1.

Considerații generale

Fondul de comerț cuprinde acele bunuri pe care le reclamă desfășurarea activității comerciale
avute în vedere de către comerciant. Fondul de comerț nu are o compoziție unitară, ci una
variată, în fucție de specificul activității comerciantului.

Cauze obiective ori subiective fac, în permanență, ca fondul de comerț să aibă o trasatură
specifică și anume că el este variabil și variat. Oricare ar fi mărimea unui fond de comerț, el se
va compune totdeauna din două mari categorii de bunuri: corporale și necorporale.

2.Elementele corporale ale fondului de comerț

Din categoria elementelor corporale sau materiale fac parte bunuri imobile și bunuri mobile
corporale.

2.1.Bunuri imobile - în activitatea sa comerciantul se servește de anumite bunuri imobile.

Acestea pot fi:

- imobile prin natura lor: terenurile și cladirile (magazine, birouri, depozite, hale);

- imobile prin destinație (instalații industriale, utilaje, mașini, vitrine. etc.).

Referitor la natura juridică a actelor privind bunurile imobile cuprinse în fondul de comerț se
impune o precizare. Ca stare de fapt, organismul economic denumit “fond de comerț”, este o
creație a titularului, iar între bunurile care îl compun nu este instalată o coeziune fizică,
titularul putând în orice moment desprinde și dispune de unul din aceste elemente. Numai sub
acest aspect se poate vorbi de o universalitate. Această universalitate nu poate fi decat o stare
de fapt (universitas facti) nu însă universalitate juridică (universitas juris).

În trecut, potrivit Codului comercial, actele de vanzare-cumpărare privind bunurile imobile

erau considerate de natură civilă și nu comercială. Majoritatea autorilor și jurisprudența au
decis că atunci când bunurile imobile constituie elemente ale fondului de comerț, contopindu-
se în masa fondului, actele de vânzare cumpărare referitoare la bunurile imobile sunt acte
juridice comerciale.

Înalta Curte de Casatie și Justiție, în compunerea de 7 judecatori a exprimat în acest sens

punctul său de vedere, conform căruia operațiunile comerciale făcute asupra unor imobile care
fac parte din fondul de comerț sunt operațiuni supuse regimului juridic al dreptului comercial.

În prezent actele juridice privind bunurile imobile au același regim juridic reglementat de
Codul civil, indiferent dacă fac parte sau nu din fondul de comerț.

2.2.Bunuri mobile corporale

Un comerciant, în scopul unei bune desfășurari a comerțului său se serveste alături de bunuri
imobile și de bunuri mobile corporale (materiale și mărfuri). Sunt considerate ca făcând parte
din categoria mărfurilor, ca elemente principale de exercitare a comerțului (activitatea de
interpunere): materiile prime/materialele destinate a fi prelucrate, produsele și bunurile
destinate vânzării, rezultate din activitatea comercială.

În privința mărfurilor rezultate din activitatea comerciantului ori achiziționate de acesta pentru
a fi revândute, trebuie sa menționăm că ele au o legătură mai slabă cu fondul de comerț,
deoarece sunt valorificate prin vanzarea către clientelă. De aceea, în doctrină s-a discutat dacă
aceste bunuri sunt ori nu elemente ale fondului de comerț. Având în vedere că, în comerțul de
intrepunere, mărfurile reprezintă un element principal în exercitarea comerțului, doctrina a
considerat că mărfurile sunt elemente ale fondului de comerț.

Totalitatea mărfurilor unui comerciant formează stocul de marfă. Ceea ce este caracteristic
stocului de marfă este faptul că el este variabil și fungibil. Existenta stocului trebuie să permită
comerciantului să realizeze un ciclu permanent bani-marfă-bani. Cu cât acest ciclu este mai
rapid, cu atât profitul obținut va fi mai mare, cu condiția ca fiecare ciclu să fie producatorul
unui excedent.