Depresia este o boală,

nu este o rușine!

Student: Obadă Daniela

An de studiu: II
An universitar: 2019-2020
Facultatea: Medicină Generală
 Depresia
Introducere:
Depresia este o boală care afectează peste 300 de milioane de persoane la nivel global. Există mai
multe tipuri de depresie:
• tulburare depresivă majoră, care se împarte în:
- tulburare depresivă majoră cu un singur episod
- tulburare depresivă majoră recurentă
• tulburare distimică:
În cazurile cele mai severe depresia poate avea consecință finală suicidul. La nivel global, peste
800.000 de persoane se suicid anual, grupa de vârstă 15-29 de ani fiind cea mai predispusă în
efectuarea suicidului.
Prevalența depresiei și a altor boli mintale este în creștere la nivel mondial. Cu toate că există
mijloace de tratare eficiente împotriva depresiei, mai mult de jumătate din toate cazurile de la nivel
mondial nu beneficiază de aceste tratamente.
Obstacole privind neînceperea tratamentului:
• lipsa de resurse
• lipsa personalului medical calificat
• stigma socială asociată afecțiunilor psihice
• lipsa de acuratețe diagnostică, limitează accesul pacienților la tratament

Factori de risc, tipologii și simptomatologie:

Depresia este rezultatul unor interacțiuni complexe între factori de natură:
• socială
• biologică
• psihologică
Indivizii care au trecut prin evenimente marcante în viață, cum ar fi șomaj, doliu, traume
psihologice, sunt mai predispuși să dezvolte depresie.
În același timp, depresia cronică favorizează apariția stresului, și a unei stări de disfuncționalitate,
afectând suplimentar stilul de viață a persoanei care suferă de depresie și acționând astfel printr-un
mecanism de feedback pozitiv care alimentează cercul vicios ș agravează boala individului.

stres + afectarea
disfuncționa - suplimentară
litate

cerc vicios agravarea

depresie bolii prin
cronică feedback
pozitiv
 Nu în ultimul rând, există o inter-relație între depresie și bolile fizice, bolnavii cu diabet sau boli
cardiovasculare putând dezvolta depresie și vice-versa.
În funcție de severitatea simptomelor, un episod depresiv poate fi clasificat drept:
• minor
• moderat
• sever
O persoană care suferă de un episod depresiv minor va avea unele dificultăți în continuarea
activităților la locul de muncă și a activităților sociale, dar cel mai probabil nu va opri complet
aceste activități.
Un individ care suferă un episod depresiv major, cel mai probabil nu va continua activitățile
sociale, domestice sau la locul de muncă.
Un alt factor diferențial este realizat între persoanele care suferă de depresie cu sau fără episoade
maniacale (în cadrul unei activități bipolare). Ambele tipuri pot fi cronice cu perioade de ameliorare
și recăderi, mai ales dacă acestea nu sunt tratate.

Tulburarea distimică se caracterizează printr-o durtaă lungă, 2 ani, și prin simptome a căror
severitate nu este suficientă pentru a fi clasificate drept episod depresiv major. Dar, aproape zilnic,
în cea mai mare parte a zilei sunt prezente:
• o stare proastă
• dezinteres pentru aproape toate activitățile obișnuite
De asemenea, în cei 2 ani de durată a tulburării, simptomele pot să nu fie prezente timp de
maximum 2 luni.

Un episod depresiv major este definit astfel atunci când, aproape zilnic, pe o perioadă de 2
săptămâni, sunt prezente cel puțin cinci dintre următoarele simptome:
• stare de spirit proastă: stare care diferă capitative și cantitativ de tristețe. Persoana nu poate fi
consolată, manifestă o disperare accentuată care nu pare a fi comparabilă cu celelalte reacții de
discomfort cu care în mod normal ne confrutăm cu toții
• pierederea plăcerii sau interesului pentru activitățile curente: persoana deprimată nu mai este
capabilă să simtă emoții pentru acele lucruri care o interesau în trecut
• creșterea sau scăderea greutății sau apetitului:
• insomnie sau hipersomnie: pot apare dificultăți în a adormi, dar cel mai adesea se întâmplă să
existe treziri nocturne în a doua parte a nopții și dimineața devreme însoțite de o stare de neliniște
• tulburări psihomotorii (încetinire sau agitație): se observă mai des o încetinire a mișcărilor și a
exprimării verbale care scade cantitativ și devine lentă. Mai puțin frecventă este agitația și
aglomerația de idei.
• scădere a energiei și oboseală: oamenii nu se simt în stare să efectueze sarcini simple, sunt slăbiți
și obosiți
• sentimente de vinovăție, inutilitate și neapreciere: subiectul își asumă continuu o vină pe care nu o
are, simte că deranjează persoanele din jur, consideră că viața lui nu are sens și că nu există
posibilități
• dificultăți de concentrare și de gândire: există o încetinire a activității de gândire, care poate fi
atribuită încercării de a reduce suferința
• gânduri de moarte, idei suicidare și/sau tentative de sinucidere
!Este necesar să fie prezentă cel puțin starea de spirit depresivă sau pierderea de interes și a
plăcerii. Simptomele provoacă discomfort sau eșec în domeniul social și profesional sau în alte
domenii importante. De asemenea, această stare reprezintă o schimbare față de nivelul anterior de
funcționare și nu este justificată de afecțiuni medicale, consumul anumitor substanțe sau doliu.
Bibliografie:
1)https://clipsi.ro/depresia-episodul-depresiv-major-tulburarea-depresiva-majora/

2)http://mirunastanculescu.ro/2016/05/27/ce-auzi-cand-depresia-ta-vorbeste-pentru-tine/

3)https://www.cdt-babes.ro/articole/depresia-manifestari.php