Sunteți pe pagina 1din 32

Revistă lunară de informaţii şi inspiraţie pentru aşteptătorii revenirii Domnului Hristos

martie 2013

Iertați-vă
unii pe alții!

Conflictele interpersonale și tratarea lor


„Iată, Eu vin curând...”
Misiunea noastră este să-L înăl­ţăm pe Domnul Isus Hristos prin pre­
zentarea de experienţe ale dragostei Lui nemărginite, de ar­ti­co­le şi ştiri,
ajutându-l astfel pe cititor să-L cunoască mai bine pe Mân­tuito­rul şi să
aibă o speranţă vie în apropiata Lui revenire.

12 14 28 31
3 Editorial 11 Să ne cunoaştem 18 Istorie biblică 26 Jurnal de misiune
Virgiliu Peicu familia adventistă Traian Aldea Avram Ardelean
Stă scris Ø Comunitatea Drumul Ierusalimului Jurnal de colportaj
Drobeta-Turnu Severin
4 Info Curier Ø Insulele Virgine 20 Dosar biblic 28 Profeţie biblică
Florin Lăiu Laurenţiu Moţ
Ø Biserica din România
Ø Biserica mondială
12 Credinţa practică Sabatul lunatic În sala tronului de sus
Dragoş Braşoveanu
Ø Calendarul eveni­men­
Format pentru familia 23 Poezia speranţei 30 Pagina copiilor
telor din luna aprilie Ion Buciuman Alina Chirileanu
lui Dumnezeu
Ø La odihnă Daniel Chirileanu Roadele Duhului
14 Credinţa practică
8 Principal Felix Jercău 24 Istorie contemporană 31 De la inimă la inimă
Bogdan Platon Gheorghe Modoran Teodor Huţanu
„Sunt eu păzitorul fratelui
Conflictele interperso­ meu?” Desfiinţarea grupe­ Al vostru, în fericita
nale şi tratarea lor lor Şcolii de Sabat în noastră nădejde!
16 Credinţa practică perioada comunistă
Teofil Petre
Rolul pastorului în
rezolvarea tensiunilor
din comunitate

Anul XC, martie 2013. Publicaţia oficială a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România.
Apare lunar, sub coordonarea Comitetului Uniunii.

Director Iacob Pop; Redactor-şef Virgiliu Peicu; Redactor Iosif Diaconu; Consultanţi: Teodor Huţanu, Ioan Câmpian-Tătar, Eduard Călugăru,
Georgel Pîrlitu, Paul Pauliuc, Lucian Cristescu, Mihai Maur, Romeo Asanache, Daniel Delcea; Colaboratori speciali: Romică Sîrbu, Nelu Burcea,
Ciprian Iorgulescu, Daniel Chirileanu, Marius Munteanu, Constantin Dinu; Redactor-corector Livia Ciobanu-Mihai; Corector Elena Buciuman;
Tehnoredactor Irina Toncu; Adresa de corespondenţă Curierul Adventist, str. Erou Iancu Nicolae, nr. 38-38A, Voluntari, jud. Ilfov, cod 077190;
E-mail curierul@adventist.ro; Website www.curieruladventist.ro; Imprimare Tipografia Fast Print, Şos. Cernica, nr. 101, Pantelimon, jud. Ilfov,
Tel. 021/323 00 20; Fax 021/323 00 40

ISSN 1220-6725

2 Curierul Adventist
martie 2013
Editorial

Stă scris
Isus i-a zis: ,,Este scris: «Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu
orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.»” (Matei 4:4)

C
u ceva timp în urmă, în cadrul emisiunii Mai târziu, Isus i-a arătat lui Toma palmele
„Lecţia de viaţă” a postului de radio Vocea Sale străpunse, dar a menţionat clar că mai fe­
Speranţei, un grup de studenţi au cerut rice este de cei ce cred cuvântul scris, fără alte
invitatului emisiunii să le recomande un tip evidenţe. Isus ştia că vor veni mulţi în Numele Lui
de atitudine înţeleaptă atunci când sunt în faţa şi vor arăta felurite semne şi dovezi, prezentând
unei dileme create de nepotrivirea dintre ce tot felul de experienţe personale şi îi vor înşela
îi învaţă şcoala şi ce îi învaţă biserica. Pe de o pe ascultătorii lor. El i-a îndrumat pe oameni
parte, ei doreau să fie credincioşi culturii lor să rămână la „ce stă scris”. El a pus lumina
religioase, iar pe de altă parte, nu puteau face Scripturii deasupra percepţiei instinctuale, de­
abstracţie de mentalitatea generaţiei lor, a lu­ oarece simţurile ne pot înşela sau ne pot sugera
mii în care trăiesc, neputând refuza în totalitate concluzii greşite. Isus spunea despre ei că au
afirmaţiile ştiinţifice şi filosofice care gu­ver­ ochi, dar nu văd ce trebuie să vadă, au urechi,
nează lumea. Ce atitudine să iei în faţa unor dar nu aud ce trebuie să audă.
întrebări fundamentale de viaţă cum ar fi cele Doctrinele, experienţele, descoperirile sau
legate de problema existenţei, a vieţii, a creaţiei, mi­nunile trebuie întărite sau testate cu „stă
a morţii, a viitorului şi chiar cele legate de mo­­ scris”. Dacă ieşim din golful liniştit al Scripturii
rală? De o parte, sunt zicerile ştiinţei şi ale şi al Legii lui Dumnezeu este ca şi cum am ieşi
filosofilor moderni, iar de cealaltă parte, înţele­ în largul oceanului cu o barcă fără cârmă şi fără
gerile bisericii. Ce drum să apucăm în faţa unei cârmaci, supusă haosului valurilor. În pustia
astfel de dileme? Care este călăuza noastră cea ispitirii, Domnul Isus a rămas drept şi nevinovat
mai bună în astfel de confruntări? Biserica, şti­ în confruntarea cu Diavolul, nu bazându-Se pe
inţa sau experienţa noastră religioasă? Şi, con­ originea Sa divină, pe naşterea Sa miraculoasă
form principiului că nu trebuie să terminăm o sau pe puterea Sa de a face minuni, ci pe te­
cercetare de genul acesta până nu Îl întrebăm şi me­lia Scripturii în care „stă scris”. La fiecare
pe Creator, am urmărit răspunsul la problema ispită, a răspuns cu „este scris”. Chiar atunci
ridicată în mesajul practic al vieţii lui Isus. când Satana s-a folosit de înscrisul biblic, Isus
De curând, un pastor a fost întrebat: „Credeţi a corectat interpretarea greşită a textului sacru
în profeţia mayaşă?” „Nu”, a răspuns el. „De cu „stă scris”. Soluţia pentru orice dilemă cu
ce?” a continuat celălalt. „Pentru că nu are care ne confruntăm şi din care ieşim victorioşi
«Scriptură» în ea.” Mi-a plăcut răspunsul, de o descoperim în „stă scris”. Scriptura trebuie să
aceea am ales ca, în concluzia la care vom ajunge stea deasupra oricărei revelaţii de pe pământ şi
în cercetarea noastră, să se găsească „Scriptură”. din cer, deasupra oricărei ştiinţe, a oricărei ex­
De ce? Pentru că ea este „arbitrul” nostru în perienţe religioase sau filosofice.
materie de conştiinţă şi etică. Isus nu S-a fo­lo­ Să ne dezvoltăm obiceiul de a rămâne sin­
sit de niciun alt fel de argument, nici chiar de guri în faţa luminii Cărţii şi de a căuta acolo
cele ale experienţei Sale religioase, ca să dea răs­ răs­punsuri la marile noastre dileme. Să nu aşe­
punsuri la problemele vitale. În Luca 24:25-27, zăm între noi şi Scriptură ştiinţa, experienţa
Îl descoperim pe Isus mergând alături de cei doi personală sau chiar biserica! Toate acestea sunt
ucenici dezamăgiţi spre Emaus. Când a venit binecuvântări care îşi au locul lor. Dar nimeni
momentul să le demonstreze învierea Sa, El nu nu trebuie să ne vorbească în locul Cărţii. Nimic Virgiliu Peicu este
Şi-a prezentat trupul îmbrăcat în nemurire ca în locul lui „stă scris”! n redactor-șef la
dovadă a învierii Sale, ci „a început de la Moise Curierul Adventist
şi de la proroci să le tâlcuiască Scripturile”.

Curierul Adventist 3
martie 2013
Info Curier

n Biserica din România


Primul botez oficiat într-un penitenciar din Moldova
Joi, 30 ianuarie 2013, Penitenciarul Deşi serviciul divin s-a desfăşurat
Galaţi a fost gazda unui botez, eve­ în penitenciar, solemnitatea a fost sim­
niment unic pentru cei patru candidați, ţită de toţi prin muzică, rugăciune,
pentru participanţii din rândul persoa­ dar mai ales prin cuvânt. Discuţiile
nelor private de libertate, dar şi pentru pur­tate cu cadrele prezente la eveni­
cadrele penitenciarului. ment şi cu persoanele private de
În Moldova au mai fost botezaţi de­ li­bertate pe secţia de maximă siguranţă
ţi­nuţi, dar evenimentele au avut loc în au îm­bogăţit şi înfrumuseţat această
biserici locale. De data aceasta, a fost zi spe­­cială. Cuvântul Domnului a fost
altceva. Încă de la intrarea pe poarta rostit de pastorul Ciprian Iorgulescu,
penitenciarului, bazinul de bo­tez, cele­ examinarea a fost făcută de Adalbert
lalte materiale auxiliare, hai­ne­le albe Ghejan, iar botezul a fost oficiat de pas­ ultimul rând, lui Dumnezeu pentru
în care au fost îmbrăcaţi Ştefan, Dinu, torul local, Eugen Chirileanu.  in­tervenţia Lui în viaţa acestor oameni
Claudiu şi Irinel, vârsta candidaţilor La sfârșit, cei implicați au mulțumit şi pentru susţinerea primită din partea
au stârnit o serie de în­tre­bări şi a fost o conducerii Penitenciarului Galaţi pen­ celor ce lucrează cu ei.
provocare pentru cei care au asistat – de tru deschiderea şi înţelegerea manifes­ Preluare din Info Adventist
aproape sau din umbră – la eveniment. tate, pentru ajutorul acordat şi, nu în nr. 617, din 1 februarie 2013

Aniversare: Intercer a împlinit 15 ani de activitate


După 15 ani de activitate, Intercer principiile moralei creștine, sănătate, * Imnuri creștine pe telefonul mo­
continuă să fie și astăzi cel mai popular dar și muzică sau predici.  bil, martie 2007 (Gaius Maximus, Ro­
website adventist românesc, cu o medie Intercer a realizat de-a lungul ani­ mania).
lunară de 60 000 de vizitatori unici. lor activități de pionierat, fiind pri­ * Biblia pe telefonul mobil în peste
Ca proiect misionar independent, mul website creștin românesc, creat 70 de limbi și peste 100 de ediții, din
Intercer oferă materiale de calitate, în în 1997. Iată câteva dintre resursele şi 2007 (Octavian Lupu, biblephone.net).
special vorbitorilor de limbă română, serviciile oferite de Intercer:
fiind, pentru o mare perioadă, un real * Biblia online pe internet, iulie 1998. Dorim ca Domnul să binecuvânteze
ajutor pentru cei care au ales să se sta­ activitatea Intercer și, până la revenirea
bi­lească în străinătate, începând din * Prezentarea pe internet a se­mi­ Lui, acesta să rămână un mijloc de ves­
Eu­ropa și până în America de Nord sau narelor „NET” între 1998-2003. tire a Evangheliei.
Australia. * Biblia audio mp3 (Gaius Maximus,
Oferta de resurse este largă și in­ Romania, Alexandru Sorin Farc), de­ Preluare din Info Adventist
clu­de informații și materiale legate de cembrie 2006. nr. 617, din 1 februarie 2013

n Biserica MONDIALĂ
Longevitatea şi stilul de viaţă adventist, remarcate din nou
Stilul de viață adventist și beneficii­ prezentă. Revista oferă articole din do­ Descopera.ro. Articolul a vizat, în spe­
le asociate acestuia au fost dez­bătute de meniul culturii, al politicii, afacerilor, cial, secretele longevității în rândul
curând în revista The Atlantic. tehnologiei și artelor, cu hotărârea fer­ ad­ventiștilor de ziua a șaptea, eviden­
Înființată în 1857, publicația este mă de a fi obiectivă și de a evidenția țiind, dincolo de dietă, în general ve­
citită în prezent de peste 13 milioane idei noi și proaspete. getariană, lipsa consumului de alcool
de persoane în fiecare lună, prin in­ În România, meritul preluării aces­ sau tutun și implicarea spirituală și
ter­mediul a diferite medii în care este tor informații a aparținut site-ului socială a credincioșilor. 

4 Curierul Adventist
martie 2013
Info Curier

Este menționat și faptul că, de mai Un alt lucru interesant este atenția articolelor. În cazul variantei în limba
mult de 50 de ani, datorită stilului de acordată acestui tip de informație, ar­ engleză, peste 3 500 de persoane au re­
viaţă adventist, oamenii de ştiinţă au ticolul în varianta tradusă în limba co­mandat acest articol.
început să studieze aceste aspecte, română beneficiind de mai multe zeci
ajun­gând, în urma analizării datelor, la de comentarii și sute de recomandări Preluare din Info Adventist
concluzii surprinzătoare legate de ca­ pe pagina de socializare Facebook, în nr. 618, din 8 februarie 2013
litatea vieții și longevitate.  comparație cu doar câteva la restul

Un sat adventist a fost devastat de tsunami


Printre cele cinci sate care au fost „Clădirea bisericii din acest sat a
distruse de un tsunami este şi un reconstrucție, oferindu-le haine și apă
fost inundată, iar noroiul a dis­trus po­tabilă celor sinistrați.
sat adventist din Insulele Solo­mon. tot mobilierul dinăuntru, precum și
Fenomenul a fost provocat de un Insulele Solomon sunt un con­glo­
anexele clădirii folosite pentru acti­ merat de aproape 1 000 de insule ce se
cutremur care a avut loc pe data de vitățile copiilor”, a spus pastorul Fafale.
6 februarie. Potrivit estimărilor, opt află în nord-estul Australiei. Acestea
Forța apelor a distrus și cele două bărci formează un stat care număra în anul
adventiști au murit în urma aces­tei care aparțineau bisericii. „Biserica Ad­
catastrofe. Pastorul George Fafale, 2006 în jur de 550 000 de persoane și
ventistă din Insulele Solomon se roagă a cărui capitală este orașul Honiara.
pre­ședintele Bisericii Adven­tiste din pentru oamenii din Temotu, și în mod
Insulele Solo­mon, spune că numărul Aproximativ 10% din locuitorii Insu­
special pentru cei afectați de tsunami”, lelor Solomon sunt adventiști de ziua
morților se poate ridica până la trei­ a mai spus pastorul Fafale.
sprezece per­soane. Din statistici mai a şaptea.
Agenția Adventistă pentru Refacere
reiese și că, dintre cele 2 500 de per­ și Ajutor (ADRA) participă, alături de
soane care au rămas fără adăpost, Preluare de pe site-ul eud.adventist.org
alte agenții guvernamentale și neguver­
apro­ximativ 200 sunt adventiști. namentale, la operațiunile de salvare și

Proiect social adventist, evidenţiat şi onorat


Evelyn Brenda, o adventistă ori­gi­
na­ră din Kenya, stabilită în Germa­nia, a
fost nominalizată la premiul „Deutscher
Engagementpreis 2012” (Premiul ger­
man pentru implicare socială).
Prin proiectele ei, Evelyn și-a
propus să ajute tinerele fete din Kenya
care sunt supuse mutilării organelor
ge­nitale în cadrul unui ritual de trecere
la maturitate. De mai multe ori pe an,
ea merge în Kenya și sprijină fetele care
au fugit pentru a scăpa de mutilare
sau care suferă de pe urma acesteia.
Ea coordonează o fundație numită
„Centrul de salvare Kajiado”, oferin­-
du-le tinerelor fugare un loc sigur de
locuit. Pe lângă adăpost, acestea pri­ nătăți situaţia fetelor, luptând pentru trecerea la maturitate, aceasta făcân­
mesc aici hrană, haine și au posibilitatea drepturile lor, și de a schimba obiceiu­ du-se în cadrul unei festivități, și nu
de a-și finaliza studiile elementare. rile și ritualuri­le prin care tinerele sunt prin mutilare.
Până acum, aproape 200 de fete au găsit mutilate și forțate să se căsătorească la Evelyn Brenda susține prin donații
sprijin prin intermediul acestui centru. vârste fra­­gede. Cu ajutorul comunității, și alte că­mine de copii din Kenya. De
Un obiectiv pe termen lung al ac­ti­ un ritual alternativ a fost deja introdus asemenea, începând cu anul 2012, ea
vității lui Evelyn este acela de a îmbu­ în aceste cămine de fete pentru a marca a început să acorde ajutor și femeilor

Curierul Adventist 5
martie 2013
Info Curier

care, în urma mutilării și a lipsei tra­ În același timp, prin acest proiect Centrul de reabilitare Kajiado se
tamentului me­di­cal adecvat, și-au sunt susținute și programe de educație află sub tutela Bisericii Adventiste de
pier­­­dut controlul asupra sfincterelor. în diferite sate. Astfel, prin implicarea Ziua a Șaptea. Pentru a afla mai multe
Deseori, aceste femei sunt forțate să ei, Evelyn Brenda oferă speranță fe­ despre activitățile acestuia, puteți vizita
trăiască în izolare. Prin do­­nații, a fost meilor afectate, având o importantă site-ul www.kajiadoadventistcenter.org
posibilă reabilitarea chi­rurgicală a contribuție la îmbunătățirea situației
două­zeci de femei. tinerelor fete și a femeilor din Kenya. Preluare de pe site-ul eud.adventist.org

n CALENDARUL EVENIMENTELOR DIN luna APRILIE*


Dată Eveniment Loc Invitat/responsabil
29 martie –12 aprilie Student Valdenz – Proiect colportaj Slatina Constantin Sînziana, prim-
colportor Conferința Oltenia
7 aprilie Bible Bowl – Festival biblic pentru Craiova George Șchiopu, director
copii și tineri Departament Tineret,
Conferinţa Oltenia
16 aprilie Adunarea generală electivă Cluj-Napoca Conferința Transilvania de
Nord
18 aprilie Adunarea generală electivă Târgu Mureș Conferința Transilvania de Sud
21 aprilie Adunarea generală electivă Bacău Conferința Moldova
23 aprilie Adunarea generală electivă Craiova Conferința Oltenia

25 aprilie Adunarea generală electivă Arad Conferința Banat

28 aprilie Adunarea generală electivă București Conferința Muntenia

29 aprilie – 4 mai Conferința europeană de sănătate Praga, Republica Cehă Diviziunea Inter-Europeană

19-21 aprilie Minitabără – consiliere premaritală Moieciu Conferința Muntenia, Depar­


tamentul Educație și Familie

*Anumite evenimente se pot modifica în timp.

n ANUNŢURI
DIRECŢIONEAZĂ 2% DIN IMPOZITUL ANUAL PENTRU SPONSORIZAREA ORGANIZAŢIILOR NONPROFIT
ALE BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA!
Conform Legii nr. 571/2003, art. 57, a. Datele de identificare ale con­tri­­bu­ be­le documente prin scrisoare reco­
alin. 4, din Codul fiscal, contribuabilii a­bilului, adresă, cod numeric personal; man­dată sau se depun personal la or­
pot direcţiona 2% din impozitul anual b. Suma solicitată a fi virată. În ca­ ganul fiscal. Data-limită este 25 mai a.c.
pentru sponsorizarea organizaţiilor zul în care nu se completează, va fi cal­ Lista ONG-urilor care sprijină lu­
nonprofit. Puteţi obţine for­mu­larul culată de organul fiscal; crarea Bisericii Adventiste de Ziua a
230 prin conferinţe, prin pastori, prin c. Denumirea entităţii nonprofit, Şaptea poate fi consultată pe site-ul
internet (www.anaf.ro) sau de la orga­ codul fiscal şi codul IBAN. www.curieruladventist.ro, urmând ca,
nul fiscal/oficiul poştal. Acest formular La acest formular, se anexează fişa în numărul din aprilie al revistei, să
trebuie completat cu: fiscală a anului anterior şi se trimit am­ apară și în formă tipărită.

6 Curierul Adventist
martie 2013
Info Curier

,
,

Abonează-te la revista VIAŢĂ + SĂNĂTATE !


Vei obţine cele mai noi informaţii şi cele mai eficiente soluţii în domeniile:
stil de viaţă sănătos, alimentaţie, factorii de risc care cauzează bolile civilizaţiei
moderne (boli cardiovasculare, cancer, diabet, obezitate etc.), relaţii de familie,
etică, psihologie.
Vei avea astfel şansa să câştigi, prin tragere la sorţi, un sejur gratuit la
Centrul de Sănătate Herghelia (45 de locuri) sau Centrul de Sănătate Podiş
(25 de locuri), adevărate oaze de sănătate, unde vei pune în practică informațiile
şi soluţiile prezentate în revista Viaţă + Sănătate. Oferta este valabilă pentru
abonamentele pe un an, făcute în orice perioadă a anului.
Revista este creditată cu 5 credite EMC/abonament anual pentru me­dici,
farmacişti, biologi, biochimişti şi chimişti în sistemul sanitar din România.
Pentru relații, accesați: www.viatasisanatate.ro; tel. 021 323 00 20, interior 207;
fax 021 323 00 40; abonamente@viatasisanatate.ro.

Au început înscrierile pentru centrele de odihnă aflate în administrarea Casei de Pensii a Uniunii de
Conferinţe a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Cei interesați pot utiliza informațiile de mai jos:
Casa de odihnă SOVATA Casa de odihnă Eforie Sud
Programare serii 2013 PROGRAMARE SERII 2013
Seria I 10 iunie – 20 iunie Seria I 17 iunie – 22 iunie
Seria II 24 iunie – 04 iulie Seria II 24 iunie – 29 iunie
Seria III 08 iulie – 18 iulie Seria III 01 iulie – 06 iulie
Seria IV 22 iulie – 01 august Seria IV 08 iulie – 13 iulie
Seria V 05 august – 15 august Seria V 15 iulie – 20 iulie
Seria VI 19 august – 29 august Seria VI 22 iulie – 27 iulie
Seria VII 02 septembrie – 12 septembrie Seria VII 29 iulie – 03 august
Seria VIII 05 august – 10 august
Informaţii şi programări la Casa de Pensii a Uniunii de Seria IX 12 august – 17 august
Con­­fe­rinţe a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, de luni până Seria X 19 august – 24 august
joi, în­tre orele 9oo-1500, la tel. 021/269 03 38, mobil: 0744 388 030, Seria XI 26 august – 31 august
0740 104 001; e-mail: casapensii@adventist.ro. Seria XII 02 septembrie – 07 septembrie
Plata se face la casieria Casei de Pensii de la sediul Uniunii de Seria XIII 09 septembrie – 14 septembrie
Conferinţe sau direct în contul RO70BRDE445SV23727864450 – Tarif: 100 lei/zi/cameră cu 2 paturi; pentru
BRD Sucur­sa­la Jolie Ville. copiii între 4 şi 14 ani: 25 lei/zi/saltea sau 10 lei/zi/
Tarif: 90 lei/zi/persoană (cazare + 3 mese); pentru copiii între fără saltea. Nu se oferă masă.
4 şi 14 ani: 45 lei/zi (cazare + 3 mese). Curierul Adventist 7
martie 2013
Principal

Conflictele interpersonale
şi tratarea lor

E
ra odată o biserică din care sigur ți-ar fi plă­ Sinceritatea Bibliei cu privire la conflicte
cut să faci parte. Amintirea ei caldă, izvorâtă Deși am amintit exemplul frumos al primei
din tabloul Scripturii, încă ne stimulează biserici, găsim în Biblie și situații jenante, de
interesul, gândindu-ne cum era acolo unde toți, conflict în cadrul bisericii. Dumnezeu nu ascunde
„cu bucurie și curăție de inimă (…), lăudau pe gunoiul sub preș. În biserica din Corint erau
Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului situații care afectau grav imaginea comunității.
norod” (Faptele 2:46,47). Ce atmosferă! Erau și Apostolul Pavel intervine și schițează, în primele
probleme? Da, însă acestea nu se vedeau în prim- 6 capitole din prima Epistolă către corinteni,
plan și nu erau definitorii. Cum au făcut ei, astfel unele repere utile1.
încât să nu se vadă pro­­­bleme, ci predicare curată, În Biblie citim despre tensiunile relaționale
slujire, armonie fră­­­țească, rezultate misionare, dintre cei credincioși, dar şi despre atitudinea
„Isus Hristos, și… El răstig­nit” (1 Corinteni 2:2)? lui Dumnezeu faţă de acestea și tot aici găsim
Care era cheia relației dintre ei? remedii practice. Este bine să ne însușim învă­
De ce astăzi sunt unele biserici în care ceea ţăturile biblice, ca să putem fi echilibraţi şi să
ce se vede în primul rând sunt conflicte, membri ştim ce este de spus, cât este de spus și cum poate
neiertători, relații erodate? Poate nu faci parte din­ fi abordat un conflict.
tr-una din ele, dar poate ai auzit de unele situații William Barclay detaliază semnificația unor
și te-ai îngrijorat sau poate chiar ai fost sau ești termeni grecești2 din Noul Testament, folosiți
afectat de asemenea probleme. Aceste conflicte cu privire la conflicte interpersonale.
iscate uneori chiar între lideri ai bisericii locale Akatharsis înseamnă gândire întinată, ne­
pot rezista ani de zile nerezolvate și fiecare „are cu­răţie, impurităţile ce se strâng în jurul unei
dreptate”, acumulându-se oboseală spirituală, fi­ răni, stare în care cineva nu se poate apropia de
zică, psihică, emoțională. Descurajarea ia locul Dumnezeu, opusul unei inimi curate.
implicării, talanții sunt îngropați, zvonurile Echtra înseamnă duşmănie. Platon numeşte
zboa­­ră, misiunea este o comoară înfundată în dușmănia dintre grec și barbar „un război care
adân­curile resentimentelor. Uneori sunt impli­ nu cunoaşte sfârşit”. Pavel scrie: „El este pacea
cați oameni cu influență, ambițioși, care nu ce­ noastră…, (deoarece) prin cruce… a nimicit
dează orice ar fi, ci vor să aducă la îndeplinire vrăjmășia (echtra)” (Efeseni 2:14,16). Opus lui
cu deplină convingere planul lor omenesc. Cum agape (iubire fără resentimentele lui Cain),
pot fi combătute aceste situații greu de rezolvat? echtra este o atitudine a minţii și a inimii care
ridică bariere și scoate sabia.
Trebuie să luăm în calcul și câteva premise
Eris înseamnă conflict, rezultatul produs de
încurajatoare:
echtra. În Noul Testament, eris se referă în­tot­
1. Nu doar cei credincioși luptă de partea dea­una la ceva negativ. Se regăseşte în biserica
binelui, ci și Duhul Sfânt, care mijlocește „cu din Corint (1 Corinteni 1:11; 3:3). Eris (conflic­tul)
suspine negrăite”. „devine o caracteristică a bisericii atunci când
2. Biblia afirmă că suferința celor credincioși conducătorii și membrii bisericii se gân­desc
nu va rămâne veșnic nealinată (Apocalipsa 6:10). mai mult la oameni, la petreceri, la lozinci și la
3. Conflictele pot avea şi un rol benefic, chiar problemele personale decât se gândesc la Isus
dacă nu sunt dorite nici de Dumnezeu, nici de Hristos”3. Dacă Hristos este Domn în biserică,
oameni. Ele îi scot în evidență pe „cei găsiți conflictul (eris) nu se poate strecura acolo.
buni” (1 Corinteni 11:19), pe cei care nu se cear­- Zelos semnifică rivalitate şi concurenţă, care
tă încălcând legile dragostei creștine, ci își păs­ duc la distrugerea relaţiei și a fericirii personale,
trează integritatea. invidie care aruncă priviri ranchiunoase.

8 Curierul Adventist
martie 2013
Bogdan Platon | Principal

Phthonos înseamnă invidie, pizmă. Invidia


care duce la acte pline de ostilitate.
Thumos înseamnă nervozitate, explozie vio­
lentă, izbucnire de furie, irascibilitate, patimă
rea. În sens pozitiv, poate însemna și indignare
în faţa nedreptăţii, însă, bineînțeles, contează
mo­tivaţia.
Eritheia reprezintă o ambiţie egoistă, intrigă,
luptă.
Dichostasia înseamnă disensiune, răzvrătire,
spirit de partidă.
Hairesis se referă la facţiuni, certuri de par­
tide. De aici provine cuvântul „erezie”, ceea ce
du­ce la fragmentarea bisericii.
Skandalon înseamnă piatră de poticnire, oca­
ră, capcană verbală, cursă. De aici avem terme­
nul „scandal”.
Toți termenii dezvăluie înclinații şi atitudini
ascunse în inima celor predispuși spre conflict.

Tratarea firească a unui conflict


Există diferite moduri în care o persoană fi­rească, chiar în interiorul bisericii. Astfel
privește un conflict. Viziunea cu privire la relație apare discreditarea în locul rugăciunii pentru
este uneori ajustată pentru a oferi confort. Ex­ celălalt, bârfirea în loc de o discuţie onestă și
primări autoliniştitoare ca: „Eu, personal, nu am liniştită, lipsa de curaj în a trata problema în
nimic cu el (subînțeles: nici nu îl iubesc, nici nu mod discret și confidențial, autoîndreptăţirea
îl urăsc, îmi este indiferent!), el mi-a greşit, să în loc de umilinţă. Cromwell, adresându-se
îşi ceară iertare, el mi-a greşit mai mult!” pot fi in­transigenţilor scoţieni, spunea: „Vă implor,
pen­­tru îndurarea lui Hristos, gândiţi-vă că s-ar
auzite din partea celui implicat.
putea să nu aveţi dreptate!”
Exprimări menite să arate imposibilitatea
îm­păcării: „Acest om este imposibil, nu se va
schimba niciodată, nici Dumnezeu nu are ce Repere în cazul unui conflict
să-i facă.” Acestea denotă lipsa credinței în efi­ Fii încrezător! Putem fi în echipa lui Iov, care,
ciența pocăinței. Uneori se încearcă punerea deși suferă, privește spre ziua când toată durerea
celuilalt într-o lumină negativă, și a propriei va fi alinată privind chipul Răscumpărătorului
per­soane, într-o lumină pozitivă, expunând re­ său. (Iov 19:22-28).
guli personale care arată statutul etic înalt al
Fă-ți partea ta! Dumnezeu te ajută dacă Îi
celui care povestește. E ca în ilustrația în care un
ceri să îți lumineze mintea pentru a ști cum să
împărat trebuia să rezolve o dispută și, după ce-l
procedezi (Iacov 1:5). Repară gardul acolo unde
ascultă pe primul, afirmă că problema e clară.
s-a stricat. Renunțarea la ambiții nenecesare,
După ce îl ascultă pe al doilea, își dă seama că nu
umilința de a accepta că e posibil să fi greșit, deși
mai știe cum să o rezolve.
pe moment nu înțelegi unde, disponibilitatea de
Principala dificultate se datorează neglijării
a întinde o mână pentru împăcare, deși cealaltă
faptului că orice conflict minor face parte din
parte nu arată aceeași intenție, acceptarea unor
marele conflict dintre Dumnezeu și Satana. Con­
sugestii înțelepte din partea unei persoane de
flictul împotriva Creatorului a început din cauza
încredere, care vede conflictul din exterior.
mândriei, orgoliului și egoismului lui Lucifer.
Adevăratele cauze și soluții pot fi înțelese dacă Acționează cât flacăra e mică! Nu lăsa să
se renunță la atitudinea „eu să fiu mai sus” (Isaia trea­că timp îndelungat pentru a lua inițiativa în
14:13,14). rezolvarea unui conflict. De la un „foc mic” se
O persoană care nu înțelege spiritul Evan­ aprinde o „pădure mare” (Iacov 3:5). Chiar dacă
gheliei, al dragostei creștine ce urmăreşte câști­ Dumnezeu lucrează uneori în timp, timpul, în
garea celui pierdut, poate aborda o rezolvare sine, nu rezolvă lucrurile.

Curierul Adventist 9
martie 2013
Principal

Fii principial! Nu dori re­ Implicarea bisericii


zolvarea conflictului cu orice După ce s-au parcurs primii pași din Matei
preț. După ce ți-ai făcut par­ 18:15,16 – discuția personală și cea asistată
tea, este nevoie de răbdare, de martori –, dacă nu s-a rezolvat conflictul,
iar unele conflicte vor fi re­ biserica trebuie să-și asume responsabilitatea,
zolvate doar la judecata fi­nală. implicându-se pentru soluționare. Biserica „este
Important este să ai conștiința unealta lui Dumnezeu pentru păstrarea ordinii
și inima curate înaintea lui și disciplinei în poporul Său. (…) Biserica are
Dum­nezeu, printr-o cercetare răspunderea să excludă din rândurile ei pe cei
de sine atentă și plină de umi­ nevrednici care, prin purtarea lor necreștinească,
lință. Cei care vor să câștige aduc dezonoare adevărului”5.
cu orice chip apelează la bârfă Chiar dacă în mentalitatea contemporană
(Lev. 19:16), la presiuni, la vi­ disciplina este înlocuită de permisivism, în ce
clenie, minciuni, intrigă. „Bine pri­vește standardele bisericii, Dumnezeu dorește
este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului” să ne asumăm răspunderea, pentru ca princi­
(Plângerile 3:26; Psalmii 5:3). piile fundamentale ale Evangheliei să fie sus­ți-
Folosește căile pe care Dumnezeu le recomandă! nute.
Calea cea mai sigură este cea din Matei 18:15-
17. „Nu tolera păcatul la fratele tău, dar nu-l Concluzie
face public (…). Nu îngădui ca resentimentul În istoria reformatorilor au existat tensiuni
să degenereze în răutate. Nu îngădui ca rana să între frații Wesley și Whitehead, însă, „pentru
se învenineze și să spargă, dând afară cuvinte că învățaseră blândețea în școala lui Hristos,
otrăvite (…). Oricare ar fi ofensa, aceasta nu iertarea și iubirea reciprocă i-au împăcat. Nu
schimbă planul pe care l-a făcut Dumnezeu aveau timp de pierdut în certuri atunci când
pentru împăcarea neînțelegerilor și a vătămărilor rătăcirea și nelegiuirea se vedeau pretutindeni,
personale”4. iar păcătoșii mergeau spre pierzare”6. După ce
apostolii au stat în camera de sus, Hristos și
Fii bun cu păcătosul, dar ferm cu păcatul! Evanghelia le-au devenit atât de dragi, încât
Păcătuim când considerăm că e mai bine să nu considerau că nu se merita să-şi investească
spunem cuiva că a greșit pentru a nu-l supăra ener­­gia în certuri cu privire la lucruri trecătoare.
(permisivism). În Ezechiel 33:7-9 se spune că ni Cei cu ambiții personale au devenit predicatorii
se va cere socoteală de sângele unei persoane pe împăcării cu Dumnezeu.
care trebuia să o avertizăm cu privire la păcatul Satana ştie că, dacă ne ţine ancoraţi într-o
ei (e vorba de păcat, nu impresii sau bănuieli!). gândire pătimaşă, neiertătoare, nu vom pleca să
Deci indignarea trebuie să se manifeste împo­ pregătim calea pentru revenirea lui Mesia și vrea
triva păcatului, nu a celui greșit (Efeseni 4:26). ca acest eveniment să fie întârziat cât se poate.
Soluția este pocăința! Ideal este ca cei care au Tensiuni nerezolvate pot epuiza pe plan spiritual
neînțelegeri să discute pașnic, cu răbdare, și să suflete sau o biserică chemată să facă astăzi
se roage împreună pentru găsirea unei soluții lucrarea lui Ioan Botezătorul. n
acceptate de Dumnezeu (Ioel 2:12).
Învață de la Isus! El S-a confruntat cu ten­
siuni. Cum a reacționat? Totuși exemplul Său
trebuie judecat în funcție de statutul pe care Îl 1
Versetele care arată că apostolul tratează certurile din
avea, altfel, putem striga: „Vai de voi, cărturari biserică sunt: 1 Corinteni 1:10-13; 3:1-5; 5:1; 6:1-7.
și farisei fățarnici!” acolo unde nu ne-a che­mat 2
William Barclay, Analiza semantică a unor termeni din
Dumnezeu să facem acest lucru. Este impre­ Noul Testament, Illinois, U.S.A, Societatea Misionară
sio­nant felul cum se îmbină la El răbdarea și Română, p. 33-64, 230.
inițiativa, tăcerea cu strigătul, îngăduința cu fer­ 3
Ibidem, p. 48.
mitatea, modestia cu puterea. El a tratat totul ca 4
Ellen White, Mărturii pentru comunitate, vol. 7, Bu­cu­
făcând parte din marele conflict cosmic pe care rești, Editura Viață și Sănătate, 1996, p. 259.
Bogdan Platon este îl cunoștea perfect, lovind la rădăcina răului – 5
Ibidem, p. 262.
pastor în districtul Satana. El vedea în oameni victime ale păcatului 6
Ellen White, Tragedia veacurilor, București, Editura
Dumbrăveni, Vrancea. și căuta să-i câștige (Matei 18:15 u.p.). Viață și Sănătate, 2002, p. 225.

10 Curierul Adventist
martie 2013
Să ne cunoaştem familia adventistă

Comunitatea Drobeta-Turnu Severin

Î
n prezent, cei 116 membri ai Bisericii Ad­ven­ În anul 1918 a fost botezat în Dunăre, îm­
tiste Drobeta-Turnu Severin vin în întâm­ preună cu fratele Beşliu, de către pastorul Petre
pi­narea nevoilor concetăţenilor lor, potrivit Paulini. Ca urmare a lucrării desfăşurate de
talanţilor oferiţi de Dumnezeu. Fuzionând cu pas­torul Stănescu, s-au alăturat grupului de ad­
grupele de diaconie, grupele Şcolii de Sabat ventişti şi fraţii Greavu, Opriş, Potra, Nemeş,
susţin în rugăciune lucrările bisericii, distribuie Puţinichici şi Bălaşa. Primul locaş de închinare
literatură, slujesc în penitenciar, vizitează bol­ s-a aflat pe str. Independenţei, locaş care, nu după
navi, distribuie alimente şi haine celor nevoiaşi. mult timp, avea să devină neîncăpător. În anul
Prin activităţi de colportaj şi prin deschiderea 1927, sediul bisericii s-a mutat în str. Antonini
Librăriei Sola Scriptura, prin activitatea şi nr. 12, iar pe 19 octombrie 1954, imobilul de pe
impactul bisericii, viaţa oraşului s-a îmbogăţit. strada Aurelian nr. 98, unde îşi desfăşurase acti­
Trecutul acestei biserici este emoţionant şi vitatea Banca „Băbeanu”, este achiziţionat de
frumos, prezenţa adventistă pe meleaguri me­­ biserică şi transformat în locaş de cult. În pofida
he­­dinţene fiind strâns legată de numele lui provocărilor celui de-al Doilea Război Mondial
Goia Ion, ori­gi­nar din Crăguieşti. În anul 1916, şi a perioadei comuniste, biserica a progresat
fiind înrolat în armată, s-a certat cu un ofiţer datorită statorniciei credincioşilor şi a activităţii
pe care l-a ame­ninţat cu arma. A fost acuzat şi celor 18 pastori care au slujit aici până în prezent.
con­damnat la Tribunalul Craiova, unde avea să Azi, această biserică stă în faţa unei mari
întâlnească un ofiţer adventist, numit Manea. provocări: evanghelizarea celor peste 118 000 de
Impresionat profund de un serviciu divin la care locuitori ai oraşului nostru care au nevoie de
a participat, I-a promis lui Dumnezeu că, dacă îl Hristos. Însă privim cu credinţă la miracolele pe
va salva din situaţia aceea, Îl va urma toată viaţa. care Dumnezeu le poate face prin credincioşii Lui.
Ciprian Corneliu Ciurea, pastor

Insulele Virgine

I
nsulele Virgine reprezintă un grup de 90 de Primii misionari adventiști au ajuns pe acest
insule, cele mai multe prea mici pentru a fi teritoriu încă din anul 1900, când A. Palmquist,
locuite, situate în Indiile de Vest, la mai puțin un misionar care se întreținea singur, a venit
de 100 de kilometri est de Puerto Rico. Suprafața pe insula St. Thomas pentru a vinde literatură
totală este de 505 km2, iar populația depășește cu adventistă. La scurt timp au sosit și alți misionari
puțin 130 000 de locuitori. adventiști și, în 1905, a fost ridicată prima bi­
Din punct de vedere administrativ, insulele serică pe această insulă. Trei ani mai târziu s-a Insulele Virgine
sunt cunoscute și împărțite în Insulele Virgine deschis și o școală primară. Americane

Britanice, administrate de Marea Britanie, și James Matthews a început să lucreze în insula


Insulele Virgine Americane, administrate de St. Croix în 1909, iar în urma activității sale, s-au
Statele Unite ale Americii. botezat 40 de persoane și s-a organizat prima
Numele le-a fost dat de Cristofor Columb, biserică adventistă de aici.
iar de atunci au fost mereu împărțite și dorite de În anul 1930, un grup de laici din Puerto
marile puteri coloniale. Rico au venit pentru a vesti solia adventistă
Locuitorii acestor insule se bucură de li­ber­ populației vorbitoare de limba spaniolă. Ca ur­
tate religioasă încă din anii 1600, cei mai mulţi mare a eforturilor lor, în 1963 a apărut aici o
dintre ei fiind protestanți. În partea britanică, biserică de 100 de membri.
este majoritară Biserica Metodistă, iar în cea Educația rămâne un factor important al
americană, Biserica Anglicană. creșterii bisericii, astfel, din cei 111 elevi ai Şcolii
Insulele Virgine Americane au o populație Secundare din Insulele Virgine Britanice, doar
de nouă ori mai mare decât Insulele Virgine 55 sunt adventiști.
Britanice. Aceasta se vede și în repartizarea Pe lângă educație, programele de sănătate,
membrilor Bisericii Adventiste. Astfel, în Insu­ acțiunile sociale și campaniile evanghelistice sunt
lele Virgine Britanice sunt 8 biserici și 1 628 de dovezi ale bucuriei cu care membrii adventiști
membri, iar în Insulele Virgine Americane sunt de aici dau mărturie despre Mântuitorul lor care
13 biserici și 8 317 membri. vine curând.
Adrian Neagu, pastor
Curierul Adventist 11
martie 2013
Credinţa practică

Format pentru familia


lui Dumnezeu
Rolul rugăciunii şi al încrederii în Dumnezeu în rezolvarea conflictelor din biserică

C
ineva spunea odată că cea mai scurtă Încă de la început, planul lui Dumnezeu
cale de la o problemă la rezolvarea ei este pentru noi a fost să experimentăm viaţa de
egală cu distanţa de la genunchi la podea. părtăşie (Efeseni 1:5). El a spus că „nu este bine
Rugăciunea şi încrederea în Dumnezeu ne aduc ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Această
în prezenţa Cerului şi au puterea de a schimba experienţă trăită în cadrul bisericii este numită
modul în care noi Îl percepem pe Dumnezeu, „părtăşie” şi înseamnă a experimenta viaţa îm­
pe noi înşine şi pe cei de lângă noi. Nu cred că preună. Noi am fost chemaţi de Dumnezeu să
este vreun creştin care să nu ştie că cele două aparţinem unei colectivităţi. O dovadă în acest
elemente sunt esenţiale pentru buna noastră sens este adusă de însăşi realitatea vieţii, care
convieţuire şi nu cred că este oră de rugăciune demonstrează că separarea de biserică este un
în care să nu ne rugăm pentru părtăşie şi pentru simptom al declinului spiritual.
încetarea conflictelor. În al doilea rând, prin trăirea noastră laolaltă,
Cu toate acestea, de prea multe ori parcă
noi ilustrăm cel mai bine natura lui Dumnezeu,
uităm să le punem la treabă. În acest context,
care este una relaţională: Trinitatea. El Se de­fi­
cred însă că mai importantă decât întrebarea
„cum?” (ex: Cum să rezolvăm un conflict sau neşte ca fiind dragoste şi ni Se descoperă folosind
cum să trăim împreună în pace?) este întrebarea termeni familiali: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. În
„de ce”. Şi, chiar aşa: „De ce să trăim împreună în felul acesta, noi suntem copiii Săi (Galateni 3:26).
biserică?” „De ce să mă împac cu celălalt?” „De A experimenta viaţa împreună include: dragoste
ce să nu stau mai bine acasă, să studiez şi să mă altruistă, slujire practică, dărnicie jertfitoare,
rog, în loc să mă duc la biserică să mă întâlnesc mângâiere înţelegătoare.
cu cei/cel ce nu mă înghit(e)?” Dacă „de ce”- În al treilea rând, familia este un dar minunat
ul este destul de puternic, răspunsul la prima şi un privilegiu imens, aducând beneficii în viaţa
întrebare va veni de la sine. fiecăruia. Unul dintre beneficiile trăirii în cadrul
bisericii este acela că ne ajută să ne dezvoltăm
De ce avem nevoie unii de alţii? viaţa spirituală (Efeseni 4:16). Creştem mai re­
pede şi mai puternici, învăţând unii de la alţii şi
Ca răspuns la această întrebare, vom porni de
dându-ne socoteală unii altora. Familia bisericii
la un fapt comun, şi anume că acceptarea într-o
ne scoate, de asemenea, din izolarea noastră
familie nu se bazează pe inteligenţă, frumuseţe
sau talent, ci, pur şi simplu, pe faptul că apar­ ego­istă (1 Corinteni 12:26; 1 Ioan 3:16). „Vezi-ţi
ţinem unii altora. Suntem legaţi prin sânge, de treaba ta!” cu siguranţă nu este o expresie
prin angajamente, legaţi prin investiţia de timp, creştină.
prin sentimente etc. De aceea, tendinţa multora În al patrulea rând, deşi relaţia noastră cu
dintre noi e să ne apărăm şi să ne protejăm Hristos este una personală, Dumnezeu nu a
familia. Aceleaşi elemente le descoperim şi în intenţionat niciodată ca ea să fie privată. Viaţa
dreptul familiei spirituale. Suntem legaţi prin creştină înseamnă dedicare faţă de Hristos, dar
sângele lui Hristos, prin legământul cu El şi şi dedicare faţă de alţi creştini. Când devenim
cu biserica, încheiat în ziua botezului. Biserica creştini, ne dedicăm lui Hristos, dar, devenind
e familia pe care El ne-a dat-o şi acceptarea în membri într-o biserică, ne dedicăm şi unui
această familie nu se face pe criterii omeneşti, ci grup specific de creştini. Prima decizie duce la
ţine de providenţa lui Dumnezeu. mântuire, a doua, la părtăşie.

12 Curierul Adventist
martie 2013
Dragoş Braşoveanu | Credinţa practică

Acum că am înţeles de ce este atât de impor­ O atitu­di­


tant să aparţinem bisericii şi să nu ne grăbim să ne de cre­din­ţă
ne dezicem de ea, vă invit să (re)descoperim şi Îi permite lui
rolul rugăciunii şi al încrederii în Dumnezeu Dumnezeu să
atunci când în biserică apar conflicte. înfăptuiască
minuni prin-
Rolul atitudinii pozitive şi al credinţei tre noi, ele ge­-
în rezolvarea conflictelor ­nerând mai
mul­tă credin­
În orice familie, de-a lungul vieţii, conflictul ţă, care duce
este inevitabil. Disciplina spirituală a părtăşiei la acţiuni ale
nu este uşoară. Noi toţi suntem oameni păcătoşi lui Dumne­
care se rănesc unii pe alţii şi suntem diferiţi. De zeu şi mai vi­
aceea, nu conflictul în sine este problema, ci zibile. Nimic
atitudinea pe care o avem faţă de el. nu e mai in­
„Credinţa” şi „optimismul” sunt două cuvinte spirator decât
simple care te pot schimba, care pot schimba să-L vedem
biserica noastră şi viitorul nostru. Remarcabil pe Dumnezeu
e că zilnic avem şansa să ne alegem atitudinea lucrând în mijlocul nostru. Aceasta energizează
pe care o îmbrăţişăm. Nu putem schimba tre­ credincioşii şi biserica în mod neobişnuit.
cutul, inevitabilul sau modul în care oamenii Comunitatea se dezvoltă prin umilinţă. În­
acţionează în anumite situaţii. Singurul lucru pe gâmfarea, automulţumirea şi mândria încă­pă­­-
care îl putem face e să ne schimbăm atitudinea. O ţâ­nată distrug părtăşia mai repede ca orice
atitudine pozitivă, sănătoasă, bazată pe speranţă alt­­ceva. Dar atitudinea pozitivă, bazată pe cre­
şi credinţă, este ingredientul uman numărul unu dinţa în Dumnezeu, influenţează modul cum îi
în creşterea bisericii. priveşti pe ceilalţi, fie fraţi de credinţă, fie din
Atitudinea este filtrul mental prin care o per­ afara bisericii. Tunelul conflictului devine astfel
soană vede lumea, modul în care interpretează coridorul care duce la apropiere. Conflictul pu­
situaţiile, iar unul dintre cele mai mari obstacole ne la dispoziţie calea spre o creştere spirituală.
ale lucrării lui Dumnezeu este atitudinea noas­ Pentru a-l rezolva, trebuie să ne implicăm mai
tră. De câte ori nu spunem noi: „Nu mer­ge”?
mult, şi nu mai puţin. Tocmai atunci când
Printr-un optimism bazat pe credinţă, biserica
vrem să-l punem la punct pe celălalt, suntem
noastră va deveni un loc al speranţei şi al
siliţi să tăcem şi să ascultăm plângerile lui.
cre­dinţei. Să vorbim despre probleme din
Când suntem nerăbdători să ne facem înţeleşi,
perspectiva credinţei, numindu-le oportunităţi
şi provocări, nu limitări, ci ocazii de a fi creativi. trebuie să depunem eforturi pentru a înţelege.
Doar oamenii care se încred în Dumnezeu şi Tocmai când căutăm să ne exprimăm doleanţele,
cred în capacitatea Lui de a face imposibilul vor trebuie să ne străduim să înţelegem durerea
muta bisericile lor din locul unde sunt, acolo celuilalt. Exact atunci când vrem să scoatem în
unde Dumnezeu vrea ca ele să fie. evidenţă erorile şi comportamentul abuziv al
Optimismul bazat pe credinţă înseamnă să altcuiva, trebuie să ne evaluăm fără milă pro­
accepţi realitatea că, împreună cu Dumnezeu, priile atitudini şi comportamente greşite. După
toate lucrurile sunt posibile, inclusiv mandatul un conflict pe care l-au depăşit cu bine, cei
Său de a schimba inimi şi de a-i transforma pe implicaţi au fost siliţi să se apropie şi mai mult.
oameni în ucenici, chiar şi pe cei care la început Au căutat o soluţie, au dezvoltat o dorinţă unul
nu păreau prea receptivi. În vremea noastră, după celălalt. Astfel încetăm să mai fim prunci
Dumnezeu Îşi va conduce biserica la triumf şi din punct de vedere spiritual. Creşterea spiri­
succes. Dacă vrem să fim parte a succesului, tuală înseamnă lepădare de orice răutate, de
atunci trebuie să credem în Dumnezeu şi în orice vicleşug, de orice prefăcătorie, de pizmă
Duhul Său. „Trebuie să avem mai multă credinţă şi de clevetire (1 Petru 2:1-17), deoarece aceste
Dragoş Braşoveanu
şi încredere în Dumnezeu. El Îşi va purta lucrarea lucruri sunt puerile. Când spunem că oamenii
este pastor în districtul
spre succes. Rugăciunile sincere şi credinţa vor nu sunt interesaţi sau sunt dificil de atins, noi Îl Călăraşi.
face pentru noi ceea ce prin propriile mijloace limităm pe Dumnezeu, pe noi înşine şi chiar pe
nu putem face.” cei pe care căutăm să-i influenţăm. n

Curierul Adventist 13
martie 2013
Credinţa practică

„Sunt eu păzitorul
fratelui meu?”

S
unt eu păzitorul fratelui meu?” (Geneza 4:9). iubim unii pe alţii, nu cum a fost Cain, care era de
Aceasta este una din întrebările pe care le la cel rău şi a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a
găsim pe primele pagini ale Bibliei, o între­ ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui
bare care ne provoacă la un proces de auto­evaluare său erau neprihănite” (1 Ioan 3:10-12).
a rolului și a responsabilității pe care o avem unii De aceea, un frate adevărat nu este doar cel
față de alții. Divinitatea presupune relație, iar născut din aceiași părinți, nici cel înregistrat pe
oamenii creați după chipul divin nu se simt bine paginile aceluiași registru de membri al bisericii,
singuri. Și totuși, acolo unde sunt cel puțin doi nici cel care apreciază și laudă întotdeauna, ci
oameni, aproape paradoxal apar și conflicte. acela care știe când și cum să spună adevărul care
Primii doi frați care au trăit pe pământ, Cain uneori doare: „Mai bine o mustrare pe faţă decât
și Abel, au ajuns în conflict și nu au mai reușit o prietenie ascunsă. Rănile făcute de un prieten
să-l rezolve așa cum ar fi trebuit. E drept că, prin dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui
uciderea lui Abel, Cain nu a mai avut cu cine să vrăj­­­maş sunt mincinoase.” (Proverbele 27:5,6)
se certe, dar aceasta nu a fost nici pe departe o
rezolvare a problemei, ci doar o adâncire a ei. Statutul de „păzitor” sau ce trebuie
Dacă astfel s-au raportat la conflict primii să fac eu pentru fratele meu
doi frați, oare cum ar trebui să abordeze această
Păcatul aduce vrăjmășie, iar vrăjmășia cre­
realitate „frații” din secolul XXI? Oare „sunt eu
ea­ză bariere. Pentru a depăși aceste bariere, este
păzitorul fratelui meu”, „fratele pentru care a
necesară însă comunicarea, mai ales între frați.
murit Hristos?” (1 Corinteni 8:11)
Mai mult decât atât, trebuie rezolvate orice ten­
siuni înainte de a degenera: „Să n-apună soa­
Şi cine este fratele meu? rele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26), spu­nea
Recunoaștem că atât în societatea de astăzi, apostolul Pavel. Nici măcar închinarea nu sub­
dar mai ales în societatea biblică, noțiunea de stituie acțiunea de împăcare a celor aflați în
„frate” poate fi extinsă de la semnificația ei de conflict: „Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar
bază (persoană născută din aceiași părinți), la şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva
sensul unei relații speciale de prietenie sau a împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea alta­
unei relații bazate pe aceleași convingeri, valori rului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău;
și idealuri, relaţie care conduce la apartenența apoi vino de adu-ţi darul” (Matei 5:23,24).
de un anume grup. Așadar, frații au două carac­ „«Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta»,
teristici principale: origini co­mu­ne și, uneori, zice Hristos, «du-te şi mustră-l între tine şi el
idealuri comune. singur» (Matei 18:15). Nu povesti altora greşeala.
Potențial, toți oamenii „ieșiți dintr-unul sin­ Se spu­ne unei persoane, apoi alteia şi încă uneia,
gur” (Faptele 17:26) sunt frați și astfel toți avem o şi zvo­nul creşte mereu, răul sporeşte, până ce în­
res­ponsabilitate unii față de alții. Cu atât mai mult treaga biserică ajunge să sufere. Rezolvă proble­
suntem însă datori să ne purtăm de grijă dacă ma «între tine şi el singur». Acesta este planul lui
relația este și mai strânsă datorită unei legături Dumnezeu. Nu îngădui păcatul la fratele tău, dar
de sânge sau de credință: „Prin aceasta se cunosc nu-l face de privelişte, sporind astfel greutatea,
copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului. Oricine făcând ca mustrarea să pară o răzbunare”1.
nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu, Însă uneori se argumentează că nu ar fi chiar
nici cine nu iubeşte pe fratele său. Căci vestirea datoria mea de „frate” să-i atrag atenția celui
pe care aţi auzit-o de la început este aceasta: să ne care a săvârșit păcate evidente în viața lui, dar

14 Curierul Adventist
martie 2013
Felix Jercău | Credinţa practică

să-mi fac necazuri.” Numai că, fugind de res­


ponsabilitate, nu înseamnă că am și scăpat de
ea. Vinovăția lui Pilat nu a fost deloc mai mică
pentru că s-a spălat pe mâini simbolic și a
declarat: „Treaba voastră!”, deși era treaba lui să
decidă în dreptul Mântuitorului. Iar autoritatea
pentru astfel de situații ne-a încredințat-o
Dumnezeu fiecăruia: „Fiul omului, te pun pă­
zitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cu­
vânt care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi
din partea Mea! Când voi zice celui rău: «Vei
muri negreşit!», dacă nu-l vei înştiinţa şi nu-i vei
spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i
scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea
lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta!” (Ezechiel
3:17,18; vezi și Ezechiel 33:1-9).
Și, pentru că relația de frățietate este definită
de dragoste, a căuta să-l scot pe aproapele meu
din conflict sau greșeală depășește sfera strictă
a datoriei. Cel care iubește nu poate să nu facă
eforturi ca, după ce l-a corectat pe fratele său,
să-l ierte. Omul care a beneficiat de actul divin al
iertării va împărtăși în jurul lui din spiritul iertării.
„Când cel greşit primeşte mustrarea făcută
în iubirea lui Hristos şi-şi recunoaşte vina, ce­
nu mi-a greșit mie personal. Se consideră că rând iertare de la Dumnezeu şi de la fratele său,
e nevoie de „altcineva cu autoritate”. De fapt, o lumină cerească îi umple inima. Cearta s-a
chiar trebuie să evaluăm atent cât de îndreptățiți sfâr­şit, prietenia şi încrederea s-au refăcut. Uleiul
suntem să-l mustrăm pe cel greșit, în funcție de iubirii îndepărtează durerea pricinuită de rănire.
calitatea relației pe care am construit-o cu el. Duhul lui Dumnezeu leagă inimă cu inimă şi în
Și aceasta nu pentru a nu-l mustra, ci pentru a cer e muzică datorită unirii ce a avut loc”4.
ști cum și când să o facem. Maniera și timpul Așadar, oricâte sfaturi și soluții omenești am
potrivit mustrării trebuie să fie inspirate tot de căuta, fără influența Duhului lui Dumnezeu,
către „Dumnezeu, Marele Judecător”2. care convinge omul în ce privește „păcatul, ne­
„În felul în care procedează cu membrii gre­ pri­hănirea și judecata”, toate sunt zadarnice.
şiţi ai bisericii, poporul lui Dumnezeu trebuie să Duhul Sfânt este Cel care mă sensibilizează ca
urmeze cu grijă învăţătura dată de Mântuitorul să pot imita, în atitudinea și în comportamen­-
în capitolul 18 din Matei. Fiinţele omeneşti sunt tul meu, caracterul Mântuitorului.
proprietatea Domnului Hristos, cumpărate de El Jertfa Mântuitorului, pe care o accept ca ga­
cu un preţ nemărginit, legate de El prin iubirea ranție a vieții veșnice atât de mult dorite, mă de­
pe care El şi Tatăl Său au manifestat-o faţă de ele. termină să dau la o parte barierele orgoliului, ale
Cât de atenţi ar trebui să fim, deci, la felul cum prejudecăților și rigorilor sociale în care trăim și
ne purtăm unii cu alţii!... Mergi la cel greşit cu să mă îndrept spre fratele sau sora mea pentru a
o inimă plină de iubirea şi simpatia lui Hristos reface relația, căutând împăcarea, neprecupețind
şi caută să îndrepţi lucrurile. Vorbeşte cu el în niciun sacrificiu sau efort omenesc posibil.
mod calm şi liniştit. Nu lăsa să-ţi scape de pe „Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odi­
buze cuvinte mânioase... Tot Cerul e interesat de nioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin
întâlnirea dintre cel care a fost rănit şi cel ce a sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră,
greşit”3. care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la
De multe ori preferăm să ocolim această mijloc care-i despărţea” (Efeseni 2:13,14). n
da­torie, conștienți fiind că orice mustrare cre­ 1
Ellen White, Mărturii, vol. 7, p. 260.
ează un oarecare deranj. „Nu e treaba mea”, se Felix Jercău este pastor
2
Ellen White, Mărturii, vol. 4, p. 180.
spune. „Să-l corecteze pastorul sau prezbiterul, 3
Ellen White, Mărturii, vol. 7, p. 260, 261. în districtul Slatina.
comitetul... Se va supăra pe mine și nu vreau 4
Ellen White, Mărturii, vol. 7,http://calinandrone.blogspot.ro
p. 261.

Curierul Adventist 15
martie 2013
Credinţa practică

Rolul pastorului în rezolvarea


tensiunilor din comunitate
Problemele bisericii orez, iar pâine era pe apucate. La noi în co­
De-a lungul anilor, deseori, biserica a fost munitate erau câteva văduve singure şi sărace.
afectată de diferite neînţelegeri şi probleme care Când venea, pastorul nostru aducea o sacoşă
au apărut în sânul ei. În vremurile din urmă, pli­nă cu pâine şi una cu jumătăţi de kilogram
de orez, zahăr, ulei şi ce mai găsea. Trecea pe la
când conflictul dintre bine şi rău va atinge cote
fiecare şi le lăsa câte ceva. Scotea Biblia, le citea
maxime, biserica va cunoaşte o escaladare a pro­
câte un pasaj plin de speranţă, apoi se ruga cu ele.
blemelor de neimaginat.
În urma lui lăsa suflete cu lacrimi de mulţumire
Se vor înmulţi problemele de natură doctri­ în ochi şi cu simţământul că omul lui Dumnezeu
nară, creând confuzie în multe minţi, şi biserica le-a deschis uşa.
va avea de suferit în activitatea ei. Mişcări di­si­­ Şi prezbiterul continuă: „Dacă cineva se certa
dente care vor contesta organizaţia şi rân­du­­ielile cu altul, între serviciile divine din Sabat se ducea
vor zdruncina din temelii instituţiile bise­ricii. pe la ei. Se apropia de ei cu blândeţe, vorbindu-le
Curente liberale vor arunca la pământ stan­ de dragostea Mântuitorului şi de răbdarea Lui,
dar­dele morale rânduite de Dumnezeu pen­tru de smerenia şi blândeţea Lui pe care trebuie să
biserică. Spiritul lumii va pătrunde brutal, sfi­ ni le însuşim şi noi.
dând spiritul Evan­gheliei, şi va produce o ten­ Se ruga cu toţi, le citea din Scriptură şi plângea
siune fără precedent între membrii bisericii. lângă ei. Dacă cei doi nu se împăcau, rămânea şi
Pe lângă aceste influenţe devastatoare, viaţa a doua zi şi se ducea după ei la câmp, unde mun­
bisericii va fi tot mai frecvent afectată şi de ceau. Dacă erau la cules de porumb, culegea în
conflictele dintre fraţi (mândrie, invidie, dorinţă rând cu ei şi continua cu stăruinţa împăcării. Nu
de întâietate), de abateri morale şi încă multe pleca acasă până nu-i lăsa împăcaţi. Acesta a fost
altele, cu tot felul de subtilităţi greu de sesizat şi pastorul pe care noi nu-l putem uita şi de atunci
de identificat. altul ca el nu am mai avut.”
Această experienţă poate spune mai mult
Rolul pastorului decât un tratat de consiliere sau tehnici de abor­
Cu ani în urmă eram în comitetul dare a conflictelor. Ea ilustrează foarte bine ce
unei co­munităţi, comitet caracterizat înseamnă un pastor căruia îi pasă de sufletele
printr-un spirit de respect faţă de încredinţate spre păstorire, dându-şi el însuşi
pastor, dar şi de exigenţă. I-am întrebat sufletul pentru ele. Aşa arată pastorul care şi-a
dacă au în minte numele unui pastor înţeles chemarea.
care le-a împlinit aşteptările şi pe care El îşi iubeşte lucrarea, e copleşit de solem­
nu-l pot uita. Unul dintre prezbiteri nitatea ei înfricoşătoare şi-şi iubeşte oamenii.
mi-a răspuns: „După fratele X, noi nu Din această pricină îi rabdă, nu se supără pe
am mai avut pastor!” ei când îl dispreţuiesc, nu se lasă provocat, nu
Mirat la culme, pentru că ştiam că le spune cuvinte aspre, sentenţioase sau jigni­
de atunci trecuseră câţiva pastori pe toa­re. Este conştient de neputinţele lui şi tot
acolo, oameni cu nume, am întrebat ce face vine din legătura continuă cu Duhul
ce a făcut acel pastor de le-a rămas în cel bun al răbdării şi al înţelepciunii. Se roagă
amintire ca nimeni altul. Şi prezbiterul pentru ei, plânge alături de ei, identificându-se
a continuat: „Erau vremuri grele pe cu problemele lor, pentru că e slujitorul lor în
a­tunci; nu se găseau ulei, zahăr, făi­nă, Numele Celui ce l-a chemat la slujire.

16 Curierul Adventist
martie 2013
Teofil Petre | Credinţa practică

Probleme generate de abateri doctrinare


Cu siguranţă că cele mai triste, mai dureroase
şi mai greu de tratat sunt problemele generate de
abaterile doctrinare. Acestea lucrează deseori un
timp în ascuns, ca o diversiune bine mascată, şi
ating de cele mai multe ori oameni cu putere de
influenţă. Şi, dacă pe deasupra au mai avut în
biserică şi o poziţie mai vizibilă, efectele vor fi
mai mari şi mai traumatizante.
Pastorul trebuie să se aştepte la orice pe tă­
râmul acesta al amăgirilor care conduc la devieri
doctrinare. Recuperarea celor care apucă pe
ast­fel de căi este dificilă şi uneori imposibilă.
În aceste situaţii, rolul pastorului devine mult
mai angajant. În paralel, un timp îndelungat,
pregăteşte biserica prin învăţături sănătoase
ale Scripturii şi lumină din Spiritul Profetic.
El îi vizitează pe toţi membrii, punându-i în
părţeam, ne rugam păstrând o relaţie de respect
temă cu pericolul învăţăturilor care circulă prin
reciproc. Simţeam că încă ne leagă ceva.
comunităţi, fără să nominalizeze pe cei care au
După un timp, am aflat că a revenit în biserică
astfel de convingeri.
şi, mai târziu, mi-a povestit cum s-a hotărât să se
Stă de vorbă plin de răbdare cu cei care
întoarcă.
împărtăşesc astfel de convingeri dăunătoare co­ „Eram hotărât”, spune el „să înregistrez noua
mu­nităţii. Pentru aceasta, trebuie să studieze biserică în mod oficial, cu statut recunoscut de
bine problema şi să cunoască istoricul acestor autorităţi. Nu ştiam cum, unde să mă duc şi cu
curente. Un rol foarte important îl are ajutorul ce să încep. Şi m-am hotărât să merg chiar la
din partea conferinţei, cu care pastorul trebuie Uniune. Când am ajuns, m-a întâmpinat chiar
să conlucreze strâns şi constant. preşedintele Uniunii, spunându-mi că persoana
Cu toate că lucrarea în astfel de situaţii pe care o căutam nu era acolo. Apoi m-a întrebat
este epuizantă, dură şi extrem de tulburătoare, ce problemă am şi dacă mă poate ajuta cu ceva.
pastorul trebuie să rămână în orice moment I-am spus ce plan am, cum se va numi no­
omul lui Dumnezeu. Numai înţelepciunea Du­ ua biserică şi i-am cerut să mă îndrume la o
hului Sfânt ne poate da stăpânire de sine, putere persoană care să-mi rezolve problema. M-a
şi demnitate, calităţi atât de necesare în astfel de privit mai întâi uimit, apoi, cu multă înţelegere,
împrejurări. mi-a spus că numele noii biserici aproape că se
Dacă, după toate încercările făcute cu răbda­ confundă cu cel al bisericii-mamă şi că nu ar fi
re şi în timp suficient, nu se ajunge la rezultatul aşa de potrivit.
dorit şi trebuie să prezentăm cazul în faţa co­ Apoi a trecut peste acest amănunt, şi-a scos
munităţii spre rezolvare, spiritul Domnului Isus agenda şi, cum stăteam pe singurul scaun de
să stăpânească întreaga fiinţă şi întreaga lucrare la o măsuţă din hol, dumnealui fiind foarte
a pastorului. înalt, s-a plecat în genunchi lângă mine şi, pe o
Nicio clipă să nu se dea impresia că vrem să coală de hârtie, mi-a scris numărul de telefon
scăpăm de nişte proscrişi care trebuie alungaţi al persoanei de care aveam nevoie, dându-mi
din turmă. Comunitatea trebuie să simtă durerea şi alte lămuriri. Când am văzut eu atunci cum
şi să continue să se roage pentru cei dezaprobaţi preşedintele Uniunii stătea în genunchi în faţa
în felul decis. mea, cu o blândeţe ca a Domnului Isus, am auzit
Am în minte un caz al unui tânăr inteligent înăuntrul meu parcă un strigăt: «Până când mă
şi plin de charismă care îşi făcuse biserica lui vei lovi?» şi am plecat hotărât să mă întorc în
separată, cu altă denumire decât cea a bisericii- Biserica Adventistă.”
mamă. Am stat de vorbă de multe ori cu el; a Din fericire, acest tânăr întâlnise în calea lui
venit la mine la birou şi după ce fusese exclus. un pastor, un om al lui Dumnezeu care s-a lăsat Teofil Petre este pastor
Era tulburat şi simţeam că se duce în el o lup­ folosit de Duhul Sfânt, împlinindu-şi astfel ro­- în Conferinţa Munte-
tă teribilă. De fiecare dată, de câte ori ne des­ lul. n nia.

Curierul Adventist 17
martie 2013
Istorie biblică

Drumul Ierusalimului

O
rice om străbate în viaţă un drum mai un puternic izvor de apă, Ghihon, cu o cale
lung sau mai scurt, de 60-80 de ani. La de acces ascunsă într-un tunel şi o puternică
fel şi oraşele, au şi ele o viaţă şi un drum. poziţie strategică, dar, probabil, au folosit multă
Unele trăiesc puţin şi rămân o ruină, altele diplomaţie pentru a su­pravieţui printre evrei
trăiesc mai mult şi ne lasă în urmă un tel, adică timp de peste 400 de ani.
o movilă cu molozul fazelor prin care au trecut.
Ierusalimul este unul dintre cele mai Ierusalimul evreilor
longevive oraşe din istorie. Are un
drum de peste 4 000 de ani, dintre Ir David va fi noul nume, dar va rămâne
care 3 000 de ani de capitală. Puţine în istorie Ierusalim – Oraşul Păcii. În anul
oraşe se pot mândri cu o astfel de 1004 î.Hr., David cucereşte Iebusul, îl alege
istorie. Vă invit să străbatem etapele drept capitală şi mută şi chivotul aici, punând
istoriei din lungul drum prin timp al bazele viitoarei capitale religioase. Solomon
Ierusalimului. construieşte templul. Religia rămâne, de acum,
principala vocaţie a Ierusalimului.
Dinastia lui David a domnit aici până în anul
Uruşalaim – Ierusalimul păgân
586 î.Hr., prin 22 de regi, iar epoca a fost numită
Lira, emblema Ora­ Uruşalaim este numele cu care „Perioada Primului Templu” – timpul de glorie al
şului lui David.
intră în istorie, atestat în documentele Ierusalimului. Din toate părţile, veneau pelerini
egiptene, Textele blestem, circa 1900 să-i vadă gloria şi să-i asculte pe înţelepţii lui. În
î.Hr. Va intra în istoria biblică odată cu această perioadă, au trăit majoritatea profeţilor
vestitul rege al Iebusului, Melhise­dec, şi s-a scris cea mai mare parte a Vechiului Tes­
care a ieşit în întâmpinarea lui Avraam tament. Epoca aceasta s-a încheiat printr-un
cu pâine şi vin. Pe atunci, încă mai erau mare dezastru: distrugerea Ierusalimului şi robia
oameni credincioşi lui Dumnezeu, babiloniană de 70 de ani.
iar Melhisedec era unul dintre puţinii Templul lui Zorobabel a fost început în
închinători adevăraţi ai lui Iehova. anul 536 î.Hr. şi terminat în anul 516. Acum
Iebusul lui Melhisedec era con­ începe „Perioada celui de-al Doilea Templu”,
stru­it pe o stâncă solitară, numită care se va sfârşi prin distrugerea lui de către
Ofel, înconjurată din trei părţi de văi romani, în anul 70 d.Hr. Aceasta este epoca
adânci. Suprafaţa lui nu avea mai mult lui Ezra şi Neemia, a regilor macabei, dar şi a
de 10 ha, unde locuiau în jur de 2 000 lui Isus Hristos. Ierusalimul cunoaşte apogeul
de oameni. Deşi pe atunci era o cetate dezvoltării sale. Ajunge la 80 000 de locuitori,
mică, a jucat un rol important. Regele având cel mai vestit templu din Antichita­
Placă comemorativă Uru­şalaimului, Abdu Hepa, i-a trimis te şi milioane de pelerini vin să se închine
din Muzeul Ierusa- câteva scrisori faraonului egiptean cerându-i aici.
limului: Avraam şi ajutor împotriva habirului. Viitorul oraşului depinde de atitudinea lo­
Melhisedec. Tot el a organizat prima coaliţie de regi cuitorilor lui faţă de Isus. Mântuitorul a iubit
canaaniţi care să lupte cu evreii lui Iosua. mult Ierusalimul, l-a numit „oraşul Meu”. A
Deşi iniţial înfrânt şi cucerit, Iebusul a reuşit fost prezent la toate marile sărbători. A pre­
să-şi păstreze independenţa şi neutralitatea dicat cele mai mari şi mai solemne predici. A
în mijlocul se­min­ţiilor lui Israel. Se afla situat făcut o mulţime de vindecări şi a încercat să
chiar la hotarul dintre Iuda şi Beniamin. Avea facă o reformă în actul închinării de la Templu.

18 Curierul Adventist
martie 2013
Traian Aldea | Istorie biblică

Dar toată activitatea Sa i-a îndârjit şi mai mult oraş al păcii, o atmosferă rece, de
pe conducătorii Ierusalimului împotriva Sa. În gheaţă, ca­racterizează relaţiile dintre
final, a plâns pentru Ierusalim, compunându-i cele trei comunităţi. Dacă nu este
un imn de jale, şi a murit pentru el şi pentru toţi Hristos în centru, nu este nimic.
oamenii. O umbră sinistră planează dea­
su­pra acestui oraş: evreii religioşi îşi
Ierusalimul neamurilor doresc cu înfocare platforma Muntelui
Templului pentru a reconstrui Tem­
Aelia Capitolina este oraşul păgân, construit plul, iar musulmanii strigă ca din gu­
de romani. Din anul 135 d.Hr., iudeii nu mai au ră de şarpe că moscheele lor sunt în
nici măcar dreptul să mai intre în cetate. Aici pericol de a fi demolate. Acelaşi loc
se putea vedea vestita stradă Cardo, forumul şi sacru este disputat de două religii şi
templele păgâne care au răsărit în locul sina­ de două popoare. Cine va rezolva ecu­ Palatul lui David
gogilor. Legiunea a X-a Fretensis a staţionat aici. a­ţia?
Pe placa de la intrare în oraş scrie din nou Mântuitorul este departe. Ne-au
Ierusalim (Ieroşolaima), începând cu anul 326, rămas doar lacrimile şi cuvintele Sale:
când a devenit oraş creştin-bizantin. O mulţime „…şi Ierusalimul va fi călcat în pi­
de biserici l-au împodobit şi o mulţime de pe­ cioare de neamuri până se vor împlini
lerini l-au vizitat. vremurile neamurilor” (Luca 21:24).
Al Quds (Sfântul) este oraşul musulman cu­ Diplomaţia, banii şi armele încear­
cerit de arabi în 637. Bisericile au fost înlocuite că să-i decidă viitorul. Refuz să mă
cu moschei, Al Quds devenind centrul con­ gân­desc la ceea ce se va întâmpla
fruntării acerbe dintre creştini şi musulmani. într-o zi în Ierusalim, în acest loc
De mai multe ori a fost ocupat, când de unii, îmbibat de istorie, unde s-a adunat
când de alţii. Au fost demolate şi reconstruite atâta ură şi patimă şi unde s-a con­
biserici şi moschei, au murit mii de oameni şi s-a centrat tot formalismul rece al mo­
manifestat multă patimă firească. noteismului.
Al Quds şi Ierusalim sunt cele două nume,
depinde cu cine stai de vorbă. Începând cu
Ierusalimul cel Nou Ofel, partea de est,
anul 1900, s-au întors aici mulţi evrei din toată
lumea. Dragostea pentru oraşul lor nu s-a stins. În jur de 4 milioane de pelerini vin anual să cu urmele zidurilor
În tot timpul pribegiei, se salutau între ei prin viziteze acest oraş, fiecare atras de centrul său iebusite şi israelite. În
cuvintele: „Anul viitor ne vedem în Ierusalim.” religios. Îi auzi pe străzi întrebând: „Unde este centru, Zidul treptelor,
Au construit un oraş nou în partea de vest a locul...? Cu două mii de ani în urmă, pelerinii care sprijinea Palatul
oraşului antic, care s-a extins mereu, până în întrebau: „Unde este [Acela]?” (Ioan 7:11). „Va lui David şi case zidite
zilele noastre. veni oare la sărbătoare?” Astăzi puţini mai sunt pe terasele muntelui.
interesaţi de Isus, vor doar să atingă pietrele,
Ierusalimul disputat lemnele şi cuiele care au avut contact cu Isus. Un
mod mistic a înlocuit o relaţie vie şi personală
Din anul 1948, evreii au reînfiinţat statul cu Isus.
Israel şi au numit Ierusalimul capitală. Erau Drumul Ierusalimului nu se va termina prin­
stă­pâni doar pe partea de vest, dar din anul tr-o nouă distrugere, ca acelea de care a avut
1967 au recucerit şi oraşul de est, partea antică, parte, şi nici nu va continua mult într-o nouă
reunificând tot oraşul. În prezent, locuiesc în situaţie de ambiguitate. Drumul său este unic şi
Ierusalim în jur de 700 000 de evrei, 200 000 de maiestuos.
arabi şi un număr nesemnificativ de creştini. „Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou...
Fiecare grup religios îşi are locurile lui sfinte şi Şi am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, co­
fiecare îl revendică pentru ei. borând din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca
Ierusalimul este un oraş unic: Centrul reli­ o mirească împodobită pentru soţul ei” (Apo­
gios al iudeilor şi capitală politică, Centrul calipsa 21:1). Traian Aldea este
religi­os al creştinilor, locul unde a murit, a înviat Vă aştept, prieteni, la poarta Noului Ieru­ profesor de arheologie
şi S-a înălţat în slavă Isus Hristos, şi Centrul salim; voi avea în mână o ramură de finic şi o la Institutul Teologic
religios musulman, locul de unde se spune că chitară. Pregătiţi-vă să cântăm: Ierusalimul meu, Adventist.
Mahomed s-a înălţat la cer. Departe de a fi un te voi iubi mereu! n

Curierul Adventist 19
martie 2013
Dosar biblic

Sabatul lunatic

V
iaţa bisericii este şi un război continuu, nu babiloniană. Pe de o parte, săptămâna exista deja
numai sărbători şi voie bună. Din timp în în Regatul Ebla (2300 î.H.) cu mult înainte de
timp, cad victime în dreapta şi în stânga şi atestarea săptămânii babiloniene. Pe de altă par­
oricând poate veni rândul celui care „crede că stă te, săptămâna babiloniană este complet dife­rită
în picioare”. de cea ebraică.
În ultimele decenii, ca şi în toată istoria Babilonienii denumeau luna plină  šabattu, 
adventistă, ne-au vizitat o serie de erezii, care au asemănător cu termenul ebraic  šabbat. Totuşi
răpit suflete. Unii au trecut la „reformă”, alţii au šabbat-ul ebraic vine de la verbul šabat, „a înceta
trecut la „odihnă”, ori au găsit alte trambuline lucrul”, în timp ce  termenul babilonian šabattu
către lumea seculară. Fraţi de la care aşteptam vine din sumeriană (sa-bat  = „semi-repaus”).
experienţe mai bune au ajuns chinuiţi de rabia În Babilon însă, šabattu  denumea luna nouă,
antitrinitară, exaltaţi întru paranoia întoarcerii nu zilele nenorocoase. Şi apoi, caldeenii înşişi
la opiniile pioniereşti, speriaţi de iezuiţi şi ma­ au părăsit săptămâna lor lunatică, adoptând,
soni infiltraţi în somnul cugetului, scuturaţi de în epoca romană, săptămâna iudaică, însă de­
frigurile evolu-teismului sau păliţi de luna nouă. dicată „oştirii cerului”. Săptămâna astrologică
Printre ultimele noutăţi în materie, este şi erezia era marcată de un antisabat specific, zi de târg
grosieră pe care am numit-o sabatul lunatic. şi de vizitat temple: Ziua lui Saturn, apoi Ziua
Soarelui, care coincideau cu sâmbăta şi duminica
Săptămâna Babilonului adoptate de creştini.
Mai întâi, o scurtă incursiune în trecut. Nu
este un secret că Diavolul urăşte Sabatul, pen­ Sabat şi Lună nouă în Biblie
tru că acesta este memorialul Creatorului şi În ebraică, Luna nouă era ro’š  ḫódeš (început
Mântuitorului nostru. Vicleanul nu s-a limitat la de lună) sau ḫódeš (lună, înnoire). Niciodată nu
a-i ispiti pe oameni să profaneze Sabatul sau să-i era numită šabbat, deşi era o zi de sărbătoare în
schimbe locul, ci le-a sugerat popoarelor lumii care se evitau muncile obişnuite (Amos 8:5), se
„săptămâni” sucite – de 5, 6 zile sau de 8, 9 şi 10 dădeau ospeţe (1 Samuel 20:5,18,27), întruniri
zile. publice la locuinţele profeţilor, leviţilor etc.
Fiul zorilor, luceafărul Babilonului, a inspirat (2 Îm­păraţi 4:23) şi se aduceau jertfe speciale
caldeenilor superstiţia unui ciclu săptămânal (1 Cronici 23:31).
straniu, restartat la fiecare început de lună. Odată Luna nouă este menţionată adesea împreună
cu sărbătoarea lunii noi începea numărarea zi­ cu Sabatul1,  fiind cele mai frecvente sărbători,
lelor nefaste (cu ghinion), care cădeau pe datele amândouă anterioare Exodului. Moise arată că
de 7, 14, 21 şi 28 ale lunii, în care se evitau anu- săptămâna şi Sabatul sunt de la facerea lumii,
mite acţiuni şi dorinţe şi se aduceau jertfe zeilor. dar nu spune nimic despre Sărbătoarea Lunii
Cel puţin una dintre aceste zile nefaste (a 28-a) noi. Ştim însă că popoarele semitice aveau un
era zi de odihnă. De asemenea, se marca prin cult special al Lunii, care era mai important
jertfe şi interdicţii superstiţioase data de 19 a decât cultul Soarelui, şi amândouă cetăţile în
fiecărei luni („ziua mâniei”), ea fiind a 49-a zi de care a locuit Avraam (Ur şi Harran) erau dedicate
la începutul lunii anterioare (30+19), încheind o Lunii (Sin).
serie de 7×7 zile. Patriarhii au părăsit cultul astrelor, dar
Învăţaţii care nu acceptă relatarea biblică marcarea lunii noi într-un mod special a rămas
(Geneza 2:1-3; Exodul 20:11) sunt în ceaţă cu în mod natural în tradiţia de familie, deoarece
privire la originea săptămânii. Unii recunosc că acesta era modul în care se măsura timpul. Nu
nu se ştie cum a apărut în iudaism săptămâna putem măsura totul în săptămâni, ci trebuie să
continuă, alţii cred că aceasta ar fi de origine măsurăm lunile şi anii. De aceea, începutul lunii

20 Curierul Adventist
martie 2013
Florin Lăiu | Dosar biblic

şi al anului era important. Luna nouă nu este La fel şi Sărbătoarea


pomenită de Moise printre sabatele şi sărbătorile Sukkot, din Zaharia 14:16-19,
din Leviticul 23. Dar Dumnezeul lui Moise, deşi este pusă în legătură cu un
nu a instituit această sărbătoare, ca dovadă că era scenariu al apărării Ierusa­li­
doar o tradiţie, a acceptat-o ca întrunire publică, mului de după exil, pe când
în care trebuia să se sune din trâmbiţele de argint încă exista poporul egiptean
(Numeri 10:10) şi să se aducă Domnului jertfe şi sistemul Templului (v. 20).
(Numeri 28:11-15). În mod special, prima zi a Dumnezeu prevăzuse că toate
lunii a şaptea (care în calendarul iudaic actual popoarele lumii vor veni să
se închine la Ierusalim (Isaia
este Anul Nou) trebuia să se marcheze cu sunete
2). Un nou Ierusalim şi un
de trâmbiţă şi dublarea jertfelor specifice Lunii templu mai strălucit decât al
noi (Numeri 29:1-6). lui Solomon aveau să se ridice
Mai este însă actuală Sărbătoarea Lunii noi? după exilul babilonian (cf.
Apostolul scrie apăsat că nimeni nu trebuie să ne Ezechiel 40 – 48). Zadarnică
judece pentru neglijarea umbrelor: sărbători, luni aş­teptare însă. Aceste extra­
noi  şi sabate calendaristice (Coloseni 2:16-17; ordinare profeţii nu s-au îm­
cf. Leviticul 23) şi că „pândirea” calendarului plinit la timpul lor şi nu se
iudaic (Galateni 4:9-11 „zile, luni, vremi şi ani”) vor mai împlini vreodată, aşa
este comparabilă cu întoarcerea la preceptele cum au fost concepute. Isus
in­firme ale păgânismului şi îndepărtarea de Însuşi a plâns pentru că acest
Evan­ghelie. Aceasta este tot ce ne învaţă Noul vis s-a sfărâmat (Luca 19:41-
Testament despre luna nouă. 44; 7:30). Era profeţit că Ierusalimul de după
Ieremia nu va mai fi distrus niciodată (Ieremia
31:40b). Dar profeţia a eşuat, pentru că poporul
Viziunea lui Isaia lui Dumnezeu a eşuat. 
Există însă o profeţie foarte frumoasă în
cartea lui Isaia (66:23), unde Domnul promite: Adevărat Sabat sau o nouă bazaconie?
„În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va
Isaia (47:13, trad. autorului) le scria sarcas­tic
veni orice făptură să se închine înaintea Mea.” israeliţilor care importaseră obiceiuri babiloniene:
De obicei, presupunem frumos că aceasta ar „Te-ai istovit cu-atâtea strategii…
descrie lumea nouă prevăzută în Apocalipsa, Să se ridice să te mântuiască
unde pomul vieţii rodeşte în fiecare lună fructe cei ce-mpart cerul, pânditorii de astre,
diferite (Apocalipsa 22:2), aşa că va trebui să ne care-ţi vestesc mereu, la lună nouă,
înfruptăm în fiecare lună din alt rod. că vine baftă mare sau dezastre!”
În realitate, profeţia lui Isaia este un scenariu Un cult calendaristic bizar a apărut de cu­
condiţionat, care nu se referă la viitorul aşteptat rând în lume, atacând bisericile creştine saba­
de noi, ci la un viitor care fusese pregătit pentru tiste: adventişti, mesianici şi alţi pocăiţi de ziua
Israelul pocăit din era precreştină2. Această a şaptea. Unul dintre prietenii mei vechi s-a
înnoire profeţită nu este paradisul promis în Noul împotmolit în această ispită, crezând că ea ar fi
Testament, pe care-l aşteptăm noi, ci o epocă de ultima lumină trimisă de Dumnezeu. Noutatea
aur a Ierusalimului pământesc (Isaia 65:18,19), aceasta nu este altceva decât vechea superstiţie
care, evident, nu a venit, deoarece profeţia a fost babiloniană, cu minime modificări. Credincioşii
zădărnicită de necredinţa poporului ales (cf. aceştia – poate bine intenţionaţi, dar sigur rătăciţi
Ieremia 18:9-11). – părăsesc ciclul săptămânal neîntrerupt, pe care
l-au păstrat întotdeauna religiile abraamice: iu­
Paradisul prezis de Isaia este imperfect,
daismul, creştinismul şi islamul.
deoarece încă avea să existe păcatul şi moartea Se pretinde că Sabatul ar fi în strictă de­pen­
(v. 20), procrearea (v. 23), precum şi unele din denţă de un calendar lunar, că săptămâna biblică
blestemele Genezei (v. 25). Sistemul ceremonial nu ar fi un ciclu de şapte zile, neîntrerupt şi
ar fi fost încă în vigoare (Isaia 66:20,21) şi, pe independent, ci că Sabatul ar cădea întotdeauna
lângă sărbătorile ştiute, ar fi fost în vigoare pe datele de 8, 15, 22 şi 29 ale fiecărei luni. Pe
jertfele (Isaia 56:6,7). Scenariul din Isaia trebuie drept îl numim sabat lunatic, deoarece cade
filtrat cu grijă prin Evanghelie, înainte de a-l când în apă, când în foc: într-o lună, duminica,
aplica la Apocalipsă. în alta, vineri…

Curierul Adventist 21
martie 2013
Dosar biblic

Mişcarea browniană Calendarul propus, în care primul Sabat din


Pionierul sabatului lunatic este J. D. Brown,  lună cade întotdeauna pe data de 8, este în de­z­
electronist şi muzician din Oklahoma, un creş­ acord cu săptămâna Genezei. Măsurarea tim­pu­
tin cu cosiţă de nazireu (pentru a atrage puterile lui a început cu prima zi a săptămânii, dar luna
samsonice!), condamnat pentru sperjur şi com­ a apărut pe cer în a patra noapte. Prin urmare,
plicitate cu rasiştii. În puşcărie (1992-1994) când au fost primul crai nou şi primul sabat de
ar fi auzit o voce care i-a destăinuit o mare lu­ ziua a opta?
mi­nă, după care s-a pus pe stu­ Un alt argument lunatic:
diu şi, în 1998, a scris Ţinerea da­tele din sezonul pascal (vezi
vremilor hotărâte ale lui Yahwé.  Leviticul 23) şi din Săptămâna
În acest tratat, Brown susţine Patimilor ar stabili că data de 15
săp­tămâna babiloniană, băl­mă­ a fiecărei luni ar fi o sâmbătă,
jind texte biblice, care ar sugera deci zilele de 8, 22 şi 29 ar fi
că săptă­mâna originală, dată de fost, de asemenea, sâmbete. Dar
Dumnezeu, ar fi cea babilo­nia­nă. numai zilele de 15 şi 21 ale pri­
Brown a fost inspirat mai de­ mei luni erau sabate, şi nu sa­ba­
grabă de scrierile lui Frie­drich te săptămânale, ci calendaristice
Delitzsch, un filolog neamţ an­ (ceremoniale).
tisemit de prin anii 1900, care milita pentru Se mai susţine că termenul ebraic  mô’ ădīm
scoaterea Vechiului Testament din Biblie şi în­ (vremi hotărâte) din Geneza 1:14 ar include şi
locuirea lui cu concepte „ariene”, după modelul Sabatul. Mô’ ădīm denumeşte însă orice termen
babilonian(!). Acest concept a renăscut şi s-a convenţional (Exodul 9:5; Osea 2:11 etc.), iar în
răspândit în special printre membrii unor sens religios, mô’ ădīm  (sărbătorile)4 sunt men­
grupuri rasiste şi antisemite americane („Iden­ ţionate de obicei  pe lângă  Sabat şi lună nouă.
titatea creştină”).3 Moise spune că Dumnezeu a creat astrele, nu
Căzută „din cer” pe cale turistică sau prin doar pentru a lumina, ci şi pentru a măsura
internet, apoi tradusă de Google, documentaţia timpul: zile, termene stabilite (vremi hotărâte)
lunatică a intrat şi în România, afectând câteva şi ani (Geneza 1:14), bine ştiind că toate datele,
familii sabatiste, între care şi o duzină de ad­ven­ religioase sau laice, sunt numite după zi, lună şi
tişti. an.
Moise şi profeţii sau Isus şi apostolii nu au
învăţat nicăieri că sâmbăta trebuie calculată
Argumente iluzioniste
după luna nouă. Dacă acesta era adevărul, el
Argumentele pe care aceştia le aduc au faţă trebuia exprimat clar, nu să-l deducem noi acum
deşteaptă, dar, la o cercetare cinstită, se do­vedesc din calcule. Această tăcere asurzitoare este mai
toate o mlaştină de erori. Ne întrebăm serios, cum convingătoare decât toată senzaţia creată în jurul
este posibil ca nişte argumente perfect idi­oate să lunii noi.
fie acceptate de oameni care par să fie stu­dioşi şi Noua lumină a sabatului lunatic nu este alt­
de bună credinţă. Din lipsă de spaţiu şi din ca­ ceva decât un întuneric vechi şi absolut. O mi­
uza neseriozităţii acestor argu­men­te, vom lua în nimă înţelepciune ne-ar conduce la mai multă
discuţie numai câteva. modestie şi la nevoia de a ne consulta cu întreaga
Se susţine că Sabatul ar tre­bui să cadă în comunitate de credinţă când apar asemenea
fie­care lună în ziua a opta, deoarece Moise provocări. A merge singur înainte prin rai, ca
spu­ne că pruncii trebuie cir­cumcişi în ziua a Eva după pricolici, este riscant. n
opta, iar Isus afirmă că acest sacrament se efec­
tua în Sabat (Leviticul 12:2,3; Ioan 7:22,23).
Dar Moise nu vor­beşte despre a opta zi a lu­nii, 1
Amos 8:5; 2 Împăraţi 4:23; Isaia 66:23; Ezechiel 46:1,3.
ci despre a opta zi de la naş­terea copilului, aşa 2
Isaia 51:16; 52:11; 65:17.
cum se ştie de când lumea. Iar Isus nu spune 3
Frank Klin, „The Lunar Sabbath: Lost Ancient Truth?
Florin Lăiu este profe- că circumcizia trebuia să aibă loc întotdeauna or Modern Invention?”, Maranathamedia.com, 2012.
sor de teologie biblică sâmbăta. El spune că, chiar atunci când cădea 4
Numeri 10:10; 2 Cronici 2:3; 8:13; Ezra 3:5; Neemia
la Institutul Teologic sâmbăta, circumcizia trebuia efectuată în a opta 10:33,34; Isaia 1:14; Plângerile 2:6; Ezechiel 44:24; 45:17;
Adventist. zi a bebeluşului. Osea 2:13.

22 Curierul Adventist
martie 2013
Ion Buciuman | Poezia speranţei

Daniel Chirileanu
În fiecare zi, noi tot plecăm de undeva
A
c
Şi spunem celorlalţi că stăm acasă,

a
Deşi acolo unde poţi opri şi poţi primi ceva

s
Nu e mai mult decât o altă masă.

)
ACASĂ e acolo unde gândul luminează,
Acolo unde mai auzi şi-acum copacii fremătând
Şi glasul mamei adormit încă vibrează,
Iar păsările încă-ţi stau în amintiri cântând.
În gândul meu, acasă încă-mi cântă doina,
Acasă-i unde-ntâi te-a strâns în braţe tata, Aud izvorul fremătând sub talpa mea de-atunci
Şi unde orice loc pe care-l calci e sfânt; Şi tot mai caut încă negăsită noima,
De-acolo vin şi fiul tău, şi fata, Alerg cum fug spre casă cetele de prunci.
Acolo te întorci mereu, la primul tău pământ.
Acasă-al meu e parcă diferit de-al tău
În fiecare zi străbatem mări de bulevarde Şi doina mea e dintr-o altă jale;
Şi se topesc sub noi neîntâmplate amintiri, Dar, dacă-asculţi, vei auzi cum tu şi eu
Dar suntem treji doar fiindcă inima ne arde Avem de-acasă pân-aici aceeaşi cale.
De dorul încă aşteptatei reveniri.
Cândva ne vom întoarce tot acasă,
Acolo unde mai visează gândul nostru greu
Şi vom afla că nici acolo nimănui nu-i pasă.
Acasă, pentru noi, e numai DUMNEZEU.

D
e vreo 20 de ani încoace (de la Festivalul ne îmbrăţişeze în catifeaua caldă a amintirilor
de Creaţie, Bacău 1994), tot auzim acest ancestrale. Deşi ne mai cheamă încă izvoarele,
inconfundabil glas molcom de dac stilizat jalea mioritică şi doina cu un magnetism terestru
coborând pe Bistriţa Aurie peste câmpiile noastre nedesluşit şi tandru, cântarea aşteptatei reveniri
albe acum, gata de seceriş. Dar parcă acum ni se prelinge în suflet cu fiorul ei de dincolo de
ceva stă să-i dea în clocot în sufletul năboind zare. Acolo este ACASĂ.
de dor şi aşteptare după altceva: ACASĂ. Ca Soluţia aleasă de poet este ascunsă strategic
într-o odisee neterminată, sufletul poetului se în ultimul vers: „Acasă, pentru noi, e numai
zbate în chinurile terestre, cu ochii aţintiţi spre DUMNEZEU.”
stele, cerşind o umbră de alinare. Grea este Ştiam de Sola Scriptura, am aflat de Sola
desprinderea de „primul tău pământ”, care nu Fide, ne încredem în Sola Gratia, acum adăugăm
vrea să se dezlipească de gleznele încă buimace, formula totală Solus Deus. Numai Dumnezeu
mereu plecând de undeva şi încă neajunse unde ne poate garanta sejurul spiritual. Numai în Ion Buciuman
trebuie. Dumnezeu suntem în siguranţă deplină, chiar este realizatorul
ACASĂ nu poate fi din zidirea aceasta, în cu mult înainte de a fi ajunşi la destinaţie. Aşa că emisiunii
ciuda faptului că aici ne mai caută încă glasul ne oprim aici să exclamăm împreună cu poetul „Poezia speranţei”
mamei şi braţele tatălui mai încearcă încă să Daniel Chirileanu: Soli Deo Gloria! Amin! n la SperanţaTV.

Curierul Adventist 23
martie 2013
Istorie contemporană

Desfiinţarea grupelor Şcolii


de Sabat în perioada comunistă

M
inisterul Cultelor considera că Şcoala de tarea unui număr atât de mare de infor­ma­­tori;
Sabat era serviciul religios cu cea mai instructorii imprimau în rândul cre­din­cioşilor
mare influenţă asupra credincioşilor. „un misticism excesiv” şi exer­citau presiuni con­
„Pericolul” desfăşurării studiului în grupe de tinue asupra conştiinţei credin­cio­şilor.
7-10 persoane era argumentat prin faptul că: Reprezentanţii Ministerului Cultelor au în­­
Școala de Sabat pe grupe este un adevărat ţeles în mod corect rolul fundamental al Şco­
seminar de instruire a credincioşilor, prin care lii de Sabat în creșterea spirituală a cre­din­cio­
instructorii îi puteau mobiliza la acţiuni de şilor. Pentru a limita dezvoltarea bi­se­ricii, se
„prozelitism” şi la rezistenţă împotriva măsurilor considera că era imperios necesar des­fiinţa­rea
regimului; în cadrul unei grupe restrânse, toți Şcolii de Sabat. În acest scop, Mi­nis­terul Cul­te­
membrii deveneau participanți activi în dez­ lor a pregătit documentația ne­ce­sară în vederea
ba­terea temelor de studiu, însușindu-și astfel desființării acestui sistem de catehizare. Mai în­
cunoștințe temeinice și convingeri puternice; tâi, ministerul a făcut ceea ce fusese in­struit să
se putea ușor sesiza absența unui membru, facă – a consultat partidul.
plănuindu-se vizitarea acestuia acasă pentru a
se cunoaște motivul absenței; grupa restrânsă
favoriza stabilirea unor strânse legături de păr­ Legalitatea Şcolii de Sabat
tășie și susținere între membri; în cadrul grupei În urma cercetării documentației pregătite
puteau fi ușor cunoscute problemele, lipsurile de minister, în mod surprinzător, răspunsul
și necazurile membrilor, astfel încât biserica Comitetului Central al PMR din 1953 reliefa
pu­tea interveni pentru susținerea lor; în multe caracterul legal al acestei forme de catehizare.
comunități, colecta pentru zecimi și daruri se „În urma cercetării Statutului de organizare şi
realiza în grupe, exercitându-se astfel un „con­ funcţionare al cultului şi coroborării cu arti­co­
trol” asupra contribuției membrilor; în plus, ac­ lul 84 din Constituţie şi prevederile Legii pen­
ti­­vitatea grupelor nu putea fi cunoscută și tru regimul general al cultelor (1948), a reie­
con­­trolată de Securitate, fiind imposibilă re­cru­ şit că adventiștii pot face catehizarea tuturor
credincioşilor după normele şi tradiţia lor, in­
diferent de vârsta acestora.
De asemenea, se preciza că „lucrarea de în­
văţare a Scripturilor” nu se limitează numai la
un anumit număr de credincioşi şi nu durează
numai o perioadă de timp, ci întreaga viaţă a
credinciosului.
În consecinţă, „nu există nicio prescripţie
le­gală care să condiţioneze exercitarea acestui
drept al credinciosului de vârsta sa”. Se mai
menţiona că termenul „şcoală” este impropriu,
pentru că Şcoala de Sabat nu are caracteristicile
unei şcoli.
Concluzia exprima o poziţie corectă a celui
mai înalt for de conducere – partidul – şi se
părea că această instituţie a bisericii, Şcoa­la de
Sabat, importantă atât pentru adulţi, cât şi pentru

24 Curierul Adventist
martie 2013
Gheorghe Modoran | Istorie contemporană

copii, va fi la adăpost de acţiunile de subminare


ale Ministerului Cultelor.

Planul de desfiinţare a Şcolii de Sabat


în etape
Numai că ministerul a făcut tot posibilul
să demonstreze caracterul „nociv” al Şcolii de
Sabat şi interpretările ulterioare ale aceloraşi
documente au prezentat concluzii contrarii.
Pentru justificarea măsurilor împotriva Şco-
­­lii de Sabat pe grupe, s-a invocat caracterul
„ilegal” al acestui sistem de catehizare. Astfel,
se considera că includerea Şcolii de Sabat în
Statutul de organizare şi funcţionare al bisericii
contrazicea în mod flagrant articolul 84 din
Constituţie, care stabilea că şcoala era separată
de biserică şi că niciun cult nu putea înființa şcoli
decât pentru pregătirea personalului deservent.
„Timpul îndelungat de când funcţionează aceas­- nirii acestor măsuri restrictive, i-a stabilit fie­­
­­tă şcoală şi obiceiul de care încearcă să se pre­ căruia în parte atribuții precise, teritoriale (pe
valeze cultul este o practică ilegală, contrară conferinţe), în acţiunea de desfiinţare a siste­
principiilor constituţionale şi este incompatibilă mului Şcolii de Sabat. În ciuda opoziţiei din
cu noua structură a statului de democraţie po­ partea comunităţilor, în decursul unui an, 1960,
pulară.” în urma presiunilor exercitate de către De­par­
Totodată, se preciza că folosirea instructorilor tamentul Cultelor asupra conducerii bise­ricii,
în cadrul Şcolii de Sabat reprezenta o camuflare s-a impus desfiinţarea grupelor Şcolii de Sab­at
a personalului clerical care funcţiona fără re­ în toate bisericile adventiste. Având în vedere
cunoaştere legală. În consecinţă, Departa­men­- rezistenţa manifestată faţă de desfiinţarea Şcolii
­tul Cultelor (noua denumire din martie 1956 de Sabat pe grupe, s-a renunţat la realizarea celei
a fostului Minister al Cultelor) propunea des­ de-a doua etape, aceea a desființării totale.
fiinţarea Şcolii de Sabat în două etape. În pri­ La un interval de peste zece ani de la des­
ma etapă, trebuia să se renunţe la folosirea in­ fiinţarea grupelor Şcolii de Sabat, a fost impusă
structorilor, catehizarea urmând să fie condusă desfiinţarea și a celei de-a doua forme de ca­
de la amvon de către pastor sau de către delega­ tehizare a adulţilor – „ora prietenilor” (ocazia de
tul său. În a doua etapă, urma să fie desființată prezentare a doctrinei celor care doreau să se
total forma „scolastică” a catehizării. alăture bisericii prin botez). În iunie 1972, o
Președintele Uniunii (Pavel Crișan) trebuia adresă a Departamentului Cultelor către îm­
să ia mai întâi măsuri pentru îndepărtarea din pu­terniciți anunţa desfiinţarea acestei ore de
funcţie a celor mai devotați instructori. Treptat, catehizare.
urmau să fie pregătite condiţiile schimbării mo­ Ne aducem aminte cât de dificilă a fost re­
dului de catehizare cu instructorii, pentru ca, venirea la Școala de Sabat pe grupe după
în final, să se poată renunţa complet la această schimbarea de regim din 1989. Cât de mulți
„practică mistică”. Pentru a controla și a grăbi membri s-au opus, iar unii dintre ei cu multă
aplicarea acestei măsuri, Departamentul Cultelor determinare. Comuniștii au avut nevoie de un
a cerut conducerii bisericii să întocmească liste singur an pentru desființare, în timp ce revenirea
cu numele instructorilor Şcolii de Sabat, cu da­ la grupele Şcolii de Sabat a durat ani de zile. Și,
tele lor personale, inclusiv profesia și locul de din nefericire, mai sunt și astăzi comunități, e
muncă, pentru ca, în caz de rezistență, aceștia să drept, puține la număr și cu un număr mai mic
poată fi intimidați și șantajați. de membri, care practică încă sistemul impus
Departamentul Cultelor, nemulțumit de fap- de comuniști. Cât de important este să se revină Gheorghe Modoran
­­tul că cei trei administratori ai Uniunii de Con­­­ pretutindeni la planul inițial al bisericii și să se este profesor de istorie
ferințe (preşedintele, secretarul şi contabi­lul adopte forma mondială de desfășurare a Şcolii bisericească la Institu-
consilier) nu își asumau răspunderea îndepli­ de Sabat pe grupe. n tul Teologic Adventist.

Curierul Adventist 25
martie 2013
Jurnal de misiune

Jurnal de colportaj
P
arabola cu sămânţa care creşte uimitor, Depăşind dificultăţi
„întâi un fir verde, apoi spic, după aceea Am fost întrebat de multe ori de către unii
grâu deplin în spic”, din Marcu 4:26-29, fraţi: „Cum merge treaba? Cât câştigi? Te sacrifici
este cea mai potrivită ilustraţie pentru impactul plecând deseori din familie pentru campanii de
activităţii de colportaj asupra vieţii mele. colportaj? Merită?”
Înainte de a vă face cunoscut răspunsul la
Începuturi modeste întrebările de mai sus, vreau să mai amintesc
Îmi amintesc de zilele de început. Col­por­ câteva frânturi din experienţa mea. Este ade­
tajul „în faşă” semăna cu doi părinţi care duc la vărat, au fost ani de muncă obositoare, iar la
templu un prunc şi două turturele. Nimeni nu început salariul era extrem de mic. Au fost şi
avea experienţă. Organizarea şi instruirea se experienţe neînţelese până azi. Am avut o situaţie
dezvoltau din mers. Cărţi erau puţine, mai de încercare deosebită când nu am vândut nimic
aproape două săptămâni. Făceam naveta la Arad
ales din cele spirituale, şi trebuiau achitate
30 de kilometri. Nu e uşor…, ţinând seama de
anticipat. Din cauza ma­şinilor uzate, fraţii
responsabilităţile unui cap de familie. În situaţia
de la editură, cu eforturi mari, căutau să
aceasta şi în altele asemănătoare, am avut ocazia
îmbunătăţească treptat ca­litatea cărţilor.
să cunosc mai bine relaţia simplă, dar sigură, a
Colportorii nu erau angajaţi şi foloseau
soţiei mele cu Domnul. Niciodată nu mi-a spus
ca metodă de lucru lucrarea din casă în
să renunţ. Se ruga şi mă încuraja să continuăm.
casă doar cu prezentare de carte, fără lu­
Este minunat ca în familie să existe susţinere
crare medicală, însă simţul chemării şi
reciprocă în momentele grele care pot apărea,
im­­portanţa lucrării ne ajutau să privim indiferent de domeniul misiunii. Am trecut şi
obstacolele ca pe nişte provocări. printr-o schimbare bruscă. În mod neaşteptat,
soţia s-a îmbolnăvit grav în timpul unei campanii
Pentru dezvoltare este nevoie la Oradea. Această situaţie a produs emoţii în
de timp familie, cheltuieli neprevăzute şi neputinţa de
a mai acorda timpul necesar pentru echipa de
O altă problemă era direct legată de
colportori. Însă această ocazie ne-a motivat să
viaţa mea. Aveam nevoie să mă cunosc mai
ne prindem mai tare de Cel care ne-a chemat
bine şi să dezvolt o relaţie mai apropiată cu
să-I slujim, bazându-ne pe credincioşia Lui. Ru­
Mântuitorul Isus. Îmi amintesc de unele
găciunea noastră fierbinte, unită cu mijlocirea
momente când discutam cu oamenii pe
colegilor, a primit răspuns şi, într-un timp scurt,
care-i întâlneam în lucrare despre pro­
soţia s-a însănătoşit şi azi lucrează alături de
gra­mul şi principiile pe care le promovez.
mine în colportaj.
Unii întrebau: „Sunteţi oameni în carne
şi oase? Puteţi trăi aşa? Aveţi un program
ordonat? Ce mâncaţi dimineaţa sau la Anotimpurile şi schimbările de climă
prânz? Vă confruntaţi cu ispite? Copiii vă Aş dori să subliniez două lucruri: 1. Aces­te
ascultă?” Aceste întrebări m-au ajutat să fiu „sperietori” nu sunt doar în lucrarea de colpor­
mai atent cu viaţa mea şi, prin harul divin, taj. 2. Nu-i tot timpul „iarnă, ploaie şi ceaţă”.
să corectez înclinaţiile nepotrivite. Mi-am Soarele domină. Fără doar şi poate, experienţele
dat seama că, în primul rând, misionarul frumoase au fost mai multe decât cele neplăcute.
trebuie să fie „cuvânt întrupat”, o epistolă Chiar şi în zilele în care nu aveam prea mult
vie. El este prima carte pe care oamenii o succes din punct de vedere al vânzării de carte,
citesc. El este dovada şi argumentul că se împlinirea nevoilor sufleteşti şi părtăşia cu
poate trăi o viaţă de calitate. Pot spune că, oamenii îmi ofereau satisfacţii deosebite şi îmi
în primul rând, pentru mântuirea mea am întăreau convingerea cu privire la valoarea acestei
fost chemat în colportaj. lucrări. Totuşi, de-a lungul anilor, mii de cărţi

26 Curierul Adventist
martie 2013
Avram Ardelean | Jurnal de misiune

spirituale şi de sănătate au ajuns în familiile care


aveau nevoie de ele. Aşa cum Dumnezeu poartă
de grijă unei plante să se dezvolte constant, în
ciuda intemperiilor şi a naturii într-o continuă
schimbare, tot aşa, diversitatea experienţelor au
avut rolul să mă înveţe dependenţa continuă de
Dumnezeu.

Îţi dau mai mult decât ai cerut


Printre cadourile primite în această lucrare,
echipa a reprezentat pentru mine un cadou
spe­cial. Fără să exagerez, chiar dacă mai sunt
greşeli, echipa a fost un mare dar. Au intrat
în colportaj fraţi şi surori care Îl cunosc pe
Domnul din experienţă. Am rămas uimit să văd
integritate, devotament, fermitate, demnitate şi
libertate, indiferent de preţul plătit pentru a le
păstra. Încurajarea pe care am primit-o în mod
discret şi responsabilizarea sau mustrarea făcute
cu înţelepciune m-au întărit. Cred că membrii
bisericii s-ar simţi binecuvântaţi să colaboreze
cu o astfel de echipă.

Cum arată colportajul acum


Am început relatarea experienţei cu expresii
de genul: „Nu erau condiţii, ne lipsea experienţa, marcat. Unul dintre copii, încântat fiind de
semăna cu umila jertfă din vechime: doi cre­din­ programul nostru, a luat acasă cartea lui Ben
cioşi sărmani şi două turturele…” Carson, în speranţa că părinţii vor reuşi să o
Când privesc în urmă, mă gândesc la cuvântul cumpere. A doua zi însă, i-a înapoiat-o sfios unei
profetului din vechime: „Căci cine dispreţuieşte colege colportoare: „Îmi pare rău, părinţii mei
ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4:10) nu au bani s-o cumpere.” Colportoarea a hotărât
Timp de 18 ani, sub ochii noştri, această lu­ să i-o dăruiască. Surprins, băiatul i-a mărturisit:
crare a crescut constant, înflorind şi maturi­ „Multumesc, dar nu e nevoie. Toată noaptea
zându-se, semn că Dumnezeu a condus-o. Avem am citit şi am terminat cartea. Deja am înţeles,
convingerea că şi în viitor binecuvânta­rea o va mi-am luat mesajul de care aveam nevoie.”
însoţi până când scopul Său cu ea va fi împlinit. Însă Dumnezeu nu S-a rezumat să deschidă
Prin harul Lui, astăzi ne bucurăm de uşi larg uşi doar în rândul celor din afara bisericii…
deschise în instituţii: secţii de poliţie, prefecturi, Inimile tinerilor din bisericile noastre s-au des­
primării, inspectorate şcolare, sedii ale unor chis spre această lucrare. În ultimii ani, proiec­
firme cu sute de angajaţi. Alte uşi ni se deschid tul „Student Valdenz” adună laolaltă grupuri
acum direct în „pepiniera” societăţii, spre cla­ de tineri care îşi dedică vacanţele activităţii de
se de copii care beneficiază de programele des­ colportaj. Unii aleg să pună deoparte pentru
făşurate de asociaţia noastră. Dumnezeu un an întreg.
Recent, am avut o experienţă impresionantă Simţim în mod evident binecuvântarea lui
într-o campanie desfăşurată la Petroşani. Am Dumnezeu. Ne bucurăm de colaborare şi sus­ţi­
pornit conştienţi că vom lucra într-o zonă nere din partea Uniunii, a editurii, a conferinţe­
defavorizată, însă am descoperit adevărate co­ lor, a pastorilor şi a comunităţilor. Implicarea
mori, suflete care ne-au uimit prin interesul unor persoane care renunţă la servicii importan­
şi deschiderea lor. Setea lor după cuvânt s-a te pentru colportaj este o altă dovadă a dezvol­
concretizat în sacrificiile financiare şi investirea tării acestei lucrări.
în cărţi spirituale şi de sănătate. Într-una din Toate acestea mă determină să vă dezvălui Avram Ardelean este
şcolile defavorizate, unde strictul necesar în­ convingerea mea: „DA, merită să faci col­por­ prim-colportor în
semna un lux, am întâlnit o situaţie care ne-a taj!”n Conferinţa Banat.

Curierul Adventist 27
martie 2013
Profeţie biblică

În sala tronului de sus

P
romisiunea oferită învingătorilor din Lao­ cuvânt fiind adăugat în traducerile moderne1.
diceea încheie secţiunea celor şapte biserici Regele este descris în termeni generali, punân­
şi deschide un alt capitol: „Celui ce va birui îi du-se accentul pe strălucire şi culori (iaspis, sar­
voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de dom­ diu, smarald, curcubeu). Ni se spune cine este cu
nie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl exactitate abia când ceilalţi actori din scenă I Se
Meu pe scaunul Lui de domnie” (Apoca­lip­sa adresează prin laude: este Dumnezeu, Creatorul
3:21). Aşezat în ordine cronologică, acest verset tuturor lucrurilor (4:8,11). Se înţelege deci de
cuprinde următoarele etape: (1) Isus a biruit, un­de descrierea vagă: pentru Fiinţa supremă nu
(2) Tatăl a împărţit tronul cu Isus, (3) creştinul prea ai elemente de comparaţie în lumea noas­tră,
va birui şi (4) Isus va împărţi tronul cu creştinul. aşa cum Ioan găseşte pentru garda de onoa­re.
Acesta este, de fapt, un rezumat al secţiunii celor Şi-apoi, Dumnezeul Apocalipsei nu are repre­
şapte peceţi (Apocalipsa 4:1 – 8:1). Articolul zentare umană ca Zeus, Apollo sau Artemis din
de faţă se ocupă de Apocalipsa 4 şi 5, care este Asia Proconsulară.
o descriere a punctelor (1) şi (2), cu accent pe În faţa scaunului de domnie este Duhul Sfânt,
cel de-al doilea. În cele două capitole există o înfăţişat sub forma unui sfeşnic cu şapte braţe
concentraţie aparte a folosirii termenului „tron” (Apocalipsa 4:5). În imediata vecinătate a tronu-
(de 12 ori), care nu a scăpat cercetătorilor. Este lui se găsesc patru făpturi vii (Apocalipsa 4:6-8),
cel mai important element al viziunii şi tot ce se a căror descriere are mai multe puncte comune
întâmplă se ra­por­tează la scaunul de domnie. cu heruvimii lui Ezechiel (cap. 1) şi câteva ase­
mănări cu serafimii lui Isaia (cap. 6). Este clar
Regele şi garda de onoare că sunt fiinţe angelice. Cititorul nu ar trebui să
concluzioneze că aceste fiinţe cereşti sunt leu,
Identificarea directă a Celui ce stătea pe sca­
viţel, om, vultur, căci textul foloseşte o serie
unul de domnie este evitată. Ultimele cuvinte
de comparaţii („ca un ...”). Importanţa acestor
din Apocalipsa 4:2 în limba română sunt „şi pe
descrieri devine evidentă abia în Apocalipsa
scaunul acesta de domnie stătea Cineva”, ultimul
6:1-8, când fiecare dintre cele patru făpturi vii
coordonează chemarea unuia din cei patru că­
lăreţi. Misiunea celor patru călăreţi se reflectă
în aceste descrieri (despre acestea în articolul
următor).
Tot în jurul tronului, dar cumva mai departe,
se găsesc 24 de bătrâni care stau pe tot atâtea
scaune de domnie (4:4). Cine sunt aceştia, este
mai greu de răspuns. Există două opinii cu la fel
de mulţi susţinători. Prima este aceea că sunt
fiinţe umane2, pe când, conform celei de-a doua,
bătrânii sunt de fapt îngeri de un rang superior3.
Există argumente şi contraargumente şi de-o
parte, şi de cealaltă. În aprecierea mea, balanţa
înclină totuşi în favoarea identificării celor 24 de
bătrâni cu fiinţe umane răscumpărate. Iată trei
argumente: (1) cei 24 de bătrâni sunt îmbrăcaţi
în veşminte albe, iar, în Apocalipsa, albul este
îmbrăcămintea sfinţilor răscumpăraţi (3:4,5,18;
6:11; 7:9,13; 19:14); (2) coroanele pe care le
po­sedă sunt un simbol al biruinţei, asociat în

28 Curierul Adventist
martie 2013
Laurenţiu Moţ | Profeţie biblică

Apocalipsa cu sfinţii (2:10; 3:11; cf. 6:2; 14:14),


(3) iar poziţia lor – pe scaune de domnie – de­notă
dreptul de a conduce (3:21; 5:10; 20:4,6; 22:5;
2 Timotei 2:12), privilegiu dat oamenilor, nu
îngerilor. Funcţia principală a celor 4 făpturi vii
şi a celor 24 de bătrâni este închinarea şi adorarea
Creatorului, la fel ca preoţii de odinioară (5:8;
cf. 1 Cronici 23:4-6; 24:7-18).

Criză şi rezoluţie în sala tronului


Ioan care, în spirit, se află prezent în sediul
central al universului (4:1) este iniţiatorul unui
act inedit pentru sentimentele pozitive ex­pri­
mate acolo în adorare şi cântec. Apocalipsa 5:1-4
ne spune că Ioan a văzut în mâna dreaptă a
Creatorului un sul pecetluit de şapte ori, pe care
nu s-a găsit nimeni în cer, ce să mai zicem de
pământ, care să fie vrednic să-l deschidă. Drept
urmare, Ioan spune: „Am plâns mult.” Totuşi,
pe cât este de mare tensiunea acestui moment,
pe atât este de glorioasă introducerea Celui care
este vrednic – Leul/Mielul din seminţia lui Iuda,
nimeni altul decât Domnul Isus Hristos (5:6).
Preluarea sulului pecetluit de către Isus nu doar
că opreşte lacrimile lui Ioan, dar dă şi naştere De la simbol la realitate este întotdeauna o
unei explozii de laude care cuprinde în final distanţă. Să sperăm că biserica lui Dumnezeu
întregul univers (5:9-14). este în mâna Domnului Hristos nu doar în
Potrivit unei declaraţii unice a lui Ellen sens simbolic (în sulul pecetluit), ci în realitate.
White, acest sul reprezintă un document com­ Cum altfel şi-ar putea îndeplini menirea ei în
plet, o bibliotecă a istoriei umane, cu bune şi istorie? Alecsandri îşi imagina cum la judecată
rele, şi a intervenţiilor divine de-a lungul aces­ neamul latin va fi întrebat de Dumnezeu ce a
tei istorii4. Preluarea acelui sul de către Isus făcut pe-acest pământ. Depinde numai de noi
sim­bolizează încoronarea Sa ca rege (3:21; cf. dacă răspunsul ilustrului poet se va putea aplica
2 Împăraţi 11:12; 2 Cronici 23:11). bisericii: „O! Doamne, în lume cât am stat... Pe
Pe de altă parte, tema răscumpărării, atât de Tine Te-am reprezentat.” n
clar prezentă în Apo­calipsa 5 (v. 9-10), arată
că atunci când Hristos, Mielul înjunghiat, pri­
meşte cartea, înseamnă că primeşte dreptul de 1
Textul grecesc este şi mai obscur: lit. „şi pe tron stând”.
răscumpărare. Toate aceste elemente duc îm­ 2
Simon J. Kistemaker and William Hendriksen, Expo­
preună la o concluzie necesară: fără Hristos, sition of the Book of Revelation, New Testament Com­
istoria umanităţii este o carte în­chisă, care nu mentary (Grand Rapids, Michigan: Baker Book House,
poate fi nici citită, nici înţeleasă. Biserica este 2001), 20:186.
datoare să înţeleagă că datoria ei în lume este 3
Grant R. Osborne, Revelation, Baker Exegetical Com­
să ridice cât mai sus acest tablou. Luând sulul mentary on the New Testament (Grand Rapids, Mich.:
istoriei în mâna Sa, Mântuitorul omenirii Îşi Baker Academic, 2002), 230.
asumă fiecare pagină, fiind gata să răspundă
4
„Acolo, în mâna Sa deschisă, stă cartea, desfăşurarea
întrebărilor, frământărilor şi dilemelor cre­din­ istoriei providenţelor lui Dumnezeu, istoria profetică a
naţiunilor şi a bisericii. Acolo erau conţinute declaraţiile
cioşilor, abia atunci fiind ştearsă orice lacrimă
divine, autoritatea Sa, poruncile Sale, legile Sale, întregul
din ochii lor (Apocalipsa 7:17). Timpul până sfat simbolic al Celui Veşnic şi istoria tuturor puterilor
când sulul atotcuprinzător va fi deschis, la în­ conducătoare ale naţiunilor. În limbaj simbolic, în acel Laurenţiu Moţ este
cheierea tuturor lucrurilor, este un timp al cre­ sul era consemnată influenţa fiecărei naţiuni, limbi profesor de Noul
dinţei în Cel care ţine toate în mâna Sa; (şi) aici şi popor de la începutul istoriei pământului şi până la Testament la Institutul
este răbdarea sfinţilor! sfârşitul ei.” (Ellen White, 9 MR 7.2). Teologic Adventist.

Curierul Adventist 29
martie 2013
Pagina copiilor

Roadele Duhului
Colorează numele roadelor Duhului Sfânt (Galateni 5:22,23) pe care le
găseşti în tabelul de mai jos. Apoi, citeşte la rând literele/cuvintele care au
rămas necolorate şi scrie-le pe liniile de mai jos!

A D R A G O S T E A L U
I B U C U R I A S Ă P A
C E A F I E B U N Ă T A
T E A S L A V A C R E D
I N C I O Ş I A Î N B L
 N D E Ţ E A V E C I I
V E C I L O R ! A M I N

_ ___ __ ___ _____


Alina Chirileanu este
director asistent în
cadrul Departamentu-
lui Copii, Uniunea de
__ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ! _ _ _ _.
Conferinţe.

30 Curierul Adventist
martie 2013
Teodor Huţanu | De la inimă la inimă

Al vostru, în fericita
noastră nădejde!
Î
n loc de „la revedere”, „cu drag” sau „pe cu­ noastră nădejde, Uriah Smith!”
rând”, Uriah Smith, unul dintre pionierii (Eugene Durand, Yours in the
adventişti, ne propune o altă formulă de în­ Blessed Hope, p. 35)
cheiere a unei scrisori: „Al vostru, în fericita Din cimitir, printre lacrimi,
noastră nădejde…” Însă rădăcinile acestei adre­ atât viaţa aceasta, cât şi cerul
sări nu sunt deloc formale sau stereotipe. se văd altfel. Nu o dată ne-am
Mai întâi, avem un text biblic – Tit 2:13 – al trezit parafrazând vorbele lui
cărui context imediat ne vorbeşte despre două Moise: „O, de am ră­mâne noi cu
„apariţii” vitale pentru destinul oricărui creştin: aceeaşi inimă” (cf. Deut. 5:29).
harul lui Dumnezeu (v. 11) şi a doua venire a Nu o dată am călcat pe drumul
Mântuitorului (v. 13). Între aceste coordonate noduros, în urma unui sicriu
cereşti se deşiră EKG-ul care vizualizează sănă­ inert, plângând, tăcând, rostind
tatea dorului de cer din inima noastră. Harul un cuvânt de alinare, predicând, rugându-ne sau
aduce mântuirea şi ne instruieşte în trăirea zil­ intonând cântările speranţei, pentru ca apoi să-i
nică, iar fericita noastră nădejde este steaua îmbrăţişăm pe cei îndoliaţi, ca şi cum am semna:
po­lară care ne absoarbe întreaga atenţie. Un „Al vostru, în fericita noastră nădejde!”
adventist este un suflet mântuit care priveşte ne­ Trecând la odihnă, cei dragi nu dispar în lu­­
abătut spre norul pe care va veni „marele nostru mea tăcerii, ci rămân prezenţi în dorul reîntâl­
Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos”. nirii la revenirea Prinţului vieţii. Am putea să-i
Ce frumos arată poza noastră! Dar chiar aşa uităm sau să-i izgonim dintre noi, ne­gustorind
arătăm în realitate? Harul chiar ni s-a arătat? Şi lumina Orionului pe nişte scântei efe­mere?
„Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice,
chiar am învăţat cum să o rupem cu păcatul?
ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o
Chiar privim doar spre cer după Domnul Isus
purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind
sau, pur şi simplu, tânjim mai sus? Un biet cu­
venirea zilei lui Dumnezeu...?” (2 Petru 3:11,12).
vânt, cum ar fi „alegeri”, pitit în vocabularul ad­ Pana inspirată ne ajută să răspundem corect:
ventist, ar putea să ne împingă să alegem drept „Realităţile veşnice trebuie păstrate mereu îna­
ţintă altceva decât fericita noastră nădejde? intea ochilor minţii, iar atracţiile lumii vor
Uriah Smith îşi pune semnătura pe „fericita apărea aşa cum sunt – nefolositoare şi deşarte.
noastră nădejde” în împrejurări care ne spală Ce ar trebui să facem cu deşertăciunile lumii, cu
cerul de norii seci şi trecători ai patimilor fireşti. laudele, cu bogăţiile, cu titlurile şi plăcerile ei?
Era un timp când tuberculoza părea de neînfrânt, Noi suntem străini şi călători şi aşteptăm,
iar persoane apropiate lui Uriah Smith cad, rând nădăjduim şi ne rugăm pentru fericita noastră
pe rând, răpuse de acest duşman: Nathaniel nădejde şi arătarea marelui nostru Domn şi
White, fratele lui James White, 22 de ani (1853); Mân­tuitor, Isus Hristos. Când credem acest lu­
Luman Masten, membru al echipei de publicaţii cru şi îl aducem în viaţa noastră de zi cu zi, cât
a lui James White, 25 de ani (1854); Anna White, de viguroasă va fi atunci acţiunea inspirată de
sora lui James White, 26 de ani (1854); Annie convingerea şi speranţa aceasta, cât de fierbinte
Smith, sora lui Uriah Smith, 27 de ani (1855). va fi iubirea unul faţă de altul, cât de atenţi
Într-o scrisoare de condoleanţe, Uriah Smith vom trăi în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu şi,
(1832-1903) spunea: „Când aura speranţei ză­bo­­ din respect pentru răsplătirea pregătită, cât de
veşte peste mormintele celor dragi, ea risipeşte distinctă va fi linia de demarcaţie dintre noi şi
ceaţa şi ne dă mângâiere aşa cum nimic alt­ lume.” (Ms. 39, 1893).
ce­va nu ne poate da... Suntem în valea umbrei Redeşteptarea şi misiunea bat la uşa bisericii Teodor Huțanu este
morţii, dar, dacă rămânem statornici în slu­ji­rea noastre. Cine-ar dori să audă „prea târziu”? De președintele Bisericii
lui Dumnezeu, curând vom păşi pe pă­mân­tul ce am mai amâna să deschidem uşa inimii pen­ Adventiste de Ziua a
celor vii.” Apoi semnează: „Al vostru, în fericita tru fericita noastră nădejde? n Șaptea din România.

Curierul Adventist 31
martie 2013
VREI SĂ ÎNȚELEGI MAI BINE
STUDIILE BIBLICE?
CITEȘTE CARTEA LUI
JAMES GIBSON, AUTORUL
STUDIILORBIBLICE
STUDIILOR BIBLICE
DIN ACEST TRIMESTRU

COMANDĂ
● la responsabilul cu literatura
din comunitatea ta
● direct la Editura Viață și Sănătate
(telefon 021 323 0020)
● pe www.viatasisanatate.ro

Primele trei capitole ale Genezei. Tot restul


Bibliei își găsește sensul în contextul
construit de aceste capitole.
Cu alte cuvinte, nu cunoaștem Biblia cu
adevărat până nu înțelegem ce spun aceste
capitole. Ele explică nu doar cum am ajuns
Gândește mai departe la existență, ci și de ce.