 Orientul Antic reprezintă spaţiul geografic în care au apărut

primele civilizaţii ale omenirii;

 Formarea primelor aşezări sedentare permanente s-a datorat

accesului la apă, atât pentru alimentarea locuinţelor cât şi
pentru agricultură;

 exemple: Nil, Eufrat şi Tigru, fluvii cu un rol important în

obţinerea culturilor.

 pentru a-şi uşura viaţa, oamenii au defrişat păduri, au netezit

dealuri şi au desecat mlaştini;

 nu toţi oamenii şi-au ales ca loc de trai câmpiile fluviale,

mulţi stabilindu-se pe văile munţilor şi în zonele
deluroase, ducând o viaţă semi-nomadă; ei trăiau din creşterea
animalelor şi se deplasau în căutare de păşuni.

Locuinţe:
 primele locuinţe erau construite din snopi de trestie sau lut
uscat la soare şi acoperite cu paie;

 cu timpul, modul de construcţie a evoluat, cărămizile de lut

erau arse în cuptoare, lipite şi tencuite cu mortar din var sau
tot din lut;

 majoritatea caselor aveau acoperişul plat şi o curte

interioară pentru a permite accesul luminii soarelui şi a aerului
proaspăt;

 într-o casă cu două nivele locuiau mai multe familii din

acelaşi trib;

 mâncarea era preparată într-o cameră separată, care avea

un cuptor de lut, pentru pâine;

Economie şi practici sociale:

 ocupaţiile oamenilor din Orientul Antic constau în principal în
cultivarea pământului şi creşterea animalelor;

 cu timpul, au apărut meşteşugarii, negustorii, războinicii şi preoţii;

 prizonierii de război deveneau sclavi, aceştia fiind lipsiţi de libertate
personală;

 cei mai bogaţi membri ai comunităţii formau aristocraţia, din rândul

ei provenind conducătorii primelor state.

Religia:
 viaţa primelor comunităţi umane era puternic influenţată de religie;

 ei venerau mai mulţi zei, care îndeplineau roluri legate de aspecte

precum fertilitatea, sănătatea sau norocul (religie politeistă);

 exemplu: sumerienii din Mesopotamia îl aveau ca zeu principal

pe Enlil (creatorul omenirii), iar egiptenii pe Ra (sau Amon-Ra, Soarele)
;

 zeilor le-au fost dedicate temple în care preoţii ofereau daruri şi

jertfe pentru a obţine binecuvântarea acestora;

 preoţii căutau răspunsuri în poziţia stelelor, schimbările vremii,

comportamentul animalelor sau arderea flăcărilor.

Popoarele Orientului Antic

Mesopotamienii
De-a lungul celor 4.000 de ani ai antichităţii, în Mesopotamia au trăit popoare
precum:
– sumerienii (cel mai vechi popor cunoscut până acum, se presupune
originea indo-europeană)
– akkadienii, amoriţii, asirienii şi chaldeenii (familia neamurilor semite,
înrudite cu arabii).

Egiptenii
– popor de origine semito-hamită (nomazi, africani, semiţi).

Poporul lui Israel

– evrei (iudei), fac parte din marea familie semită.

Fenicienii
– numele a fost dat de greci, limba vorbită de origine semită.
Persanii şi Mezii
– rasă indo-europeană, perşii şi mezii şi-au unit forţele pentru a întemeia împreună
un puternic imperiu.

Indienii
– civilizaţia veche Indus a fost distrusă de triburile indo-europene de nomazi
păstori ce au luat în stăpânire ţinutul Punjab. Arienii găsind condiţii prielnice locuirii
s-au sedentarizat, locul oraşelor înfloritoare fiind luat de satele modeste ale
cuceritorilor. Ca urmare a invaziilor de-a lungul secolelor, peninsula este locuită în
prezent de rase numeroase de oameni ce vorbesc 500 limbi, India hrănind astăzi
peste 800.000.000 de persoane.

Chinezii
– triburile chinezilor făceau parte din familia popoarelor mongolice, au intemeiat
primul stat chinez, în zilele noastre fiind cel mai numeros popor din lume.

CONCEPTII SI PRACTICI MONORELIGIOASE:

- FETISISMUL: obiectele personale sunt inzestrate cu

insusiri supranaturale (inelul, bratara, colierul)

- ANIMISMUL: inzestrarea fenomenelor din natura cu

sacraritate si le-au incorporat in divinitati

- TOTENISMUL: presupune divinizarea unor plante/

animale considerate stramosii mitici ai comunitatii