etode terapeutice (ABA, PECS, logopedie, terapie

ocupationala, art-terapie)

Autor: iunastasa
data publicarii: 16.02.10
Share on facebookShare on twitterShare on google_plusone_shareShare on pinterest_shareMore
Sharing Services8

Parerile tuturor specialistilor pe care ii contacteaza un parinte care a aflat despre o posibila problema a
copilului sau, creeaza confuzii deoarece dintre toate variantele expuse, parintele nu stie cum sa o
aleaga pe cea mai buna.
Voi incerca sa fac o succinta descriere a modelului de terapie care s-ar potrivi unor diagnostice date si
mai ales a particularitatilor problemei pe care este posibil sa o aiba un copil. Claudia Matei, terapeut
psihopedagog

Cele mai frecvente diagnostice sunt : autism, tulburare din spectrul autist, note autiste, tulburari de
dezvoltare, intarziere de dezvolatare, retard, ADHD, hipekinetism, intarziere de limbaj, sindrom
Down.

Cele mai putin cunoscute sunt tulburarile de integrare senzoriala, sindroamele (Williams, Noonan,
Sindrom X fragil, Turner etc, despre care veti gasi informatii in articolul “Sindroame genetice si
terapie―.

In multe cazuri, diagnosticul pus unui copil este ambiguu, inadecvat sau nespecific, reprezentand doar
primul pas in constientizarea problemei. Din acest motiv, inceputul interventiilor terapeutice este
reprezentat de o anamneza completa a problemei, prin discutia cu parintii si apoi prin observarea
copilului si realizarea unor teste prin lucrul efectiv si jocul cu copilul.

Daca se observa ca terapeutul sau coordonatorul echipei nu urmareste acest prim obiectiv, va trebui
sa ii solicitati sa o faca. Doar in acest fel, un specialist care doreste sa inceapa terapia isi poate da
seama de dezvolatarea actuala a copilului si de dificultatile pe care acesta le are. Altfel, in cazul in
care terapeutul nu stie nimic despre copil, poate incepe gresit terapia.

Terapia ABA nu se va aplica intr-o maniera rigida, ci in functie de copil si caracteristicile acestuia de
invatare. Rigiditatea terapeutilor poate determina frustrari, excese comportamentale negative si
rezultate proaste.

Cel de-al doilea pas consta in contactarea unor terapeuti cu sau fara experienta (acestia din urma,
avand nevoie de un training complet in ceea ce priveste forma terapeutica ce urmeaza sa se aplice).

Numarul terapeutilor depinde de forma de terapie aplicata, de numarul de ore si de zile in care se
aplica, de disponibilitatea lor de lucru si de posibilitatea financiara a parintilor. Atat in cazul
coordonatorului echipei, cat si cazul terapeutilor, recomandarile sunt esentiale. Terapia poate fi
aplicata de un terapeut sau de mai multi. De obicei, se opteaza pentru un numar mai mare de
terapeuti deoarece numarul de ore de terapie ABA este destul de mare (de la 4 ore pe zi, pana la 8
ore pe zi) si pentru a evita posibilitatea intreruperii terapiei daca cel care lucreaza cu copilul renunta.
Problemele debutului terapiei
Ce terapie sa aleg?
1. Ce este Analiza Comportamentala Aplicata (ABA)?

Metoda ABA este un studiu terapeutic al comportamentului, manifestat in moduri diferite la copiii cu
autism si alte disfunctiuni asemanatoare.

In cazul aplicarii terapiei comportamentale aplicate la copiii din spectrul autist, trebuie consolidata o
echipa de terapeuti, coordonata de un psiholog specializat in terapia comportamentala, terapia
facandu-se mai multe ore pe zi (20 – 30 ore pe saptamana), iar pentru fiecare terapeut o sesiune
este cuprinsa intre doua – trei ore cu pauze. Echipa de terapeuti trebuie sa urmeaze si un program
de instruire in aceasta forma de terapie.

Metoda ABA ajuta copilul cu autism in urmatoarele arii:

- creste frecventa aparitiei comportamentelor dezirabile prin recompensare;

- invata copilul abilitati noi (prin invatare sistematica si recompensare preda abiliati de autoservire,
comunicare, relationare sociala);
- mentine anumite comportamente necesare adaptarii la mediul social;
- generalizeaza sau transfera comportamentele dintr-o situatie in alta sau de la un anumit mod de
raspuns la altul, mai complex ( scopul este de a generaliza si transfera tot ceea ce invata in camera de
lucru – la gradinita, scoala, mediu social);
- reduce comportamentele interferante, care pot ingreuna invatarea si relationarea;
- modifica mediul de invatare pentru ca aceasta sa se realizeze cat mai eficient, insa pe termen lung
se urmareste ca persoana sa se poata descurca in orice situatie.

Caror tipuri de probleme se adreseaza ABA?

In ultimii 30 de ani, sute de studii au relevat eficienta ABA in mai multe domenii:
- copiii si adulti cu anumite tulburari mentale;
- tulburari de dezvoltare;
- tulburari din spectrul autist;
- comportament ( social, academic, streotipii, agresivitate, limbaj etc.);
- se poate aplica si cu scopul de a imbunatati relatiile din anumite grupuri sociale: familie, scoala,
institutii, spitale si chiar la birou.

2. Ce este Trapia Cognitiv Comportamentala?

Terapia cognitiv comportamentala, o abortare terapeutica limitata ca timp de interventie cu scopul de

a modifica gandurile irationale, emotiile distructive, si comportamentele nepotrivite s-a dovedit a fi
eficienta in tratarea Tulburarilor anxioase la copii.

Acest tip de terapie este aplicabila si copiilor cu Sindromul Asperger sau Autism inalt functional cu
anumite modificari. Terapia cognitiv comportamentala aplicata persoanelor cu aceste tulburari sufera
modificari datorita faptului ca acesti subiecti au un profil cognitiv diferit de cel al persoanelor care se
incadreaza in “normal―.

Copiii si adulti cu Sindromul Asperger sau Autism inalt functional pot beneficia mult in urma terapiei
insa terapia trebuie sa se bazeze pe intelegerea naturii Sindromului Asperger si Autismului, in special
a abilitatilor persoanelor cu aceste tipuri de tulburari de a intelege propriile ganduri si ale celorlalti si
abilitatile de a comunica.
Terapia personelor cu aceste tulburari cere ca terapeutul sa cunoasca ultimele cercetari de psihologie
cognitiva in cazul personelor cu SA si Autism, in special teoria mintii si cercetarile asupra functiei
executive si slabei coerente centrale.
S-ar putea ca in cazul persoanelor cu SA sau Autism sa se dezvolte o perspectiva teoretica si
psihoterapeutica cu totul noua, bazata nu pe abilitati, experiente si ganduri ale copiilor tipici ci pe un
prfil diferit al abilitatilor, experientelor si gandurilor copiilor cu SA si Autism.

In cazurile prezentate mai sus terapia trebuie sa se axeze pe urmatoarele aspecte:

Educatia afectiva
Distorsionarile cognitive
Teoria mintii

3. Ce este terapia ocupationala?

Terapia ocupationala este un tratament ce se concentreaza in a ajuta oamenii pentru a dobandi
independenta in toate zonele de activitate pe care le desfasoara. Terapia ocupationala ofera copiilor
metode variate, activitati placute, distractive, pentru a imbogati deprinderile cognitive, fizice si motorii
si pentru a spori increderea in sine.
Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu probleme in dezvoltare va invata sa interactioneze cu
membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de joc.

Caror tipuri de probleme se adreseaza terapia ocupationala?

- copii cu probleme senzoriale
- copii cu probleme de invatare
- copii cu autism
- copii cu tulburari de dezvoltare
- copii cu tulburari mentale sau de comportament
- copii cu probleme fizice si motrice
- copii cu boli cronice

Terapeutul poate lucra si pentru dezvoltarea coordonarii motrice fine, cat si a coordonarii dintre mana
si ochi cum ar fi implicarea in jocurile de aruncat la tinta fixa, jocul cu mingea, scrisul.

Terapia ocupationala este necesara atunci cand este afectata performanta in mai multe domenii:
Abilitati de motricitate fina: miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete.
Abilitati de motricitate grosiera: miscarea muschilor mari din brate si picioare.
Abilitati vizuo-motrice: deplasarea unui copil pe baza perceptiei informatiilor vizuale.
Abilitati oral-motorii:miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzand suptul, muscatel,
mestecatul si linsul.
Abilitati de auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la toaleta.
Integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite din mediu.
Abilitati de planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele sarcinilor
motorii.
Alte informatii:

Recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme: terapia prin invatare, ludoterapia si
ergoterapia. Ergoterapia sau activitatile de tip lucrative sunt un mijloc de exprimare, permitand
persoanei sa creeze in realitate ceea ce a vazut, trait sau imaginat. Activitatile ergoterapeutice implica
gandire, planificare, presupunere si alegere, pentru ca la finalul activitatii, persoana cu handicap sa fie
mandra ca a creat o jucarie, un panou decorativ, sau un obiect util. Acest lucru le da un sentiment
revigorant si le confera un simt al realizarii si increderii in sine, contribuind la structurarea statutului si
rolului persoanei, recunoscute din punct de vedere social.

Activitatile ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor, ajuta la dezvoltarea membrelor superioare si

contribuie la progresul capacitatilor de coordonare. In general, prin activitatile de ergoterapie se
obtine progresul si nu regresul personalitatii umane, fie ea cu handicap sau nu.

Obiectivele pentru activitatile de ergoterapie sunt:

• dezvoltarea deprinderilor manuale
• dezvoltarea respectului fata de rezultatele muncii lor
• consolidarea deprinderilor tehnice (ex. taiat, lipit, indoit, bobinat, insurubat si formarea unor noi
deprinderi- impletitul, imbinarea
• consolidarea abilitatilor de a finaliza lucrul inceput si disciplina pastrarii materialelor in ordine
• educarea rabdarii, respectarii regulilor, cooperarea cu alte persoane in vederea realizarii unor
lucrari de grup
• familiarizarea persoanelor cu dizabilitati cu diferite materiale, pe care incep sa le analizeze in timp
ce le folosesc: forma, marime, culoare, consistenta.

Activitatile ergoterapeutice pun accentul pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii, invatarea unor

deprinderi noi, utile, dezvoltarea expresivitatii, readaptarea/ adaptarea la efort. Activitati ca desenul,
pictura, modelajul sunt foarte importante in dezvoltarea proceselor gandirii, pentru o mai buna
coordonare oculara si manuala, pentru dezvoltarea motricitatii fine (dactilo-pictura si modelaj).

4. Ce este logopedia?
Logopedia este disciplina psihopedagogica ce se ocupa cu educarea si, in special, cu reeducarea
(terapia corectiva) limbajului. Logopedia studiaza natura si formele de manifestare ale defectelor,
tulburarilor de limbaj si de vorbire, propunand metode si procedee de corectare adecvate.

Atat la copii normali, cat si la cei cu diverse handicapuri senzoriale, tulburarile de limbaj survenite din
diverse cauze impiedica intelegerea, receptionarea si transmiterea mesajului verbal. Comunicarea prin
limbaj este cea mai importanta cale de integrare scolara si sociala a copilului.

“Prin tulburarile limbajului intelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la

manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate in limba uzuala, atat sub aspectul reproducerii cat si
al perceperii, incepand de la dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la imposibilitatea
totala de comunicare orala sau scrisa― (M. Gutu, 1975) .

Caror tipuri de probleme se adreseaza logopedia?

â—Š Tulburari de pronuntie:

- dislalie;
- disartrie;
- rinolalie.

â—Š Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii:

- balbaiala;
- logonevroza;
- tahi/bradilalie, etc. â—Š Tulburari de voce:

- afonie;
- disfonie;
- fonastenie.
â—Š Tulburari ale limbajului citit-scris:
- dislexie-alexie;
- disgrafie-agrafie.

â—Š Tulburari polimorfe:

- afazie-alalie

â—Š Tulburari de dezvoltare a limbajului:

- mutism psihogen-electiv sau voluntar;
- retard in dezvoltarea generala a vorbirii.

â—Š Tulburari ale limbajului pe baza unor disfunctii psihice:

- dislogii;
- ecolali;
- jargonofazii;
- bradifazii, etc.
Care sunt sarcinile logopedului?

Terapia Tulburarilor de Limbaj este o propunere de cadru metodologic si o insumare de programe

corespunzand principalelor dezordini de limbaj.

Iata cateva din atributiile logopedului evidentiate in fisa postului a logopedului:

- depistarea si diagnosticarea elevilor (copiilor)

Practic prima vizita la logoped consta in testarea copilului, ca logopedul sa depisteze problema. Dupa o
prima constatare a tulburarilor de limbaj, copiii logopati sunt programati pentru terapia logopedica.
Primul moment al terapiei tulburarilor de limbaj il constituie examinarea complexa a copilului
depistat.
- alta sarcina la fel de importanta in terapia logopedica este elaborarea si aplicarea programelor de
recuperare si terapie logopedica in functie de diagnostic.
- de asemenea, logopedul stabileste diagnosticul si supervizeaza activitatile de terapie cognitiva,
ludoterapie, terapia psihomotricitatii si abilitate manuala, organizarea si formarea autonomiei
personale si sociale.