NEGREA ILEANA - Cls.

I- C

REFERAT BIOCHIMIE
- VITAMINELE -

Vitaminele sunt componente importante ale alimentatiei. Vitaminele sunt micronutrienti organici
care intra in compozitia alimentelor, esentiali pentru desfasurarea functiilor organismului. Acesti
micronutrienti nu sunt sintetizati de organism sau sunt sintetizati in cantitati insuficiente.

Alimentele animale sau vegetale contin tipuri si cantitati de vitamine variabile, de aceea carenta
unui aliment se poate asocia cu deficiente de vitamine. Alimentatia variata asigura necesarul de
vitamine fara a se impune suplimentarea acestora.
Descoperirea vitaminelor s-a produs intr-o perioada cand doar 4 factori alimentari erau considerati
esentiali pentru organism : proteinele, glucidele, lipidele si mineralele. La inceputul secolului XX s-
au intensificat cercetarile privind descifrarea componentelor alimentatiei fiziologice si a crescut
interesul pentru identificarea acestor factori alimentari esentiali numiti vitamine.
Termenul de vitamina este asociat cu Casimir Funk, biochimist nascut in Polonia, pregatit in
universitati europene. In 1912 a izolat un concentrat cu azot din invelisul orezului brun prin a carui
administrare s-au remis simptomele in boala beriberi (deficitul de vitamina B1) si care s-a
considerat ca apartine unor clase de substante denumite amine. Acesti factori alimentari au fost
denumiti vital amines. Ulterior, desi nu s-a confirmat apartenenta lor la clasa aminelor, in
1920 Cecil Drummond ii denumeste vitamine (vitamins).
Studii experimentale pe modele animale au demonstrat rolul esential al acestora pentru organism,
ulterior fiind descrisa de catre chimisti structura chimica a vitaminelor.
Au existat cateva etape in descoperirea vitaminelor :

consumul de alimente uscate de catre marinarii care calatoreau 10 - 12 saptamini a determinat

aparitia scorbutului (deficitul de vitamina C); dupa consumul de fructe si salate revenirea a fost
spectaculoasa; in 1753 un chirurg din armata britanica a descris scorbutul si efectele benefice ale
sucului de portocala in tratamentul bolii
1844 - s-a observat ca soriceii hraniti cu lapte inalt purificat nu se dezvoltau corespunzator
boala beriberi (deficitul de vitamina B1) s-a asociat cu diete bogate in orez alb; initial s-a
considerat ca boala este determinata de o toxina produsa in procesul de preparare a alimentelor;
in 1895 Adolph Vorderman - inspector medical, a constatat ca prizonierii hraniti cu orez brun nu
aveau beriberi decit in proprtie de 1 / 10000 spre deosebire de cei hraniti cu orez alb care
dezvoltau boala in proportie de 1 / 39
1884 - suplimentarea dietei marinarilor japonezi cu fructe si carne a determinat eradicarea bolii
beriberi
pellagra ("piele aspra") a fost descrisa de un medic de curte spaniol si se datoreaza deficitului de
vitamina B3 (niacina) si triptofan - un aminoacid esential.
Ioseph Goldberger ofiter in serviciile de sanatate publica a SUA a constatat ca exista o asociere
intre consumul de porumb in detrimentul consumului de grau si pelagra
sterolii au fost considerati nesemnificativi pentru dieta pana cand s-a constatatat ca participa la
formarea vitaminei D al carei deficit produce rahitismul pg.1
 1932 - descoperirea vitaminei A
1937 - descoperirea vitaminei C
1943 - descoperirea vitaminei K
1948 - descoperirea vitaminei B12
Au fost acordate 10 premii Nobel in Fiziologie si Medicina pentru descoperirea vitaminelor.
Clasificarea vitaminelor :
liposolubile
hidrosolubile
factori alimentari "vitamin-like"
Vitaminele liposolubile se absorb pasiv (fara consum energetic) din intestin impreuna cu lipidele si
se elimina prin materiile fecale.
Vitamine liposolubile sunt : A, D, E , K.
Vitaminele hidrosolubile se absorb din intestin pasiv sau activ (cu consum energetic) si se elimina
prin urina.
Vitamine hidrosolubile sunt : vitamina B1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), B3 (niacin),
vitamina B6 (piridoxina), B7 (biotina), B5 (acidul pantotenic), vitamina B12, acidul folic.
Factorii alimentari "vitamin-like" au caracteristici similare cu vitaminele, dar nu intrunesc toate
criteriile de vitamine : pot fi sintetizati de organism, pot fi esentiali pentru anumite perioade ale
dezvoltarii organismului.
Factorii alimentari "vitamin-like" sunt : carnitina, colina, mioinoziotol, ubiquinone (coenzima Q10),
bioflavonoidele.
Surse de vitamine :

Carne : vitamina B1, B2, B6, B12, B3 (niacin), B5 (acid pantotenic), B7 (biotina)
Viscere : vitamina A, D, K, B1 (ficat porc), B12, acid folic, B3 (niacin), B5 (rinichi), B7
(biotina)
Peste : vitamina D, B3 (niacin), B5 (somon), acid folic
Lapte : vitamina A, D, E, B2 , B6, B12, B3 (niacin), B7 (biotina)
Ou : vitamina A, D, E, B2, B12, acid folic, B3 (niacin), B7 (biotina)
Ciuperci : B7 (biotina)
Piine si creale : vitamina B1, B2, B6, B3 (niacin)
Uleiuri vegetale : vitamina E, K,
Vegetale cu frunze verzi : vitamina A, B2, acid folic
Legume : vitamina B1 (cartof), B6, B3 (niacin), vitamina C (cartof, rosii)
Fructe : vitamina A (mere, piersici), B7 (biotina) (banane, grapefruit, pepene, capsuni), vitamina
C (citrice, capsuni, ananas, kiwi)
Nuci : vitamina E

Rolul vitaminelor in organism

Vitaminele si rolul lor au fost minimalizate secole. Experimentele pe modele animale efectuate la
inceputul secolului XX au aratat ca animalele hranite cu alimente inalt purificate (proteine, glucide,
lipide si saruri minerale) nu se dezvoltau corespunzator. In 1912 Frederick Gowland Hopkins a
publicat "Feeding Experiments Illustrating The Importance of Accesory Factors in Normal - pg.2
Dietaries" unde se discuta despre factori alimentari suplimentari necesari pentru cresterea si
dezvoltarea organismului, factori denumiti ulterior vitamine.
Vitaminele sunt nutrienti esentiali avand roluri in : mentinerea barierei de aparare la nivelul
mucoaselor si cresterea rezistentei la infectii; metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor si
mineralelor; sinteza unor structuri indispensabile (acizi nucleici si nucleoproteine din molecula de
ADN, enzime, factori de coagulare); procesele de oxidare (efect antioxidant) si aterogeneza (efect
antiaterogen).

Vitamina A este intilnita sub 4 forme : retinol, acid retinoic, retinal, beta caroten :

retinolul contribuie la bariera de aparare la nivelul mucoaselor (intra in compozitia mucusului)

retinalul intra in structura celulelor fotoreceptoare din retina (celulele cu conuri si bastonase)
acidul retinoic previne excesul de cheratinizare la nivelul pielii
beta carotenul este antioxidant
Vitamina D este intilnita sub doua forme : D2 (ergocalciferol) si D3 (colecalciferol); la nivelul
tegumentului 7,8 dihidrocolesterolul este activat sub actiunea razelor ultraviolete in vitamina D3
(colecalciferol).
Vitamina D intervine in metabolismul calciului si fosforului, intervenid in profilaxia rahitismului.
Vitamina E include doua clase de substante biologic active : tocoferolii si tocotrienolii.
Tocotrienolii au rol antioxidant (se utilizeaza in lotiuni antioxidante avind in vedere absorbtia buna
la nivelul tegumentului).
Tocoferolii intervin in metabolismul grasimilor si proteinelor avind actiune antiaterogena.
Vitamina K este intilnita sub doua forme naturale : vitamina K1 (fitoquinona) care se gaseste in
plantele verzi si vitamina K2 (menaquinona) sintetizata de bacteriile din colon. Vitamina K3
sintetica (menadiona) este transformata in ficat in menaquinona prin reactie de alcalinizare.
Vitamina K intervine in procesul de coagulare participind la sinteza factorilor de coagulare.
Vitamina B1 (tiamina) participa la diferite reactii chimice fiind cofactor al sistemelor enzimatice.
Intervine in metabolismul glucidelor si in functia celulei nervoase, fiind esentiala pentru crestere,
apetit, functionarea sistemului nervos.
Vitamina B2 (riboflavina) este cofactor pentru sistemele enzimatice, participa la transportul ionilor
de hidrogen si in procesul de respiratie tisulara.
Vitamina B3 (PP / niacina) exista sub doua forme : acidul nicotinic si nicotinamida. Participa la
sistemele implicate in metabolismul carbohidratilor si al aminoacizilor, sinteza grasimilor si
respiratia tisulara.
Vitamina B3 are rol imunomodulator si antiinflamator.
Vitamina B5 (acidul pantotenic) participa la reactiile metabolismului intermediar al glucidelor,
lipidelor si proteinelor.
Vitamina B6 (piridoxina) intervine in metabolismul aminoacizilor si acizilor grasi nesaturati si este
importanta pentru procesul de crestere si dezvoltare normala a sistemului nervos.
Vitamina B9 (acidul folic) reprezinta un grup de compusi chimici care contin acid pteroic. Rolul
acidului folic este de a participa la sinteza de aminoacizi si nucleotide (molecule de ADN), acizi
nucleici, derivati porfirinici folosind cofactor vitamina B12. Deasemenea intervine in formarea si
maturarea eritrocitelor si leucocitelor.
Vitamina B12 (cobalamina), dupa absoarbtie este transportata in plasma spre ficat, apoi la tesuturi.
Este esentiala pentru biosinteza acizilor nucleici si a nucleoproteinelor avind rol in metabolismul
sistemului nervos. - pg.3
Biotina este componenta esentiala a enzimelor, intervenid in metabolismul acizilor grasi si
aminoacizilor si transportul gruparilor carboxil.
Vitamina C (acidul ascorbic) este o vitamina provenita exclusiv din alimentatie. Se absoarbe prin
transport activ sau difuziune pasiva. Intra in celule prin sistem de transport specific si necesita un
transportor de glucoza. Insulina favorizeaza intrarea vitaminei C in celula. Pacientii cu
hiperglicemie si diabet zaharat dezechilibrat au niveluri scazute de vitamina C in celula ceea ce
determina cresterea stressului oxidativ cu risc crescut de ateroscleroza.
Vitamina C are mai multe functii in organism :

participa la sistemele redox si intervine in sinteza colagenului (din structura tesutului conjunctiv,
cartilaj, matrice osoasa, dinti, piele, tendoane)
rol antioxidant
creste rezistenta la infectii prin activarea leucocitelor, productie de interferon, mentinerea
integritatii mucoaselor
Factorii alimentari cu efect vitamin-like sunt biosintetizati (colina, carnitina) sau esentiali
(mioinozitolul, carnitina, ubiquinonele). Factorii alimentari cu efect vitamin-like intra in structura
membranelor, sfingolipidelor, neurotransmitatorilor, faciliteaza transportul acizilor grasi, au rol de
mesager intracelular, scad fragilitatea capilara.
Ubiquinonele (Coenzima Q10) au efect antioxidant.

Surse ale vitaminelor

Vitaminele sunt componente importante ale alimentatiei. Vitaminele sunt micronutrienti organici
care intra in compozitia alimentelor, esentiali pentru desfasurarea functiilor organismului. Acesti
micronutrienti nu sunt sintetizati de organism sau sunt sintetizati in cantitati insuficiente.

Alimentele animale sau vegetale contin tipuri si cantitati de vitamine variabile, de aceea carenta
unui aliment se poate asocia cu deficiente de vitamine. Alimentatia variata asigura necesarul de
vitamine fara a se impune suplimentarea acestora.
Descoperirea vitaminelor s-a produs intr-o perioada cand doar 4 factori alimentari erau considerati
esentiali pentru organism : proteinele, glucidele, lipidele si mineralele. La inceputul secolului XX s-
au intensificat cercetarile privind descifrarea componentelor alimentatiei fiziologice si a crescut
interesul pentru identificarea acestor factori alimentari esentiali numiti vitamine.
Termenul de vitamina este asociat cu Casimir Funk, biochimist nascut in Polonia, pregatit in
universitati europene. In 1912 a izolat un concentrat cu azot din invelisul orezului brun prin a carui
administrare s-au remis simptomele in boala beriberi (deficitul de vitamina B1) si care s-a
considerat ca apartine unor clase de substante denumite amine. Acesti factori alimentari au fost
denumiti vital amines. Ulterior, desi nu s-a confirmat apartenenta lor la clasa aminelor, in 1920
Cecil Drummond ii denumeste vitamine (vitamins).
Studii experimentale pe modele animale au demonstrat rolul esential al acestora pentru organism,
ulterior fiind descrisa de catre chimisti structura chimica a vitaminelor.
Au existat cateva etape in descoperirea vitaminelor :

consumul de alimente uscate de catre marinarii care calatoreau 10 - 12 saptamini a determinat

aparitia scorbutului (deficitul de vitamina C); dupa consumul de fructe si salate revenirea a fost
spectaculoasa; in 1753 un chirurg din armata britanica a descris scorbutul si efectele benefice ale
sucului de portocala in tratamentul bolii pg.5

 1844 - s-a observat ca soriceii hraniti cu lapte inalt purificat nu se dezvoltau corespunzator
boala beriberi (deficitul de vitamina B1) s-a asociat cu diete bogate in orez alb; initial s-a
considerat ca boala este determinata de o toxina produsa in procesul de preparare a alimentelor;
in 1895Adolph Vorderman - inspector medical, a constatat ca prizonierii hraniti cu orez brun nu
aveau beriberi decit in proprtie de 1 / 10000 spre deosebire de cei hraniti cu orez alb care
dezvoltau boala in proportie de 1 / 39
1884 - suplimentarea dietei marinarilor japonezi cu fructe si carne a determinat eradicarea bolii
beriberi
pellagra ("piele aspra") a fost descrisa de un medic de curte spaniol si se datoreaza deficitului de
vitamina B3 (niacina) si triptofan - un aminoacid esential.
Ioseph Goldberger ofiter in serviciile de sanatate publica a SUA a constatat ca exista o asociere
intre consumul de porumb in detrimentul consumului de grau si pelagra
sterolii au fost considerati nesemnificativi pentru dieta pana cand s-a constatatat ca participa la
formarea vitaminei D al carei deficit produce rahitismul
1932 - descoperirea vitaminei A
1937 - descoperirea vitaminei C
1943 - descoperirea vitaminei K
1948 - descoperirea vitaminei B12
Au fost acordate 10 premii Nobel in Fiziologie si Medicina pentru descoperirea vitaminelor.
Clasificarea vitaminelor :

liposolubile
hidrosolubile
factori alimentari "vitamin-like"
Vitaminele liposolubilese absorb pasiv (fara consum energetic) din intestin impreuna cu lipidele si
se elimina prin materiile fecale.
Vitamine liposolubile sunt : A, D, E , K.
Vitaminele hidrosolubile se absorb din intestin pasiv sau activ (cu consum energetic) si se elimina
prin urina.
Vitamine hidrosolubile sunt : vitamina B1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), B3 (niacin),
vitamina B6 (piridoxina), B7 (biotina), B5 (acidul pantotenic), vitamina B12, acidul folic.
Factorii alimentari "vitamin-like" au caracteristici similare cu vitaminele, dar nu intrunesc toate
criteriile de vitamine : pot fi sintetizati de organism, pot fi esentiali pentru anumite perioade ale
dezvoltarii organismului.
Factorii alimentari "vitamin-like" sunt : carnitina, colina, mioinoziotol, ubiquinone (coenzima Q10),
bioflavonoidele.
Surse de vitamine :

Carne : vitamina B1, B2, B6, B12, B3 (niacin), B5 (acid pantotenic), B7 (biotina)
Viscere : vitamina A, D, K, B1 (ficat porc), B12, acid folic, B3 (niacin), B5 (rinichi), B7
(biotina)
Peste : vitamina D, B3 (niacin), B5 (somon), acid folic - pg.6
 Lapte : vitamina A, D, E, B2 , B6, B12, B3 (niacin), B7 (biotina)
Ou : vitamina A, D, E, B2, B12, acid folic, B3 (niacin), B7 (biotina)
Ciuperci : B7 (biotina)
Piine si creale : vitamina B1, B2, B6, B3 (niacin)
Uleiuri vegetale : vitamina E, K,
Vegetale cu frunze verzi : vitamina A, B2, acid folic
Legume : vitamina B1 (cartof), B6, B3 (niacin), vitamina C (cartof, rosii)
Fructe : vitamina A (mere, piersici), B7 (biotina) (banane, grapefruit, pepene, capsuni), vitamina
C (citrice, capsuni, ananas, kiwi)
Nuci : vitamina E

Deficitul de vitamine – avitaminoza

Avitaminoza reprezinta un deficit de vitamine in organism. Vitaminele sunt factori nutritivi esentiali
(nu sunt sintetizate de organism). Sursele de vitamine sunt carnea, pestele, produsele lactate,
cerealele, fructele si legumele, continutul in vitamine al acestora fiind diferit atit din punct de
vedere calitativ cit si cantitativ. De-a lungul secolelor s-a constatat ca privarea de un anumit aliment
a determinat boli precum beriberi, scorbutul, pellagra ale caror simptome s-au remis la
reintroducerea in dieta a alimentului deficitar.
Persoanele sanatoase care au alimentatie variata nu ar trebui sa prezinte deficiente de vitamine.

Deficitul de vitamine (avitaminoza) s-a observat in :

dietele dezechilibrate
dietele de slabire cu un numar de calorii sub 1100 - 1200 kcal / zi
asociere cu anumite obiceiuri alimentare
malabsorbtia
malnutritia
interventii chirurgicale in sfera digestiva, inclusiv chirurgia bariatrica
boli comsumptive
nutritia parenterala
dupa anumite tratamente medicamentoase (chimioterapie)
Deficitul de vitamina A afecteaza vederea nocturna; xeroftalmia se caracterizeaza prin atrofia
glandelor perioculare si hipercheratoza la nivelul conjunctivei, afectarea corneei si chiar orbire; la
nivelul tegumentelor determina hipercheratoza cu piele uscata.
Deficitul de vitamina D produce rahitismul la copil (caracterizat clinic prin deformari la nivelul
cartilajelor de crestere, tibie, radius, humerus, ulna precum si dureri osoase si musculare, tetanie
hipocalcemica) si osteomalcia la adult (scaderea densitatii osoase cu pseudofracturi de coloana,
tibie, slabiciune musculara); osteoporoza (scaderea densitatii osoase indusa de varsta prin scaderea
nivelurilor de estrogeni).
Deficitul de vitamiana E se intilneste la varstnici, pacientii cu malnutritie, cu boli cronice
(hemodializati) si se asociaza cu manifestari neurologice (hiporeflexie, ataxia - lipsa de coordonare
a miscarilor, scaderea sensibilitatii cutanate), manifestari vasculare (risc crescut de ateroscleroza),
scaderea prostaglandinelor si cresterea nivelurilor de prolactina implicata in simptomele
sindromului premenstrual - pg.7
Deficitul de vitamina K este rar la adult si poate fi determinat de malabsorbtia de lipide (insuficienta
pancreatica), dezechilibrul florei intestinale dupa antibioticoterapie prelungita. Se manifesta prin
tendinta la hemoragie. La nou nascut poate apare un sindrom hemoragipar postpartum din cauza
unui transfer deficitar de vitamina K transplacentar si de aceeea se administreaza vitamina K
intramuscular profilactic.
Deficitul de vitamina B1 produce manifestari neurologice (confuzie, neuropatie periferica,
encefalopatia Wernicke), psihoza Korsakoff (tulburari de memorie, tulburari cognitive), afectare
cardiaca (insuficiente cardiaca), anorexia, scadere ponderala
Deficitul de vitamina B2 determina cheilite, stomatite angulare, eruptii la nivelul pielii, sant
nazolabial, scrot, vulva, senzatie de arsura la nivelul ochilor, senzatie de arsura la nivelul limbii si
gurii
Deficitul de vitamina B3 (niacin) produce pellagra (dermatita, diaree, dementa) cu manifestari
cutanate (eruptie cutanata eritematoasa pe zonele expuse la soare), manifestari digestive (diaree,
greata, chelita, stomatita), manifestari neuropsihiatrice (letargie, depresie, apatie, anxietate, scaderea
capacitatii de concentrare).
Deficitul de vitamina B5 (acid pantotenic) produce iritabilitate, insomnie, fatigabilitate, cefalee,
slabiciune musculara, parestezii.
Deficitul de vitamina B6 produce neuropatii periferice, iritabilitate, anxietate, confuzie, glosita,
cheilita.
Deficitul de vitamina B7 (biotina) este implicat in dermatita seboreica.
Deficitul de acid folic produce afectare neurologica, anemia megaloblastica, iar la gravide se
asociaza cu defecte de tub neural.
Deficitul de vitamina B12 determina anemia megaloblastica, glosita, neuropatia periferica senzitiva.
Derficitul de vitamina C se asociaza cu astenia, fatigabilitate, dispnee, dureri articulare si
musculare, manifestari cutanate (purpura, echimoze), hemoragii gingivale.
Prin procesul de prelucrare a alimentelor, vitaminele sufera modificari calitative si cantitative :

carnea prajita pierde 50 % din vitamina B1

carnea fiarta pierde 14 % din vitamina B1
fierberea legumelor si fructelor determina pierderea a 90 % din vitamina C
prelucrarea carnii prin coacere / gratar determina distrugerea vitaminelor B cu pina la 20 %
Pierderea de vitamina se reduce prin :

fierberea la aburi sub presiune

introducerea legumelor in apa clocotita
reducerea timpului de fierbere la minimum necesar
evitarea taierii legumelor foarte marunt
prin congelare se pastreaza calitatile nutritive ale fructelor si legumelor

Indicatiile tratamentului cu vitamine

Tratamentul cu vitamine se efectueaza atunci cand se constata un deficit de vitamine, in situatiile de
nutritie parenterala prelungita, in situatii de malabsorbtie, in convalescenta, in dietele severe de
slabire.
-
pg.7
Toxicitatea vitaminelor
Majoritatea vitaminelor sunt toxice la doze foarte mari :

vitamina A : tegumente uscate, fisurate, caderea parului, cheilite, gingivite

vitamina D : calcificari osoase, litiaza, calcificari de tesuturi moi, greata, varsaturi, constipatie,
poliurie, polidipsie
vitamina E este toxica la peste 1000 mg / zi
vitamina B1 este toxica in doze de peste 1000 ori valoarea nutritionala cand poate produce
supresia centrilor respieratori, cefalee, convulsii, slabiciune musculara, aritmii, reactii alergice
niacinul (vitamina B3) este toxic la doze de peste 6 g pe zi prin eliberare de histamina crescind
riscul de ulcer peptic si astm bronsic; deasemenea exista toxicitate hepatica
vitamina C poate determina tulburari gastrointestinale si diaree, creste riscul de litiaza renala
(prin formare de oxalati), creste riscul de carcinogenaza la pacientii cu infectie Helicobacter
Pylori
Nu se cunoaste toxicitate pentru acidul pantotenic, vitamina B6, acidul folic, vitamina B12,
biotina
Concluzii

vitaminele sunt componente importante ale alimentatiei.

alimentatia variata asigura necesarul de vitamine fara a impune suplimentarea acestora
totusi :

se recomanda suplimentare cu acid folic in perioada de preconceptie si primul trimestru de

sarcina pentru profilaxia defectelor de tub neural
se recomanda administrarea de vitamina D la nou nascut si sugar pentru profilaxia rahitismului
(laptele matern un contine cantitati suficiente de vitamina D)
se recomanda administrarea de vitamina K la nou nascut.

Deficientele de vitamine demonstrate trebuie corectate.

Toxicitatea la vitamine apare la doze foarte mari.
Ghidul de nutritie pentru persoanele adulte cu diabet zaharat nu recomanda suplimentarea dietei cu
vitamine in situatiile cand nu s-a identificat un deficit vitaminic.

- pg.8