Lucrari de Laborator La Disciplina MEST 2015-2016

MĂSURĂTORI ELECTRONICE,
SENZORI ŞI TRADUCTOARE
Lucrările de laborator semestrul II 2015-2016

la specializările II C şi II TI
1. Introducere. Estimarea erorilor de măsurare şi interpretarea rezultatelor.

2. Măsurarea rezistenţelor prin metoda voltampermetrică şi puntea de c.c.
3. Verificarea osciloscopului catodic şi măsurări cu osciloscopul în timp real.
4. Măsurarea puterii în circuite de c.c. şi c.a. monofazat.
5. Introducere în programul de interfaţă LabView.
6. Utilizarea instrumentelor virtuale.
7. Finalizarea activităţii de laborator. Recuperare. Evaluare finală.
1
M. Gordan Măsurări electronice, senzori şi traductoare
LUCRAREA NR.1
ESTIMAREA ERORILOR DE MĂSURARE

ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR
1.1. Scopul lucrării

Sunt prezentate câteva dintre sursele de erori şi procedeele de evaluare şi
prelucrare a rezultatelor măsurătorilor.
1.2. Consideraţii teoretice

Rezultatul unei măsurări individuale se numeşte valoare măsurată şi diferă
de valoarea adevărată a măsurandului, abatere care reprezintă eroarea de
măsurare. De cele mai multe ori nu se cunoaşte cât este eroarea de măsurare,
de aceea, se estimează, cu o anumită probabilitate numită nivel de încredere,
intervalul în care se află valoarea adevărată a măsurandului numit incertitudine
de măsurare. Incertitudinea de măsurare estimează limitele erorilor de
măsurare.
Determinarea erorilor de măsurare şi stabilirea incertitudinilor de
măsurare necesită cunoaşterea surselor de erori cât şi a procedeelor de evaluare
şi prelucrare a rezultatelor pe baza unor modele matematice adecvate.
Din analiza surselor de erori rezultă următoarea clasificare a acestora:
a) erori de model - sunt datorate obiectului supus măsurării prin folosirea
unui model idealizat al acestuia (nu se ţine seama de anumite proprietăţi ale
acestuia);
b) erori instrumentale - provin de la mijloacele de măsurare folosite fiind
erori proprii ale acestora;
c) erori de interacţiune - se datoresc influenţei reciproce dintre mijloacele
de măsurare şi măsurand;
d) erori de influenţă - provin de la mărimile exterioare care pot influenţa
valoarea măsurandului şi performanţele mijlocului de măsurare;
e) erori de metodă - sunt cauzate de metoda de măsurare folosită;
f) erori de operator - erori subiective datorate executantului măsurătorii.
După modul de manifestare la repetarea măsurătorilor, care au loc în
condiţii practic identice, erorile se clasifică în :
1) erori aleatoare caracterizate prin aceea că variază imprevizibil în timp,
ca durată şi ca semn;
2) erori sistematice care se caracterizează prin aceea că nu variază în timp
sau au o variaţie lentă la repetarea măsurătorilor;
3) erorile grosolane sunt caracterizate prin abateri mari (aberante) faţă de
celelalte valori ale şirului de valori măsurate.
Măsurări electronice, senzori şi traductoare
2 M. Gordan
1.2.1. Erori aleatorii

Dacă se repetă măsurarea unei mărimi în condiţii practic identice (respectiv
cu aceleaşi mijloace şi metode de măsurare, de către acelaşi operator, sub
acţiunea aceloraşi mărimi de influenţă, etc.) se constată că valorile măsurate
obţinute diferă între ele, rezultând un şir de valori măsurate x1, x2, ... xn.
Dacă nunărul de măsurători este foarte mare (teoretic infinit), prin
reprezentarea grafică a frecvenţelor de apariţie a valorilor măsurate în cadrul
şirului de valori, în funcţie de valorile măsurate, se obţine o curbă de forma
celor din figura 1.1.
Eroarea aleatoare reprezintă abate-
rea valorilor măsurate faţă de valoarea
adevărată a măsurandului dacă se con-
sideră că erorile sistematice sunt zero.
Deoarece erorile aleatorii variază în
mod imprevizibil ele nu pot fi elimina-
te prin corecţii, ci folosind legile statis-
ticii este posibil doar să se estimeze
erorile limită despre care se poate afir-
ma cu o anumită probabilitate că nu vor
fi depăşite de erorile aleatoare.
Fig. 1.1. Reprezentarea grafică a frecven- Pentru tratarea matematică a erori-
ţelor de apariţie a valorilor măsurate. lor aleatoare, se admite în general, că
distribuţia probabilităţii erorilor este
dată de legea normală a erorilor - numită şi legea erorilor a lui Gauss:
(x  m)2

y
1
e 2σ 2 (1.1)
σ 2
unde: y este densitatea de probabilitate;
x - variabila aleatoare (valoarea măsurată);
m - valoarea medie;
 - eroarea medie pătratică.
Teoretic, cei doi parametrii m şi  ai distribuţiei normale pot fi determinaţi
cu formulele:
n n 2
 xk  (x k  m)
m  lim k 1 , σ  lim k 1 (1.2)
n  n n  n
unde xk reprezintă valorile măsurate ce formează şirul de valori.
Semnificaţia fizică a mărimilor m şi  este următoarea:
- valoarea medie a unui şir de valori, obţinute prin măsurarea unei
mărimi
3
de un număr foarte mare de ori (teoretic infinit), reprezintă chiar valoarea

adevă-
rată a acelei mărimi;
- eroarea medie pătratică ne arată gradul de afectare cu erori a valorilor
obţinute din măsurători. Pentru ca un şir de măsurători să fie cât mai bine
efectuat este necesar ca eroarea medie pătratică a acelui şir să fie cât mai mică.
Legea normală de distribuţie, redă proprietatea de simetrie a erorilor
aleatoare (erorile aleatoare cu semne diferite se întâlnesc cu aceeaşi
probabilitate) şi proprietatea de concentrare (erorile aleatoare mici în valoare
absolută apar mai frecvent decât cele mari).
Aceste proprietăţi sunt caracteristice aproape tuturor cazurilor practice de
măsurători.
Se demonstrează prin calcule că probabilitatea ca y să ia valori în afara
intervalului m  3 este foarte mică, egală cu 0,27%, ceea ce înseamnă că
99,73% din valorile măsurate vor fi grupate în intervalul  3 faţă de valoarea
medie. De aceea valoarea 3 poate fi considerată ca eroare limită.
Aplicarea relaţiilor (1.2), necesită un număr foarte mare de măsurători
(peste 50 de măsurători) şi de aceea se estimează parametrii m şi , pornind de
la un număr relativ mic de măsurători (cel puţin 4 - 5 măsurători).
În acest caz media m se estimează prin media aritmetică pentru un număr
finit de măsurători X :
1 n
X  xk (1.3)
n k 1
şi media aritmetică se consideră ca rezultat al măsurării.
Eroarea medie pătratică se estimează prin mărimea:
n 2
 (x k  X)
s  k 1 (1.4)
n 1
care reprezintă eroarea medie pătratică pentru un număr finit de măsurători.
Eroarea medie pătratică a valorii medii se estimează prin :
s
sx  (1.5)
n
Eroarea limită a mediei aritmetice obţinute dintr-un şir de măsurări este:
t s
δ  t  sx  (1.6)
n
unde t este un coeficient de amplificare ce reprezintă parametrul distribuţiei
Student pentru o anumită probabilitate (nivel de încredere)(tab.1.1).
Rezultatul unei măsurători xi se găseşte în intervalul [ X  ts, X  ts ] cu o
probabilitate p* asociată cu numărul de măsurători şi valoarea parametrului t.
4 M. Gordan
De asemenea media X a rezultatelor unui şir de măsurători se află în intervalul

[ X  δ, X  δ ] cu aceeaşi probabilitate p*, funcţie de n şi t.
Tabelul 1.1.
n \ p* 0,683 0,900 0,950 0,955 0,990 0,997
2 1,83 6,31 12,71 13,97 63,66 --
3 1,32 2,92 4,30 4,53 9,92 19,21
4 1,20 2,35 3,18 3,31 5,84 9,22
5 1,14 2,13 2,78 2,87 4,60 6,62
6 1,11 2,02 2,57 2,65 4,03 5,51
7 1,09 1,94 2,45 2,52 3,71 4,90
8 1,08 1,90 2,36 2,43 3,50 4,53
9 1,07 1,86 2,31 2,38 3,36 4,28
10 1,06 1,83 2,26 2,33 3,25 4,09
11 1,05 1,81 2,23 2,30 3,17 3,96
12 1,05 1,79 2,20 2,27 3,11 3,86
14 1,04 1,77 2,16 2,22 3,01 3,71
16 1,03 1,75 2,13 2,18 2,95 3,59
18 1,03 1,74 2,11 2,16 2,90 3,51
20 1,03 1,73 2,09 2,14 2,86 3,45
 1,00 1,64 1,96 2,00 2,58 3,00
Probabilitatea p* se numeşte nivel de încredere, mărimile X  ts , X  δ se

numesc limite de încredere, iar intervalele [ X  ts, X  ts ], respectiv
[ X  δ, X  δ ] se numesc intervale de încredere.
1.2.2. Erori sistematice

Caracteristic pentru erorile sistematice este faptul că, în principiu, au o
sursă cunoscută care le generează şi deci pot fi aplicate diferite corecţii în
procesul de măsurare. Determinarea erorilor sistematice presupune cunoaşterea
unor informaţii adiacente, care nu rezultă direct din procesul de măsurare şi
care necesită efectuarea unor măsurători suplimentare asupra surselor care le
produc.
Din punct de vedere practic erorile sistematice pot fi determinabile, dacă se
justifică determinarea lor şi respectiv nedeterminabile, în caz contrar.
Pentru determinarea sau reducerea efectelor erorilor sistematice asupra
rezultatului măsurării se folosesc două procedee:
a) Stabilirea corelaţiei dintre eroarea sistematică şi factorul care o
produce, adică determimarea legii de dependenţă a erorii de sursa care o
generează.
5
Acest procedeu se aplică în cazul în care factorii exteriori sunt uşor de

controlat (ex. temperatură, rezistenţa interioară a instrumentelor, etc.), valoarea
lor rezultând în urma unor măsurători suplimentare.
b) Aleatorizarea erorilor sistematice se aplică pentru erorile nedetermina-
bile, de obicei lent variabile în timp, ceea ce presupune repetarea măsurătorilor
în momente necorelate cu modificarea factorilor de influenţă.
În urma aleatorizării erorilor sistematice se realizează o estimare a
acestora, adică stabilirea unei valori aproximative pe baza unui criteriu
probabilistic. Exprimarea mărimii erorilor sistematice se face pentru erorile
sistematice determinabile prin valoarea acestora, iar pentru erorile sistematice
nedeterminabile prin incertitudinea sistematică .
1.2.3.Prelucrarea şi prezentare rezultatelor măsurării

1.2.3.1. Măsurători curente cu erori sistematice predominante
Acesta este cazul marii majorităţi a măsurătorilor electrice, care se
efectuează cu aparate analogice sau digitale asupra unor fenomene cu parametrii
suficient de stabili. Pentru a constata că erorile aleatoare sunt neglijabile este
recomandabil ca măsurarea să fie executată de două ori.
De obicei incertitudinea aparatului de măsurat este predominantă. Aceasta
se exprimă pentru fiecare aparat sub forma erorii limită.
Rezultatul măsurătorii se dă sub forma:
X= X   (1.7)
unde  este incertitudinea estimată corespunzând erorii limită a aparatului.
1.2.3.2. Măsurători curente, cu erori aleatoare importante

În aceste cazuri este necesar să se execute cel puţin 45 măsurători
repetate, după care se aplică metodologia de estimare a incertitudinii aleatoare
prezentată în paragraful §1.2.1.
Dacă incertitudinea sistematică este neglijabilă, rezultatul se exprimă sub
forma:
X= X / p* (1.8)
cu specificarea nivelului de încredere asociat.
1.2.3.3. Măsurători de mare precizie, etalonări

În acest caz sunt luate în seamă atât erorile sistematice, cât şi cele
aleatoare. Rezultatul măsurării se exprimă sub forma:
X= X e, (1.9)
unde e   2   2 , reprezintă incertitudinea totală, obţinută prin compunerea
incertitudinilor sistematice şi aleatoare.
6 M. Gordan
O problemă importantă la exprimarea rezultatelor măsurătorilor este legată

de rotunjirea acestora.
La rotunjirea numerelor ce exprimă rezultatele măsurătorilor se folosesc
următoarele reguli:
a) numărul de cifre certe este corelat cu precizia de măsurare ;
b) dacă se exprimă incertitudinea de măsurare, rangul ultimei cifre a
numărătorului trebuie să fie egal cu rangul ultimei cifre a incertitudinii (ex.
3,750,02 V);
c) la prelucrarea statistică a rezultatelor unui şir de măsurători se reţine un
număr mai mare de cifre (cu una două cifre), media fiind afectată de o
incertitudine de măsurare mai mică decât valorile individuale.
1.3. Mersul lucrării

Se efectuează un număr de 20 de măsurători asupra unui rezistor, cu
ajutorul unei punţi de curent continuu. Cu rezultatele obţinute se calculează
media aritmetică a şirului de măsurători şi eroarea medie pătratică a valorii
medii. Se consideră două nivele de probabilitate p1* =0,95 şi p *2 =0,9973 pentru
care se calculează eroarea limită a unei mediei aritmetice şi se exprimă
rezultatul măsurării considerând erorile sistematice neglijabile.
Să se prezinte apoi rezultatul aceluiaşi şir de măsurători, dacă se consideră
eroarea sistematică  prezentă şi cunoscută. Precizările privind erorile aleatorii
sunt aceleaşi ca şi la punctul anterior.
Întrebări
1. Care este clasificarea erorilor de măsurare după sursa lor de apariţie
2. Ce sunt erorile aleatoare
3. Ce senmificaţie fizică are eroarea medie pătratică 
4. Cum se alege parametrul distribuţiei Student
5. Ce sunt erorile sistematice
6. Care sunt procedeele de eliminare sau reducere a efectelor erorilor
sistematice
7. Care este modul de prezentare a rezultatului unor măsurători
8. Care sunt regulile de rotunjire a numerelor care reprezintă rezultatele
măsurătorilor
1
LUCRAREA NR. 2.
MĂSURAREA REZISTENŢELOR
PRIN METODA VOLTAMPERMETRICĂ
10.1. Scopul lucrării.

În lucrare se prezintă metodele volt-ampermetrice de măsurare a
rezistenţelor şi aspecte privind precizia cu care se efectuează măsurările.
10.2. Consideraţii teoretice.

Conform legii lui Ohm, valoarea unei rezistenţe R x se poate determina
făcând raportul între căderea de tensiune Ux pe rezistenţă şi curentul Ix prin
aceasta.
Metoda voltampermetrică este o metodă indirectă de măsurare. Căderea de
tensiune şi curentul se măsoară direct cu un voltmetru, respectiv un
ampermetru, iar valoarea rezistenţei, calculată ca raportul dintre tensiune şi
curent, este rezultatul măsurătorii indirecte.
Metoda voltampermetrică este indicată îndeosebi la măsurarea rezistenţelor
neliniare, la cele două instrumente putându-se urmări respectarea condiţiilor de
măsurare impuse.
Fig. 10.1. Montaj pentru metoda Fig. 10.1. Montaj pentru metoda
voltampermetrică, cu voltmetru voltampermetrică, cu ampermetru
înaintea ampermetrului. înaintea voltmetrului
Schemele de măsurare sunt redate în fig.10.1, respectiv 10.2. În schema din

fig.10.1, ampermetrul A măsoară curentul I x prin rezistenţa de măsurat R x ,
însă voltmetrul V măsoară tensiunea U care cuprinde pe lângă căderea de
tensiune I x  R x pe rezistenţa de măsurat R x şi căderile de tensiune I x  R a şi
I x  R f , pe rezistenţa interioară R a a ampermetrului şi pe rezistenţa R f a
firelor de legătură şi a contactelor:
U  Ix  R x  Ix  R a  Ix  R f (10.1)
2
Măsurări electronice, senzori şi traductoare M. Gordan
U
De aici: Rx   R a  R f  R  C (10.2)
Ix
Raportul indicaţiilor celor două instrumente:
U
 R x  R x  R a  R f , (10.3)
Ix
reprezintă rezultatul necorectat al măsurătorii indirecte.
Eroarea sistematică absolută de metodă este :
ΔR xs  R x  R x  R a  R f , (10.4)
iar corecţia ce trebuie adăugată rezultatului necorectat pentru a obţine rezultatul
corectat este:
C  ΔR xs  R a  R f (10.5)
Eroarea sistematică relativă procentuală de metodă este:
ΔR xs R  Rf
Ers   100  a  100 (10.6)
Rx Rx
În cazul măsurătorilor tehnice, dacă
Ers  0,1 (10.7)
se poate neglija corecţia ce trebuie introdusă şi deci rezistenţa este dată de
relaţia:
U
R x  R x  (10.8)
Ix
Din condiţia (10.7) rezultă că schema din fig.10.1 poate fi folosită fără
introducerea corecţiilor numai dacă este satisfăcută condiţia:
3
Rx  (Ra + Rf) 10 , (10.9)
adică pentru măsurarea unor rezistenţe mari faţă de rezistenţa ampermetrului, a
firelor de legătură şi a contactelor. Dacă relaţia (10.9) nu este satisfăcută, nu se
poate folosi relaţia (10.8); deci pentru calculul rezistenţei Rx trebuie folosită
relaţia (10.2). Cum însă rezistenţa firelor de legătură şi a contactelor nu se
cunoaşte, calculul corecţiei se poate face numai dacă rezistenţa R f este
neglijabilă faţă de Rx. Această condiţie se poate considera satisfăcută dacă:
Rx  10  (10.10)
În acest caz:
U
Rx   Ra (10.11)
Ix
Condiţia (10.10) fixează limita inferioară a rezistenţei R x pentru care mai
poate fi folosită schema din fig.10.1.
3
În schema din fig.10.2 voltmetrul V măsoară căderea de tensiune pe

rezistenţa Rx de măsurat, dar ampermetrul A măsoară curentul I care cuprinde
în plus faţă de curentul Ix prin Rx şi curentul Iv prin voltmetru.
U U
I  Ix  Iv  x  x , (10.12)
Rx Rx
unde Rv este rezistenţa interioară a voltmetrului.
Din relaţia (10.12) rezultă:
U R 2x
Rx  x   R x  C (10.13)
I Rx  Rv
sau
Ux
Rx  (10.14)
Ux
I
Rv
Raportul indicaţiilor celor 2 instrumente:
Ux R xR v
 R x  (10.15)
I Rx  Rv
este egal cu rezistenţa echivalentă a rezistenţelor Rx şi Rv în paralel şi reprezintă
rezultatul necorectat al măsurătorii indirecte.
Eroarea sistematică absolută de metodă este:
R 2x
ΔR xs  R x  R x   , (10.16)
Rx  Rv
iar corecţia ce trebuie adăugată rezultatului pentru a obţine rezultatul corectat:
R 2x

C  ΔR xs   (10.17)
Rx  Rv
ΔR xs
 Rx 1
Ers
   100   100    100 (10.18)
Rx Rx  Rv Rv
1
Rv
Pentru ca:
Ers
  0,1 (10.19)
este necesar ca:
R x  R v  10  3 (10.20)
Deci schema din fig.10.2 se poate întrebuinţa fără introducerea corecţiilor
de metodă în cazul măsurării rezistenţelor mici faţă de rezistenţa voltmetrului.
În cazul acestei scheme influenţa firelor de legătură şi a contactelor este
neglijabilă (rezistenţele mai mici de 0,1W trebuie să fie prevăzute cu 4 borne).
4
10.2.1. Precizia măsurătorilor.

Calculul preciziei măsurătorilor se face în ipoteza că pentru determinarea
rezistenţelor se folosesc relaţiile (10.11), respectiv (10.14). Cunoscând erorile
relative limită procentuale E r lim U de măsurare a tensiunii cu voltmetrul V,
E r lim I de măsurare a curentului cu ampermetrul A şi erorile relative limită
procentuale E r lim R a şi E r lim R v de determinare a rezistenţelor interioare Ra,
respectiv Rv ale instrumentelor, rezultă erorile relative limită procentuale de
determinare a rezistenţelor Rx sub următoarele forme finale:
 R  R
ErlimR x  E rlimU  E rlimI 1  a   E rlimRa a (10.21)
 R x R x
pentru schema din fig.10.1 şi:
 Rx  R
ErlimR

x
 E rlimU  E 
rlimI 1    E rlimR v x (10.22)
 Rv  Rv
pentru schema din fig.10.2.
Se observă că precizia este cu atât mai mare cu cât Ra /Rx, respectiv Rx /Rv
sunt mai mici. Precizia este maximă dacă sunt respectate condiţiile (10.9),
respectiv (10.20), caz în care:
ErlimRx  ErlimR

x
 E rlimU  E rlimI (10.23)
Chiar dacă se folosesc instrumente precise (de clasă 0,2) şi citirile se fac în
ultima treime a scărilor, precizia nu poate fi mai mare de 0,5%. În mod obişnuit,
nu putem conta pe o precizie mai mare de (1-2) %.
Dacă nu se pot respecta condiţiile (10.9), respectiv (10.20), se va alege
schema din fig.10.1 dacă Ra /Rx  Rx /Rv sau schema din fig.10.2 dacă Rx /Rv <
Ra /Rx.
10.3. Mersul lucrării.

Se vor măsura 3
rezistenţe liniare cu
schemele din fig.10.1 şi 10.2
şi se va trasa grafic
dependenţa rezistenţei statice
în funcţie de curent pentru
un bec cu incandescenţă,
folosind schema din fig.10.3.
Fig. 10.3. Montaj pentru măsurarea unei rezistenţe
neliniare prin metoda voltampermetrică.
Rezultatele se trec în
tabelele 10.1, 10.2 şi 10.3.
Se vor interpreta rezultatele.
5
Tabelul 10.1
U Ix Rx Ra ErlimRa Rx C Ers ErlimRx Rxmed
V A [] [] [%] [] [] [%] [%] []
Tabelul 10.2
Ux I Rx Rv ErlimRv Rx C Ers ErlimRx Rxmed
V A [] [] [%] [] [] [%] [%] []
Tabelul 10.3
Ra Rv Ux Ix Rx
[] [] [V] [A] []
Întrebări.
1. În ce situaţii este indicată folosirea montajului din fig.10.1
2. Pentru ce valori ale rezistenţelor măsurate cu montajului din fig.10.1 se
pot neglija influenţele aparatelor
3. Când este indicată folosirea montajului din fig.10.2
1
LUCRAREA NR. 3 – partea întâi
VERIFICAREA OSCILOSCOPULUI CATODIC
6.1. Scopul lucrării

În această lucrare este prezentată funcţionarea osciloscopului catodic cu
două canale pe baza schemei bloc şi modul în care se face verificarea princi-
palelor caracteristici ale acestuia.
6.2. Consideratii teoretice

Osciloscopul catodic (OSC) este un aparat de măsură complex cu care se
poate vizualiza forma de variaţie a unei tensiuni în funcţie de timp sau în funcţie
de o altă tensiune. Pe baza formelor de undă se pot măsura în mod direct
diferitele valori ale tensiunilor (continuă, medie, maximă, vârf-vârf) şi durate de
timp (perioadă, timp de creştere, etc.), iar în mod indirect curenţi, frecvenţe,
defazaje, puteri, impedanţe şi multe alte mărimi electrice şi neelectrice. Pentru
măsurarea în mod indirect a mărimilor neelectrice sunt necesare convertoare
mărime /tensiune sau mărime /timp.
În această lucrare este studiat un OSC cu două canale, cu tub catodic
normal, a cărui schemă bloc este prezentată în fig.6.1.
6.2.1. Tubul catodic (TC)

Reprezintă elementul caracteristic al OSC, în jurul căruia este organizată
funcţionarea celorlalte elemente. Cel mai adesea este utilizat tubul catodic TC cu
deflexie electrostatică.
În interiorul TC “termoelectronii” emişi de filament sunt orientaţi şi
acceleraţi spre ecranul tubului de către câmpul electric dintre catod K şi anozi
(A1, A2, A3 ), formând un fascicol care trebuie să fie cât mai îngust. Acest
fascicol trece printre două perechi de plăci, plăcile de deflexie pe verticală şi
plăcile de deflexie pe orizontală, şi lovesc ecranul fluorescent determinând
apariţia spotului luminos observabil din exterior. Luminozitatea spotului se
poate modifica din potenţiometrul “Strălucire”, iar dimensiunea minimă a
spotului din potenţiometrul “Focalizare”.
Poziţia spotului pe ecran (normal în centru) poate fi schimbată aplicând
tensiuni între plăcile de deflexie pe verticală, respectiv plăcile de deflexie pe
orizontală, deviaţia obţinută fiind proporţională cu tensiunile aplicate.
Sensibilitatea plăcilor de deflexie ale TC fiind reduse (0,2 – 0,5 mm/V),
pentru a obţine deviaţii convenabile ale spotului este necesar ca tensiunile de
comandă să fie mari. Din această cauză pentru fiecare canal al TC există un
amplificator final de mare putere, care permite obţinerea unor tensiuni de
comandă de valoare mare.
2
Fig. 6.1. Schema bloc a osciloscopului cu două canale.

3
6.2.2. Canalele Y
La OSC prezentat există două canale Y, notate în schema bloc cu litere
mari: A şi B. Cele două canale au aceleaşi posibilităţi de utilizare.
Pentru încadrarea imaginii în dimensiunile ecranului, în condiţiile în care
tensiunea de intrare variază între mV şi zeci de V, preamplificatorului canalului
Y trebuie să aibă amplificare reglabilă , ceea ce este greu de realizat în limite
largi.
De aceea s-a preferat varianta în care preamplificatorul are amplificare fixă,
calibrată, corespunzătoare scării minime, el fiind precedat de un divizor de
tensiune calibrat şi compensat. Acest divizor permite reglarea în trepte 1:2:5 a
amplificării globale, ceea ce determină micşorarea semnalelor mai mari, de un
număr corespunzător de ori, până la încadrarea lor în scara minimă.
Comutatorul de intrare K1, cu trei poziţii (DC/AC/GND), permite prelu-
crarea semnalului Y cu componenta continuă prezentă (poziţia DC) sau fără
acesta (poziţia AC). Pe poziţia GND se aplică tensiune zero la intrare în vederea
stabilirii poziţiei de pe ecran corespunzătoare referinţei.
Fiecare din cele două canale are câte un comutator pentru modificarea
coeficientului de deviere pe verticală (acţionează asupra divizorului) şi un
potenţiometru pentru reglarea poziţiei pe verticală a imaginii.
Tensiunile aplicate canalelor A şi B ajung la un circuit de selecţie care
permite alegerea unuia din cele 5 moduri de vizualizare posibile:
A - se vizualizează numai tensiunea aplicată la intrarea canalului A;
B - se vizualizează numai tensiunea aplicată la intrarea canalului B;
ALT - se vizualizează ambele tensiuni, în mod alternativ, pe frecvenţa bazei
de timp (la o deplasare pe orizontală a spotului este afişată tensiunea de
la canalul A, la următoarea deplasare tensiunea de la canalul B, ş.a.m.d.)
Din cauza remanenţei luminoforului sezaţia optică este că semnalele
sunt afişate simultan.
CHOP - se vizualizează ambele tensiuni, ele fiind comutate spre intrare amplifi-
catorului final Y cu o frecvenţă de comutare fixă (în jur de 500kHz), pe
durata fiecărei baleieri a ecranului. Cele două imagini sunt formate
dintr-un număr mare de puncte care se confundă sub forma unei linii
continue.
ADD - se foloseşte pentru vizualizarea sumei sau diferenţei tensiunilor (AB)
aplicate la intrările A şi B ale osciloscopului.
La frecvenţe joase este indicat modul CHOPPED, deoarece la modul
ALTERNATE apare fenomenul de pâlpâire a imaginii.
La frecvenţe medii şi înalte este indicat modul ALTERNATE, care permite
sincronizarea ambelor tensiuni.
În modurile de vizualizare a ambelor tensiuni, reglajele fiecărui canal îşi
păstrează acţiunea individuală.
4
6.2.3. Baza de timp

Pentru ca pe ecranul osciloscopului să apară forma de variaţie în timp a
tensiunilor de la intrare este necesar ca devierea pe axa X să se facă cu o
tensiune cu o formă specială, numită tensiune bază de timp. Această tensiune
este generată intern, de către blocul BAZĂ DE TIMP, este periodică, având
forma liniar crescătoare (numită şi "dinte de fierăstrău") prezentată în fig.6.2.
Fig. 6.2. Variaţia în timp a semnalului bazei de timp.
Tensiunea bază de timp prezintă o cursa directă td şi una inversă ti (sau de

întoarcere), ambele de durată finită, iar pentru asigurarea stabilităţii imaginii se
adaugă încă un interval de timp aşa cum se va explica la funcţionarea circuitului
de sincronizare.
Cursa utilă, pe durata căreia se vizualizează forma de undă, este cursa
directă pe parcursul căreia spotul baleiază ecranul de la stânga la dreapta. Pe
durata cursei de întoarcere (când spotul se reîntoarce în partea din stânga a
ecranului) şi a perioadei de aşteptare (când se aşteaptă începerea unei noi
baleieri) spotul este stins astfel încât ele nu apar pe ecran. Perioada tensiunii BT
poate fi modificată folosind elementele de reglaj BRUT şi FIN ale blocului BT.
Baza de timp poate lucra în modurile de lucru: NORMAL, AUTO şi TV.
Modul de lucru NORMAL (sau DECLANŞAT) presupune existenţa unei
tensiuni de sincronizare şi a unui reglaj corect al nivelului de sincronizare,
pentru ca blocul BAZĂ DE TIMP să lucreze. Dacă această tensiune nu este
prezentă sau reglarea nivelului de sincronizare nu este corectă, pe ecran nu apare
nimic, blocul BAZĂ DE TIMP aşteptând impulsul de declanşare. În modul
NORMAL sincronizare se poate face cu întreg semnalul (DC) sau numai cu
partea alternativă a acestuia (AC).
Pentru a menţine o imagine pe ecran în orice condiţii se utilizează modul de
lucru AUTO, la care în lipsa impulsului de sincronizare normal este generat un
impuls de autodeclanşare.
Modul TV este utilizat pentru vizualizarea tensiunilor TV, permiţând
separarea impulsurilor de sincronizare cadre de impulsurile de sincronizare linii.
5
6.2.4. Circuitul de sincronizare

Pentru ca imaginea care apare pe ecranul tubului catodic, determinată de o
tensiune periodică, să fie staţionară este necesar să se menţină un raport constant
şi întreg între frecvenţa tensiunii studiate şi frecvenţa tensiunii bază de timp.
Acest lucru se realizează cu ajutorul circuitului de sincronizare. Pentru
realizarea sincronizării este necesar un semnal de sincronizare, care poate fi
obţinut din trei surse posibile, selectate de comutatorul MOD DE
SINCRONIZARE:
- pe poziţia INT sursa de sincronizare este chiar tensiunea de vizualizat
aplicată la intrările A sau B. Se foloseşte pentru vizualizarea fenomenelor de
amplitudine constantă.
- pe poziţia EXT sursa de sincronizare (declanşare) este cuplată la borna
SINC.EXT.
- pe poziţia 50Hz sursa de sincronizare se obţine de la blocul de alimentare
de la reţea.
Se poate selecta frontul (panta) pe care se face sincronizarea: frontul
crescător (+) sau frontul descrescător (-).
6.2.5 Canalul X
Atunci când se doreşte vizualizarea formei de variaţie a unei tensiuni
funcţie de o altă tensiune se foloseşte în locul tensiunii interne bază de timp o
altă tensiune exterioară, aplicată la intrarea X a osciloscopului prin trecerea
comutatorului K3 pe poziţia EXT.
Această tensiune este amplificată de amplificatorul final AX şi apoi aplicată
plăcilor de deflexie pe orizontală.
6.2.6. Canalul Z
Un semnal aplicat la intrarea acestui canal este amplificat şi apoi aplicat
catodului tubului catodic. În funcţie de valoarea acestei tensiuni se modifică
luminozitatea imaginii putându-se chiar stinge imaginea atunci când valoarea
tensiunii depăşeşte o anumită limită. Se poate folosi această intrare pentru
creşterea strălucirii imaginilor puţin luminoase şi pentru măsurarea frecvenţelor.
În schema bloc a osciloscopului mai există un calibrator de amplitudine şi
durată, care generează o tensiune dreptunghiulară cu valoare şi frecvenţă
cunoscute şi bine stabilite, folosit pentru calibrarea osciloscopului.
De asemenea există blocul de alimentare care furnizează tensiunile necesare
bunei funcţionări a tuturor celorlalte blocuri.
6.3. Principalele caracteristici ale osciloscopului

a) Banda de frecvenţă (B) a canalelor Y se măsoară în Hz (MHz) şi se
defineşte ca fiind intervalul de frecvenţă în interiorul căruia amplificarea nu
variază cu mai mult de 3dB (~ 30%) în raport cu amplificarea la frecvenţe
6
medii. Limita inferioară poate să fie de câţiva Hz (sau 0 pentru osciloscoapele

care lucrează cu curent continuu), iar limita superioară poate varia de la câţiva
MHz (pt. osciloscoapele simple) până la 1GHz (la osciloscoapele de construcţie
şi destinaţie specială).
b) Impedanţa de intrare se exprimă prin valoarea rezistenţei de intrare (în
M) şi a capacităţii de intrare (în pF), pe care le prezintă intrările Y sau X ale
amplificatorului. Aceste valori sunt de ordinul M - lor şi a zecilor de pF.
c) Sensibilitatea canalului Y (S) ne arată care este deviaţia pe care o suferă
spotul de electroni dacă la intrarea Y a osciloscopului se aplică o tensiune cu
valoarea de 1V. Este o mărime invers proporţională cu coeficientul de deflexie
pe verticală (Ky), cele două mărimi putând fi modificate prin intermediul unui
comutator de pe cadranul osciloscopului.
d) Timpul de creştere se măsoară în unităţi de timp [ns] şi reprezintă
intervalul de timp necesar spotului pentru a
se deplasa pe ecran de la valoarea de 10%
la valoarea de 90% din amplitudinea unui
impuls dreptunghiular ideal ce se aplică la
intrarea Y (fig.6.3).
Acest timp de creştere este legat de banda
de frecvenţă B (la 3 dB) prin relaţia:
350
Ta [ns]  (6.1)
B[MHz]
Fig. 6.3. Determinarea timpului de Cum, practic, nu se dispune de un
creştere. impuls dreptunghiular ideal (cu timp de
creştere zero), ci de unul care are un anumit
timp de creştere Tc, timpul de creştere al osciloscopului (al amplificatorului Y)
se va determina din relaţia:
Ta  Tm 2
 Tc2 (6.2)
unde Ta este timpul de creştere al osciloscopului, Tm timpul de creştere
determinat prin măsurare pe ecranul tubului, iar Tc timpul de creştere al
impulsului aplicat.
e) Frecvenţa bazei de timp este frecvenţa tensiunii de baleiaj şi reprezintă
numărul de devieri într-o secundă ale spotului pe orizontală, de la stânga la
dreapta. Această frecvenţă poate fi reglată în trepte şi continuu (fin) în cadrul
fiecărei trepte, cu ajutorul butoanelor corespunzătoare.
f) Viteza de baleiere a spotului , reprezintă timpul în care spotul se
deplasează pe orizontală de la stânga la dreapta pe distanţa de 1 cm (sau 1 div.).
Se măsoară în secunde (sau submultipli) pe centimetru sau diviziune. Această
viteză de baleiere este corelată cu frecvenţa bazei de timp şi se reglează de la
aceleaşi butoane. La unele osciloscoape aceste butoane sunt marcate în
7
frecvenţă, la altele în viteză.

g) Liniaritatea tensiunii bază de timp. Forma de variaţie a tensiunii bază de
timp trebuie să fie liniar crescătoare. Dacă această formă nu este respectată
atunci imaginea de pe ecran este deformată de-a lungul axei orizontale faţă de
cazul real, ceea ce afectează precizia de determinare a duratelor.
6.4. Mersul lucrării

Se vor determina principalele caracteristici ale osciloscopului catodic.
6.4.1. Determinarea rezistenţei si capacităţii de intrare.

Cu cât rezistenţa de intrare este mai mare şi capacitatea de intrare este mai
mică, cu atât va fi mai mică influenţa osciloscopului asupra circuitului de
măsură.
O metodă simplă de măsurare a rezistenţei de intrare a amplificatorului
catodic este ilustrată în fig.6.4.
O sursă de tensiune sinusoidală de 50
Hz (de la reţea) se conectează la intrarea Y
a osciloscopului în serie cu un rezistor
variabil cu valoarea de câtiva megohmi.
Iniţial se aduce acest rezistor la zero şi se
reglează amplitudinea tensiunii astfel încât
Fig. 6.4. Montaj pentru măsurarea re- pe ecran să se obţină o imagine în limitele
zistenţei de intrare. porţiunii de lucru a ecranului.
Se măreşte apoi valoarea rezistenţei până ce amplitudinea sinusoidei de pe
ecran se reduce la jumătate. Se deconectează rezistorul variabil şi se măsoară cu
un ohmmetru. Valoarea obţinută este chiar rezistenţa de intrare a canalului Y al
osciloscopului.
Pentru măsurarea capacităţii de intrare se procedează conform fig.6.5.
Iniţial condensatorul variabil (cu capacitatea maximă de aprox. 50 pF) se
scurtcircuitează şi de la generatorul de semnal se aplică la intrarea Y un semnal
sinusoidal cu frecvenţa de ( 50 - 100 ) kHz. Se reglează amplitudinea semnalului
astfel încât pe ecran să se obţină o imagine în limitele porţiunii de lucru a
osciloscopului. Se înlătură apoi scurtcircuitul de la condensatorul variabil,
care se reglează până ce amplitudinea sinusoidei de pe ecran se reduce la
jumătate.
Se deconectează condensatorul variabil şi se
măsoară. Valoarea obţinută reprezintă capacitatea
de intrare a canalului Y. La această măsurătoare
trebuie avut în vedere ca firele de conexiune să fie
foarte scurte.
Metoda descrisă mai sus se poate aplica şi la
Fig. 6.5. Montaj pentru deter- determinarea rezistenţei şi capacităţii de intrare la
minarea capacităţii de intrare.
8
voltmetre electronice şi amplificatoare de măsură.
6.4.2. Determinarea caracteristicii de frecventă.

Această caracteristică se ridică cu ajutorul butonului de reglare fină a
amplificării pe poziţia maximă. Ca sursă de semnal se utilizează unul sau mai
multe generatoare de semnal astfel încât să se poată acoperi domeniul de
frecvenţă al amplificatorului Y al osciloscopului. Frecvenţa medie, de referinţă,
se consideră 100 kHz. La această frecvenţă de la generatorul de semnal se
reglează amplitudinea tensiunii astfel încât pe ecranul osciloscopului imaginea
să ocupe 70% din suprafaţa de lucru a acestuia. Se reglează apoi frecvenţa
semnalului notând înălţimea imaginii de pe
ecran la diferite frecvenţe. Amplitudinea
semnalului la intrarea în osciloscop se
menţine constantă, acest lucru observându-
se cu ajutorul unui voltmetru electronic
(fig.6.6). Conexiunile se fac cu cabluri
ecranate.
Fig. 6.6. Montaj pentru determinarea Se determină un număr suficient de
caracteristicii de frecvenţă a oscilo- puncte, care să acopere toată banda de
scopului. frecvenţă a amplificatorului. Neliniaritatea
caracteristicii de frecvenţă, în decibeli, este
dată de expresia 20lg k, unde k este raportul dintre înălţimile cea mai mare şi cea
mai mică ale imaginii de pe ecran.
6.4.3. Determinarea sensibilităţii la intrarea Y

Această etapă se parcurge pentru fiecare poziţie a comutatorului divizorului
de intrare la poziţia maximă a amplificării fine. Semnalul sinusoidal care se
aplică la intrarea Y, se măsoară cu un voltmetru de clasă 0,5. Deoarece
voltmetrul este etalonat pentru valori efective, iar sensibilitatea osciloscopului
se determină pentru valori vârf - vârf, se face această transformare înmulţind
indicaţiile voltmetrului cu 2.1,44 = 2,88. Astfel sensibilitatea, în mm sau cm pe
volt, va fi:
a
S (6.3)
2 2 U
unde a este înălţimea imaginii pe ecran (vârf-vârf) în mm sau cm.
6.4.4. Determinarea limitelor domeniului frecvenţei de baleiaj

La intrarea Y se aplică un semnal sinusoidal furnizat de un generator de
semnal, care are domeniul de frecvenţă corespunzător.
Se pune comutatorul de reglaj brut al frecvenţei bazei de timp pe prima
poziţie, iar butonul de reglaj fin în poziţia extremă stângă (minim). Se
conectează sincronizarea internă, cu amplitudinea minimă a impulsului de
9
sincronizare. Se reglează frecvenţa semnalului până ce pe ecranul osciloscopului

se obţine o singură perioadă a semnalului. În acest caz se determină frecvenţa
minimă a bazei de timp, care este egală cu frecvenţa semnalului aplicat
osciloscopului.
Se repetă această operaţie pentru poziţiile maxime ale butoanelor de reglaj
brut şi fin ale frecvenţei bazei de timp, determinându-se astfel frecvenţa maximă
de baleiaj.
6.4.5. Determinarea neliniarităţii bazei de timp

Dacă tensiunea în dinte de fierăstrău care se aplică plăcilor de deflexie X,
nu are o variaţie riguros liniar crescătoare atunci imaginea unui semnal sinu-
soidal aplicat la intrarea
Y suferă o distorsiune,
în sensul că oscilaţiile
se îndesesc în par-
tea dreaptă a ecranu-
lui.
Pentru măsurarea
acestei neliniarităţi, la
intrarea Y se aplică un
semnal sinusoidal de o
astfel de frecvenţă încât
Fig.6.7. Determinarea neliniarităţii bazei de timp. pe ecran să apară 8-10
perioade. Se măsoară
apoi segmentele a şi b conform fig.6.7, coeficientul de neliniaritate în
procente fiind dat de relaţia de mai jos:
ab
 100 (6.4)
ab
Această determinare se face pentru fiecare poziţie a comutatorului de reglaj
brut al frecvenţei de baleiaj şi în special pentru frecvenţele extreme ( minimă şi
maximă ).
Întrebări
1.Care sunt motivele pentru care spotul luminos de pe ecranul
osciloscopului trebuie să fie de dimensiuni cât mai mici şi luminozitate redusă?
2.Daţi un exemplu în care este utilă filtrarea componentei continue a
tensiunii aplicată la intrările Y ale osciloscopului.
3.Precizaţi care este domeniul de frecvenţă în care este indicată utilizarea
modului de vizualizare ALTERNATE şi argumentaţi acest lucru.
4.Care este condiţia necesară pentru ca imaginea de pe ecran să fie
staţionară?
10
LUCRAREA NR. 3 - partea a doua
MĂSURĂRI CU OSCILOSCOPUL ÎN TIMP REAL

În prezenta lucrare sunt descrise câteva dintre metodele posibile de
măsurare a unor mărimi electrice, cu ajutorul osciloscopului.

În afara destinaţiei de bază a osciloscopului - vizualizarea formei de
variaţie în timp a unei tensiuni - acesta se poate utiliza cu succes la măsurarea
valorilor tensiunilor, curenţilor, puterilor, impedanţelor, frecvenţei, defazajului,
etc.
Erorile de măsurare a acestor mărimi cu osciloscopul sunt mari în
comparaţie cu erorile altor metode utilizabile pentru măsurarea lor. Erorile
provin în principal din cauza erorilor de citire a diviziunilor pe ecranul tubului,
dimensiunilor finite ale spotului, neliniarităţii deflexiei tubului catodic, etc.
Aceste erori pot atinge valori de ±10 % şi în situaţiile foarte bune pot coborî
până la ± 3 %.
9.2.1. Măsurarea tensiunilor.

Cu ajutorul osciloscopului se pot măsura tensiuni în mod direct, aplicând
tensiunea necunoscută la intrarea Y. Rezultatul măsurării, ca valoare vârf-vârf,
se obţine înmulţind numărul de diviziuni pe care se întinde imaginea pe
verticală cu coeficientul de deflexie al canalului Y, în prealabil făcându-se
calibrarea acestuia.
Pentru a uşura calibrarea osciloscoapele au o sursă internă de tensiune de
calibrare, sub forma unui semnal dreptunghiular cu frecvenţa de 1 kHz şi
amplitudinea cunoscută.
-
C
O altă metodă, mai
Sursă de A
precisă, pentru măsurarea
tensiune U
P V O valorilor de vârf ale
continuă
tensiunilor alternative este
+ metoda compensării.
Pentru a utiliza această
Fig. 9.1. Măsurarea valorilor de vârf ale tensiunilor metodă intrarea Y a
alternative prin metoda compensării.
osciloscopului trebuie
trecută pe poziţia DC (curent continuu).
Principiul metodei este ilustrat în fig. 9.1.
11
Iniţial, în lipsa semnalului de măsurat se centrează spotul în O sau trasa pe

axa X. Presupunem că trebuie măsurată o valoare pozitivă.
Aceasta înseamnă că spotul va devia în partea de sus a ecranului până în
punctul A. Se aplică apoi la aceeaşi intrare Y o tensiune continuă, reglabilă şi
care se măsoară cu un voltmetru. În cazul discutat, o tensiune cu polaritate
negativă faţă de masă, care însumată cu tensiunea alternativă va face ca
imaginea să se deplaseze în jos. Se reglează tensiunea continuă până când
punctul A ajunge în centrul ecranului. Indicaţia voltmetrului va fi egală cu
amplitudinea tensiunii care se măsoară. Divizorul cu care se reglează tensiunea
continuă trebuie să aibă rezistenţă mare pentru a nu şunta semnalul de măsură.
Condensatorul C împiedică tensiunea continuă să pătrundă peste semnalul de
măsurat.
9.2.2. Măsurarea curenţilor.

Măsurarea curenţilor cu osciloscopul catodic se poate face prin măsurarea
căderii de tensiune produsă de curentul de măsurat pe o rezistenţă-şunt cunos-
cută. Există şi o altă posibilitate de măsurare a curenţilor alternativi, prin
utilizarea unui traductor tensiune-curent. Acest traductor este un transformator
de curent de tip cleşte, la care primarul este format dintr-o singură spiră -
conductorul prin care trece curentul de măsură - şi care în acest caz nu trebuie
întrerupt (fig.9.2).
Secundarul
i transformatorului
A
R u y
format din mai
P
multe spire se
conectează la
intrarea Y a OSC.
Fig. 9.2. Metodă de măsurare a curenţilor alternativi cu ajutorul Rezistorul R are
osciloscopului. rolul de a realiza
regimul de scurt-
circuit al transformatorului de curent. Pentru etalonarea traductorului se va regla
curentul la diferite valori, ridicându-se caracteristica i = f(u).
Panta acestei caracteristici reprezintă raportul de transformare al
traductorului.
9.2.3. Măsurarea frecvenţelor.

După ce baza de timp a fost calibrată, măsurarea frecvenţei unui semnal
periodic de orice formă se face simplu prin măsurarea perioadei sale.
Pentru aceasta, cu baza de timp în regim declanşat, se urmăreşte obţinerea
unei imagini stabile, care să cuprindă mai multe perioade ale semnalului de
măsurat. Înmulţind numărul de diviziuni pe care se întind n perioade cu
12
coeficientul de baleiaj şi împărţind la cele n perioade, se obţine perioada

căutată.
1
f= (9.1)
T
Măsurarea frecvenţelor cu osciloscopul se poate face şi prin comparaţie cu
o frecvenţă etalon. În acest caz osciloscopul lucrează ca un element de
comparaţie. Astfel precizia de determinare a frecvenţei necunoscută va fi dată
de precizia cu care se cunoaşte frecvenţa etalon.
9.2.3.1. Măsurarea frecvenţelor cu ajutorul figurilor lui Lissajous.

Este metoda cea mai cunoscută. Ea se aplică în cazul semnalelor
sinusoidale. Cele două tensiuni, al căror raport de frecvenţe trebuie determinat,
se aplică la intrările X şi Y ale osciloscopului.
Dacă cele două tensiuni au frecvenţe egale atunci se obţin cele mai simple
figuri, care în funcţie de defazajul dintre tensiuni au formă de segmente oblice,
elipse sau cercuri, aşa cum se vede în figura 9.3.
Fig. 9.3. Figuri Lissajous.
Dacă frecvenţele diferă, se obţin figuri Lissajous mai complicate cu

intersectări de curbe. Pentru aflarea raportului frecvenţelor care produc aceste
figuri se procedează în modul următor: se reglează frecvenţa etalon până ce
imaginea devine staţionară, apoi figura se încadrează într-un dreptunghi
imaginar. Se numără punctele de tangenţă ale figurii cu latura orizontală şi
respectiv cu latura verticală a dreptunghiului. Dacă N x, respectiv Ny reprezintă
numărul acestor puncte de tangenţă pe latura orizontală, respectiv verticală ,
atunci raportul frecvenţelor este:
fy Nx
 , (9.2)
fx Ny
unde fx şi fy sunt frecvenţele tensiunilor aplicate intrărilor X, respectiv Y ale
osciloscopului.
13
De exemplu, în fig. 9.4 frecvenţa 1 2 3

tensiunii aplicată la intrarea Y este de 1,5
ori mai mare decât frecvenţa tensiunii 1
aplicată intrării X.
Aceste figuri pot să sufere modificări
pentru acelaşi raport al frecvenţelor, în
funcţie de defazajul dintre cele două 2
semnale.
Pentru ca determinarea raportului
dintre frecvenţe , aşa cum s-a arătat mai Fig. 9.4. Figură Lissajous obţinută
sus, să fie corectă, este necesar ca când la intrarea Y, frecvenţa tensiunii
imaginea obţinută pe ecran să fie formată este de 1,5 ori mai mare decât a
dintr-o curbă închisă şi stabilă. frecvenţei tensiunii de la intrarea X.
9.2.3.2. Măsurarea frecvenţelor prin metoda modulaţiei

luminoase.
Este tot o metodă de comparaţie între două frecvenţe. Semnalul cu
frecvenţa mai mică se aplică la intrarea Y, după care se reglează baza de timp
pentru a obţine o imagine stabilă formată din 23 perioade. Semnalul cu
frecvenţa mai mare se aplică la intrarea Z, modulând intensitatea luminoasă a
spotului, imaginea apărând astfel formată din liniuţe luminoase. Frecvenţa
etalon se reglează astfel încât liniuţele să rămână staţionare. În acest caz
raportul dintre frecvenţele aplicate intrărilor Y şi Z va fi:
f y Nz
 , (9.3)
fz N y
unde NY reprezintă numărul de perioade ale oscilogramei şi N Z numărul de
liniuţe din care este formată imaginea celor NY perioade.
Se observă că această metodă se poate aplica şi în cazul semnalelor
tx u1 nesinusoidale.
[x]
u2
9.2.4. Măsurarea defazajelor.
9.2.4.1. Măsurarea defazajelor
folo-
sind osciloscopul cu două canale.
Cazul cel mai simplu de
T determinare a defazajelor, cu ajutorul
[360 o ]
unui osciloscop cu două (sau mai multe)
spoturi, este prezentată în fig. 9.5.
Fig. 9.5. Determinarea defazajului cu t x  360
x= , (9.4)
osciloscopul cu două spoturi. T
14
tx reprezentând întârzierea tensiunii u2 faţă de tensiunea u1.
9.2.4.2. Măsurarea defazajelor cu ajutorul figurilor Lissajous.

După cum se ştie, dacă la intrările X şi Y ale osciloscopului se aplică două
tensiuni sinusoidale cu aceeaşi frecvenţă, pe ecran apare imaginea prezentată în
fig. 9.3, în funcţie de defazajul dintre tensiuni.
Determinarea defazajului se poate face din raportul dintre segmentele de
dreaptă determinate de intersecţia elipsei cu oricare axă (X sau Y) şi lungimea
proiecţiei elipsei pe axa respectivă (fig.9.6), care reprezintă sinusul unghiului de
y
defazaj, x :
x y
sinx = = (9.5)
X Y
x
Metoda figurilor lui Lissajous este foarte
Y y sensibilă pentru unghiuri mici(câteva grade) şi
x mai puţin sensibilă pentru unghiuri mai mari.
De asemenea, după cum se vede în fig.9.3, nu
se poate face distincţie între defazajele
cuprinse între 180 şi 360 faţă de cele
X
cuprinse între 0 şi 180, deoarece figurile
sunt identice.
Fig. 9.6. Metoda figurilor Lissajous
pentru determinarea defazajului 9.2.5. Vizualizarea caracteristicii tensiune –
dintre două semnale.
- curent a unei diode.
Pentru vizualizarea caracteristicii tensi-une - curent a unei diode se
foloseşte un osciloscop cu două canale, la care devierea pe verticală se face cu o
tensiune proporţională cu curentul prin diodă, iar devierea pe orizontală se
realizează folosind
căderea de tensiune de pe
diodă. Schema montajului
Generator
Y
folosit este prezentată în
de semnal P X
D R fig.9.7.
triunghiular
Se foloseşte un
generator de semnal
triunghiular cu frecvenţa
Fig. 9.7. Montaj pentru vizualizarea caracteristicii
tensiune - curent a unei diode. 100  1000Hz şi tensiunea
vârf - vârf 10 V, la care se
adaugă o tensiune continuă, folosind butonul DC OFFSET astfel încât
tensiunea aplicată diodei să varieze între 0 şi o valoare maximă pozitivă. În
acest fel caracteristica diodei porneşte din origine.
15
Reglarea potenţiometrului P permite obţinerea unei porţiuni mai mari sau

mai mici din caracteristică.
R
9.2.6. Studiul sondei de
osciloscop cu atenuator.
U R C U
C Pentru vizualizarea
tensiunilor mari, cu ajutorul
osciloscopului, se folosesc
sonde de osciloscop cu
atenuator (divizor) având
Fig. 9.8. Schema echivalentă a unei sonde cu divizor
compensat. raportul de divizare de 1/10
sau 1/100.
Aceste sonde funcţionează pe principiul divizorului compensat, astfel încât
raportul de divizare să nu depindă de frecvenţă. Schema echivalentă a unei
sonde cu divizor compensat este prezentată în fig. 9.8.
C1 reprezintă capacitatea parazită a cablului, R1, R2 sunt valorile
rezistenţelor divizorului, iar C2 este un condensator variabil (trimer), cu ajutorul
lui putându-se realiza compensarea divizorului, care are loc atunci când :
R1  R 2  C1  C2 (9.6)
Verificarea compensării corecte a unei sonde cu atenuator poate fi realizată
uşor urmărind răspunsul acesteia la semnal treaptă unitate.
În fig. 9.9 sunt date răspunsurile pentru cazurile: compensării corecte
fig. 9.9.a) ( R1  R 2  C1  C2 ), subcompensării fig. 9.9.b) ( R1  R 2  C1  C2 ) şi
supracompensării ( R1  R 2  C1  C2 ) fig. 9.9.c).
R1 u(t) C2 u(t) C2 u(t)

R 1 +R 2 C 1 +C 2 C 1 +C 2
R 1C 1 = R 2 C 2 t R 1C 1 R 2 C 2 t R 1C 1 R 2 C 2 t
1 1 R2 2
a) b) c)
Fig. 9.9. Răspunsul unei sonde cu atenuator la un semnal de intrare tip treaptă:
a) compensare corectă; b) subcompensare; c) supracompensare

9.3.1. Măsurarea tensiunilor.
Cu ajutorul osciloscopului se măsoară amplitudinea mai multor tensiuni
alternative atât în mod direct, cât şi utilizând metoda compensării (fig.9.1).
16
Aceleaşi valori se măsoară şi cu un voltmetru de precizie, pentru a se putea

compara precizia măsurătorilor în cele două cazuri.
Se discută aceste rezultate.
9.3.2. Măsurarea curenţilor.

Se efectuează etalonarea unui traductor curent-tensiune (transformator de
curent de tip cleşte). Se utilizează montajul din fig.9.2.
Pentru etalonarea traductorului se va regla curentul la diferite valori,
ridicându-se caracteristica i = f(u).
Se determină panta acestei caracteristici, care reprezintă raportul de
transformare al traductorului mV / A.
9.3.3. Măsurarea frecvenţelor.
Se va verifica corecta gradare a scării unui generator de semnal, utilizând
ca etalon frecvenţa dată de un generator cu clasa de precizie mai bună decât 0,5.
Se vor face măsurători utilizând toate metodele prezentate.
Se va face comparaţie între
R metodele utilizate.
L
9.3.4. Măsurarea defazajelor.
u1
C u2 Se va măsura, folosind toate
metodele prezentate, defazajul
introdus de cuadripolul din fig. 9.10,
alimentat la tensiunea reţelei printr-
un autotransformator.
Fig. 9.10. Circuit de defazare cu masă Cuadripolul este de fapt un
comună, reglabil în intervalul 0-180 prin circuit de defazare cu masă
modificarea rezistenţei R. comună, reglabil în intervalul 0-
180 prin modificarea rezistenţei R.
9.3.5. Vizualizarea caracteristicii tensiune - curent a unei diode.

Se va determina caracteristica tensiune - curent a unei diode folosind
indicaţiile prezentate în paragraful 9.2.5 şi se va desena pe hârtie milimetrică.
9.3.6. Studiul sondei de osciloscop cu atenuator.

Se va verifica sonda cu atenuator din dotarea osciloscopului folosind
indicaţiile de la paragraful 9.2.6.
Se va vizualiza un semnal dreptunghiular cu frecvenţa de 1MHz. Se va
regla modul de compensare al sondei cu ajutorul condensatorului variabil C 2
până când imaginea de pe ecran seamănă cu cea din fig. 9.9.
17
Întrebări
1.Enumeraţi câteva dintre avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă
osciloscopul catodic atunci când este folosit la măsurarea mărimilor electrice.
2.De ce este mai indicată metoda compensării decât metoda directă atunci
când se doreşte măsurarea precisă a tensiunilor
3.Care sunt metodele de măsurare a frecvenţelor şi pentru ce tip de
semnale se pot folosi
4.Care sunt influenţele sondei cu atenuator asupra semnalului vizualizat,
atunci când sonda nu este corect compensată
1
MĂSURAREA PUTERII ÎN
CIRCUITE DE CURENT CONTINUU

În lucrare se prezintă două metode pentru măsurarea puterii absorbită de un
consumator alimentat de la o sursă de tensiune continuă. Cele două metode sunt
metoda voltmetrului şi ampermetrului (volt-ampermetrică) şi metoda
wattmetrului.

13.2.1. Metoda voltampermetrică.
13.2.1.1. Principiul metodei.
În curent continuu, puterea unui consumator se poate determina ca produs
între tensiunea la bornele consumatorului şi curentul prin consumator. Metoda
voltampermetrică este o metodă indirectă de măsurare. Tensiunea se măsoară cu
un voltmetru, curentul cu un ampermetru, iar produsul celor două indicaţii este
rezultatul măsurătorii indirecte.
Schemele de măsură posibile sunt redate în fig.13.1 şi în fig.13.2. În
schema din fig.13.1, ampermetrul măsoară curentul I prin consumatorul R,
dar
Fig.13.1. Schema de măsurare volt- Fig.13.2. Schema de măsurare volt-

-ampermetrică amonte. -ampermetrică aval.
voltmetrul V măsoară tensiunea U care conţine pe lângă tensiunea IR la bornele

consumatorului şi tensiunea pe rezistenţa R a a ampermetrului şi Rf a firelor de
legătură şi a contactelor.
U = IR + I(Ra + Rf) (13.1)
Având în vedere că puterea consumatorului R este:
2
P = I R (13.2)
rezultă
2
P = UI - I  (Ra + Rf) = P + C

2
(13.3)
Produsul indicaţiilor celor 2 instrumente:
UI = P + I  (Ra + Rf)
2
(13.4)
reprezintă rezultatul necorectat al măsurării indirecte. Eroarea sistematică
absolută de metodă este:
Ps = P - P = I (Ra + Rf)
2
(13.5)
Corecţia care trebuie adăugată rezultatului necorectat pentru a obţine
rezultatul corectat este:
C = -Ps = -I  (Ra + Rf)
2
(13.6)
P R  Rf
Ersm  s  100  a  100 (13.7)
P R
În cazul măsurărilor tehnice, dacă:
Ersm  0,1% (13.8)
se poate neglija corecţia ce trebuie introdusă şi se calculează calcula puterea cu
relaţia:
P  P = UI (13.9)
Din condiţia (13.8) rezultă că schema din fig.13.1 poate fi folosită fără
introducerea corecţiei numai dacă este satisfăcută relaţia:
3
R  (Ra + Rf).10 (13.10)
sau cu alte cuvinte numai la măsurarea unor puteri de cel puţin 1000 ori mai
mari decât consumul propriu al ampermetrului însumat cu puterea disipată pe
rezistenţa Rf.
Dacă relaţia (13.10) nu este satisfăcută, pentru calculul puterii trebuie
folosită relaţia (13.3). Cum însă rezistenţa firelor de legătură şi a contactelor nu
se cunoaşte, calculul corecţiei se poate face numai dacă rezistenţa R f se poate
neglija. Această condiţie se poate considera satisfăcută pentru:
R 10 (13.11)
caz în care:
2
P = UI - I Ra (13.12)
În schema din fig.13.2 voltmetrul V măsoară tensiunea U la bornele
consumatorului R, dar ampermetrul A măsoară curentul I care cuprinde pe lângă
curentul U/R prin consumator şi curentul U/Rv prin voltmetru.
U U
I  (13.13)
R Rv
unde Rv este rezistenţa interioară a voltmetrului. Având în vedere că puterea
consumatorului este:
3
U2
P (13.14)
R
U2
rezultă: P  U  I   P  C (13.15)
Rv
Produsul indicaţiilor celor 2 instrumente:
U2
U  I  P  P  (13.16)
Rv
reprezintă rezultatul necorectat al măsurătorii indirecte. Eroarea
sistematică absolută de metodă este:
U2
Ps  P  P  (13.17)
Rv
iar corecţia ce trebuie adăugată rezultatului necorectat pentru a obţine rezultatul
corectat:
U2
C  Ps   (13.18)
Rv
P R
  s  100 
Ersm  100 (13.19)
P Rv
Pentru ca:
Ersm
  0,1% (13.20)
este necesar ca:
-3
R  Rv.10 (13.21)
În acest caz, puterea P se poate calcula cu relaţia:
P  P = UI (13.22)
Schema din fig.13.2 se poate folosi fără introducerea corecţiei, dacă este
satisfăcută relaţia (13.21), sau cu alte cuvinte la măsurarea unor puteri de cel
puţin 1000 ori mai mari decât consumul propriu al voltmetrului. Dacă relaţia
(13.21) nu este satisfăcută, puterea se va calcula cu relaţia (13.15).
13.2.1.2. Precizia măsurătorilor.

puterilor se folosesc relaţiile (13.12), respectiv (13.15). Cunoscând erorile
relative limită procentuale ErlimU de măsurare a tensiunii cu voltmetrul V, ErlimI
de măsurare a curentului cu ampermetrul A, ElimRa şi ErlimRv de cunoaştere a
rezistenţelor interioare Ra, respectiv Rv, ale instrumentelor, rezultă erorile limită
procentuale de determinare a puterilor P sub următoarele forme finale:
4
Ra
Er lim P  E r lim U  E r lim I  E r lim U  E r lim I  E r lim Ra  (13.23)
R
pentru schema din fig.13.1 şi
R
Elim
 P  E r lim U  E r lim I  E r lim U  E r lim I  E r lim Rv  (13.24)
Rv
pentru schema din fig.13.2. Valoarea rezistenţei R se poate calcula cu una dintre
relaţiile (13.2) sau (13.14). Se observă că preciziile sunt cu atât mai mari cu cât
rapoartele Ra/R, respectiv R/Rv sunt mai mici. Dacă sunt satisfăcute relaţiile
(13.10), respectiv (13.21), se poate folosi pentru calculul erorilor relative limită
procentuale relaţia:
Er lim P  Er lim P  E r lim U  E r lim I (13.25)
Chiar dacă se folosesc instrumente precise şi citirile se fac spre capetele
scărilor, precizia nu poate fi mai bună de (0,5-1)%.
13.2.2. Metoda wattmetrului.

13.2.2.1. Wattmetrul electrodinamic.
Wattmetrul electrodinamic utilizează dispozitivul electrodinamic pentru
producerea cuplului activ, al cărui deviaţie permanentă este dată în c.a. de
expresia:

p=KUI cos U, I =KUIcos=KP (13.26)
Simbolul wattmetrului electrodinamic este prezentat în fig.13.3.
Bobina de curent a wattmetrului (figurată
orizontal în simbolul wattmetrului) se
conectează în serie cu consumatorul, iar bobina
de tensiune în paralel cu acesta (în montaj
amonte sau aval faţă de bobina de curent).
Fiecare din bobinele watmetrului are una dintre
Fig. 13.3. Simboluri folosite
pentru wattmetru.
borne marcată
cu un semn, care reprezintă începutul acelei bo-
bine.
Pe wattmetre sunt notate mărimile nominale Un, In ale bobinelor de
tensiune şi curent. Puterea nominală Pn a watmetrului reprezintă produsul
UIcos care aplicat wattmetrului în c.a. produce pe scara acestuia indicaţia
maximă, dată de numărul maxim de diviziuni a max. Dacă este îndeplinită relaţia
Pn = Un  In atunci pe wattmetru nu este indicată valoarea Pn, iar constanta
wattmetrului Cw se va calcula cu relaţia:
P U I
Cw  n  n n (13.26)
a max a max
5
Dacă Pn  Un  In atunci prin analogie cu un circuit de c.c. se realizează legătura

Pn = Un  Incosn, în care cosn reprezintă o constantă a wattmetrului care este
trecută pe cadranul acestuia. În acest caz constanta de scară a wattmetrului se
calculează cu relaţia:
P U  I  cosn
Cw  n  n n (13.27)
a max a max
Wattmetrele fabricate special cu cosn (0,1 ÷ 0,2) permit măsurarea precisă
a puterii active în circuite puternic reactive, din cauza sensibilităţii lor mai mari
la aceeaşi parametri Un, In.
Wattmetrul electrodinamic se poate utiliza atât în curent continuu (când
cos =1), cât şi în curent alternativ.
13.2.2.2. Principiul metodei.

Este o metodă directă de măsurare prezentând pe lângă avantajul unei citiri
directe a puterii consumatorului cercetat şi o precizie mai ridicată. În schemele
de măsurare a puterii cu wattmetrul din fig.13.4 şi 13.5, ampermetrul şi
voltmetrul au rolul de a controla valorile mărimilor aplicate
Fig. 13.4. Schema de măsurare a puterii Fig. 13.5. Schema de măsurare a puterii
electrice cu wattmetrul, măsurând electrice cu wattmetrul, măsurând curentul
tensiunea înaintea curentului. înaintea tensiunii.
wattmetrului în scopul evitării deplasării valorilor nominale ale wattmetrului
referitoare la aceste mărimi.
Întrucât în curent continuu un wattmetru indică produsul dintre tensiunea
aplicată bobinei de tensiune şi curentul prin bobina de curent, se deduce că în
schema din fig.7.3 puterea indicată de wattmetrul W este:
Pw = I R + I  (Rwa + Ra + Rf) = P + I  (Rwa + Ra + Rf)
2 2 2
(13.29)
unde I este curentul măsurat de ampermetrul A. Puterea indicată de wattmetru
este mai mare decât puterea P a consumatorului la care se adaugă puterea
consumată în rezistenţa Rwa a bobinei de curent a wattmetrului, în rezistenţa R a
a ampermetrului şi în rezistenţa Rf a firelor de legătură şi a contactelor. Din
relaţia (13.26) se obţine:
6
P = Pw - I  (Rwa + Ra + Rf)

2
(13.30)
Ps = Pw - P = I  (Rwa + Ra + Rf)
2
(13.31)
Corecţia care trebuie adăugată indicaţiei wattmetrului pentru a obţine puterea
consumatorului R este:
C = -Ps = -I  (Rwa + Ra + Rf)
2
(13.32)
Eroarea sistematică relativă procentuală de metodă:
P R  Ra  Rf
Ersm  s  100  wa  100 (13.33)
P R
Eroarea sistematică de metodă se poate neglija dacă
Ersm  0,1% (13.34)
adică dacă:
3
R  (Rwa + Ra + Rf).10 (13.35)
caz în care nu mai este necesară introducerea corecţiei şi se poate conside-ra că
wattmetrul măsoară puterea P a consumatorului. Relaţia (13.35) este satisfăcută
dacă puterea consumatorului R este de cel puţin 1000 de ori mai mare decât
puterea consumată în rezistenţele Rwa, Ra şi Rf însumate. Dacă relaţia (13.35)
nu este satisfăcută, pentru calculul puterii P a consumatorului R se foloseşte
relaţia (13.30). Cum însă rezistenţa Rf nu se cunoaşte ca valoare, calculul
corecţiei se poate face numai dacă rezistenţa R f se poate neglija. Această
condiţie se poate considera satisfăcută dacă:
R  10W (13.36)
caz în care
P = Pw - I (Rwa + Ra)
2
(13.37)
În schema din fig.13.5, indicaţia wattmetrului W este:
U2 U2 U2 U2 U2
Pw    P  (13.38)
R R wv R v R wv R v
unde U este tensiunea măsurată de voltmetrul V. Puterea indicată de wattmetru
este mai mare decât puterea P a consumatorului la care se adaugă puterea
consumată în rezistenţa Rwv a bobinei de tensiune a wattmetrului şi în rezistenţa
Rv a voltmetrului. Din relaţia (13.38) se obţine:
U2 U2
 
P  Pw  (13.39)
R wv R v

U2 U2
Ps  Pw
  P   (13.40)
R wv R v
7
Corecţia care trebuie adăugată indicaţiei wattmetrului pentru a obţine puterea

consumatorului R este:
U2 U2
C  Ps    (13.41)
R wv R v
P  R R 
  s  100  
Ersm    100 (13.42)
P R
 wv R v
Eroarea sistematică de metodă se poate neglija dacă:
Ersm
  0,1% (13.43)
adică dacă
R wv R v
R  103 (13.44)
R wv  R v
caz în care nu mai este necesară introducerea corecţiei şi se poate considera că
wattmetrul măsoară puterea P a consumatorului. Relaţia (13.44) este satisfăcută
dacă puterea consumatorului R este de cel puţin 1000 de ori mai mare decât
puterea consumată în rezistenţele Rwv şi Rv. Dacă relaţia (13.44) nu este
satisfăcută puterea P a consumatorului se calculează cu relaţia (13.39).
13.2.2.3. Precizia măsurătorilor.

puterilor se folosesc relaţiile (13.37), respectiv (13.39). Cunoscând erorile
relative limită procentuale E r lim W de măsurare a puterii cu wattmetrul, E r lim U
de măsurare a tensiunii cu voltmetrul, E r lim I de măsurare a curentului cu
ampermetrul şi E r lim R wa , E r lim Ra , E r lim Rwv şi E r lim Rv de cunoaştere a
rezistenţelor Rwa, Ra, Rwv respectiv Rv, erorile relative limită procentuale de
determinare a puterilor P rezultă sub formele:
 R  Ra  R  Ra
Er lim P  1  wa   E r lim W  2  wa  E r lim I 
 R  R
(13.45)
R R
 wa  E r lim Rwa  a  E r lim Ra
R R
pentru schema din fig.13.3 şi
 R R   R R 
Er lim P  1     E r lim W  2      E r lim U 
 R wv R v R
 wv R v
(13.46)
R R
  E r lim Rwv   E r lim Rv
R wv Rv
pentru schema din fig.13.5. Se observă că preciziile sunt cu atât mai mari cu cât
8
erorile sistematice de metodă sunt mai mici. Dacă sunt satisfăcute relaţiile
(13.35), respectiv (13.44), se poate considera că:
Er lim P = Er lim P = Er lim W (13.47)

Se vor măsura puterile a 3 consumatori diferiţi cu cele 4 scheme de
măsură. Rezultatele măsurătorilor se trec în tabelele 13.1, 13.2, 13.3, 13.4.
Tabelul 13.1
U I P Ra ErlimRa C P R Ersm ErlimP
[V] [A] [W] [] [%] [W] [W] [] [%] [%]
Tabelul 13.2
U I P Rv ErlimRv C P R Ersm ErlimP
[V] [A] [W] [] [%] [W] [W] [] [%] [%]
Tabelul 13.3

Pw I Rwa ErlimRwa Ra ErlimRa C P Ersm ErlimP
[W] [A] [] [%] [] [%] [W] [W] [%] [%]
Tabelul 13.4
Pw U Rwv ErlimRwv Rv ErlimRv C P Ersm ErlimP
[W] [V] [W] [] [%] [W] [W] [] [%] [%]
9
Măsurări electronice, senzori şii traductoare M. Gordan
LUCRAREA NR. 4 – partea a doua
MĂSURAREA PUTERII ACTIVE ŞI DETERMINAREA

CARACTERISTICILOR CONSUMATORILOR ÎN CIRCUITE
DE CURENT ALTERNATIV MONOFAZAT

În lucrare se prezintă o metodă de măsurare a puterii absorbită de
consumatori în circuite de curent alternativ monofazate şi determinarea
caracteristicilor acestora.

Măsurarea puterii active consumată într-un circuit de curent alternativ
monofazat de un consumator Z se poate face folosind schemele prezentate în
fig.14.1 şi 14.2. În ambele scheme se foloseşte un wattmetru W, la care bornele
de intrare sunt notate cu simbolul (*), un voltmetru V şi un ampermetru A.
Fig. 14.1. Schema electrică pentru Fig. 4.2. Schema electrică pentru
măsurarea puterii active cu wattmetrul, măsurarea puterii active cu wattmetrul,
varianta I. varianta II.
Cu ajutorul ultimelor două instrumente se controlează valorile tensiunii şi
curentului ce acţionează asupra wattmetrului, pentru evitarea depăşirii valorilor
nominale ce caracterizează wattmetrul. Indicaţiile voltmetrului şi ampermetrului
se folosesc pentru corecţia erorilor şi pentru determinarea caracteristicilor
consumatorului Z.
În schema din fig.14.1, indicaţia wattmetrului este:
Pw = I R + I (Rwa + Ra) = P + I (Rwa + R)
2 2 2
(14.1)
unde I este curentul măsurat de ampermetru, Rwa rezistenţa bobinei de curent a
wattmetrului, Ra rezistenţa ampermetrului, iar P puterea activă absorbită de
consumatorul Z a cărui rezistenţă echivalentă în curent alternativ (inclusiv
rezistenţa corespunzătoare pierderilor în fier sau în dielectric) este R. În relaţia
(14.1) s-a neglijat rezistenţa firelor de legătură şi a contactelor, care apare în
serie cu consumatorul. Din relaţia (14.1) se obţine:
10
M. Gordan Măsurări electronice, senzori şii traductoare
P = Pw - I (Rwa + Ra)

2
(14.2)
Ps = Pw - P = I (Rwa + Ra)
2
(14.3)

iar corecţia ce trebuie adăugată indicaţiei P w a wattmetrului pentru a obţine
puterea activă P rezultă:
C = -Ps = -I (Rwa + Ra)
2
(14.4)
Eroarea sistematică relativă procentuală este:
P R  Ra
Ers  s 100  wa 100 (14.5)
P R
Rezistenţa R a consumatorului Z, considerat ca fiind format din rezistenţa
R legată în serie cu o reactanţă X, se calculează cu relaţia:
P
R 2 (14.6)
I
iar reactanţa X cu relaţia:
2
U
2
2
2  
 U   Pw
X     (R  R wa  R a )       (14.7)
 I  I   I 2 
unde U este tensiunea măsurată de voltmetru. Impedanţa consumatorului este:
Z= R 2  X 2 (14.8)
iar factorul de putere:
R R
cos =  (14.9)
Z 2 2
R X
În cazul măsurătorilor tehnice, dacă:
3
R  (Rwa + Ra).10 (14.10)
atunci
Ers  0,1% (14.11)
şi se poate considera că wattmetrul măsoară puterea P absorbită de
consumatorul Z, caz în care numai este necesară introducerea corecţiei.
În acest caz parametrii consumatorului se pot calcula cu relaţiile:
U P
Z ; R  w
I I2
2 2
2 2
 
 U   Pw R P
X  Z  R      2  ; cos    w (14.12)
I I  Z UI
În schema din fig.14.2, wattmetrul măsoară puterea activă:
11
U 2R U2 U2 U2 U2
 
Pw    P   (14.13)
2 R R R R
Z wv v wv v
unde U este tensiunea măsurată de voltmetru, R wv este rezistenţa bobinei de
tensiune a wattmetrului, Rv rezistenţa voltmetrului, iar P puterea activă
absorbită de consumatorul de impedanţă Z considerat ca fiind format tot dintr-o
rezistenţă echivalentă în curent alternativ notată cu R în serie cu o reactanţă X.
Din relaţia (14.1) se obţine:
U2 U2
 
P  Pw  (14.14)
R wv R v
U2 U2
 
Ps  Pw  P   (14.15)
R wv R v
iar corecţia ce trebuie adăugată indicaţiei P"w a wattmetrului pentru a obţine
puterea activă P rezultă:
U2 U2

C  Ps   (14.16)
R wv R v
Eroarea sistematică relativă procentuală este:
P Z2  1 1 
  s  100 
Ers      100 (14.17)
P R  R wv R v 
Rezistenţele Rwv şi Rv legate în paralel cu impedanţa Z a consumatorului
formează impedanţa echivalentă Ze:
U
Ze  (14.18)
I
Dacă se notează:
R wv R v
Re  (14.19)
R wv  R v
atunci impedanţa Z a consumatorului se poate calcula cu relaţia:
R e Ze
Z (14.20)
P 

R e2  Ze2  2R e w
I2
Factorul de putere al consumatorului este:
PZ
cos   2 (14.21)
U
Componentele R şi X ale impedanţei Z se pot în continuare calcula cu rela-
ţiile:
12
R = Z.cos, X = Z.sin (14.22)

În cazul măsurătorilor tehnice, dacă:
Z2
 R e  10  3 (14.23)
R
atunci:
Ers
  0,1 (14.24)
şi se poate considera, şi în cazul schemei din fig.14.2, că wattmetrul măsoară
puterea P absorbită de consumatorul Z. În acest caz se pot calcula parametrii
consumatorului cu relaţiile:
U U2
Z ; R
I 
Pw
2  2 2
U U  
Pw
X    ; cos   (14.25)
 Pw 
 I    UI
14.2.1. Precizia măsurătorilor.

puterilor P se folosesc relaţiile (14.2), respectiv (14.4). Cunoscând erorile
relative limită procentuale ErlimW de măsurare a puterii active cu wattmetrul,
ErlimU de măsurare a tensiunii cu voltmetrul, ErlimI de măsurare a curentului cu
ampermetrul şi erorile relative limită procentuale E rlimRwa, ErlimRa, ErlimRwv
,ErlimRv de cunoaştere a rezistenţelor Rwa, Ra, Rwv respectiv Rv, erorile relative
limită procentuale de determinare a puterilor P rezultă sub forma:
 R  Ra  R  Ra
ErlimP  E rlimW  1  wa   2  E rlimI  wa 
 R  R
R R
 E rlimRwa  wa  E rlimRa  a (14.26)
R R
pentru schema din fig.14.1, respectiv:
 R R   R R 
Erlim
 P  1     E rlimW  2      E rlimU 
 R wv R v  wv
R R v
(14.27)
R R
  E rlimRwv   E rlimRv
R wv Rv
pentru schema din fig.14.2.
13
Dacă relaţiile (14.10), respectiv (14.23) sunt satisfăcute, se poate

considera:
ErlimP = ErlimP = ErlimW (14.28)
Erorile relative limită procentuale de determinare a valorilor parametrilor
consumatorului Z, se pot calcula pe baza teoriei erorilor măsurătorilor indirecte
şi se vor caracteriza prin valori relativ mari.

Se vor măsura puterile active consumate de 3 consumatori diferiţi formaţi
din câte o rezistenţă legată în serie cu o bobină cu miez de fier deplasabil,
folosindu-se cele două scheme de măsură. Prin deplasarea miezului bobinei (sau
a cursorului rezistenţei) se obţin cei trei consumatori diferiţi.
Se vor calcula puterile active absorbite de cei trei consumatori, corecţiile,
erorile sistematice relative procentuale, erorile relative limită procentuale de
determinare a puterilor absorbite de consumatori şi parametrii Z, R, X ai
consumatorilor, precum şi factorii de putere cos ai consumatorilor. Rezultatele
măsurătorilor se trec în tabelele 14.1. şi 14.2.
Tabelul 14.1.
W V A
Pw Cl. U Cl. I Cl. Rwa Ra C P
prec. prec. prec.
[W] [V] [A] [] [] [W] [W]
Continuare la tabelul 14.1.
Ers ErlimRwa ErlimRa ErlimP Z R X cos
[%] [%] [%] [%] [] [] []
Tabelul 14.2.
W V A

Pw Cl. U Cl. I Cl. Rwv Rv C P
prec. prec. prec.
[W] [V] [A] [] [] [W] [W]
Continuare la tabelul 14.2.

14
Ers ErlimRwv ErlimRv ErlimP Z R X cos
[%] [%] [%] [%] [] [] []
Întrebări
1. Care este montajul recomandat pentru măsurarea puterii consumatorilor
cu rezistenţă mare şi în ce condiţii erorile devin neglijabile
2. Care este montajul recomandat pentru măsurarea puterii consumatorilor
cu rezistenţă mică şi în ce condiţii erorile devin neglijabile
1
LUCRAREA NR. 5
INTRODUCERE ÎN PROGRAMUL DE INTERFAŢĂ

LABVIEW

Însuşirea caracteristicilor şi a posibilităţilor de lucru cu programul
LabView pentru crearea de instrumente virtuale şi utilizarea acestora.

30.2.1. Generalităţi.
În ultimele decenii instrumentele de măsură au evoluat atât în flexibilitate,
cât şi în ceea ce priveşte posibilitatea de a fi integrate în calculatoare sau sisteme
de instrumentaţie complexe. Ca şi aparatele, sistemele de măsură au ca scop
prelevarea mărimilor electrice sau ne-electrice (dar convertite în semnale
electrice), în scopul afişării, prelucrării sau luării unei decizii. Deosebirea între
cele două categorii de echipamente constă în complexitatea, versatilitatea
sistemelor de măsurare (plăci de achiziţie) care dispun de resurse de calcul
proprii.
Dacă în prima generaţie aparatele de măsură analogice erau controlate
manual cu ajutorul facilităţilor modeste acordate de panoul frontal, iar apoi
datele culese fiind prelucrate tot manual, introducerea circuitelor numerice şi a
microprocesoarelor a revoluţionat şi acest domeniu, făcând posibilă apariţia unei
noi generaţii de instrumente flexibile şi fiabile. Acestea au evoluat de la
aparatele portabile la instrumente virtuale create pe calculator care oferă o gamă
largă de posibilităţi. La ora actuală aparatele şi sistemele de măsură numerice au
ajuns să domine piaţa echipamentelor de profil datorită unor avantaje
incontestabile ca precizia ridicată, viteză de lucru sporită, posibilităţi multiple de
lucru, grad mare de automatizare a procesului de măsurare, flexibilitate şi
programabilitate, posibilităţi sporite de integrare în sisteme de măsurare
complexe, fiabilitate şi facilităţi de autotestare, gabarit redus, etc.
Plăcile de achiziţie pot folosi doar programe special create pentru acestea
dintre care pentru plăcile produse de către National Instruments se pot enumera:
- DAQ;
- GPIB;
- VXI;
- LabWindows;
- LabView;
- HiQ.
Fiecare placă de achiziţie are un program de lucru special care utilizează
placa de achiziţie la performanţele maxime. Programele de interfaţă realizează
2
instrumente virtuale de măsurare şi afişare a semnalelor măsurate prin

intermediul plăcii de achiziţie.
Programul de interfaţă LabView poate realiza interfaţa de legătură cu
plăcile de achiziţie şi prin care se poate crea instrumente virtuale pentru acestea.
Este produs al companiei National Instruments, rulează în modul de operare
Microsoft Windows 95 – NT, are o structură asemănătoare programelor care
rulează în modul de operare Windows, foloseşte biblioteci de instrumente
virtuale de la mai mulţi producători (GPIB, VXI, HP, etc.), având posibilitatea
utilizării în aplicaţii diverse instrumente virtuale din biblioteci de aparate
diferite.
Programul LabView prezintă un mod de afişare în două ferestre:
- Fereastra de comandă;
- Fereastra de schemă.
Fereastra de comandă permite o utilizare simplă şi cât mai eficientă a
instrumentelor virtuale, iar cu ajutorul ferestrei de schemă se poate modifica
structura instrumentelor virtuale sau se pot crea noi instrumente virtuale
complexe cu ajutorul instrumentelor virtuale simple aflate în bibliotecile
programului LabView.
LabView (Laboratory Virtual Instrument Engineering Workbench) este un
limbaj de programare puternic de analiză şi instrumentaţie pentru computere
personale sau staţii de computere care au ca mod de operare Microsoft
Windows, Sun SPARCstation, Apple Macintosh şi HP-UX. Programul LabView
prin limbajul tradiţional de programare încearcă să prezinte programul cât mai
aproape de cerinţele zilnice care se utilizează în practică, punând la dispoziţie
aceste caracteristici printr-un program grafic şi oferind în acelaşi timp şi
instrumentele necesare pentru achiziţionarea, analizarea şi prezentarea datelor.
Cu ajutorul acestui limbaj grafic de programare, denumit şi limbaj „G” se poate
realiza schema bloc printr-o simplă desenare a notaţiilor ştiinţifice şi inginereşti,
care apoi programul LabView le compilează în cod maşină.
Programul de interfaţă LabView reuneşte într-un singur sistem achiziţia,
analizarea şi prezentarea datelor. Pentru a putea controla instrumente şi de a
achiziţiona date programul LabView se foloseşte de RS-232/422, IEEE 488
(GPIB), incluzând funcţiile Virtual Instruments Software Arhitecture (VISA),
precum şi configuraţia plăcilor de achiziţii (DAQ). O librărie de instrumente cu
drivere pentru sute de instrumente simplifică controlul aplicaţiei prin
intermediul acestor instrumente. Pentru analizarea datelor, librăria extinsă de
analiză conţine funcţii pentru generare de semnal, procesarea de semnalului,
filtrare, ferestre, statistici, revenire la starea anterioară, funcţii de algebră liniară
şi tablouri aritmetice. Deoarece programul LabView este prin natura sa un
program grafic el prezintă un pachet de date inerent, deci el poate genera
diagrame, grafice şi preferinţe grafice definite de utilizator.
3
30.2.2. Instrumente virtuale.

Fişierele realizate cu ajutorul limbajului LabView sunt numite instrumente
virtuale (VIs). Instrumentele virtuale conţin trei părţi importante: tabloul de
comandă, tabloul cu schema şi icoana / conectorul.
Fig. 30.1. Fereastra de comandă a instrumentului virtual Temperatura.
În blocul de comandă sunt cuprinse setările valorilor de intrare şi afişarea

ieşiri instrumentului virtual de la tabloul de schema. Deoarece tabloul de
comandă este analog ca şi instrumentul de măsură real, intrările sunt numite
„controlere”, iar ieşirile sunt denumite „indicatori”. Se pot utiliza o varietate de
„controlere” şi „indicatori” cum ar fi butoane rotative, comutatoare, butoane,
diagrame, grafice făcând astfel tabloul de comandă uşor de înţeles şi de utilizat.
Un tablou de comandă pentru instrumentul virtual „Temperatura” este prezentat
în figura 30.1.
Fiecare tablou de comandă este însoţit de un tablou de schema. Schema
instrumentului virtual se poate construi utilizând limbajul grafic de programare
„G”. Această fereastră poate fi văzută ca o sursă de coduri pentru instrumentul
virtual. Componentele ferestrei de schemă sunt funcţii de legătură a
instrumentului virtual (Exemple: Ciclu repetitiv, Structura procesului, funcţii
Fig. 30.2. Fereastra de schemă a instrumentului virtual Temperatura.

4
aritmetice, etc.). Componentele ferestrei de schemă sunt legate între ele pentru a
definii variabile de date cuprinse în fereastra de schemă. În figura 30.2 se
prezintă schema bloc a instrumentului virtual „Temperatura” în fereastra de
schemă.
Prin intermediul icoanei / conector se poate intra în structura instrumentului
virtual creat sau se poate folosi ca un sub-instrument virtual pentru alte
instrumente virtuale în fereastra de schemă. Icoana grafică reprezintă un
instrument virtual în fereastra de schemă a altui instrument virtual mai complex.
Terminalele de conectare determină unde vor trebui legate intrările şi
ieşirile de la icoană. Terminalele sunt analogice la subrutina parametrilor, care
corespund „controlerelor” şi indicatoarelor din fereastra de comandă. Figura
30.3 prezintă icoana şi conectorii pentru instrumentul virtual „Temperatura”.
Fidelitatea progra-
Termina Termina mului LabView este
l de l de dată de structura
ieşire
intrare ierarhică a
instrumentelor virtuale.
După crearea unui
instrument virtual
acesta se poate utiliza
mod Temperatur ca un sub-instrument
ă virtual în schema
Fig. 30.3. Icoana instrumentului virtual Temperatura. tehnologică a unui
instrument virtual mai
complex. Nu există nici o limită pentru numărul de sub-instrumente virtuale
utilizate într-o structură ierarhică.
Pentru un exemplu concludent priviţi instrumentele virtuale utilizate ca
sub-instrumente virtuale în fereastra de schemă a instrumentului virtual
„Temperatura”.
În figura 30.4 sunt prezentate cele două ferestre ale instrumentului virtual
„Temperatura” cu sub-instrumentele virtuale utilizate pentru:
- achiziţia de date;
- prezentarea grafică a rezultatelor;
- specificarea numărului de măsurători;
- întârzierea între măsurătorile efectuate.
Instrumentul virtual „Temperatura” are ca funcţie principală ciclul
repetitiv. Instrumentul virtual achiziţionează date măsurate în timpul fiecărui
ciclu repetitiv iterativ. După executarea unui număr de cicluri într-un timp dat
datele de la icoană sunt afişate grafic în fereastra de comandă.
Prin intermediul programului LabView se poate utiliza orice instrument
virtual ca un sub-instrument virtual. Această caracteristică face ca fereastra de
schemă să fie modulară, uşor de înţeles, depanat şi întreţinut.
5
Fig. 30.4. Fereastra de comandă şi de schemă pentru instrumentul

virtual Temperatură.
30.2.3. Modul de operare Microsoft Windows.

În acest mod de operare programul LabView conţine icoane. Programul
LabView foloseşte icoane pentru deschidere şi pentru celelalte operaţi ale
aplicaţiilor.
Acesta mai conţine şi icoană pentru dezinstalare, adică pentru ştergerea
programului LabView, a aplicaţiilor acestuia şi a fişierelor asociate cu acesta din
computer. În plus se poate instala opţional şi Configuraţia utilitară pentru plăcile
NI-DAQ din cadrul driverelor de instalare a programului LabView.
30.2.4. Ferestrele de comandă şi de schemă.

Deschiderea programului LabView se face printr-un dublu clic pe icoana
programului după care se va deschide o fereastra nouă. Fereastra nouă afişată a
instrumentului virtual poate fi reprezentat în una sau două ferestre ale
programului LabView utilizate pentru a construi instrumente virtuale. Cele două
ferestre sunt fereastra de comandă şi fereastra de schemă care conţine schema
bloc a instrumentului virtual.
Blocul de comandă şi schema bloc conţine o colecţie de obiecte grafice,
care reprezintă elementele de programare ale programului LabView. Blocul de
comandă conţine o multitudine de tipuri de indicatori şi controlere. Schema bloc
conţine terminalele corespunzătoare indicatorilor şi controlerelor, care reprezintă
6
constante, funcţii, sub-instrumente virtuale, structuri şi fire de legături care

transportă datele de la un obiect la altul.
În fig. 30.5 sunt prezentate fereastra de comandă şi fereastra de schemă
Paleta de
comandă
Etichetă
Etichetă
Controler
digital
Etichetă Controler
tip buton
Legenda
Etichetă graficului
liberă
Grafic
Terminalul
controlerului
digtal Cabluri de
legătură
Terminalul
butonului Terminal
grafic
Număr
Funcţie de
constant
legătură
Funcţie de Sub-VI
multiplicare
Structură
repetitivă
Fig. 30.5. Explicitarea ferestrelor instrumentului virtual Temperatura.
asociată cu prezentarea figurilor care apar.
30.2.5. Bara de meniu a ferestrei de comandă.

Fereastra de comandă şi de schemă conţin o bară de meniu cu butoane de
comenzi şi indicatori de stare utilizate pentru controlul instrumentului virtual.
Barele de comenzi sunt diferite pentru cele două ferestre în care se lucrează.
Următoarea figură prezintă meniul de comandă care apare în fereastra de
Fig. 30.6. Bara de meniu a ferestrei de comandă.

comandă.
Prezentarea butoanelor care apar în bara de meniu:
7
Butonul de rulare. Apăsând acest buton se începe executarea operaţiilor de

lucru a instrumentului virtual. În timp ce instrumentul virtual se rulează
butonul îşi schimbă forma în .
Cât timp instrumentul virtual se rulează butonul de oprire are starea . Dacă
se doreşte ieşirea din execuţia instrumentului virtual se poate apăsa acest buton
şi execuţia va fi oprită imediat.
Butonul de execuţie în ciclu repetitiv. Se apasă acest buton pentru

executarea continuă şi repetabilă a operaţiilor instrumentului virtual. În
timp ce se execută acest mod starea butonului se schimbă la
. Pentru a dezactiva această opţiune se mai apasă încă odată acest buton.
Butonul de pauză. Acest buton se utilizează pentru întreruperea execuţiei

instrumentului virtual. Pentru a continua execuţia instrumentului virtual se
apasă din nou acest buton.
Fereastra pentru font. Cu ajutorul acestei ferestre se face

setarea opţiunilor de font, care include tipul fontului,
mărimea, stilul şi culoarea.
Fereastra de aliniere. Aceasta se utilizează pentru poziţionarea

dispozitivelor la obiectele aliniate. Prin utilizarea opţiunilor de setare a
aliniamentelor se setează: alinierea verticală, limita superioară, alinierea de
stânga, pentru două sau mai multe obiecte.
Fereastra de distribuţie. Se utilizează poziţionarea dispozitivelor

selectate la obiectele aliniate. Prin utilizarea opţiunilor de setare a
distribuţiei se setează: spaţiile goale, compresia şi aşa mai departe pentru două
sau mai multe obiecte.
30.2.6. Bara de meniu a ferestrei de schemă.

Meniul de comandă a ferestrei de schemă conţine aproape aceleaşi butoane
ca şi meniul ferestrei de comandă şi în plus oferă patru caracteristici pentru
depanare. În fig. 30.7 se prezintă meniul ferestrei de schemă.
Fig. 30.7. Bara de meniu a ferestrei de schemă.

Prezentarea butoanelor care apar în bara de meniu:
Butonul de atenţionare a execuţiei. Făcând un clic pe acest buton se

activează modul de atenţionare. În acest mod starea butonului se schimbă
8
la şi se poate vizualiza tranziţia datelor de la un obiect la altul în fereastra

de schemă.
Butonul de salt a unui nivel. Apăsând acest buton se activează modul de

terminare a unui singur nivel, şi trecerea la următorul nivel de execuţie a
instrumentului virtual. Apăsând din nou pe acest buton se execută un salt
repetitiv a unui sub-instrument virtual şi aşa mai departe.
Butonul de trecere într-un nivel. Dând un clic pe acest buton se intră într-
un ciclu repetitiv a unui sub-instrument virtual.
Butonul de ieşire dintr-un nivel. Dând clic pe acest buton se iese dintr-un
ciclu repetitiv a unui sub-instrument virtual şi aşa mai departe.
Indicatorul de atenţionare. Acest indicator apare atunci când o posibilă

problemă cu schema bloc este sesizată, dar aceasta nu cauzează o eroare
pentru ne-executarea instrumentului virtual. Se poate activa indicatorul de
avertizare utilizând opţiunile Preferences din meniu Edit.
30.2.7. Bara de meniu derulantă.

Această bară de meniu este aşezată în partea de sus a ferestrelor
programului LabView şi conţine mai multe meniuri coborâtoare. Meniurile
coborâtoare conţin opţiunile pentru aplicaţiile comune cum ar fi deschidere,
salvare, copiere, repunere copierii şi multe alte aplicaţii particulare ale
programului LabView. În fig. 30.8 se prezintă acest meniu.
Fig. 30.8. Bara de meniu derulantă.
30.2.8. Paletele programului LabView.

Programul LabView conţine palete de lucru grafice care ajută la crearea şi
operarea cu instrumente virtuale. Programul LabView conţine trei palete şi
anume: Tools, Controls şi Functions.
30.2.8.1. Paleta Tools.

Utilizând opţiunilor paletei Tools se poate crea, modifica şi depana un
instrument virtual. Dacă paleta Tools nu este afişată pe ecran atunci pentru
afişare se selectează opţiunea Show Tools Palette din meniul Windows. După
selectarea unei unelte din această paletă cursorul mausului ia forma acelei
unelte. Luând orice unealtă de pe paleta Tools şi poziţionând deasupra unui sub-
instrument virtual sau pe oricare icoană din instrumentul virtual în care se
lucrează şi având activată opţiunea Show Help Windows, din meniul Help atunci
9
în această fereastra vor apare informaţii despre obiectul pe care este poziţionat
cursorul mausului. În figura 30.9 se prezintă paleta Tools.
Unealta de operare. Cu unealta de

operare se poate manevra în fereastra de
comandă asupra indicatorilor şi controlerelor.
Când unealta îşi schimbă forma atunci se poate
controla textul de bază care poate reprezenta
numere sau un şir de caractere pentru control.
Unealta de poziţionare. Cu această

unealtă se poate selecta, muta şi
redimensiona obiectele. Când unealta îşi
schimbă forma atunci obiectul pe care este
poziţionat se poate redimensiona.
Unealta de etichetare. Unealta de
etichetare va indica faptul că se poate
introduce textul într-o etichetă sau se creează o
etichetă liberă. Când se creează o etichetă
liberă unealta îşi va schimba forma.
Fig. 30.9. Paleta Tools.
Unealta de conexiune. Această unealtă
se utilizează pentru conectarea obiectelor din fereastra de schemă unele cu
altele. Plasând unealta de conexiune deasupra unei legături atunci se va afişa
conexiunea tipului de date în fereastra Help dacă este activată de la opţiunea
Show Help Windows din meniul Help.
Meniul obiect al uneltei de afişare. Acest meniu obiect se utilizează

pentru afişarea la un obiect dintr-o fereastră a meniului din care face
parte. Această afişare se poate realiză şi cu un clic dreapta al mausului.
Unealta de deplasare. Această unealtă se utilizează pentru deplasarea prin

fereastră fără utilizarea barelor de derulare stânga-dreapta.
Unealta punctului de control. Această unealtă se utilizează pentru setarea

punctului de controlul pentru structuri şi funcţii ale instrumentului virtual.
Unealta de testare. Aceasta se utilizează pentru crearea unei testări a

conexiunilor în fereastra de schemă.
Unealta de copiere a culorii. Aceasta se utilizează pentru copierea unei

culori şi redesenarea cu unealta de colorare.
10
Unealta de colorare. Aceasta se utilizează pentru colorarea unui obiect şi

de altfel afişarea planului din faţă şi din spate a obiectului.
30.2.8.2. Paletele Controls şi Functions:

Paletele Controls şi Functions conţin icoane reprezentând sub-palete care
dau acces deplin la obiectele disponibile cu care se poate crea instrumente
virtuale. Accesarea se face printr-un clic stânga a mausului pe icoană.
30.2.8.2.1. Paleta Controls:

Cu ajutorul paletei Controls se pot introduce controlere şi indicatori în
fereastra de comandă. Fiecare opţiune a paletei afişează o sub-paletă cu
indicatori şi controlere disponibile pentru opţiunea selectată. Dacă paleta
Controls nu este afişată, atunci aceasta se poate vizualiza prin selectarea opţiuni
Show Controls Palette din meniul Windows.
Paleta Controls este disponibilă doar în fereastra de comandă şi este
Fig. 30.10. Paleta Controls.

reprezentată în figura 30.10.
Sub-paleta numerică. Conţine controlere şi indicatori pentru date

numerice.
Sub-paleta logică. Conţine controlere şi indicatori pentru date logice.

11
Sub-paleta şir. Conţine controlere şi indicatori pentru şiruri şi tabele.
Sub-paleta de liste şi inele. Conţine controlere şi indicatori pentru

meniul de inele şi grupe de liste.
Sub-paleta de grupe şi tablouri. Conţine controlere şi indicatori care

setează tipul datelor.
Sub-paleta grafică. Conţine indicatori pentru afişarea datelor într-un

grafic sau într-o hartă reală.
Sub-paleta de locaţii şi refnum. Conţine controlere şi indicatori pentru

refnum şi locaţiile fişierelor.
Sub-paleta decorativă. Conţine obiecte grafice pentru afişarea

ferestrei de comandă după dorinţă.
Sub-paleta de selectare a controlului. Afişează o fereastră de dialog

care încarcă controlerele speciale definite de către utilizator.
30.2.8.2.2. Paleta Functions.

Schema bloc a instrumentului virtual se poate construi cu ajutorul paletei
Functions. Fiecare opţiune a paletei afişează o sub-paletă cu icoane disponibile
pentru opţiunea selectată. Dacă paleta Functions nu este afişată, atunci aceasta
se poate vizualiza prin selectarea opţiuni Show Functions Palette din meniul
Windows.
Paleta Functions este disponibilă doar în fereastra de schemă şi este
reprezentată în figura 30.11.
Sub-paleta de structuri. Conţine structuri de control a programului

cum ar fi ciclurile repetitive.
Sub-paleta numerică. Conţine funcţii: numerice, aritmetice,

trigonometrice şi logaritmice.
12
Sub-paleta logică. Conţine funcţii

logice.
Sub-paleta şir. Conţine funcţii

pentru manipularea şirurilor.
Sub-paleta tablou. Conţine funcţii

pentru lucrul cu tablourile.
Sub-paleta de grupuri. Conţine

funcţii pentru lucrul cu grupurile.
Sub-paleta de comparări. Conţine

funcţii de comparare logică a
şirurilor şi numerelor.
Fig. 30.11. Paleta Functions.

Sub-paleta de dialog şi timp.
Conţine funcţii pentru ferestre de
dialog, numărătoare şi erori de manipulare.
Sub-paleta fişierelor I/O. Conţine fişiere şi instrumente virtuale

pentru fişiere I/O.
Sub-paleta de comunicare. Conţine instrumente virtuale de reţea

pentru TPC, DDE, Apple Events şi OLE.
Sub-paleta de instrumente I/O. Conţine instrumente virtuale pentru

GPIB, serial şi instrumente de control VISA.
Sub-paleta achiziţiilor de date. Conţine instrumente virtuale pentru

legătura cu plăcile de achiziţii de date.
13
Sub-paleta de analiză. Conţine instrumente virtuale pentru analiză.
Sub-paleta de îndrumare. Conţine instrumente virtuale utilizate în

programul LabView pentru îndrumare.
Sub-paleta pentru lucrul la nivel înalt. Conţine funcţii complexe care

apelează funcţii din librărie, instrumente virtuale de control în alte
instrumente virtuale, manipulări de date şi aşa mai departe.
Sub-paleta de selectare instrumentului virtual. Conţine o fereastră de

dialog pentru inserarea unui instrument virtual în instrumentul virtual
curent.
Sub-paleta librăriei utilizatorului. Conţine locaţii pentru instrumente

virtuale.
Sub-paleta de drivere. Conţine locaţiile drivere pentru instrumente

virtuale.
30.2.9. Librăriile de instrumente virtuale.

Se poate încărca / salva instrumentul virtual de la / la un fişier special
numit librăria VI. Librăria BASCLASS.LLB este un exemplu de librărie a unui
instrument virtual.
Avantajele utilizării librăriei VI sunt următoare:
- cu librăria VI se poate utiliza până la 225 de caractere pentru numele
instrumentului virtual incluzând şi extensia .VI.
- librăria VI compresează instrumentul virtual la salvarea pe disc.
- deoarece se utilizează mai multe instrumente virtuale în acelaşi fişier este
mai uşor de realizat transferul între mai multe computere.
Alte caracteristici ale librăriei VI:
- librăria VI nu este de natură ierarhică. Deci nu se pot crea librării VI cu
ajutorul altor librării VI.
- salvarea şi încărcarea instrumentului virtual este mai rapidă de la fişierul
sistem decât de la librăria VI.
30.2.10. Salvarea instrumentelor virtuale.

Instrumentul virtual se poate salva într-un director obişnuit sau într-o li-
14
brărie VI prin selectarea opţiunilor Save, Save As..., sau Save a Copy As..., din
meniul File.
Pentru crearea a unei noi librării VI, se selectează opţiunea Save As... din
meniul File şi alegând opţiunea New VI Library din fereastra de dialog a opţiunii
Save As.... Figura următoare prezintă fereastra de dialog care apare la crearea
unei noi librării VI.

Deschiderea programului LabView, identificarea ferestrelor, identificarea
paletelor şi elementelor componente ale acestora precum şi modalitatea de
utilizare.
Întrebări.
1) În ce moduri de operare poate fi folosit programul LabView?
2) Cum se numesc aplicaţiile realizate cu ajutorul programului LabView?
3) Care sunt modurile de prezentare ale programul LabView?
4) Care sunt şi ce rol au paletele din programul LabView?
5) Care sunt facilităţile de lucru cu ajutorul programului LabView?
1
REALIZAREA UNUI DISPOZITIV SIMPLU

DE INSTRUMENT VIRTUAL
(VOLTMETRU, AMPERMETRU)

Modul de realizare a unui dispozitiv de instrument virtual pentru măsurarea
curentului şi a tensiunii electrice cu ajutorul programului LabView prin
intermediul plăcii de achiziţie paralelă ATE–MIO–16E–10.

Aparatele şi instrumentele de măsură au evoluat odată cu dezvoltarea
tehnologiei de procesare a informaţiilor ajungând astăzi să fie integrate în
calculatoare sau sisteme de instrumentaţie complexe. Diferenţele majore constau
în complexitatea şi versatilitatea sistemelor de măsurare (plăci de achiziţie) care
dispun de resurse de calcul proprii.
Aparatele şi sistemele de măsură numerice au ajuns să domine piaţa
echipamentelor de profil datorită unor avantaje incontestabile ca precizia
ridicată, viteză de lucru sporită, posibilităţi multiple de lucru, grad mare de
automatizare a procesului de măsurare, flexibilitate şi programabilitate,
posibilităţi sporite de integrare în sisteme de măsurare complexe, fiabilitate şi
facilităţi de autotestare, gabarit redus, etc.
Placa de achiziţie este un sistem de măsură complex, computerizat şi
caracterizat prin posibilităţi de prelucrare a informaţiei provenite din procesul de
măsurare.
Informaţia reprezintă într-un sens mai restrâns date şi detalii relative la un
obiect sau eveniment. Semnalul poartă informaţiile de mărime şi timp ce
caracterizează evoluţia acelui obiect sau eveniment. Sistemele de instrumentaţie
sunt destinate prelucrării informaţiilor provenite de la un proces de măsurare şi
nu modificării (transformării) acestor semnale. Sistemele de instrumentaţie sunt
de obicei sisteme deschise rolul lor fiind de a realiza atât acţiunea de măsurare
propriu-zisă, cât şi de analiză a mărimilor prelevate din proces.
Din punct de vedere constructiv sistemele de instrumentaţie pot fi simple şi
inteligente. Pentru prima categorie de sisteme se are în vedere operaţia de
măsurare şi furnizarea cât mai multor informaţii corecte asupra mărimii de
intrare observată. Pentru cel de al doilea tip de sisteme pe lângă măsurarea
propriu-zisă sistemul permite şi prelucrarea informaţiilor obţinute prin măsurare,
precum şi alte operaţii de corecţie a rezultatelor sau control a condiţiilor de
măsură. Sistemele de instrumentaţie inteligente au în componenţa lor de cele
2
mai multe ori unităţi de prelucrare numerică, ceea ce le conferă flexibilitate şi

performanţe ridicate. Tehnica modernă a măsurărilor electrice şi neelectrice este
astăzi de neconceput fără aceasta categorie de sisteme de măsură, care
presupune un grad ridicat de interdisciplanaritate (electronică, măsurări,
traductoare, calculatoare, automatică).
Procesul de măsurare a suferit importante modificări nu atât din punct de
vedere metrologic ci mai ales ca metodologie, determinând apariţia unor noi
instrumente mai flexibile şi mai uşor de integrat în sisteme complexe de
măsurare. Ultimele decenii au însemnat trecerea de la instrumentaţia clasică
preponderent analogică la instrumentaţia modernă, în cea mai mare măsură
numerică, aceasta din urmă a beneficiat de schimbările spectaculoase din
domeniul tehnologiilor numerice de prelucrare a datelor, bazate în general pe
calculatoare şi în special pe microprocesoare, făcând posibilă apariţia unor
concepte noi cum ar fi cel de instrumentaţie virtuală.
După cum se ştie prima generaţie de instrumente de măsurat erau
analogice, controlate manual prin folosirea unor butoane şi comutatoare de pe
panoul frontal. Măsurătorile făcute cu aceste instrumente erau înregistrate şi
prelucrate tot manual, de către operator fără posibilitatea de a adăuga funcţiuni
noi, sau de a modifica modul de prezentare al rezultatelor. În plus erorile
datorate factorului uman erau frecvente. Evident aceste instrumente există şi
astăzi, dar aria lor se restrânge în favoarea celor numerice, mai uşor de utilizat
chiar în condiţiile unui control manual. Principalul beneficiu adus de aceste
instrumente este eliminarea erorilor de citire, simultan cu posibilitatea trimiterii
datelor prelevate direct unui echipament de calcul adecvat. Prezenţa operatorului
rămâne totuşi necesară, pentru implementarea algoritmului de măsură.
Apariţia instrumentelor numerice programabile, a reprezentat un pas
important în tehnica măsurării automate. Aceste instrumente sunt controlabile de
către dispozitive numerice externe. Utilizatorul îşi clădeşte un sistem cu mai
multe instrumente conectate cu un calculator ce va guverna complexul de
măsură, pe baza unui program adecvat. Datorită acestuia intervenţia operatorului
uman este minimă, el trebuind să asigure doar iniţierea şi oprirea procesului de
măsurare, precum şi intervenţii în caz de avarie.
Instrumentaţia actuală a evoluat suficient de mult pentru ca astăzi să
întâlnim combinaţii de instrumente numerice programabile controlate de
calculator şi instrumente ce sunt asamblate în calculatorul propriu-zis, prin
folosirea unor sub-asamblări hardwear (plăcii de achiziţie) specifice şi programe
adecvate. Această nouă generaţie de sisteme de instrumentaţie oferă mai multă
flexibilitate şi performanţă datorită faptului că instrumentul este clădit ca parte
componentă a calculatorului, ceea ce face posibil ca puterea de calcul şi
prezentare a acestuia să fie folosite în operaţiile de măsurare.
Plăcile de achiziţie sunt din ce în ce mai utilizate deoarece acestea pot
înlocui aparatele de măsurare convenţionale, permit stocarea datelor măsurate,
3
prelucrarea şi comunicarea cu computerul în care cu ajutorul programelor de

analiză şi prelucrare, datele stocate pot fi prelucrate şi analizate. Plăcile de
achiziţie pot să primească semnale şi prin comparare cu eşantioane de semnale
definite de utilizator poate să ia decizi definite de utilizator şi să emită semnale
către dispozitive exterioare.
Plăcile de achiziţie sunt utilizate foarte frecvent în instalaţiile de
automatizare, unde este necesară măsurarea, stocarea, analizarea şi emiterea
unui semnal de răspuns fără intervenţie din partea factorului uman.
Principalele avantaje ale plăcilor de achiziţie sunt:
- Standardizarea procedurilor de măsurare / tastare, care conduce la o
eficienţă sporită prin micşorarea costurilor;
- Traductoarele şi circuitele de măsură aferente pot fi plasate lângă
proces, comunicarea cu „operatorul automat”, plasat într-o cameră de
control, făcându-se numeric;
- Creşterea productivităţii, operaţiilor de măsurare;
- Posibilitatea de a controla condiţiile de mediu într-un complex de
măsură, pentru prelevarea unor mărimi dependente de acestea;
- Creşterea preciziei de măsurare ca urmare a eliminării erorilor
datorate operatorului uman, şi a posibilităţii de control asupra
condiţiilor de lucru;
- Realizarea unor operaţii suplimentare;
- Posibilitatea efectuării repetate a unor teste complexe.
Cercetările actuale oferă şi o imagine a generaţie următoare de instrumente
în care calculatorul este adus în acelaşi şasiu cu instrumentul, devenind o parte
componentă a acestuia. Instrumentele inteligente sunt integrate apoi într-o reţea
de comunicaţii, ierarhizată pe mai multe nivele de decizie, determinând apariţia
sistemelor de instrumentaţie distribuite, extrem de utile în mediile industriale.
Plăcile ATE Serie sunt produse ale companiei National Instruments şi sunt
primele plăci standardizate pentru configurarea automată a dispozitivelor hard,
având multiple funcţii analogice, digitale şi sincronizări ale intrărilor şi ieşirilor
compatibile PCAT şi pentru computerele compatibile. Aceste plăci prezintă
caracteristici pe 12 şi 16 biţi ADC (c.a. şi c.c.) cu 16 intrări analogice pe 12 şi 16
biţi ADC cu 8 ieşiri de tensiune şi 32 la circuitele TTL cu intrări ieşiri digitale
compatibile şi cu două ieşiri pe 24 biţi de numărător / temporizator pentru
sincronizarea intrărilor / ieşirilor. Plăcile ATE Serie sunt primele plăci care nu
conţin comutatoare şi şuntoare, nu sunt prevăzute cu comutatoare DIP, şuntoare
sau potenţiometre ele pot fi uşor configurate şi calibrate utilizând un soft de
programare. Aceste caracteristici sunt posibile la DAQ-PnP National
Instruments, prin magistrala de interfaţă (pastilă) chip şi conectările plăcii la
magistrala AT de intrări / ieşiri. DAQ-PnP introduce configurare automată ISA,
specifice pentru accesul direct la memorie (DMA), întreruperile şi adresele de
bază ale intrărilor / ieşirilor şi toate pot fi configurate prin program. Aceasta
4
permite operatorului să schimbe uşor configuraţia plăcii ATE Serie fără a fi

necesară scoaterea plăcii din computer.
Instrumentele virtuale reprezintă fişiere ale programului LabView, de
legătură între placa de achiziţie, computer şi utilizator. Acest fişier are o
reprezentare în programul LabView în două ferestre:
- fereastra de comandă;
- fereastra de schemă.
Fereastra de comandă reprezintă panoul frontal al dispozitivului în care
utilizatorul poate să controleze datele de intrare şi afişarea rezultatelor.
Fereastra de schemă reprezintă schema funcţională propriu-zisă a
instrumentului virtual cu controlere, constante, indicatori, sub-instrumente
virtuale, etc.

Măsurarea tensiunilor şi curenţilor sunt printre cele mai frecvente măsurări
din domeniul electric. Pentru măsurarea tensiunii se foloseşte voltmetru, iar
pentru măsurarea curentului se utilizează ampermetru.
Realizarea unui instrument virtual cu ajutorul programului LabView
presupune parcurgerea următoarelor etape:
- deschiderea programului LabView;
- deschiderea unui fişier nou;
- afişarea ferestrei de schemă;
- afişarea paletelor Tools, Functions şi Controls;
- amplasarea corespunzătoare a controlerelor, constantelor,
indicatoarelor, funcţiilor şi sub-instrumentelor virtuale în cele două
ferestre ale instrumentului virtual;
- realizarea conexiunilor necesare în fereastra de schemă;
- salvarea fişierului cu extensia ,, .vi ”.
Pentru execuţia voltmetrului virtual se va selecta paleta Tools operatorul de
valori pentru a putea introduce cât mai uşor în fereastra de schemă prezentată în
figura de mai jos, din paleta Functions următoarele:
- din meniul Structures se alege While Loop;
- din meniul Data Acquisition se alege sub-meniul Analog Input din
care se va alege sub-instrumentul virtual AI Sample Channel.vi;
- din meniul Cluster se alege Unbundle by name;
- din meniul Time & Dialog se va alege Waits(ms);
- din meniul Boolean se va alege Not;
While Loop este o structură repetitivă care va realiza repetarea citirilor de la
placa de achiziţii pentru a realiza o citire şi afişare continuă a tensiunii măsurate.
Sub-instrumentul virtual AI Sample Channel.vi realizează configurările
pentru legătura instrumentului virtual cu placa de achiziţie şi pentru valorile
limită ale tensiunii ce trebuie măsurată.
5
While Loop
Unbundle by name
AI Sample Channel.vi Waits Not
Fig. 31.1. Fereastra de schemă a voltmetrului.
Waveform Chart
STOP Button
Fig. 31.2. Fereastra de comandă a voltmetrului.

6
Unbundle by name realizează o corespondenţă între limitele minime şi

maxime ale sub-instrumentului virtual .
Waits realizează o întârziere a ciclului repetitiv , deci în consecinţă acesta
va întârzia citirea şi afişarea mărimi măsurate.
Fig. 31.3. Ferestrele instrumentului virtual pentru măsurarea tensiunii (voltmetru).

7
AI Sample Channel.vi, Waits, şi Not se vor introduce în interiorul ciclului

repetitiv While Loop. Pentru realizarea controlorilor, indicatorilor şi constantelor
necesare se utilizează fereastra de scurtătură ce apare printr-un clic dreapta al
mausului.
În fereastra de comandă se vor introduce din paleta Controls următoarele:
- din meniul Boolean se va alege Rectangular STOP Button;
- din meniul Graf se va alege ;
Aceste două controlere din fereastra de comandă vor avea corespondent în
fereastra de schemă, care vor fi introduse în interiorul ciclului repetitiv.
După realizarea conexiunilor între dispozitive şi aranjarea acestora în
fereastră după dorinţa utilizatorului voltmetrul virtual va arăta ca în figura 31.3.
Personalizarea ferestrei de comandă se poate realiza utilizând uneltele din
paleta Tools, pentru aranjare în pagină, schimbarea culorilor, introducerea de
texte ajutătoare, etc.
Pentru execuţia ampermetrului virtual se va selecta paleta Tools operatorul
de valori pentru a putea introduce cât mai uşor în fereastra de schemă prezentată
în figura de mai jos, din paleta Functions următoarele:
- din meniul Structures se alege While Loop;
- din meniul Data Acquisition se alege sub-meniul Analog Input din
care se va alege sub-instrumentul virtual AI Sample Channel.vi;
- din meniul Cluster se alege Unbundle by name;
- din meniul Time & Dialog se va alege Waits(ms);
- din meniul Numeric se va alege Divide;
- din meniul Numeric se va alege Multiply;

placa de achiziţii pentru a realiza o citire şi afişare continuă a mărimii măsurate.
Sub-instrumentul virtual AI Sample Channel.vi realizează configurările
pentru legătura instrumentului virtual cu placa de achiziţie şi pentru valorile
limită ale tensiunii ce trebuie măsurată.
Unbundle by name realizează o corespondenţă între limitele minime şi
maxime ale sub-instrumentului virtual .
Waits realizează o întârziere a ciclului repetitiv , deci în consecinţă acesta
va întârzia citirea şi afişarea mărimi măsurate.
Divide realizează în acest instrument virtual convertirea mărimii măsurate
(tensiune) în curent.
Multiply realizează transformarea mărimi convertite în miliamperi.
AI Sample Channel.vi, Waits, Divide, Multiply şi Not se vor introduce în
interiorul ciclului repetitiv While Loop. Pentru realizarea controlorilor,
indicatorilor şi constantelor necesare se utilizează fereastra de scurtătură ce
apare printr-un clic dreapta al mausului.
8
În fereastra de comandă se vor introduce din paleta Controls următoarele:

- din meniul Boolean se va alege Rectangular STOP Button;
- din meniul Graf se va alege Waveform Chart;
- din meniul Numeric se va alege Digital Control;
Aceste controlere din fereastra de comandă vor avea corespondent în

fereastra de schemă şi care vor fi introduse în interiorul ciclului repetitiv.
Fig. 31.4. Fereastra de schemă a ampermetrului.
Fig. 31.5. Fereastra de comandă a ampemetrului.

9
După realizarea conexiunilor între dispozitive şi aranjarea acestora în

fereastră după dorinţa utilizatorului ampermetrul virtual va arăta ca în figura
31.6.
Fig. 31.6. Ferestrele instrumentului virtual pentru măsurarea curentului

electric (ampermetru).
Pentru verificarea funcţionalităţii instrumentelor virtuale de măsurare se va

folosii montajul din fig. 31.7.
10
O GS M
PAP ACS
Fig. 31.7. Schema bloc pentru verificarea măsurătorilor.

LEGENDĂ:
GS – generator de semnal (tip 202);
M – multimetru (tip MY68) pentru semnale până la 1000 Hz;
ACS – accesoriu de semnale pentru placa de achiziţie paralelă;
PAP – placă de achiziţie paralelă ATE–MIO–16E–10;
C – computer;
O – osciloscop.
Întrebări.
1. Care sunt caracteristicile plăcilor ATE serie?
2. Realizaţi un instrument virtual pentru măsurarea tensiunii.
11
LUCRAREA NR. 6 – partea a doua
REALIZAREA INSTRUMENTULUI VIRTUAL

ANALIZOR SPECTRAL

Modul de realizare a instrumentului virtual pentru analizare spectrală a
unui semnal cu ajutorul programului LabView prin intermediul plăcii de
achiziţie paralelă ATE–MIO–16E–10.

Informaţia reprezintă într-un sens mai restrâns date şi detalii relative la un
obiect sau eveniment. Semnalul poartă informaţiile de mărime şi timp ce
caracterizează evoluţia, iar sistemele de instrumentaţie sunt destinate prelucrării
informaţiilor provenite de la procesul de măsurare a unui semnal. Un semnal
periodic oarecare rezultă prin repetarea la intervale de timp egale cu o perioadă
de repetiţie T a unui semnal de o formă oarecare şi durată finită. Semnalul
periodic oarecare poate fi în particular un semnal periodic dreptunghiular, în
dinţi de ferestrău, triunghiular, armonic simplu redresat sau dublu redresat, etc.
Semnalele periodice pot fi descompuse în semnale elementare armonice, ele
putându-se reprezenta prin serii Fourier.
Analiza comportării semnalelor staţionare în domeniul frecvenţă se
realizează cu ajutorul transformării Fourier, care descrie spectrul semnalului
considerat. În urma dezvoltării unui semnal periodic în serie Fourier se poate
trage concluzia că acesta poate fi echivalat în cazul general printr-o componentă
continuă şi o sumă de componente armonice cu amplitudini, frecvenţe şi faze
iniţiale determinate. Totalitatea componentelor constitue spectrul de frecvenţă al
semnalului considerat. Structura spectrală a unui semnal periodic oarecare
depinde de forma acestuia, şi conţine în cazul general o componentă C 0, o
componentă fundamentală C1, a cărei frecvenţă de repetiţie în timp este egală cu
frecvenţa semnalului periodic F=1/T şi componente armonice Cn ale căror
frecvenţe sunt multipli întregi al frecvenţelor componente fundamentale
Fn=n/T=nF.
Spectrul de amplitudini al unui semnal periodic se reprezintă grafic printr-o
succesiune de segmente de dreaptă cu lungimi proporţionale cu modulele
amplitudinilor componentelor complexe, egal distanţate cu pulsaţia 0=2/T
sau frecvenţa F.
Spectrul de faze al unui semnal periodic oarecare se reprezintă printr-o
succesiune de segmente de dreaptă, cu lungimi proporţionale cu fazele
componentelor complexe, plasate la intervale egale cu pulsaţia 0=2/T sau
12
frecvenţa F.
Reprezentarea unui semnal în domeniul timp indică forma lui de variaţie în
timp.
Reprezentarea unui semnal în domeniul frecvenţă, prin spectrele de
amplitudini şi de faze, permite aprecierea importanţei energetice a componentei
spectrale. În practică de cele mai multe ori este suficient să se calculeze şi să se
considere un număr limitat de componente spectrale nenule ale semnalului
periodic considerat, celelalte neglijându-se. Analiza spectrală a unui semnal
permite stabilirea lăţimii benzii de frecvenţă pe care o ocupă, ca diferenţă a
frecvenţelor extreme din spectru.
Sistemele de instrumentaţie inteligente au în vedere operaţia de măsurare şi
furnizarea cât mai multor informaţii corecte asupra mărimii de intrare observată
şi prelucrarea informaţiilor obţinute prin măsurare, precum şi alte operaţii de
corecţie a rezultatelor sau control a condiţiilor de măsură. Sistemele de
instrumentaţie inteligente au în componenţa lor de cele mai multe ori unităţi de
prelucrare numerică, ceea ce le conferă flexibilitate şi performanţe ridicate.
Tehnica modernă a măsurărilor electrice şi ne-electrice este astăzi de ne-
conceput fără aceasta categorie de sisteme de măsură, care presupune un grad
ridicat de interdisciplanaritate (electronică, măsurări, traductoare, calculatoare,
automatică).

Analiza spectrală a unui semnal se face cu ajutorul transformatei Fouriei,
care va descrie spectrul semnalului considerat şi se va realiza cu ajutorul
instrumentului virtual ,,Spectrum Analyzer” un fişier al programului de interfaţă
LabView prin intermediul plăcii de achiziţie paralelă ATE–MIO–16E Serie.
Realizarea instrumentului virtual ,,Spectrum Analyzer” cu ajutorul
programului LabView presupune parcurgerea următoarelor etape:
- deschiderea programului LabView;
- deschiderea unui fişier nou;
- afişarea ferestrei de schemă;
- afişarea paletelor Tools, Functions şi Controls;
- amplasarea corespunzătoare a controlerelor, constantelor,
indicatoarelor, funcţiilor şi sub-instrumentelor virtuale în cele două
ferestre ale instrumentului virtual;
- realizarea conexiunilor necesare în fereastra de schemă;
- salvarea fişierului cu extensia ,,.vi ”.
Pentru execuţia ,,Spectrum Analyzer” virtual se va selecta paleta Tools
operatorul de valori pentru a putea introduce cât mai uşor în fereastra de schemă
prezentată în figura de mai jos, din paleta Functions următoarele:
- din meniul Structures se alege While Loop şi se introduc în fereastra
de schemă două structuri repetitive;
13
- din meniul Structures se alege Case şi se introduc în fereastra de

schemă în fiecare structură repetitivă;
- din meniul Select vi se deschide o fereastră de dialog din care se intră
în directorul VI.llb din care se intra în directorul DAQ şi se deschide
librăria AI.lib şi se va selecta pentru introducere în fereastră de
schemă sub-instrumentul virtual AI Waveform Scan.vi;
în directorul VI.lib din care se intra în directorul Analysis şi se
deschide librăria OMEASDSP.llb şi se va selecta pentru introducere
în fereastră de schemă sub-instrumentul virtual Scaled Time Domain
Windows.vi;
în fereastră de schemă sub-instrumentul virtual Auto Power
Spectrum.vi;
în fereastră de schemă sub-instrumentul virtual Power & Frequency
Estimate.vi;
în fereastră de schemă sub-instrumentul virtual Spectrum Unit
Conversion.vi;
în directorul VI.lib din care se intra în directorul UTILITY şi se
deschide librăria ERR0R.llb şi se va selecta pentru introducere în
fereastră de schemă sub-instrumentul virtual General Error
Handler.vi;
- din meniul Cluster se alege Bundle;
- din meniul Cluster se alege Unbundle;
- din meniul Cluster se alege Build Array;
- din meniul Numeric se va alege Add;
- din meniul Numeric se va alege Increment;
- din meniul Boolean se va alege Or;
- din meniul Boolean se va alege Greater or Equal;
- din meniul Boolean se va alege Equal;
- din meniul Array se va alege Index Array;
- din meniul String se va alege String Constant;
14

placa de achiziţii pentru a realiza o citire şi afişare continuă a tensiunii măsurate.
Sub-instrumentul virtual AI Waveform Scan.vi realizează configurările
pentru legătura instrumentului virtual cu placa de achiziţie. Acest instrument
primeşte un numărul specificat de scanări pentru o rată de scanare prestabilită şi
va returna valorile semnalului achiziţionat de la canalul setat al plăcii de
achiziţie.
Sub-instrumentul virtual Scaled Time Domain Window.vi aplică o fereastră
de scalare la domeniul timp al semnalului achiziţionat şi returnează o fereastră
constantă în domeniul timp pentru continuarea analizei semnalului achiziţionat.
Sub-instrumentul virtual Auto Power Spectrum.vi calculează spectrul de
putere unilateral al semnalului achiziţionat în domeniul timp.
Sub-instrumentul virtual Power & Frecquency Estimate.vi calculează
estimările de frecvenţă şi putere în jurul unui punct al semnalului în domeniul
timp din spectrul de putere. Cu acest sub-instrument virtual se pot obţine
Fig. 32.1. Fereastra de schemă a analizorului

spectral.
15
estimări bune în măsurarea frecvenţelor care sunt situate între liniile de

frecvenţă ale spectrului.
Sub-instrumentul virtual Spectrum Unit Conversion.vi transformă la
intrarea spectrului (puterea, amplitudinea, sau intervalul) în formate alternante
inclusiv jurnalele (dB sau dBm) şi densitatea spectrală.
Sub-instrumentul virtual General Error Handler.vi este un agent de eroare
utilizat în primul rând pentru informarea utilizatorului despre apariţia de intrare
pentru descrierea erorii detectate şi identificarea locului în care a apărut eroarea.
Informaţia despre eroare vine de la identificatorul erorilor de intrare şi
furnizează un cod, sursa erorii şi un tabel cu descrierea erorii interne.
Funcţia Bundle asamblează componentele mărimi de intrare într-o singură
grămadă sau repune elementele într-o grămadă existentă.
Funcţia Build Array realizează concatenarea mărimilor de intrare într-o
ordine de sus în jos.
După realizarea conexiunilor între dispozitive, realizarea indicatorilor şi
controlerelor personalizate şi aranjarea acestora în fereastră după dorinţa
utilizatorului analizorul spectral virtual va arăta ca în figura 32.2. şi 32.3.
Fig. 32.2. Fereastra de comandă a analizorului spectral.

16
Fig. 32.3. Fereastra de schemă finală a analizorului spectral.
Personalizarea ferestrei de comandă se poate realiza utilizând uneltele din

paleta Tools, pentru aranjare în pagină, schimbarea culorilor, introducerea de
texte ajutătoare, etc.
Pentru verificarea funcţionalităţii instrumentelor virtuale de măsurare se va
folosii următorul montaj:
O GS M
PAP ACS
Fig. 32.4. Schema bloc pentru verificarea măsurării.
LEGENDĂ:
GS – generator de semnal (tip 202);
M – multimetru (tip MY68) pentru semnale până la 1000 Hz;
ACS – accesoriu de semnale pentru placa de achiziţie paralelă;
17
PAP – placă de achiziţie paralelă ATE–MIO–16E–10;

C – computer;
O – osciloscop.
Întrebări.
1. Ce este reprezentarea în domeniul frecvenţă a unui semnal?
2. Ce fel de transformată se foloseşte în cadrul reprezentării
semnalului cu ajutorul analizorului spectral?
3. Care este algoritmul de realizare a analizorului spectral virtual?

Lucrari de Laborator La Disciplina MEST 2015-2016

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrari de Laborator La Disciplina MEST 2015-2016

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MĂSURĂTORI ELECTRONICE,

Lucrările de laborator semestrul II 2015-2016

1. Introducere. Estimarea erorilor de măsurare şi interpretarea rezultatelor.

ESTIMAREA ERORILOR DE MĂSURARE

1.1. Scopul lucrării

1.2. Consideraţii teoretice

1.2.1. Erori aleatorii

de un număr foarte mare de ori (teoretic infinit), reprezintă chiar valoarea

De asemenea media X a rezultatelor unui şir de măsurători se află în intervalul

Probabilitatea p* se numeşte nivel de încredere, mărimile X  ts , X  δ se

1.2.2. Erori sistematice

Acest procedeu se aplică în cazul în care factorii exteriori sunt uşor de

1.2.3.Prelucrarea şi prezentare rezultatelor măsurării

1.2.3.2. Măsurători curente, cu erori aleatoare importante

1.2.3.3. Măsurători de mare precizie, etalonări

O problemă importantă la exprimarea rezultatelor măsurătorilor este legată

1.3. Mersul lucrării

10.1. Scopul lucrării.

10.2. Consideraţii teoretice.

Schemele de măsurare sunt redate în fig.10.1, respectiv 10.2. În schema din

În schema din fig.10.2 voltmetrul V măsoară căderea de tensiune pe

10.2.1. Precizia măsurătorilor.

10.3. Mersul lucrării.

LUCRAREA NR. 3 – partea întâi

VERIFICAREA OSCILOSCOPULUI CATODIC

6.1. Scopul lucrării

6.2. Consideratii teoretice

6.2.1. Tubul catodic (TC)

Fig. 6.1. Schema bloc a osciloscopului cu două canale.

6.2.3. Baza de timp

Fig. 6.2. Variaţia în timp a semnalului bazei de timp.

Tensiunea bază de timp prezintă o cursa directă td şi una inversă ti (sau de

6.2.4. Circuitul de sincronizare

6.3. Principalele caracteristici ale osciloscopului

medii. Limita inferioară poate să fie de câţiva Hz (sau 0 pentru osciloscoapele

frecvenţă, la altele în viteză.

6.4. Mersul lucrării

6.4.1. Determinarea rezistenţei si capacităţii de intrare.

voltmetre electronice şi amplificatoare de măsură.

6.4.2. Determinarea caracteristicii de frecventă.

6.4.3. Determinarea sensibilităţii la intrarea Y

6.4.4. Determinarea limitelor domeniului frecvenţei de baleiaj

sincronizare. Se reglează frecvenţa semnalului până ce pe ecranul osciloscopului

6.4.5. Determinarea neliniarităţii bazei de timp

LUCRAREA NR. 3 - partea a doua

MĂSURĂRI CU OSCILOSCOPUL ÎN TIMP REAL

9.1. Scopul lucrării.

9.2. Consideraţii teoretice.

9.2.1. Măsurarea tensiunilor.

Iniţial, în lipsa semnalului de măsurat se centrează spotul în O sau trasa pe

9.2.2. Măsurarea curenţilor.

9.2.3. Măsurarea frecvenţelor.

coeficientul de baleiaj şi împărţind la cele n perioade, se obţine perioada

9.2.3.1. Măsurarea frecvenţelor cu ajutorul figurilor lui Lissajous.

Fig. 9.3. Figuri Lissajous.

Dacă frecvenţele diferă, se obţin figuri Lissajous mai complicate cu

De exemplu, în fig. 9.4 frecvenţa 1 2 3

9.2.3.2. Măsurarea frecvenţelor prin metoda modulaţiei

tx reprezentând întârzierea tensiunii u2 faţă de tensiunea u1.

9.2.4.2. Măsurarea defazajelor cu ajutorul figurilor Lissajous.

Reglarea potenţiometrului P permite obţinerea unei porţiuni mai mari sau

R1 u(t) C2 u(t) C2 u(t)

9.3. Mersul lucrării.