Daca toti banii mei ar fi 20$ , de 2 as cumpara

creioane si de 18 as face publicitate la ele. Henry

Ford
Holding on to anger is like grasping a hot coal with
the intent of throwing it at someone else; you are the
one who gets burned. ~Buddha
But I say to you that hear, Love your enemies, do
good to those who hate you, bless those who curse
you, pray for those who abuse you. ~Jesus
If there is to be peace in the world, There must be
peace in the nations./ If there is to be peace in the
nations, There must be peace in the cities./ If there is
to be peace in the cities, There must be peace
between neighbors./ If there is to be peace between
neighbors, There must be peace in the home./ If there
is to be peace in the home, There must be peace in
the heart. ~Lao Tzu
Better indeed is knowledge than mechanical practice.
Better than knowledge is meditation. But better still
is surrender of attachment to results, because there
follows immediate peace. ~Bhagavad Gita

Nu trebuie să speri că îți va fi bine, trebuie să fi sigur

că îți va fi bine. Nu trebuie să faci nimic pentru asta,
trebuie doar sa fi sigur.
Semnul celui ce inainteaza pe calea intelepciunii: nu
ocaraste pe nimeni si nu lauda pe nimeni; nu vorbeste
nimic despre sine, nici ca este mare, nici ca stie
multe. Nu i-a mers bine o treaba? El este cauza. Il
lauzi? Rade de tine. Il ocarasti? Tace si nu se supara.

"Dezamăgirea este darul cel mai de preţ pe care pot

să ţi-l ofer. În orice caz, din cauză că eşti sclavul
amăgirii, tu consideri că acest termen este negativ. Îl
consolezi pe un prieten, spunând: "Oh, ce experienţă
dezamăgitoare trebuie să fi fost," apoi crezi de
cuviinţă că ar trebui să sărbătoriţi împreună. Cuvântul
dez-amăgire înseamnă exact 'eliberarea de amăgire'.
Însă
deocamdată tu eşti înlănţuit de amăgirile tale."
"Dacă nu obţii ceea ce-ţi doreşti,
suferi; dacă obţii ceea ce nu-ţi doreşti, suferi; chiar şi
atunci când obţii exact ceea ce îţi doreşti,
tot suferi, pentru că nu poţi să păstrezi lucrul acela pe
vecie. Mintea ta este încurcătura. Vrea să
scape de schimbare, să scape de durere, să scape de
obligaţiile vieţii şi ale morţii. Dar schimbarea
este o lege şi, oricât de multă prefăcătorie nu poate
perturba această realitate."
"Viaţa nu înseamnă suferinţă; doar că vei avea de
suferit, în loc să te bucuri de ea, până când te vei
debarasa de ataşamentele minţii şi vei porni în
călătorie liber, indiferent de ce se petrece."

-----------------
Asa cum ti-e ziua asa ti-e si noaptea,
Asa cum ti-e noaptea asa ti-e si viata,
Asa cum ti-e viata asa si eternitatea.
Explicare: daca ziua esti linistit, impacat si bun, vei
avea o noapte linistita, un somn bun si vise frumoase
si viceversa. Daca noaptea dormi bine si cu vise
frumoase vei avea o viata placuta. Si cel mai
important cred ca este faptul ca, dupa ce pleci de pe
pamant vei trai si te vei simti la fel cum te-ai simit cat
ai avut un corp fizic, numai ca sentimentele,
emotiile , trairile vor fi mult mai profunde,
amplificate in sens placut sau nu. Si ceea ce mai
conteaza la fel de mult este ca numai in perioada
petrecuta pe pamant poti face schimbari , dupa aceea
nu mai poti schimba nimic, (nu stiu cat timp) vei trai
numai in acord cu felul cum te-ai simtit (aici fiind
vorba de trairile interioare determinante si
predominante, sau altfel spus starea interioara
permanenta) pe pamant.
Si, ca sa te simiti bine tot timpul trebuie sa intelegi ca
si in momentele cand lucrurile par ca nu sunt asa cum
vrei tu, ele sunt asa cum este bine sa fie, trebuie
numai sa ai credinta ca totul va fi bine chiar daca pe
moment nu intelegi.
---------------------

Insatisfactia cu care se confrunta aproape orice om se

datoreaza faptului ca nu stim nimic sau aproape
nimic, dar de foarte multe ori avem convingerea ca
ceea ce facem asa trebuie facut. Orice lucru despre
care credem ca stim cum trebuie facut , daca il vom
privi cu ochii atintiti catre orizont , si ne vom pune
intrebari despre felul in care il facem si utilitatea lui ,
vom ajunge la concluzia ca nu stim de ce il facem sau
nu are nici un sens. Noi, datorita temeri fata de
necunoscut nu privim decat la urmatorul pas sau
poate cu cativa pasi inainte si in felul asta iluzia
faptului ca stim ce facem si de ce facem se
perpetueaza continuu. Unii isi dau seama la finalul
vietii ca au mers pe un drum gresit. Cred ca daca ne-
am pune mai multe intrebari, in momentele cand
suntem pe val (perioada din viata cand suntem plini
de energie), cu privire la directia in care mergem , am
putea sa o corectam si sa gasim drumul corect , acel
drum pe care sa ne simtim bine tot timpul si caruia sa
ii vedem continuarea si dupa incheierea calatoriei de
care suntem acum constientii. Toate astea, daca ar fi
facute impreuna cu cei din jur, ar avea un efect mult
mai puternic si mai benefic. Tolstoi
-------------------------
"Călăuza”: «De eşti călăuzit de bine/ Pe drumul
vieţii, să o ştii/ Că vei obţine roade bune/ Şi fericit
mereu vei fi./ Iar când de greu dai câteodată/ Fii
hotărât, nu te lăsa!/ Tu bate hotărât în poartă/ Până ce
poarta va ceda./ De vrei ca noaptea să dormi bine,/ Să
nu visezi nimica rău,/ Să nu faci decât lucruri bune/
Şi drept să fie drumul tău»

Nu-ti dori prea multe, n-o sa ai unde le pune!

Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti, nu din

teama ca le-ai putea pierde, ci pentru ca ai deveni
ridicol castigandu-le!

"Nadejdea mea este Tatal,scaparea mea este Fiul,

Acoperamantul meu este Sfintul Duh,Treime
Sfanta,Slava Tie"

A fost odată un olar care trăia într-un sat

uitat de lume. Visul lui era să ajungă în
marea Cetate, unde să poată avea propria
prăvălie de vase, oale şi obiecte ceramice.
Dar şansele lui erau mici, pentru că olarul
era foarte leneş şi muncea doar pentru a-şi
asigura traiul zilnic.
Într-o zi olarul întâlni un călător care îi
spuse că într-un sat vecin trăieşte într-o
colibă un înţelept care poate să-ţi ofere
orice răspuns. Ce era ciudat la el era că nu
ieşea niciodată din colibă şi nici măcar nu
vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare
trebuia să bată la uşă apoi să deschidă un
oblon îngust prin care se vedeau în semi-
întunericul dinăuntru doar ochii
înţeleptului mut. Apoi trebuia să-i pună o
întrebare, iar înţeleptul îi răspundea din
ochi, omul putea citi răspunsul în expresia
acestora.

Auzind asta, olarul alergă imediat în satul

vecin, la coliba cu pricina. Ciocăni uşor,
apoi trase oblonul de pe uşă. Prin fanta
îngustă, văzu cu greu nişte ochi ce îl
priveau din întuneric.Îi puse pe nerăsuflate
întrebarea: "Cum pot să ajung să prosper în
marea Cetate?" apoi se uită cu atenţie la
expresia celui dinăuntru.Şi văzu nişte ochi
plictisiţi..nepăsători, total indiferenţi.În acel
moment realiză că aşa a fost şi el faţă de
meseria lui, leneş şi nepăsător!Îşi spuse:
"Până acum am stat şi am aşteptat şansa
ideală, să mă lovească din senin. Dar
răspunsul e foarte simplu, trebuie să
muncesc eu mai mult pentru a mă apropia
de ţelul meu!""Oare câţi oameni fac aceeaşi
greşeală?" se mai întrebă el. "Peste tot văd
oameni care se plâng de lipsa de şansă în
loc să pună mâna şi să facă ceva.."

În următoarele luni începu să modeleze

oale şi ulcioare zi de zi, pe care le vindea în
satele apropiate, şi rezultatele nu întârziară
să apară. Deja câştiga bine, iar o mare
parte din bani îi punea deoparte pentru a-şi
permite să se mute în Cetate. Cu toate
astea, îşi dădea seama că nu era suficient
şi în acest ritm i-ar fi trebuit ani întregi. Şi
pe deasupra, la sfârşitul zilei nu se simţea
împlinit de munca lui.Aşa că porni iar spre
coliba înţeleptului mut, gândindu-se cu
nerăbdare la reîntâlnire. Coliba arăta la fel,
în paragină, puteai să juri că nu locuieşte
nimeni acolo. Bătu în uşă după obicei, apoi
trase oblonul şi puse întrebarea cu ardoare:
"Cum pot să vând mai mult pentru a-mi
permite să plec în marea Cetate?"Ochii
dinăuntru erau trişti, obosiţi, lipsiţi de
lumină. "Privirea unui om singuratic, izolat
de lume", gândi el. Şi atunci îşi aminti de
propria singurătate, de faptul că nu avea
prieteni şi îşi evita mereu rudele pentru că
îi era frică să nu îi ceară bani sau alt
ajutor.

A doua zi plecă în târg cu un singur gând:

să vândă atât de multe oale încât să-şi
poată ajuta toate rudele, vechii prieteni şi
chiar vecinii cu care nu se înţelegea foarte
bine. Toţi cunoscuţii lui erau oameni
sărmani care abia se descurcau de pe o zi
pe alta.După o lună, vindea şi câştiga
aproape de 2 ori mai mult şi nu numai că
ajutase mulţi oameni cu bani şi mâncare,
dar îi rămânea şi lui o sumă impresionantă.
Câştiga atât de bine încât peste puţin timp
reuşi să-şi ia o căsuţă în marea Cetate,
unde visase mereu să ajungă.

Târgul era mult mai mare în Cetate. Pe aici

treceau călători care veneau de peste mări
şi ţări şi care aveau pungile doldora de
bani. Olarului îi mergea foarte bine şi îşi
făcuse mulţi prieteni, căci îşi păstrase
obiceiul de a ajuta oameni aflaţi la
nevoie.Dar înca era departe de ţelul lui.
Pentru a-şi deschide prăvălia pe care o
visase, unde să aibă ucenici şi vânzători
care să lucreze pentru el, avea nevoie de
mult mai mult. Şi deja muncea de
dimineaţa pînă seara şi vindea aproape tot
ce producea.De data asta abia aştepta să
ajungă din nou la coliba înţeleptului. Şi
avea încredere deplină că îşi va primi
răspunsul, ca şi în celelalte dăţi.

Ajuns în faţa colibei, fu cuprins de un

sentiment ciudat. Era şi mai dărăpănată,
arăta de-a dreptul părăsită. "Oare o fi
murit?" se întrebă el şi îl trecu un
fior.Ciocăni în uşă cu mâini tremurânde şi
deschise oblonul îngust. Un sentiment de
recunoştinţă îi cuprinse inima când văzu
din nou ochii în întuneric."Muncesc de
dimineaţa până seara şi vând tot ce produc.
Dar tot nu e suficient pentru a-mi permite
să deschid prăvălia mea. Ce aş putea face
diferit pentru a câştiga mai mult?" şi se uită
cu atenţie în ochii înţeleptului mut.Privirea
din întuneric era de această data vie,
îndârjită. Olarul putea citi în ea
determinare, dar şi disperarea unui om pe
cale să-şi piardă speranţa.Apoi se gândi la
viaţa lui din ultimul timp. Pe de-o parte era
foarte mulţumit că se mutase în Cetate şi
că prospera, dar pe dealtă parte muncea
atât de mult încât nu se mai putea relaxa şi
bucura de viaţă.

În următoarea dimineaţă se trezi mult mai

odihnit, parcă era mai uşor. Îşi savură
micul dejun la umbra copacilor din grădină,
gândindu-se cât de recunoscător este
pentru viaţa lui. Abia acum îşi dădea seama
cât de bine este să te şi opreşti din când în
când să te bucuri de lucrurile mărunte,
cum ar fi aroma ceaiului sau mirosul
florilor sălbatice.Apoi făcu ceva ce nu
făcuse de foarte mult timp: plecă direct spre
târg, fără să modeleze nici o oală. De obicei
începea ziua muncind din greu, apoi fugea
repede după-amiază să-şi vândă
creaţiile.Luă doar câteva ulcioare făcute de
el mai demult. Erau cele mai frumoase, le
păstra în locuinţa lui pentru a-i încânta
ochii.

Dimineaţa, lumea din târg era diferită. Erau

alţi muşterii, călători veniţi din alte părţi.
Printre ei, olarul remarcă un personaj
aparte, îmbrăcat în haine scumpe. Avea
trăsături nobile şi din mersul lui se vedea
că era un om puternic şi hotărât.Omul se
opri chiar în faţa olarului şi începu să
studieze cu atenţie ulcioarele lucrate cu
migală."Nu am mai văzut nicăieri asemenea
îndemânare", spuse el. "Ce ai zice să lucrezi
ceramică pentru Curtea Regală? Ai fi plătit
de cinci ori mai mult faţă de cât câştigă un
olar de rând"

Olarul nostru nu-şi mai încăpea în piele de

bucurie..să producă pentru feţele regale! Cu
banii câştigaţi ar putea să-şi deschidă
prăvălia în câteva luni! Şi toate astea doar
pentru că a decis în acea zi să se relaxeze şi
să fie deschis la ceva nou!

Primul lucru la care s-a gândit după

această întâmplare a fost să-i mulţumească
înţeleptului mut. Îl ajutase aşa de mult şi
nici măcar nu apucase să îl vadă complet la
faţă! Vroia să-l strângă în braţe şi să-i
spună cât de mult au contat întâlnirile lor..

Ajuns la colibă, bătu la uşă iar apoi

deschise oblonul. Ochii dinăuntru
străluceau de bucurie ca niciodată.
"Mare înţelept, ştiu că eşti mai retras de
felul tău, dar vreau să-ţi mulţumesc din
suflet şi să-ţi povestesc cât de mult m-ai
ajutat!", spuse olarul.

Apoi deschise uşa şi rămase înmărmurit.

Înăuntru, dincolo de uşă, era doar o

oglindă.
-----------------------------------------

Un antropolog le-a propus un joc, unor copii

dintr-un trib african. A pus un coș plin cu fructe
lângă un copac și le-a spus că cel care va
ajunge primul va câștiga toate fructele. Când a
dat startul pentru alergare, toți copiii s-au luat de
mână și au alergat împreună, apoi s-au așezat
să se bucure de premiu. Când i-a întrebat de ce
au alergat așa, din moment ce unul singur ar fi
putut câștiga toate fructele, i-au răspuns: -
Ubuntu*… Cum ar fi putut fi unul dintre noi
fericit, dacă toți ceilalți ar fi fost triști?
* Ubuntu - un cuvânt vechi african, concept-
bază a culturii Xhosa, însemnând „omenie faţă
de ceilalți (semenii noștri)”.
Se poate traduce prin „eu sunt ceea ce sunt
datorită a ceea ce suntem noi toți”….
----------------------------------------------------------------
----

Implicatiile “denaturarii”
Desi este important, daca nu chiar
esential, sa ne exprimam opiniile de
moment pentru ca este necesar sa
invatam sa gandim si sa ne modelam in
mod continuu viziunea despre ceea ce
inseamna viata si Univers, trebuie sa
intelegem foarte clar si cu un grad de
maturitate extins, implicatiile „denaturarii”
unui anumit concept. Sa nu ne sperie,
insa, aceste denaturari in care putem
cadea oricand datorita lipsei de informatii
si a viziunii trunchiate asupra ceea ce
Este, dar sa fie aceasta constiinta a
implicatiilor unei denaturari, mobilul care
sta la baza pastrarii unei minti si inimi
deschise, stiind ca tot timpul exista mai
mult si complexitatea Creatiei este
uluitoare.
Atunci cand facem o afirmatie trebuie sa
intelegem ca aceasta are impact atat
asupra modului in care privim propria
noastra existenta cat si asupra celor care
absorb sau rezoneaza cu informatia
transmisa. La nivel subtil, de asemenea,
suntem radianti si mesajul nostru atinge
fara doar si poate acel spatiu, acele
dimensiuni mai putin vizibile ale fiintei
noastre, spatiu in care denaturarea are,
probabil, un efect mai redus, pentru ca
acele structuri sunt mai aproape de
esenta, insa, printr-o abordare cognitiv-
mentala denaturata, putem limita accesul
la acea zona intuitiva de unde informatia
curge, in general, intr-un mod mult mai
autentic.
De ce este important sa ne amintim ca
pentru orice notiune imbratisata si orice
mesaj transmis este bine sa ne asumam
responsabilitatea? Pentru ca astfel ne
cultivam, pas cu pas, o intelepciune
interioara care ne va ajuta in timp sa
intuim exact momentele in care este bine
sa facem loc tacerii si cele in care este
necesar sa transmitem o informatie, va
seta de asemenea, o masura a cuvintelor
noastre si ne va permite sa pastram o
deschidere constanta catre mai mult,
catre nou, dandu-ne posibilitatea sa
devenim flexibili, iar aceasta flaxibilitate
cumpatata este esentiala in intelegerea
unui Univers mai mult decat complex.
In acelasi timp, sa constientizam faptul ca
o afirmatie nu este, in realitate un simplu
enunt. Acesta impacteaza o serie de alte
perspective legate de enuntul in cauza,
aceste perspective influentand la randul
lor alte si alte perspective conexe. Iata
deci ca de la o simpla opinie se creaza un
intreg efect de domino a carui rezultanta
este reprezentata de perspectiva noastra
generala despre viata, aceasta
determinand comportamente si actiuni
prin care creem defapt realitatea lumii
manifeste in care traim.
Acest lucru nu este menit sa ne sperie ci
doar sa ne responsabilizeze si sa ne
deschida, sa ne maturizeze si sa ne
flexibilizeze astfel incat evolutia noastra sa
fie una bogata si nu limitata de viziuni
trunchiate absolutizate care, mai pot fi se
denaturate pe deasupra.
In mod paradoxal, totusi, este la fel de
necesar sa ne dam voie sa exprimam ceea
ce gandim, credem sau simtim. Dar sa
facem acest lucru stiind ca este o
perceptie de moment care maine, peste
cativa ani sau peste cateva clipe se poate
schimba. Ideea de a reusi sa atingem un
adevar, probabil ca ne ofera o anumita
siguranta, atunci cand pasim in viata, dar
acest sentiment de securitate derivat din
mentinerea unor idei batute in cuie este
fals. El ne inchide intr-un turn de fildes si
ne face sa batem pasul pe loc. Este bine
sa avem curajul de a emite opinii si de a
exprima propriile simtiri. Acesta este un
antrenament continuu care sta la baza
evolutiei noastre zilnice. Fara acest
exercitiu am ramane, fara indoiala, pe loc
si nu ne-am mai folosi si dezvolta
instrumentele ce ne-au fost daruite
(minte-intuitie) pentru a putea creste si
crea realitatea in care traim. Important
este insa sa nu cadem nici intr-o extrema
nici intr-alta. Lipsa curajului de a ne
exprima ne tine pe loc, la fel cum si
increderea oarba si absolutizarea
propriului adevar de moment si propriilor
perceptii asupra vietii ne tin inchisi intre
limitele clipei acum si a unei viziuni
limitate despre Creatie.
Sa ne exprimam, deci, dar cu constiinta
faptului ca tot timpul exista mai mult si ca
viziunea noastra poate fi in orice moment
imbunatatita, daca nu chiar schimbata.
Acesta este defapt farmecul vietii si al
inaintarii in cunoastere si pentru a ne
bucura cu adevarat de el, este necesar sa
gustam din ambele izvoare: cel al
exprimarii si cel al flexibilitatii si
deschiderii catre nou.
Relaxare placuta, invatare si exprimare
continua, va doresc!
Cu drag!
----------------------------------------------------------------
--------------------

BICICLETA LUI DUMNEZEU

Într-o seară, un tânăr se apropie de Maestru şi-L

întrebă:
Cum pot fi sigur că ceea ce fac eu în viaţă este
pe placul lui Dumnezeu?
Maestrul, surâzând îi spuse:
Într-o noapte, adormind, am visat următoarele: o
bicicletă cu două locuri, un tandem şi L-am
văzut pe Dumnezeu în spatele meu,
pedalând.După un timp, Dumnezeu mi-a sugerat
sa schimbăm locurile. Am fost de acord şi, din
acel moment, viaţa mea s-a schimbat, viaţa mea
n-a mai fost aceeaşi. Dumnezeu îi dădea vieţii
mele, fericire şi emoţii. Ce s-a schimbat, când
am inversat locurile?Când conduceam eu,
cunoșteam pe de rost strada, curbele, suișurile,
coborâșurile. Era aceeaşi stradă monotonă, era
… aceeaşi. Era întotdeauna drumul cel mai
scurt între două puncte.
Dar când a început să conducă El, El ştia
scurtături nemaivăzute, sus între munţi,
traversam locuri stâncoase cu viteză maximă,
aproape să-mi rup gâtul. Tot ceea ce reuşeam
să fac era să mă ţin în şa. Chiar dacă părea
nebunesc, El îmi zicea: Pedalează! Pedalează!
Când deveneam îngrijorat, Îl întrebam:
Doamne, unde mă duci?
Dar El nu-mi răspundea nimic, doar surâdea.
Deodată, nu ştiu cum, am început să am
încredere. Repede, am uitat viaţa monotonă şi
am intrat în aventură şi ziceam: Doamne, mi-e
teamă! Dar El, se uita înapoi, îmi lua mâna şi,
dintr-o dată, mă linişteam.
M-a dus printre oameni de care aveam nevoie,
oameni care m-au vindecat, m-au acceptat şi s-
au bucurat. Ei ne-au dat daruri pentru drum,
pentru călătoria noastră. Dar Dumnezeu mi-a
zis:
Împarte darurile primite, sunt bagaje în plus,
sunt grele.
Şi le-am împărţit persoanelor cu care ne
întâlneam în drum şi, mi-am dat seama că,
atunci când împărţeam, eram eu cel ce primeam
şi totuşi bicicleta noastră era uşoară.
La început nu m-am încrezut în El, mă gândeam
că mă va duce cine ştie unde. Dar El cunoştea
secretele bicicletei, ştia cum să o încline când
venea o curbă, ştia să sară ca să evite locurile
stâncoase, zbura ca să evite locurile
înfricoşătoare. Iar eu, învăţ să tac şi să pedalez
în locurile cele mai ciudate, încep să mă bucur
de panorama care se iveşte la orizont, de vântul
care îmi bate în faţă şi de … tovarăşul meu de
drum.
Şi când nu mai sunt sigur că pot merge înainte,
El îmi surâde şi-mi zice:
Nu te îngrijora! Eu conduc, tu pedalează!

----------------------------------------------------------------
--------

Cea mai mare parte a vietii ne-o petrecem alergand.

Iar in scurtele ragazuri de popas, suntem prea obositi
ca sa ne putem gandi incotro.
----------------------------------------------------------------
---------------
In loc de a urmarii sensul vietii noi urmarim
bunastarea materiala, iar afisarea ei ostentativa este
singurul mod al recunoasterii sociale. Rezultatul este
o lume in care desertaciunea se ia la intrecere cu
absurdul, iar lupta o castiga tragicul.
Principii simple pentru dinamizarea benefica a
subconstientului
Acum ca am vazut impregnarile negative si am
incercat sa ne indepartam de ele e timpul sa
vedem si cateva principii benefice.
1. Subconstientul detine deja, in profunzimile sale
latente, solutiile perfecte la toate probleme care te
framanta si poate indeplini, direct proportional cu
intensitatea increderii, orice dorinta.
2. Orice gand este o cauza care, mai devreme sau mai
tarziu, va produce anumite efecte bune sau rele, dupa
cum a fost continutul sau. Orice traire proprie sau
stare interioara pe care o remarcati in mod pasiv este
efectul sau, cu alte cuvinte, reprezinta roadele
anumitor ganduri din trecut.
3. Viata este o modalitate de cunoastere. Suntem
asemenea unui capitan aflat pe mare care isi conduce
vasul. Trebuie sa dam ordine (prin ganduri, imagini,
trairi, aspiratii) clare si ferme subconstientului care
controleaza, intermediaza si conduce majoritatea
experientelor vietii noastre.
4. Nu trebuie sa folosim niciodata formulari
interioare, cum ar fi: “nu am mijloace” sau “imi este
imposibil” sau “niciodata n-am sa pot”.
Subconstientul le va asculta si va crea premisele pe
care doar noi le-am gandit, aducandu-le din domeniul
posibilitatilor la o realitate efectiva. Astfel, la propria
noastra comanda, chiar subconstientul va face ca intr-
adevar sa ne lipseasca posibilitatile sau mijloacele de
a realiza sau a obtine ceea ce urmarim. Trebuie sa
cautam sa ne convingem ca totul este posibil prin
angrenarea puterii nelimitate a mentalului de a
comanda subconstientului.
5. Legea fundamentala a vietii care ne permite
inflorirea si succesul este legea increderii depline in
Sine. Increderea numai intr-un ajutor exterior atrage,
mai devreme sau mai tarziu, suferinta. Singura,
increderea ferma in Sine genereaza forta si bucurie.
In plus, aceasta incredere ne asigura, totodata,
sprijinul exterior de care avem nevoie.
6. Dorinta este solicitarea adresata de noi
subconstientului. Imagineaza-ti anticipat cat mai bine
indeplinirea acestei dorinte.
7. O modalitate simpla de edificare: inainte de a
adormi, propune spre rezolvare, in imagini clare si
ferme, o anumita problema subconstientului, si
ulterior odata cu raspunsul, vei avea si proba
formidabilei sale puteri.
8. Convingerile tale cele mai profunde sunt acelea
care emana parca din strafundurile fiintei, incat
aproape ca nu le poti argumenta si discuta rational.
Aceasta se datoreaza faptului ca ele provin din sfera
subconstientului.
9. In general, motivele nereusitei sau esecului sunt:
slaba energie, lipsa increderii, absenta continuitatii in
dinamizarea subconstientului, imaginea mentala
(gandul) imprecisa sau difuza, efortul incrancenat.
10. Atunci cand intr-adevar vrei sa reusesti ceea ce ti-
ai propus sa realizezi, imagineaza-ti cat mai clar cu
putinta, inca de cand te-ai hotarat ce vrei,
deznodamantul fericit sau, cu alte cuvinte, sfarsitul
incoronat de succes al problemei respective.
Imagineaza-te in viitor si cauta sa resimti in
anticipatie bucuria implinirii a ceea ce vrei sa faci,
reprezentat cat mai precis in faza finala.
11. Viata este un nume pe care il dam unei
miraculoase puteri invizibile pe care de cele mai
multe ori nu o intelegem din punct de vedere al
complexitatii ei.
12. Rabdarea, stapanirea de sine, bunatatea,
blandetea, iertarea, dragostea, abnegatia, bunavointa,
credinta de nezdruncinat, bucuria, intelepciunea,
fericirea, incantarea, intelegerea, toate aceste calitati
nu imbatranesc niciodata. Cultiva-le, exprima-le,
amplifica-le, rafineaza-le si vei putea ramane tanar
atat cu spiritul cat si cu trupul, radiind cu intreaga
fiinta.
De Distron • Posted in Incepatori

Impregnariile negative
Majoriatea oamenilor isi doresc succesul, fericirea,
bunastarea, insa adesea nu fac mai nimic pentru a le
obtine. Echilibrul interior si reusita in viata, pot fi la
indemana tuturor. Ele presupun insa intotdeauna
folosirea constienta si armonioasa a capacitatilor
noastre interioare si o concentrare a fortelor de care
dispunem. Realizarea succesului necesita si o trezire
a potentialitatilor noastre launtrice si o orientare
ferma, voluntara a acestora, utilizand intreaga noastra
atentie si capacitate de concentrare, in vederea
realizarii scopului urmarit.
Vom descoperi impreuna unele din aspectele gandirii
negative care deseori ne impiedica foarte mult in
obtinerea succesului.
Autosabotajul inconstient
Exista persoane care rateaza in mod sistematic
ocaziile favorabile, care se gasesc in permanenta in
fata unor dificultati impotriva carora pornesc fara
indoiala spre reusita, dar cu resurse prost adaptate, ca
si cum, inconstient, si-ar dori esecul.
Unii fug de responsabilitati, de propriul mediu de
viata, pentru a se refugia in alte situatii, sperand,
constient sau nu, “sa-si refaca viata”, “sa reinceapa pe
noi baze”, “sa-si schimbe norocul”. Cu toate acestea,
de multe ori ei recad in aceleasi obisnuinte, reiau
acelasi comportament, aceleasi atitudini negative.
Astfel, ei isi modifica doar mediul de viata, dar isi
pastreaza acelasi mod de a privi lucrurile. Tendintele
conflictuale, incapacitatea de a depasi obstacolele, de
a privi situatiile cu obiectivitate, de a-si pune in
valoare calitatile, de a trai si de a resimti cat mai des
sentimentul de calm si de armonie interioara sunt
mereu reluate.
Proiectia negativa
Unul dintre aspectele cele mai grave ale conflictului
interior care conduce la esec este proiectia negativa,
nerecunoscuta insa de persoana in cauza. Intr-o
maniera generala, noi proiectam asupra celor din jur
credintele noastre, sperantele nostre, sentimentele
noastre de respingere sau de acceptare, ura sau
atasamentul nostru.
Inca din copilarie construim in interiorul nostru, un
sistem de tabuuri si interdictii, de temeri si sperante.
Transformarea noastra interioara este marcata de o
mai buna cunoastere a personalitatii noastre, de o
atitudine mai obiectiva, mai realista, de o integrare
mai armonioasa in mediul in care ne inconjoara.
Dar aceasta transformare nu este intotdeauna usor de
realizat, caci fiinta deseori insuficient de matura
psihicic este supusa permanent unui fenomen de
protectie a propriilor sale limite, fara ca ea sa fie
constienta de aceasta. O astfel de persoana, regaseste
in ceilalti fie lucrurile de care se teme, fie sperantele
sale. De aceea va respinge la ceilalti ceea ce, de fapt,
nu admite in ea insasi, de asemenea, ceea ce nu se
potriveste imaginii pe care ea insasi si-a construit-o
despre sine.
Sentimentul de culpabilitate
Adesea, din cauza fenomenului de proiectie,
individul se poate simti vinovat de faptul ca are
tendinta de a manifesta fata de ceilalti o atitudine
ostila sau chiar de ura. Astfel apare un anumit
sentiment de culpabilitate.
O astfel de persoana simte in mod confuz, ca
imaginea pe care ea si-a facut-o despre sine nu este
recunoscuta de ceilalti la nivelul la care ea pretinde
ca se afla. De aici aparitia incertitudinii. Persoana
respctiva incepe sa se simta inferioara, incapabila sa
realizeze sarcina pe care si-a asumat-o, si in unele
situatii incearca sa compenseze aceasta inferioritate
sau chiar sa o supracompenseze. Atunci apar atitudini
dizarmonioase, ce semnaleaza o inadaptare: nevoia
acuta de a fi superior celorlalti, incercarea de a
acapara puterea si, de asemenea, onoruri, situatii,
prestigiu, refuzul de a discuta atunci cand exista
riscul de a fi plasati intr-o situatie de inferioritate,
indarjirea de a-si apara propriile idei, chiar si atunci
cand acestea nu pot fi sustinute rational.
Transformarea vietii noastre catre succes
presupune inainte de toate constientizarea acestor
impregnari negative pentru a le putea inlocui cu
impregnari pozitive, benefice.
Importanta deciziilor in viata
Daca ati citit si inteles legile universului veti intelege
si ca actiunile noastre produc diferite
rezultate.Aceasta deoarece orice actiune reprezinta o
cauza pe care noi o punem in miscare. Efectele
actiunii noastre se construiesc pe baza evenimentelor
trecute, care ne vor determina sa ne orientam si sa
mergem intr-o anumita directie. Fiecare directie
conduce catre o destinatie ultima, care este destinul
nostru, viata noastra. De aceea, pentru a ne
transforma viata este esential modul in care realizam
actiunile. Cu cat actiunile realizate de noi sunt
voluntare, constiente si au o orientare bine
determinata cu atat vom avea un control mai mare
asupra actiunilor noastre si implicit asupra destinului
vietii noastre.
Toate transformarile vietii noastre incep cu o
decizie.

In momentul in care noi luam o decizie noi trasam

deja drumul destinului nostru. Deseori deciziile pe
care le luam chiar acum ne vor determina modul in
care ne vom simti maine, precum si ceea ce va deveni
viata noastra in viitor. Benjamin Disraelis afirma:
“Omul nu este o creatura a circumstantelor, ci
circumstantele sunt creatiile omului.”
Este destul de usor sa adoptam comportamente si
atitudini care sa determine niste rezultate sub
dorintele noastre. Aceasta mai ales daca nu ne vom
stabili un standard ridicat in legatura cu ceea ce noi
acceptam in viata noastra.
Luarea unei decizii corecte este necesar sa fie
intotdeauna in concordanta cu dorintele noastre si cu
asteptarile pe care noi le avem de la viata. Adoptarea
unei astfel de decizii ne poate transforma intreaga
viata, caci ea ne va conferi orientarea actiunilor
noastre, a drumului pe care dorim sa il alegem.
Cu siguranta, ne putem transforma viata chiar in
momentul in care luam o decizie constienta. Exista
trei decizii fundamentale care ne determina in ultima
instanta intreaga viata:
- deciziile referitoare la lucrurile care ne preocupa;
– deciziile asupra lucrurilor care au intr-adevar
importanta pentru noi;
– deciziile cu privire la ceea ce vom face pentru a
putea genera rezultatele pe care le dorim.

Intotdeauna deciziile noastre determina atat

conjuncturile majore in care ne aflam, cat si diverse
actiuni necesare in indeplinirea scopurilor propuse.
Intotdeauna deciziile fundamentale cu privire la
scopurile pe care le avem sunt urmate de decizii cu
privire la modul in care noi actionam pentru
indeplinirea scopurilor. Intotdeauna noi decidem,
chiar si in ceea ce priveste atitudinea noastra fata de
insucces. De exemplu putem decide sa nu ne lasam
niciodata descurajati de insuccesele vietii. In aceasta
directie, Thomas Edison spunea: “Eu nu sunt
descurajat niciodata, deoarece fiecare incercare
gresita prin care am trecut este un alt pas inainte.”
Pasii care ne vor ajuta sa trecem prin procesele pe
care viata le presupune sunt:
1) Reamintirea cat mai des a faptului ca deciziile
noastre pot avea o forta foarte mare in a ne
transforma intreaga viata.
2) Constientizarea faptului ca cel mai greu pas
realizat in demersul de a obtine ceva este acela de a
lua o decizie inteleapta.
3) Asumarea deciziilor. Este bine sa evitam pe cat
posibil ezitarea sau amanarea in ceea ce priveste
luarea deciziilor.
4) Sa invatam mereu din deciziile noastre sau, mai
bine spus, din rezultatele obtinute in urma deciziilor
luate.
5) Sa ne pastram fermi in deciziile luate, dar in
acelasi timp sa fim flexibili daca este necesar.
Helen Keller spunea : “Viata este fie o aventura
indrazneata, fie nimic.”
Alegeti cum sa fie viata voastra…
================

Cred ca una din cele mai pline de

adevar afirmatii este aceasta: Nu
conteaza ce ti se intampla, conteaza
cum reactionezi la ce ti se intampla. Poti
sa-ti pierzi banii, sanatatea, partenerul
de viata, prietenii, dar daca stii sa
reactionezi la fiecare din aceste pierderi,
viata ta nu numai ca va merge mai
departe, dar va inflori. Instinctul
posesiunii este unul din cele mai
puternice instincte: femeia mea, copii
mei, banii mei, casa mea, masina mea,
functia mea. Dar cand vom intelege ca,
de fapt, nimic din ceea ce ni se pare ca
avem nu este al nostru? Spre a trece cu
bine prin aceasta viata trebuie sa
invatam sa nu atarnam greu, sa nu ne
legam de nimic si de nimeni. Viata este
un joc divin, iar daca intelegi regulile
jocului - iubirea neconditionată - abia
atunci poti ajunge sa gusti fericirea.
Altfel, vei continua sa te agiti in
universul tau inchis, plin de oameni si
lucruri despre care crezi ca-ti apartin.