“ Uremia modifică compoziția HDL și efluxul colesterolului”

Uremia, sau sindromul uremic, este o afecțiune complexă ce însoțește insuficienta renală și care
asociază existența unor dezechilibre electrolitice, hormonale și metabolice, care se dezvoltă în paralel cu
deteriorarea funcției renale.Uremia presupune existenta in sange a unor produsi metabolici care se
elimina de obicei pe cale renala, cum ar fi in principal ureea, prezenta lor fiind insotita si de simptome
clinice.Frecventa de aparitie a uremiei (sindromului uremic) este corelata in principal cu frecventa de
aparitie a bolilor renale terminale.

Articolul ales descrie modul in care defectarea functională a HDL poate contribui la excesul de
mortalitate de cauza cardiovasculară cu care se confruntă pacienții cu boală renală.

Prin analize biochimice si de spectometrie au fost studiate modificarile proteice si lipidice din HDL
izolate de la pacienți cu hemodializă. Au identificat o creștere semnificativă a valorii in faza acută a
serului proteic amiloid A1, albumină, asociată cu lipoproteine fosfolipaza A2 și compoziția
apolipoproteinelor c-III HDL uremic. În plus, conțin HDL uremic fosfolipidele reduse și trigliceridele
crescute. În ceea ce privește funcția, aceste schimbări a afectat capacitatea HDL uremic de a promova
efluxul colesterolului de la macrofage. În concluzie, compoziția modificată a HDL în bolile renale pare să
inhibe proprietătile cardioprotective din HDL. Evaluarea compoziției și funcției HDL în afecțiunea renală
poate ajuta la identificarea pacienților cu risc crescut fata de bolile cardiovasculare.

“Modificările lizinei induse de uremie si transformare

plasmatică a albuminei într-o lipoproteină receptoare cu densitate
mare”
Leziunea proteinelor indusă de solvenții uremici poate să fie o componentă importantă în
fiziopatologia bolilor renale avansate. Albuminul izolat din hemodializă pacienților a demonstrat recent
că blochează densitatea înaltă a lipoproteinei (HDL) si absorbția colesterolului.Cu toate acestea,
modificările post-translaționale care fac albumina un receptor de curățare de tip B de tip I (SR-BI)
ligand,nu sunt cunoscute. S-a demonstrate ca rezidurile rezultate din oxidarea albuminei,sunt necesare
pentru a genera recunoasterea SR-BI. Albumina de la pacienții hemodializati și subiecții martor a fost
izolată din ser, prin cromatografie de afinitate. Spectrometria de masa a fost utilizata pentru a studia
lizina.Experimentele au evaluat afinitatea de legare a albuminei modificate la SR-BI. S-a identificat o
creștere semnificativă a 3-clorotirozinei și carboximetil lizină pe albumina HDal.Experimentele au aratat
ca proprietățile de legare ale carboximetil lizei nu diferă semnificativ de albumina nativă.

Se poate determina deplasarea HDL de la receptorul său major în scăderea absorbției colesterolului
hepatic,metabolismul , compoziția și funcția anormală a HDL.Transferul colesterolului invers poate să
contribuie la mortalitatea excesiva datorita problemelor cardiovasculare observate la pacienții care
suferă de boli renale.