti.
Împlinind vârsta de 7 ani, este trimis să înveţe carte la renumita şcoală elinească de la
Mănăstirea Sfântul Sava, pe care domnul Alexandru Ipsilante o dotase cu cladiri noi, spaţioase,
cu profesori bine pregătiţi, bibliotecă.Existau la acel moment 75 de şcolari bursieri, iar perioada
şcolarizării era de 12 ani: în primii trei ani învăţau limba elinească şi latină, în următorii trei ani
învăţau literatura specifică acestor două limbi, după alţi trei ani se îndeletniceau- dimineaţa cu
poetica, retorica şi etica lui Aristotel, iar după-amiaza învăţau italiana şi franceza. În ultimii trei
ani învăţau aritmetica, geometria, istoria, filosofia şi astronomia. Cine alegea viaţa bisericească,
trebuia să asculte şi teologia predată de un pofesor deosebit de evlavios şi credincios, din cadrul
Sfintei Mitropolii. Aşadar primii trei ani, ar echivala cu învăţământul primar, ceilalţi şase ani ar
fi socotiţi învăţămîntul secundar, iar ultimii trei ani ar fi totuna cu învăţământul universitar. 1 În
acest sistem de învăţământ nevoindu-se Gheorghe ,,a înjugat zilele şi nopţile” în aplecarea sa
plină de fervoare asupra învăţăturii.2
Stareţul Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamţ dorind să aibă în obşte cunoscători ai
limbii elineşti, îi trimite să înveţe la aceeaşi şcoală pe doi monahi îmbunătăţiţi- Dorotei şi
Gherontie, cu care Gheorghe leagă o strânsă prietenie, află de viaţa duhovnicească ce se trăia
sub călăuzirea harismaticului stareţ3, acestuia din urmă devenindu-i ucenic şi fiind de nedespărţit
până la moarte.Un minunat simbol, cel mai renumit student al Bucureştilor lângă cel mai smerit
monah al Neamţului, uniţi pentru împreună petrecere cărturărească şi monahală, preînchipuind
unirea de mai târziu dintre Muntenia şi Moldova.
Fiind iubitor al cunoaşterii, a studiat cu mult devotament la înalta Academie Domnească,
unde şi-a însuşit o temeinică cultură teologică şi o aleasă ţinută intelectuală, devenind cel mai
strălucit elev, la acea vreme. După cei 12 ani de studiu, timp în care a învăţat şi limba latină şi
greacă, pleacă din Bucureşti, împreună cu monahul Gherontie la Mănăstirea Neamţ, unde va
gusta din frumuseţea vieţii duhovniceşti. Stareţul Paisie Velicicovschi, l-a primit cu părintească
bucurie pe tânărul Gheorghe vazând în el nu doar cunoaşterea profundă a limbii elineşti, ci şi
înalţimea vieţiurii sale duhovniceşti. În 1790 cu părinteasca alegere este tuns în monahism
primind numele marelui Sfânt Ierarh Grigorie Teologul, iar ulterior este hirotonit ierodiacon. 4

1
Niculae, Popescu, Viaţa şi faptele Părintelui Grigorie Dascălul, Bucureşti, 1942, p.4.
2
Ibidem., p.6.
3
Mircea, Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ed. I.B.M.B.O.R, Bucureşti, 2006, p.356.
4
Niculae, Popescu, Viaţa şi faptele..., p.8.