MODULUL 7

INTEGRALA DUBLĂ

6.1 BREVIAR TEORETIC

Fie D o mulţime compactă din 2

astfel încât D ⊂ [ a, b ] × [ c, d ] .
Frontiera domeniului D este o curbă închisă alcătuită dintr-o reuniune finită de
imagini de curbe netede. Să considerăm diviziunile:
δ = ( a = x0 < x1 < K < xn = b ) ,
δ = ( c = y0 < y1 < K < ym = d )
ale intervalului [ a, b ] , respectiv [ c, d ] . Paralelele la axa Oy prin punctele
diviziunii δ şi paralelele la axa Ox prin punctele diviziunii δ împart
dreptunghiul [ a, b ] × [ c, d ] în n × m dreptunghiuri de forma

I ij = [ xi −1, xi ] × ⎡⎣ yi −1, y j ⎤⎦ , 1 ≤ i ≤ n, 1 ≤ j ≤ m .

Să notăm cu Λ mulţimea dreptunghiurilor conţinute în D sau care au

puncte comune cu D.
Definiţia 6.1. Vom numi diviziune a domeniului D mulţimea
dreptunghiurilor δ1, δ2 ,K, δ p din Λ şi vom nota

(
Δ = δ1 , δ 2 ,K , δ p ),
ordinea de numerotare a dreptunghiurilor fiind arbitrară. Norma diviziunii Δ
este egală cu

{ }
Δ = max xi − xi −1, y j − y j −1 1 ≤ i ≤ n, 1 ≤ j ≤ m = max δ , δ . { }
Să considerăm diviziunile δ şi δ′ ale intervalului [ a, b ] şi, respectiv,
[ c, d ]
mai fine decât δ; adică δ′ ⊃ δ, δ′ ⊃ δ . Acestor diviziuni le corespunde o
diviziune Δ′ a domeniului D care este mai fină decât Δ şi Δ ′ ≤ Δ , deoarece

δ′ ≤ δ , δ′ ≤ δ .
2
Fie f : D ⊂ → o funcţie mărginită. Notăm cu

{ }
mk = inf f ( x, y ) ( x, y ) ∈ δk , 1 ≤ k ≤ p,

296
 { }
M k = sup f ( x, y ) ( x, y ) ∈ δk , 1 ≤ k ≤ p
şi definim
p p
sΔ ( f ) = ∑ mk ⋅ aria δk , SΔ ( f ) = ∑ M k ⋅ aria δk
k =1 k =1

suma Darboux inferioară, respectiv suma Darboux superioară asociată funcţiei

f şi diviziunii Δ .
Sumele Darboux sΔ ( f ) şi SΔ ( f ) aproximează prin lipsă, respectiv prin
adaos volumul corpului mărginit de suprafaţa z = f ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D , planul
xOy şi cilindrul cu generatoarele paralele cu axa Oz şi a cărui curbă directoare în
planul xOy este frontiera lui D. Pentru f pozitivă suprafaţa este situată deasupra
planului xOy şi are ca proiecţie pe acest plan pe D.
Fie ( ξk , ηk ) ∈ δk , 1 ≤ k ≤ p , un sistem de puncte intermediare asociat
diviziunii Δ a domeniului D. Numărul real
p
σ Δ ( f , ξ k , ηk ) = ∑ f ( ξk , ηk ) ⋅ aria δk
k =1

se numeşte suma Riemann asociată funcţiei f, diviziunii Δ şi sistemului de

puncte intermediare ( ξk , ηk ) ∈ δk , 1 ≤ k ≤ p .
Propoziţia 6.2
1. Dacă Δ′ este o diviziune mai fina decât Δ , atunci
sΔ ( f ) ≤ sΔ ′ ( f ) ≤ SΔ ′ ( f ) ≤ SΔ ( f ) .
2. Pentru orice diviziuni Δ şi Δ′ ale lui D avem:
sΔ ( f ) ≤ SΔ ′ ( f ) .
3. Pentru orice sumă Riemann σΔ ( f , ξk , ηk ) , avem
sΔ ( f ) ≤ σΔ ( f , ξk , ηk ) ≤ SΔ ( f ) .

Definiţia 6.3. Spunem că funcţia f este integrabilă Riemann pe D dacă

există I ∈ cu proprietatea că oricare ar fi ε > 0 există δε > 0 , astfel încât
pentru orice diviziune Δ a lui cu Δ < δ∈ şi pentru orice alegere a punctelor
intermediare ( ξk , ηk ) ∈ δk , 1 ≤ k ≤ p , rezultă că

σΔ ( f , ξk , ηk ) − I < ε .

297
 Numărul I cu această proprietate se notează:
I= ∫∫ f ( x, y ) dxdy
D

şi se numeşte integrala dublă a lui f pe D. Domeniul D se numeşte domeniul de

integrare, iar dxdy se numeşte elementul de arie.
Teorema 6.4 (Criteriul lui Darboux)
Funcţia mărginită f : D ⊂ 2 → este integrabilă Riemann pe D dacă şi
numai dacă oricare ar fi ε > 0 există δ∈ > 0 , astfel încât pentru orice diviziune Δ
a lui D cu Δ < δ∈ să avem:
S Δ ( f ) − sΔ ( f ) < ε .
Din definiţia integralei duble rezultă următoarele proprietăţi (presupunem
că integralele există):
a) aria domeniului D este
aria D = ∫∫ dxdy ;
D

b) liniaritatea integralei duble este dată de formulele:

∫∫ ⎡⎣ f1 ( x, y ) + f2 ( x, y )⎤⎦ dxdy = ∫∫ f1 ( x, y ) dxdy + ∫∫ f2 ( x, y ) dxdy,

D D D

∫∫ αf ( x, y ) dxdy = α ∫∫ f ( x, y ) dxdy, α ∈ ;
D D

c) dacă D este împărţit în două subdomenii D1 şi D2 printr-o curbă, atunci

∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫∫ f ( x, y ) dxdy + ∫∫ f ( x, y ) dxdy ;

D D1 D2

d) dacă f este pozitivă pe D, adică

f ( x, y ) ≥ 0, ( ∀ ) ( x, y ) ∈ D ,

atunci ∫∫ f ( x, z ) dxdz ≥ 0 ;
D
e) dacă f este integrabilă pe D, atunci f este integrabilă pe D şi are loc
inegalitatea:

∫∫ f ( x, y ) dxdy ≤ ∫∫ f ( x, y ) dxdy .
D D

298
 Teorema 6.5 Orice funcţie continuă f : D ⊂ 2 → este integrabilă
Riemann pe D.
Mulţimea funcţiilor integrabile pe D este mai bogată decât mulţimea
funcţiilor continue, după cum va rezulta din următoarea teoremă.
Definiţia 6.6. O mulţime A ⊂ 2 se numeşte mulţime neglijabilă dacă
pentru orice ε > 0 există un şir de dreptunghiuri deschise ( I n )n ≥1 ⊂ 2 , astfel
încât:
∞ ∞

∑ aria ( I n ) < ε, U I n ⊃ A .
n =1 n =1

Propoziţia 6.7
a) Orice mulţime cel mult numărabilă A= {( x , y ) n ∈ }
n n
∗
este
neglijabilă.
b) Dacă A ⊂ B şi B este neglijabilă, atunci A este neglijabilă.
c) Orice reuniune numărabilă de mulţimi neglijabile este o mulţime
neglijabilă.
Fie f : D ⊂ 2 → . Notăm:

A f := {( x, y ) ∈ D ( x, y ) este punct de discontinuitate pentru f } .

Definiţia 6.8. Funcţia f : D ⊂ 2 → se numeşte continuă aproape
peste tot (prescurtat a.p.t.) dacă A f este o mulţime neglijabilă.
Teorema 6.9 (Criteriul de integrabilitate al lui Lebesgue)
O funcţie f : D ⊂ 2 → este integrabilă Riemann dacă şi numai dacă
este mărginită şi continuă aproape peste tot.
Teorema 6.10. Fie f : D = [ a, b] × [ c, d ] ⊂ 2
→ o funcţie mărginită şi
integrabilă pe D, astfel încât pentru orice x ∈ [ a, b ] există integrala
d
∫c f ( x, y ) dy := F ( x ) .

Atunci funcţia F : [ a, b ] → este integrabilă pe [ a, b ] şi are loc formula

b⎛ d ⎞
∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫ ∫c
⎜
a⎝
f ( x, y ) dy ⎟ dx .
⎠
D

299
 În mod analog, avem şi formula
d⎛ b ⎞
∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫c ⎜⎝ ∫a f ( x, y ) dx ⎟⎠ dy .
D

De obicei, se notează:
b⎛ d ⎞ b ⎛ d ⎞
∫ ∫c
a⎝
⎜ f ( x, y ) dy ⎟ dx =
⎠ ∫ a
dx ⎜
⎝ ∫c f ( x , y ) dy ⎟ ,
⎠
d⎛ b ⎞ d ⎛ b ⎞
∫ ∫a
⎜
c ⎝
f ( x, y ) dx ⎟ dy =
⎠ ∫ c
dy ⎜
⎝ ∫a
f ( x , y ) dx ⎟ .
⎠
În acest fel,
b ⎛ d ⎞ d ⎛ b ⎞
∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫a
dx ⎜
⎝ ∫c f ( x, y ) dy ⎟ =
⎠ ∫c dy ⎜
⎝ ∫a f ( x, y ) dx ⎟ .
⎠
D
2
Definiţia 6.11. D ⊂ se numeşte domeniul simplu în raport cu axa Oy
dacă
D= {( x, y ) ∈ 2
a ≤ x ≤ b, ϕ1 ( x ) ≤ y ≤ ϕ2 ( x ) , }
unde funcţiile ϕ1, ϕ2 : [ a, b ] → , ϕ1 ≤ ϕ2 , sunt continue.
2
D⊂ se numeşte domeniul simplu în raport cu axa Ox dacă

D= {( x, y ) ∈ 2
c ≤ y ≤ d , ψ1 ( y ) ≤ x ≤ ψ 2 ( y ) , }
unde funcţiile ψ1, ψ 2 : [ c, d ] → , ψ1 ≤ ψ 2 , sunt continue.

Teorema 6.12. Fie D ⊂ 2 un domeniu simplu în raport cu axa Oy şi

f : D → o funcţie mărginită şi integrabilă, astfel încât pentru orice x ∈ [ a, b ]
există integrala
ϕ2 ( x )
F ( x) = ∫ϕ ( x)
1
f ( x, y ) dy .

Atunci funcţia F : [ a, b ] → este integrabilă şi are loc formula

b⎛ ϕ2 ( x ) ⎞
∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫ ∫
⎜
a⎝ ϕ1 ( x )
f ( x, y ) dy ⎟ dx .
⎠
D

Analog se scrie formula de calcul în cazul domeniilor simple în raport cu

axa Ox. Într-adevăr, dacă
D= {( x, y ) ∈ 2
c ≤ y ≤ d , ψ1 ( y ) ≤ x ≤ ψ 2 ( y ) }
300
este un domeniu simplu în raport cu axa Ox, atunci are loc formula
d⎛ ψ2 ( x ) ⎞
∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫c ⎜⎝ ∫ψ ( x )
1
f ( x, y ) dx ⎟ dy .
⎠
D

Pentru calculul integralelor duble pe domenii mai complicate, împărţim

aceste domenii cu ajutorul unor segmente paralele cu axele de coordonate, în
subdomenii care sunt simple în raport cu axa Ox sau Oy, apoi folosim formulele
anterioare şi proprietatea de aditivitate a integralei duble.
Fie D′ ⊂ 2 un domeniu compact, raportat la sistemul de referinţă
cartezian uOv , având frontiera Γ′ , care este urma unei curbe închise netede. Să
considerăm transformarea regulată
⎧⎪ x = ϕ ( u, v ) ; D ( ϕ, ψ )
T :⎨ ϕ, ψ ∈ C1 ( D1 ) ; ≠ 0 pe D1 ⊂ 2
,
⎪⎩ y = ψ ( u, v ) , D ( u, v )

unde D1 este o mulţime deschisă ce conţine compactul D′ ⊂ 2 . Atunci când

( u, v ) parcurge pe D′, ( x, y ) prin transformarea regulată T parcurge compactul
D ⊂ 2 raportat la sistemul de referinţă cartezian xOy. În acest caz spunem că
domeniul D ⊂ 2 este imaginea domeniului D ′ ⊂ 2 prin transformarea
regulată T şi se scrie D = T ( D′ ) , iar frontiera Γ a domeniului este imaginea
frontierei Γ′ prin transformarea regulată T, adică Γ = T ( Γ′ ) . Dacă
ϕ, ψ ∈ C2 ( D1 ) , are loc formula schimbării de variabilă în integrala dublă.
Teorema 6.13 (Formula schimbării de variabilă în integrala dublă)
Fie f : D ⊂ 2 → o funcţie continuă pe D. Atunci

D ( ϕ, ψ )
∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫∫′ f ( ϕ ( u, v ) , ψ ( u, v ) ) dudv .
D ( u, v )
D D

Să considerăm trecerea de la coordonatele carteziene ( x, y ) la

coordonatele polare ( ρ, θ ) prin transformarea regulată.

⎧ x = ρ cos θ
T :⎨ ; ρ∈ [ 0, R ] , θ∈ [ 0,2π] ,
⎩ y = ρ sin θ
D ( x, y )
unde = ρ ≠ 0.
D ( ρ, θ )
În acest caz, formula de schimbare de variabilă în integrala dublă devine

∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫∫′ f ( ρ cos θ, ρ sin θ) ρdρdθ, D = T ( D′) .

D D

301
 De asemenea, se foloseşte transformarea regulată care permite trecerea de
la coordonatele carteziene ( x, y ) la coordonatele polare generalizate ( ρ, θ ) :

⎧ x = aρ cos θ;
T :⎨ ρ∈ [ 0,1], θ∈ [ 0, 2π] ,
⎩ y = bρ sin θ,
D ( x, y )
unde = abρ ≠ 0 . În acest caz, formula de schimbare de variabilă în
D ( ρ, θ )
integrala dublă devine

∫∫ f ( x, y ) dxdy = ab∫∫′ f ( aρ cos θ, bρ sin θ) ρdρdθ, D = T ( D′) .

D D

Principalele aplicaţii ale integralelor duble sunt:

a) Fie D ⊂ 2 → un domeniu compact a cărui frontieră este urma unei
curbe închise netede (sau netedă pe porţiuni). Aria domeniului D este dată de
formula
aria D = ∫∫ dxdy .
D
2
b) Fie funcţia f : D ⊂ → continuă şi pozitivă. Notăm cu Γ f
subgraficul lui f,

Γf = {( x, y, z ) ∈ 3
( x, y ) ∈ D, 0 ≤ z ≤ f ( x, y )} .
Volumul lui Γ f este

volum Γ f = ∫∫ f ( x, y ) dxdy
D

c) Să considerăm o placă materială plană neomogenă, de grosime

neglijabilă, care are forma dată de domeniul compact D ⊂ 2 . Dacă
ρ : D ⊂ 2 → + este densitatea plăcii materiale şi ρ este presupusă continuă,
atunci masa M a plăcii este
M= ∫∫ ρ ( x, y ) dxdy .
D

Coordonatele ( xG , yG ) ale centrului de greutate al plăcii sunt de

formulele:
1 1
xG =
M ∫∫ xρ ( x, y ) dx dy; yG =
M ∫∫ yρ ( x, y ) dxdy .
D D

302
 Dacă ρ = const. (placa este omogenă), atunci
1 1
xG =
aria D ∫∫ xdxdy; yG =
aria D ∫∫ ydxdy .
D D

d) Fie o placă materială plană neomogenă de grosime neglijabilă, care are

forma dată de domeniul compact D ⊂ 2 şi ρ : D ⊂ 2 → + densitatea plăcii
materiale. Momentul de inerţie faţă de originea axelor de coordonate este dat de
formula

∫∫ ( x )
+ y 2 ρ ( x, y ) dxdy .
2
IO =
D

Momentele de inerţie I Ox şi I Oy ale plăcii faţă de axele de coordonate Ox

şi Oy au expresiile:
I Ox = ∫∫ y 2 ρ ( x , y ) d x d y ; I Oy = ∫∫ x 2ρ ( x, y ) dxdy
D D

şi se observă că I O = I Ox + I Oy .

6.2 PROBLEME REZOLVATE

1 Să se arate că funcţia f : [ 0,1] × [ 2,3] → , f ( x, y ) = x 2 + y 3 este

integrabilă.
Rezolvare. Funcţia f este continuă pe domeniul de definiţie, deci
integrabilă.

2 Funcţia f : [ −1,1] × [ −1,1] → ,

⎧ 2 xy
⎪ 2 , dacă ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
f ( x, y ) = ⎨ x + y
2

⎪1, dacă ( x, y ) = ( 0, 0 )
⎩
este integrabilă?
Rezolvare. Observăm că funcţia f este mărginită, deoarece f ( x, y ) ≤ 1 ,
( ∀ ) x, y ∈ [ −1,1] . Pe de altă parte, f are un singur punct de discontinuitate,
( 0,0 ) . Conform criteriului lui Lebesgue f este integrabilă.

303
 2
Să se calculeze ariile următoarelor domenii din .
3 D= {( x, y ) x 2
≤ y ≤ 4 − x2 }
Rezolvare.
⎛ 4− x2 ⎞
∫− 2 ( 4 − x − x ) dx = 3 .
2 2 16 2
aria ( D ) = ∫− ∫x
2 2
⎜ 2
dy ⎟ dx =
2
⎝ ⎠

⎧⎪ 2 2 2⎫
⎪
4 D = ⎨( x, y ) x 3 + y 3 ≤ a 3 ⎬ .
⎪⎩ ⎪⎭
Rezolvare.
⎛ ⎛ 2 2 ⎞ 32 ⎞
⎜ ⎜a3 −x3 ⎟ ⎟
3
⎜
a ⎝
⎜ ⎟
⎠
⎟ a⎛ 2 2 ⎞2
1 ⎜ ⎟ 3πa 2
4
aria ( D ) = ⎜
⎜ ∫ ⎟ ⎜ ∫
dy ⎟ d x = ⎜ a − x ⎟ d x =
3 3
⎟ 8
. ∫
0⎝ 0 ⎠ 0⎝ ⎠

Să se calculeze următoarele integrale duble:

1⎛1 ⎞
2

⎜ ∫∫
5 I = ⎜ e y dy ⎟ d x .
⎟
0⎝ x ⎠
Rezolvare. Se observă că:

{( x, y ) 0 ≤ x ≤ 1, x ≤ y ≤ 1} = {( x, y ) 0 ≤ y ≤ 1,0 ≤ x ≤ y} .
1⎛ y ⎞ 1
1⎛ 1⎞
∫∫ ∫
− y2 2
Atunci: I = ⎜ e d x ⎟ dy = y e− y dy = ⎜1 − ⎟ .
⎜ ⎟ 2⎝ e ⎠
0⎝ 0 ⎠ 0

6 I= ∫∫ xyd xdy , unde D este domeniul mărginit de axa Ox şi

D

semicercul superior ( x − 2 ) + y 2 = 1 .
2

{
Rezolvare. D = ( x, y ) 1 ≤ x ≤ 3,0 ≤ y ≤ 1 − ( x − 2 )
2
} ,

3 ⎛ 1− ( x − 2 ) ⎞ 2
2
3 y = 1− ( x − 2 ) 3
⎜ ⎟ y2
∫ ( )
1 4
∫
I= ⎜ ∫ xy dy ⎟ dx = x
2 ∫ dx =
2
x 4 x − x2 − 3 d x = .
3
1⎜ 0 ⎟ 1 y =0 1
⎝ ⎠

304
 Cu ajutorul unor schimbări de variabilă adecvate, să se calculeze
integralele duble:
(
− x2 + y 2 ) d xdy , unde
7 ∫∫ e
D

D= {( x, y ) x 2
+ y 2 ≤ a 2 , x ≥ 0, y ≥ 0, a > 0 . }
Rezolvare. Vom trece la coordonate polare:
⎡ π⎤
x = ρ cos θ, y = ρ sin θ, ρ∈ [ 0, a ] , θ∈ ⎢0, ⎥ .
⎣ 2⎦
Rezultă că integrala este egală cu
a⎛ π
2 ⎞ a
π −ρ2 π e−ρ
2 a
(
π 1 − e− a
2
).
∫∫
⎜
⎜ 0
2 e −ρ ⋅ ρdθ ⎟ dρ =
⎟ 2 ∫
e ⋅ ρ dρ = ⋅
2 −2
=
4
0⎝ ⎠ 0 0

∞⎛ ∞
(
− x2 + y2 ) dx ⎟⎞ dy ; să se deducă valoarea integralei ∞ e− x2 dx .
8 ∫ ⎜⎜ ∫ e ⎟ ∫
0⎝ 0 ⎠ 0
Rezolvare. Folosind problema precedentă avem
∞⎛ ∞
(
− x2 + y2 ) dx ⎞⎟ dy = lim (
− x2 + y 2 ) d x dy =
I= ⎜ e
⎜ ∫∫ ⎟ a →∞ ∫∫ e
0⎝ 0 ⎠ x2 + y 2 ≤ a2
x ≥ 0, y ≥ 0

= lim
(
π 1 − e−a
2
) = π.
a →∞ 4 4
Pe de altă parte,
∞ ∞ 2
2 2 ⎛∞ 2 ⎞
∫
I = e− x d x ⋅ e− y ∫ ∫
dy = ⎜ e − x d x ⎟ .
⎜ ⎟
0 0 ⎝0 ⎠
Rezultă că
∞
π
∫
2
e− x d x = I = .
2
0

305
 9 Să se calculeze integrala dublă improprie
⎛ x2 y 2 ⎞
−⎜ 2 + 2 ⎟
⎜a b ⎟
I= ∫∫ e ⎝ ⎠ d x dy ,

x2 y2
unde D este exteriorul elipsei+ −1= 0 .
a 2 b2
Rezolvare. Facem schimbarea de variabile
x = aρ cos θ, y = bρ sin θ, J = abρ ,
observând că θ∈ [ 0,2π] , iar ρ∈ [1,∞ ) . Rezultă:
2π ∞
πab
∫ ∫
2
I = ab dθ e−ρ ρdρ = .
e
0 1

10 Să se calculeze integrala dublă

∫∫ x d xdy ,
2
I=
D

unde D este domeniul definit prin intersecţia parabolelor:

y 2 = px, y 2 = qx, x 2 = ay, x 2 = by ( 0 < p < q, 0 < a < b) .

Rezolvare. Vom face schimbarea de variabilă y 2 = ux; x 2 = vy , unde

u ∈ [ p, q ] , iar v ∈ [ a, b ] . Prin această schimbare de variabilă patrulaterul
curbiliniu delimitat de parabolele din enunţ se transformă într-un patrulater
determinat de intersecţia dreptelor:
1
u = p; u = q şi v = a; v = b; J = − .
3
Deci,
1
q b
(
b3 − a 3 q 2 − p 2 )( )
∫ ∫
2
I = udu v d v = .
3 18
p a

11 Să se afle volumul corpului mărginit de planul xOy, cilindrul

x 2 + y 2 = 1 şi planul x + y + z = 3 .

306
 Rezolvare.
Vol = ∫∫ (3 − x − y ) dxdy , unde D este proiecţia pe planul xOy a
D
intersecţiei dintre planul z =3− x − y şi cilindrul x 2 + y 2 = 1 , adică
D= {( x, y ) x 2
}
+ y 2 ≤ 1 . Atunci:

1 1 1
2π ρ2
Vol = ρdρ ∫ ∫0 ( 3 − ρ cos θ − ρ sin θ ) dθ = 6π ρdρ = 6π
2 ∫
= 3π .
0 0 0

12 Să se determine coordonatele centrului de greutate pentru un sector

π
circular cu raza R şi α = .
4
Rezolvare. Să notăm cu D domeniul din enunţ. Avem
R π
πR 2
I1 = ∫∫ d xdy = ∫ ρdρ∫ 0
4 dθ =
8
,
D 0
π R
R3 2
I2 = ∫∫ xdxdy =∫ 0 ∫
4 cos θd θ ρ 2dρ =
6
,
D 0
π R
(
R3 2 − 2 ).
I3 = ∫∫ y d x dy = ∫
0
4 sin θd θ ρ2dρ =
∫ 6
D 0

Rezultă coordonatele centrului de greutate:

I2 4R 2
xG = = ;
I1 3

yG =
I3 4R 2 − 2
=
(.
)
I1 3

13 Să se calculeze momentul de inerţie faţă de axa Oy al plăcii plane

materiale delimitată de y 2 = 1 − x, x = 0 , având densitatea ρ ( x, y ) = xy .
Rezolvare.
1− x
x3 (1 − x )
1 1
1
∫∫ xyx d xdy = ∫ x dx ∫ ∫
2 3
I0 y = y dy = dx = .
2 40
D 0 0 0

307
 14 Să se calculeze momentul de inerţie faţă de originea axelor al plăcii
plane materiale omogene de densitate constantă ρ0 , delimitată de x 2 + y 2 = R 2 .
Rezolvare. Fie D = {( x, y ) x 2
+ y2 ≤ R2 . }
2π R R
ρ4 πR 4
∫∫ ( x ) ∫ ∫
2 2 2
I0 = + y dx dy = dθ ρ ρdρ = 2 π ⋅ = .
4 2
D 0 0 0

15 Fie funcţia f : D ⊂ 2
→ , f ( x, y ) = ⎡⎣ x 2 + y 2 ⎤⎦ , unde

D= {( x, y )∈ 2
}
x2 + y 2 < 4 .

Dacă τ∈D ( D ) este o diviziune de forma τ = {d 0 , d1 , d 2 , d 3 } cu

dk = {( x, y ) ∈ D k ≤ x 2
}
+ y 2 < k + 1 , k = 0,3 ,
a) să se calculeze sumele Darboux superioară şi inferioară
corespunzătoare fiecărei diviziunii τ şi funcţiei f ;
b) să se precizeze dacă f este Darboux integrabilă pe D şi în caz
afirmativ să se calculeze ∫∫ f .
D
Rezolvare. Notăm cu:

{ } {
M k = max f ( x, y ) ( x, y ) ∈ d k ; mk = min f ( x, y ) ( x, y ) ∈ d k , k = 0,3, }
şi constatăm că M k = mk , ∀ k = 0,3 . Prin urmare, S ( f , τ ) = s ( f , τ ) şi f este
Darboux integrabilă pe D. Mai mult:
3
S ( f , τ) = ∑ M k ⋅ aria dk = 0 ⋅ π ⋅1 + 1 ⋅ π ⋅1 + 2 ⋅ π ⋅1 + 3 ⋅ π ⋅1 = 6π.
k =0
y

d3

d2 x
d1

Fig. 6.1
308
 În concluzie, f este Darboux integrabilă pe D şi ∫∫ f = 6π .
D

16 Fie funcţia f : D ⊂ 2
→ , f ( x, y ) = { x + y } , unde

D= {( x, y )∈ 2
}
x, y ∈ [ −2, 2] ,

iar acoladele desemnează funcţia parte fracţionară.

Dacă τ∈D ( D ) este o diviziune de forma τ = {d0 , d1 ,K, d9 } , unde:

dk ={( x, y ) ∈ D k ≤ x + y < k + 1}, k = 0,1

d 2 = {( x, y ) ∈ D 2 ≤ x + y < 3, x < 0, y > 0}

d 4 = {( x, y ) ∈ D 2 ≤ x + y < 3, x > 0, y > 0}

d6 = {( x, y ) ∈ D 2 ≤ x + y < 3, y < 0, x > 0}

d8 = {( x, y ) ∈ D 2 ≤ x + y < 3, x < 0, y < 0}

d3 = {( x, y ) ∈ D 3 ≤ x + y < 4, x < 0, y > 0}

d5 = {( x, y ) ∈ D 3 ≤ x + y < 4, x > 0, y > 0}

d7 = {( x, y ) ∈ D 3 ≤ x + y < 4, x > 0, y < 0}

d9 = {( x, y ) ∈ D 3 ≤ x + y < 4, x < 0, y < 0}.

Să se calculeze sumele Darboux superioară şi inferioară corespunzătoare

diviziunii τ şi funcţiei f.
Să se precizeze dacă f este Darboux integrabilă pe D şi în caz afirmativ
să se calculeze ∫∫ f .
D
Rezolvare. Fie

{ } {
M k = max f ( x, y ) ( x, y ) ∈ d k ; mk = min f ( x, y ) ( x, y ) ∈ d k , k = 0,9, }
şi constatăm că M k = mk , ∀ k = 0,9 . Prin urmare, S ( f , τ ) = s ( f , τ ) şi f este
Darboux integrabilă pe D. Mai mult:
9
S ( f , τ) = ∑Mk aria dk = 0 ⋅ aria d0 + 1⋅ aria d1 + 2 ⋅ ( aria d2 + aria d4 + aria d6 + aria d8 ) +
k =0
3 1
+ 3 ⋅ ( aria d3 + aria d5 + aria d7 + aria d9 ) = 16 + 2 ⋅ 4 + 3 ⋅ 4 = 24
2 2
309
şi
∫∫ f = 24 .
D

y
d3 d5
d2 d4
d0
d1
x

d8 d6
d9 d7

Fig. 6.2

17 Fie funcţia f : [ 0.1] → , f ( x, y ) = xy şi

2

⎧ 1 2 k n −1 ⎫
d n = ⎨0, , ,K, ,K, ,1⎬ ∈ D ([ 0,1]) , n ∈ ∗
⎩ 2 n n n ⎭

(
şi P n = ( d n , d n ) ∈ D [ 0,1] .
2
)
Să se calculeze sumele Darboux superioare şi inferioare corespunzătoare
diviziunii P n .
Să se stabilească dacă f este Darboux integrabilă pe [ 0,1]
2
şi să se
calculeze ∫∫ f.
[0,1]2
Rezolvare.
⎧ 2 i −1 i j −1 j⎫
Fie dij = ⎨( x, y )∈ [ 0,1] ≤x< , ≤ y < ⎬ , i, j = 1, n .
⎩ n n n n⎭
Atunci:
( i − 1)( j − 1) ;
{
mij = min f ( x, y ) ( x, y ) ∈ dij = } n2
ij
{
M ij = max f ( x, y ) ( x, y ) ∈ dij = } n2
.

310
 Prin urmare:
ij ( n + 1)
n n 2
1
S ( f ,P n ) = 2
n
∑∑ n 2
=
4 n 2
;
i =1 j =1

1
n n
( i − 1)( j − 1) = ( n − 1)2 ,
s ( f ,P n ) = 2
n
∑∑ n2 4n 2
i =1 j =1

1
deoarece aria dij = 2
.
n
( n + 1)
2
1
Cum ∫∫ f = inf S ( f ,P n )
n
= lim
n 4n 2
=
4
[0,1] 2

şi
( n − 1)
2
1
∫∫ f = sup s ( f ,P n ) =
n
lim
n 4n 2
= ,
4
[0,1] 2

1
deducem că f este Darboux integrabilă pe [ 0,1] şi ∫∫
2
f = .
4
[ 0,1]2

18 Fie f : [ 0,1] →
2

⎧⎪ x + y, ( x, y ) ∈ Q 2 I [ 0,1]2
f ( x, y ) = ⎨
⎪⎩ x + y − 1, ( x, y ) ∈ [ 0,1] − Q
2

Să se arate că ∫∫ f =1 şi ∫∫ f = 0.
[0,1]2
[0,1]2
Rezolvare. Consider o diviziune
⎧ 1 2 k n −1 ⎫
d n = ⎨0, , ,K, ,K, ,1⎬ ∈ D ([ 0,1]) , n ∈ ∗
şi
⎩ n n n n ⎭
P n = ( d n , d n ) ∈ D [ 0,1] . ( 2
)
Vom nota
⎧ 2 i −1 i j −1 j⎫
dij = ⎨( x, y )∈ [ 0,1] ≤x< , ≤ j < ⎬ , i, j = 1, n şi
⎩ n n n n⎭

311
 i j
{
M ij = max f ( x, y ) ( x, y ) ∈ dij = } + ,
n n
i −1 j −1
{
mij = min f ( x, y ) ( x, y ) ∈ dij } =
n
+
n
− 1.

Prin urmare:
n n n n
n +1
∑∑ ⎛⎜⎝ n + n ⎞⎟⎠ =
1 i j
S ( f ,P n ) = ∑∑ M ij aria dij = 2
n n
,
i =1 j =1 i =1 j =1
n n n n
i −1 j −1 ⎞
∑∑ ⎛⎜⎝
1 1
s ( f ,P n ) = ∑∑ mij aria dij = 2
n n
+
n
− 1⎟ = − ,
⎠ n
i =1 j =1 i =1 j =1

iar
n +1
∫∫ f = inf S ( f ,P n ) = lim
n n n
= 1,
[0,1]2
−1
∫∫ f = sup s ( f ,P n ) = lim
n n n
= 0.
[0,1] 2

În concluzie, f nu este Darboux integrabilă pe [ 0,1] .

2

19 Să se arate că f : [ 0,2] →
2

⎧ xy, ( x, y ) ∈ [ 0,1]2
⎪
⎪⎪ x − y, ( x, y ) ∈ [ 0,1] × (1,2]
f ( x, y ) = ⎨
⎪ x + y, ( x, y ) ∈ (1,2] × [ 0,1]
⎪ 2
⎪⎩ x + y , ( x, y ) ∈ (1, 2]
2 2

este Darboux integrabilă pe [ 0,1] şi să se calculeze ∫∫

2
f.
[0,2]2
Rezolvare. Notăm prin:
D( f ) = {( x, y )∈[0,2] 2
f este discontinuă în punctul ( x, y ) . Este clar că }
mulţimea punctelor de discontinuitate a funcţiei este D ( f ) = AB U CD , unde
AB = {( x, y ) ∈[0,2] 2
x ∈ [ 0,2] , y = 1 şi CD = } {( x, y ) ∈[0, 2] 2
}
x = 1, y ∈ [ 0,2] .

312
 y
D
2
x− y
x2 + y2
A1 B
xy x+ y

0 1 2 x
C
Fig. 6.3

Prin criteriul de integrabilitate Lebesgue f este Darboux integrabilă pe

[ 0, 2] dacă şi numai dacă este mărginită şi D ( f ) este o mulţime neglijabilă
2

Lebesgue. Fie
2k
Ak = ( xk , jk ) , k ∈ ∗
, n ∈ ∗ , 0 ≤ k ≤ n; yk = 1;
şi xk =
n
⎡ ε ε⎤
Dk = [ xk , xk +1 ] × ⎢ yk − , yk + ⎥ , k = 0, n − 1, ε > 0.
⎣ 8 8⎦
Constatăm că:
n −1
ε ε
aria Dk = ( xk +1 − xk ) ⋅ ⇒
4 k =0 2 ∑
aria Dk = < ε , (6.1)

iar
n −1
AB ⊂ U Dk . (6.2)
k =0
Din (6.1) şi (6.2) deducem că AB este neglijabilă Lebesgue. Similar se
arată că şi CD este neglijabilă Lebesgue. În concluzie, D ( f ) = AB U CD este
neglijabilă Lebesgue şi cum este mărginită, f este Darboux integrabilă pe
[ 0,2]2 .
∫∫ f = ∫∫ ( x ⋅ y ) d x dy + ∫∫ ( x − y ) d x dy +
[0,2]2 [0,1]×[0,1] [0,1]×[1,2]

∫∫ ( x + y ) d xdy + ∫∫ ( x + y ) d x dy =
2 2
+
[1,2]×[1,2] [1,2]×[ 0,1]
1 14 71
= −1+ 2 + = .
4 3 12

313
 20 Fie funcţia: f : [ −1,1] →
2

⎧0, ( x, y ) = ( 0,0 ) ;
⎪⎪
f ( x, y ) = ⎨ xy
, ( x, y ) ∈ [ −1,1] − {( 0,0 )}.
2

(
⎪ x2 + y 2
)
2
⎪⎩

Să se arate că f nu este integrabilă Riemann pe [ −1,1]2 , dar există

integralele iterate:
1 ⎛ 1 ⎞ ⎛1 1 ⎞
I1 = ∫ ∫1⎜
−1 ⎝
f ( x, y ) dx ⎟ dy, I 2 =
⎠ ∫ ∫−1 f ( x, y ) d y ⎟⎠ dx
⎜
−1 ⎝

şi sunt egale.
Rezolvare. Vom arăta că f nu este mărginită pe [ −1,1] .
2

Fie α > 0, yn = αxn , n ∈ şi ∃ lim xn = 0 . Atunci:

n

α 1
lim f ( xn , yn ) = lim ⋅ = +∞ .
n n
(1 + α ) 2 2 xn2

Cum f nu este mărginită pe [ −1,1] ⇒ f nu este Riemann integrabilă pe

2

[ −1,1]2 .
⎛ +1 ⎞
1 ⎛ 1 ⎞
2
1 ⎜x x + y
2 −2 +1
⎟ ( )
∫ ∫
I1 = ⎜
−1 ⎝ −1
f ( x , y ) d x ⎟ dy = ⎜
⎠ −1 2
⎜⎜ − 2 + 1∫ ⎟ dx = 0 .
⎟⎟
⎝ − 1 ⎠
Similar I 2 = 0 .

21 Fie funcţia f : [ 0,1] →

2

⎧ x2 − y 2
⎪ , ( x , y ) ∈ [ 0,1]2
, xy ≠ 0;
f ( x, y ) = ⎨ (
⎪ x2 + y 2 2
)
⎪
⎪⎩0, ( x, y ) ∈ [ 0,1] , xy = 0.
2

Să se arate că f nu este integrabilă Riemann pe [ 0,1] , integralele iterate

2

există, dar sunt diferite.

314
 Rezolvare. Vom arăta că f nu este mărginită pe [ 0,1] .
2

Fie α ∈ , α < 1, yn = αxm şi lim xn = 0 . Atunci:

n

1 − α2 1
lim f ( xn , yn ) = lim ⋅ = +∞ .
n n
(1 + α ) 2 2 xn2

Cum f nu este mărginită pe [ 0,1] ⇒ f nu este Riemann integrabilă pe

2

[ 0,1]2
⎡ arctg 1 ⎤
1⎛1 ⎞ ⎢ tg α − 1 1 ⎥
2 2 1 y 2
⎜ x −y ⎟
∫∫
I1 = ⎜ dx ⎟ dy = ⎢ ∫ ∫ ⋅ dα ⎥ dy =
( 2 2
)
2
0⎜ 0
2
x +y ⎟ 0
⎢ 0
tg α + 1 y ⎥
⎝ ⎠ ⎢ ⎥
⎣ ⎦
1 1
1 ⎛ 1⎞ dy π
∫
= − sin ⎜ 2arctg ⎟ dy =
2y ⎝ y⎠ 1 + y 2
=
4
. ∫
0 0

π
Similar I 2 = − .
4

22 Să se arate că mulţimea:

E= {( x, y )∈ 2
}
y 2 ≥ 2 px, x 2 + y 2 ≤ 8 p 2 , p > 0 ,

este măsurabilă Jordan şi să se calculeze aria sa.

Rezolvare. Cum ∂E este o curbă cu tangentă continuă pe porţiuni
deducem că este neglijabilă Jordan ⇒ E este măsurabilă Jordan. Există mai
multe modalităţi de a calcula aria mulţimii E.
(i) Folosind aditivitatea de domeniu şi teorema Fubini:
⎡⎛ 2 p 2 px ⎞ 2 2p⎛ 8 p2 − x2 ⎞
⎜ ⎟
aria E = 2 ∫∫d x dy = 2 ⎢ ⎜ ∫ ∫ dy ⎟ d x + ∫⎜ ∫ dy ⎟ d x =
⎢⎜⎜ ⎟⎟
( OAC ) ⎢⎣⎝ 0 0 ⎠ 2 p ⎜ 0 ⎟
⎝ ⎠
2p 2 2p ⎤
⎛ x3 / 2 ⎞ 1⎛ x ⎞ ⎥=
= 2 ⎜⎜ 2 p ⋅ ⎟⎟ + ⎜ arcsin + x 8 p2 − x2 ⎟
⎝ 3/ 2 ⎠ 2⎝ 2 2p ⎠ 2p ⎥ ⎥
0 ⎦
4 p2 π
= + .
3 4

315
 y
A ( 2 p, 2 p )

E
(
C 2 2 p ,0 )
O x

x2 + y 2 = 8 p2

y 2 = 2 px B ( 2 p, −2 p )

Fig. 6.4

(ii) Folosind faptul că domeniul E este simplu în raport cu axa Oy:

⎛ ⎞
2p ⎜ 8 p2 − x2 ⎟ 2p
⎜ ⎟ ⎛ y2 2⎞ 4 p2 π
∫ ∫ ∫
2
aria E = dx d y = ⎜⎜ − + 8 p − x ⎟⎟ dy = + .
⎜ ⎟ 2 p 3 4
−2 p ⎜ y2 ⎟⎟ −2 p ⎝ ⎠
⎜
⎝ 2p ⎠

23 Folosind o schimbare de variabilă adecvată să se arate că:

2
1⎡ ⎤
b
⎛ y2 ⎞ ⎛ x2 ⎞
∫∫ f ⎜⎜ ⎟⎟ f ⎜⎜ ⎟⎟ d xdy = ⎢ f ( u ) du ⎥ ,
⎝ x ⎠ ⎝ y ⎠ 3⎢ ⎥⎦ ∫
D ⎣a
unde
D= {( x, y )∈ 2
}
ax ≤ y 2 ≤ bx, ay ≤ x 2 ≤ by , 0 < a < b ,

iar f : [ a, b ] → este Riemann integrabilă pe [ a, b ] .

Spre deosebire de integrala Riemann a funcţiilor de variabilă reală, unde
schimbarea de variabilă avea drept scop „simplificarea” funcţiei integrant în
integrala dublă (triplă), schimbarea de variabilă are două scopuri.
• simplificarea domeniului de integrare;
• simplificarea funcţiei integrant.
În general nu pot fi atinse ambele scopuri simultan şi de aceea se preferă,
de regulă, numai simplificarea domeniului de integrare.
Cea mai convenabilă schimbare de variabilă este cea care transformă
domeniul D într-un dreptunghi.

316
 y x 2 = by
x 2 = ay
y 2 = bx
D

y 2 = ax

O x

Fig. 6.5

Metoda propusă este de a determina acele curbe de coordonate ale

domeniului D.
Aceste curbe, de regulă, se aleg din aceeaşi familie de curbe cu frontiera
domeniului D.
În cazul de faţă: T : D → [ a, b ]
2

⎧⎪ y 2 = ux
T :⎨
2
( familii de parabole ) ; u, v ∈ [ a, b] .
⎪⎩ x = vy
⎛ ∂u ∂v ∂u ∂v ⎞
Jacobianul transformării ⎜ ∃ , , , continue ⎟ este:
⎝ ∂x ∂y ∂y ∂x ⎠
D ( x, y ) 1 1 1
= = = − ≠ 0,
D ( u, v ) D ( u, v ) ∂u ∂v ∂u ∂v 3
⋅ − ⋅
D ( x, y ) ∂x ∂y ∂y ∂x
deci T este transformare regulată
⎛ y2 ⎞ ⎛ x ⎞ D ( x, y )
∫∫ f ⎜⎜ ⎟⎟ f ⎜ 2 ⎟ d xdy =
x
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ y ∫∫f (u ) ⋅ f ( v ) ⋅
D ( u , v )
dudv =
D [ a ,b]2
b⎛ b 2
1 ⎞ 1⎡ b ⎤
=
3 ∫a ⎝⎜ ∫a f ( u ) f ( v ) du ⎟ d v = ⎢
⎠ 3⎣ ∫a f ( u ) du ⎥ .
⎦

317
 24 (i) Să se arate că transformarea
⎧⎪u = x − y
T =⎨ 2
, ( x, y ) ∈ 2
⎪⎩v = y − x

aplică domeniul D = {( x, y ) ∈ 2
}
, x 2 ≤ y ≤ x pe domeniul

⎧ 1 1 ⎫
Δ = ⎨( u , v ) ∈ 2
0 ≤ u ≤ , 0 ≤ v ≤ − u⎬.
⎩ 4 4 ⎭
(ii) Să se arate că:
1 D ( u, v ) 1
∫∫ du dv =
32
≠ ∫∫ D ( x, y )
d x dy = .
16
Δ D

Explicaţi de ce nu este aplicabilă teorema de schimbare de variabilă.

Rezolvare.

y v
1
4
3
16

O 1 3 1 x O 3 1 u
4 4 16 4
Fig. 6.6

(i) Este clar că:

Im T
( x, y )∈D , x = y
{ }
= ( u, v ) ∈ Δ u = 0 ,

Im T = {( u , v ) ∈ Δ v = 0} ,
( x, y )∈D , x = y
2

⎧ 1⎫
Im T = ⎨( u , v ) ∈ Δ u + v = ⎬ ,
1 ⎩ 4⎭
( x, y )∈D , x =
2

( )
o o
∀ ( x, y ) ∈ D ⇒ ( u , v ) = x − y , y − x 2 ∈ Δ .

1
(ii) ∫∫ du dv = aria Δ =
32
Δ

318
 D ( u, v ) ∂u ∂v ∂u ∂v
∫∫ D ( x, y )
dx dy = ∫∫ ∂x ⋅ ∂y − ∂y ⋅ ∂x d xdy = ∫∫ 1 − 2 x dxdy =
D D D
1 1

∫( )
⎛ x ⎞
= ⎜
⎝ ∫∫ x 2
1 − 2 x dy ⎟ dx = x − x 2 1 − 2 x dx =
⎠
0 0
1/ 2 1
= ∫ ( x − x ) (1 − 22
x ) d x + ∫ ( x − x ) ( 2 x − 1) d x =
1
16
. 2

0 1/ 2

Teorema de schimbare de variabilă nu este aplicabilă, deoarece

transformarea T nu este biunivocă.
Într-adevăr, dacă prin absurd T ar fi biunivocă
⎛3 3 ⎞ ⎛ 3 ⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎡ 3⎤
⎜ , − α ⎟ = T ⎜ α, − α ⎟ = ⎜ , − α ⎟ , ∀ α ∈ ⎢0, ⎥ .
⎝4 4 ⎠ ⎝ 16 ⎠ ⎝2 2 ⎠ ⎣ 16 ⎦
Contradicţie!

25 Fie funcţia f : D → ; D = {( x, y ) x 2
+ y 2 ≤ π2 }
⎧ x + y; − π ≤ x ≤ π, sin x ≤ y ≤ π2 − x 2 ;
⎪
f ( x, y ) = ⎨
⎪⎩ x − y; − π ≤ x ≤ π, π2 − x 2 ≤ y < sin x.

Să se arate că f este integrabilă Riemann pe D şi să se calculeze ∫∫ f .

D
Rezolvare. Cum funcţia f este discontinuă pe mulţimea
D ( f ) := {( x, y ) − π ≤ x ≤ π, y = sin x} ,
care este neglijabilă Jordan (fiind cu tangenta continuă) rezultă că f este
Riemann integrabilă pe D (fiind mărginită pe domeniul D).
π π
⎛ π2 − x 2 ⎞
( x + y ) dy ⎟⎟ dx + ⎛⎜ ( x − y ) dy ⎞⎟ dx =
sin x
∫∫ f = ⎜
⎜ ∫ ∫sin x ⎝ ∫ ∫− π −x2 2
⎠
D −π ⎝ ⎠ −π
π
= ∫
−π
⎡
⎢⎣ x ( π2 − x 2 − sin x + ) 2
(
1 2
π − x 2 − sin 2 x )⎤⎥⎦ dx +

( )
π
4π3
+ ∫
⎡
⎢⎣ x sin x + π 2
− x 2
−
1
2
sin 2
x − π 2
+ x (
2 ⎤
⎥⎦ d x =
3
− π. )
−π

319
 y

−π π x

Fig. 6.7

26 Să se calculeze integrala

x
I= ∫∫ dx dy .
( )
3
2 2 2
[0,1]2 1 + x + y

Rezolvare. Funcţia integrant este continuă pe [ 0,1] . Dacă din punct de

2

vedere al teoremei Fubini domeniul de integrare fiind simplu în raport cu ambele

axe, succesiunea de integrare este indiferentă, din punct de vedere al calculului
succesiunea integralelor iterate nu este indiferentă. De pildă, în cazul de faţă nu
este indicat a considera următoarea succesiune:
1⎛1 ⎞
x dy
I= ⎜ ∫∫ ⎟ dx ,
( )
3
⎜ 2
0 ⎜ 0 1+ x + y
2 2 ⎟⎟
⎝ ⎠

deoarece pentru calculul integralei interioare este necesară schimbarea de

variabilă a + b ⋅ y s = t q de la integrala binomă. O relaxare a calculelor este dată
de următoarea succesiune:
1⎛1 ⎞ 1
⎟ dy = ⎜⎛ ⎞
xdx 1 1
∫∫
I= ⎜
⎜∫ − ⎟⎟ dy =
( )
3
⎜ 2
0 ⎜ 0 1+ x + y
2 2 ⎟⎟ 0⎝ 2+ y
2
1 + y2 ⎠
⎝ ⎠
1
2
y + 1+ y 1+ 2
= ln = ln .
y + 2 + y2 1+ 3
0

320
 27 Să se calculeze integrala
dx dy
I= ∫∫ y − cos x
, 1< a < b ,
[0, π]×[ a ,b ]
şi apoi să se deducă valoarea integralei cu parametrii
π
b − cos x
J = ln ∫ a − cos x
dx .
0

Rezolvare. Funcţia integrant este continuă pe domeniul de integrare. Mai

mult, deoarece domeniul este simplu în raport cu ambele axe, putem folosi
teorema lui Fubini în două moduri diferite:
b⎛π
dx ⎞
b
π b + b2 − 1
I= ⎜∫∫ ⎟ dy =
⎜ y − cos x ⎟ ∫ 2
y −1
dy = π ln
2
a + a −1
.
a⎝0 ⎠ a

Pe de altă parte,
π⎛ b π
dy ⎞ b − cos x
I= ⎜ ∫∫ ⎟ dx = ln
⎜ y − cos x ⎟ a − cos x ∫
dx = J .
0⎝a ⎠ 0

Am determinat astfel valoarea integralei J ca fiind:

π
b − cos x b + b2 − 1
J = ln∫ a − cos x
dx = π ln
2
a + a −1
.
0

28 Să se calculeze integrala
dxdy
I= ∫∫ 1 + y ⋅ cos x
, 0 < a < 1,
⎡0, ⎤×[ 0, a ]
π
⎣ 2⎦

şi apoi să se deducă valoarea integralei cu parametru

π
2
ln (1 + a ⋅ cos x )
J= ∫ cos x
dx .
0

Rezolvare. Funcţia integrant este continuă pe domeniul de integrare. Mai

mult, deoarece domeniul este simplu în raport cu ambele axe, putem folosi
teorema lui Fubini în două moduri diferite:

321
 π
a⎛ 2 ⎞ a
⎜ dx ⎟ 2 1− y
I= ⎜ ∫ ∫
1 + y ⋅ cos x ⎟ dy =
2
arctg ∫
1 + y
dy .
0⎜ 0 ⎟ 0 1− y
⎝ ⎠
Folosind schimbarea de variabliă y = cos ( 2 ⋅ u ) obţinem:
π2 1
− ⋅ ( arccos a ) .
2
I=
8 2
Pe de altă parte,
π π
2⎛ a ⎞
dy
2
ln (1 + a ⋅ cos x )
I= ∫ ∫ ⎜ ⎟ dx =
⎜ 1 + y ⋅ cos x ⎟ ∫ cos x
dx = J .
0 ⎝0 ⎠ 0

Am determinat astfel valoarea integralei J ca fiind

π
2
ln (1 + a ⋅ cos x ) π2 1
∫ − ⋅ ( arccos a ) .
2
J= dx =
cos x 8 2
0

Observăm că în integralal J funcţia integrant poate fi prelungită prin

continuitate. Într-adevăr:
ln (1 + a ⋅ cos x )
lim = a.
x→π
2
cos x

29 Să se calculeze valoarea integralei

x+ y
I= ∫∫ x2 + y2 −
2
dxdy .
x 2 + y 2 ≤1

x+ y
Rezolvare. Ecuaţia x 2 + y 2 − = 0 reprezintă ecuaţia cercului cu
2
⎛ 2 2⎞ 1
centrul în punctul P ⎜ , ⎟ şi raza . Fie D1 discul corespunzător şi
⎝ 4 4 ⎠ 2
D2 = D − D1 , unde D = {( x, y ) ∈ 2
x2 + y2 ≤ 1 . }
x+ y
Funcţia f ( x, y ) = x 2 + y 2 − este negativă pe domeniul D1 şi
2
pozitivă în restul planului. Folosind aditivitatea de domeniu deducem:
I= ∫∫ f ( x, y ) dxdy + ∫∫ f ( x, y ) dxdy = −∫∫ f ( x, y ) dxdy + ∫∫ f ( x, y ) dxdy .
D1 D2 D1 D2

322
 y

−1 1 x
O

Fig. 6.8

Însă
∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫∫ f ( x, y ) dxdy − ∫∫ f ( x, y ) dxdy
D2 D D1
şi astfel
I= ∫∫ f ( x, y ) dxdy − 2 ⋅ ∫∫ f ( x, y ) dxdy . (6.3)
D D1

Pentru calculul primei integrale facem schimbarea în coordonate polare:

⎧ x = r cos θ, r > 0;
⎨
⎩ y = r sin θ, θ∈ [ 0, 2π ) .
Folosind teorema de schimbare de variabilă şi teorema Fubini obţinem:
⎡ 2 r ⎤ π
∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫∫ ⎢
⎣
r −
2
( cos θ + sin θ ) ⎥
⎦
rdrdθ =
2
. (6.4)
D ( 0,1]×[0,2 π )
Pentru a doua integrală din (6.3) facem schimbarea în coordonate polare
translatate:
⎧ 2
⎪⎪ x = r cos θ + , r > 0;
4
⎨
⎪ y = r sin θ + 2 , θ∈ [ 0,2π ) .
⎪⎩ 4
Folosind teorema de schimbare de variabilă şi teorema lui Fubini obţinem
⎛ 2 1⎞ π
∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫∫ ⎜
⎝
r − ⎟
4⎠
r dr dθ = −
32
. (6.5)
D ⎛ 1⎤
⎜ 0, ⎥×[ 0,2 π )
⎝ 2⎦

323
 9π
Înlocuind (6.4) şi (6.5) în (6.3) deducem valoarea integralei I = .
16

30 Să se calculeze integrala

∫∫ ( x )
2
+ y 2 d xdy ,
D

unde D este paralelogramul cu laturile y = x; y = x + a; y = a şi y = 3a ( a > 0 ) .

Rezolvare.
y y = x+a
3a y=x

a 2a 3a x

Fig. 6.9

a x+a

∫∫ ( x ) ∫ ∫ (x ) ∫a ∫x ( x + y ) dy +
2a x+a
2 2 2
+ y dxdy = dx + y 2 dy + 2
dx 2

D 0 a
a 4 x3 + 3 x 2 a + 3 xa 2
∫2a dx ∫x ( x )
3a 3a
∫0
2 2
+ + y dy = dx +
3
2 a 6 x 2 a + 3 xa 2 + a3 3a 9 x 2 a − 4 x 3 + 27 a 3
+ ∫a 3
dx + ∫2a 3
dx = 14a 4 .

31 Să se calculeze integrala

∫∫ ydxdy, unde D = {( x, y ) y ≤ x , x }
2 2
+ y2 ≤ 2 .
D

Rezolvare.
y + y 2 = 2 ⇔ y 2 + y − 2 = 0 ⇔ y = 1 şi y = −2 .
Dar y ≥ 0 ⇒ y = 1 soluţie acceptabilă y = x 2 ⇒ x = ±1 .

324
 y

A B

O x

Fig. 6.10

Deci A ( −1,1) şi B (1,1)

1⎛ x2 ⎞
−1 ⎛ 2− x2 ⎞
∫∫ ydxdy = ∫− ∫− ⎜ y dy ⎟ dx + ⎜ ∫ ∫ y dy ⎟ dx +
2⎜ 2− x2 ⎟ ⎜ ⎟⎟
D ⎝ ⎠ −1 ⎜
⎝− 2− x2 ⎠
1
2⎛ 2− x2 ⎞
∫( )
1 7
+ ∫1 ⎜⎜⎝ ∫− 2− x2
y dy ⎟ dx =
⎟
⎠ 2
x 4 + x 2 − 2 dx = − .
15
−1

Folosind aditivitatea de domeniu se putea calcula astfel:

⎛ ⎞ 2 ⎛ 2− x2 ⎞
1 2− x2 7
⎜ y dy ⎟ dx = − .
∫∫ y dxdy = ⎜∫ ∫−
−1 ⎜ 2− x2
y dy ⎟ dx −
⎟ ∫ ⎜ ∫ ⎟ 15
D ⎝ ⎠ − 2⎜
⎝ x2
⎟
⎠

Să se schimbe ordinea de integrare în următoarele integrale iterate:

π
⎛ cos x
2 ⎞
32 ∫ ∫
⎜
⎜
f ( x , y ) dy ⎟ dx .
⎟
− ⎝ − cos x ⎠
π
2

Rezolvare.
Domeniul D este determinat de inegalităţile
⎧ π π⎫
D = ⎨( x, y ) − cos x ≤ y ≤ cos x, − ≤ x ≤ ⎬ .
⎩ 2 2⎭

325
 y
1
y = cos x
π
− π
2
O 2
x

y = − cos x
−1

Fig. 6.11

În aceste condiţii:
⎛ π− arccos y
0 ⎞ 1 ⎛ arccos y ⎞
∫∫ f ( x, y ) dxdy dy = ⎜
⎜ ∫ ∫ f ( x, y ) dx dy +
⎟
⎟
⎜
⎜ ∫ ∫
f ( x, y ) dy ⎟ dx.
⎟
D −1 ⎝ arccos y −π ⎠ 0 ⎝ − arccos y ⎠

2⎛ 2 x − x2 ⎞
33 ∫1 ∫2− x
⎜
⎜
⎝
f ( x, y ) dy ⎟ dx .
⎟
⎠
Rezolvare. Domeniul de integrare este determinat de inegalităţile:

D= {( x, y ) y ≥ 2 − x, y 2
+ ( x − 1) ≤ 1 .
2
}
1
⎛ 1+ 1− y 2 ⎞
În aceste condiţii ∫∫ f ( x, y ) dxdy = ⎜
⎜ ∫ ∫2− y f ( x, y ) dx ⎟ dy .
⎟
D 0⎝ ⎠

2
1 x
O

Fig. 6.12

326
 1 ⎛ 2x ⎞ 2 ⎛ 1+ 2 x − x2 ⎞
34 ∫ ⎜⎜ ∫ f ( x , y ) dy ⎟ dx + ⎜
∫ ∫ f ( x , y ) dy ⎟ dx .
⎟ ⎜ ⎟
0⎝ 0 ⎠ 1 ⎜ 1− ⎟
⎝ 2 x − x2 ⎠
Rezolvare.
y

O 1 2 x

Fig. 6.13

Domeniul de integrare este determinat de reuniunea domeniilor

D1 = {( x, y ) x ∈[0,1], 0 ≤ y ≤ 2 x} şi

D2 = {( x, y ) x ∈[1,2], ( x − 1) 2
+ ( y − 1) ≤ 1 .
2
}
În aceste condiţii:
⎛ 2 ⎞
2 ⎜ 1+ 2 y − y ⎟
∫∫ f ( x, y ) d x d y = ⎜ ∫ ∫y f ( x, y ) dx ⎟ dy .
D = D1 U D2 0⎜
⎜
⎟
⎟
⎝ 2 ⎠

35 Să se calculeze integrala
1 ⎛ arcsin y ⎞
xy
∫ ⎜⎜⎜ ∫ dx ⎟ dy .
sin x ⎟⎟
0 ⎝ arcsin y ⎠
Rezolvare.
x
Deoarece funcţia nu admite o primitivă exprimabilă cu ajutorul unei
sin x
combinaţii finite de funcţii elementare, integrala se va calcula prin schimbarea
ordinii de integrare

327
 ⎧ ⎡ π⎤ ⎫
D = ⎨( x, y ) x ∈ ⎢0, ⎥ sin 2 x ≤ y ≤ sin x ⎬ ,
⎩ ⎣ 2⎦ ⎭
π
2 sin x
xy x y2
∫∫ sin x
dxdy = ∫⋅
sin x 2
sin 2 x
dx =
D 0
π
2

∫ ( )
x 1 ⎡ 7⎤ 1
= sin x − sin 3 x dx = ⎢1 − ⎥ = .
2 2 ⎣ 9⎦ 9
0

1
y = sin x

y = sin 2 x

O π x
2
Fig. 6.14

36 Să se calculeze integrala
⎛ 3 − y2
0 ⎞
⎜ ⎟
∫ ∫
2
x
⎜ y e dx ⎟ dy .
−1 ⎜ − y 2 ⎟
⎝ ⎠

Rezolvare.
2
Deoarece funcţia e x nu admite o primitivă exprimabilă prin funcţii
elementare, vom calcula integrala schimbând ordinea de integrare. Integrala
2
considerată se transformă în ∫∫ y e x dxdy , unde domeniul D este definit de
D

inegalităţile D= {( x, y ) x ∈[−1,0] şi − }
− x3 ≤ y ≤ − − x . Domeniul fiind
simplu în raport cu ambele axe, vom obţine egalitatea:

328
 − −x
y2
∫−1 ( )
0 1 0
∫∫D ∫−1
2 2 2
y e x dx d y = ex dx = e x − x + x 3 dx =
2 3 2
− −x
1 0 1 0 e 1
∫−1 ∫−1
2 2
= x 3 e x dx − x e x dx = − .
2 2 4 2

y
−1
O x

y = − −x

y = − − x3
−1

Fig. 6.15

37 Să se calculeze integrala

∫∫D x 2 + y 2 dx dy ,
unde
D= {( x, y ) ax ≤ x 2
+ y 2 ≤ 2ax, y ≥ 0, a > 0 . }
Rezolvare.
Utilizând transformarea în coordonate polare

⎪⎧ x = ρ cos θ, ρ∈ [ 0, ∞ ) ;
⎨
⎪⎩ y = ρ sin θ, θ∈ [ −π, π] ,
domeniul D devine
⎧ ⎡ π⎤ ⎫
Δ = ⎨( ρ, θ ) θ∈ ⎢0, ⎥ , ρ∈ [ a cos θ,2a cos θ]⎬ .
⎩ ⎣ 2⎦ ⎭
Jacobianul transformării fiind egal cu ρ rezultă că:
π
2 a cos θ
2⎛ ⎞
∫∫D ∫∫ ρ ⋅ ρdρdθ = ∫ ∫
2 2
x + y dx dy = ⎜ ρ 2 dρ ⎟ d θ =
0 ⎝ a cos θ ⎠
Δ
π 3 3 3 3 π π
2 8a cos θ − a cos θ dθ =
∫ (1 − sin θ) cos θdθ = 9 .
7 7 14
∫ ∫ 2 cos3 dθ = 2
= 2
0 3 3 0 3 0

329
 y

a a x
2

Fig. 6.16

y
38 Să se calculeze integrala ∫∫ D
arctg dxdy , unde
x
⎧ x ⎫
D = ⎨( x, y ) x 2 + y 2 ≥ 1, x 2 + y 2 ≤ 9, y ≥ , y ≤ x 3⎬.
⎩ 3 ⎭

Rezolvare. Utilizând transformarea în coordonate polare

⎧⎪ x = ρ cos θ, ρ∈ [ 0, ∞ ) ;
⎨
⎪⎩ y = ρ sin θ, θ∈ [ 0,2π ) ,
domeniul D devine
⎧ ⎡ π π ⎤⎫
Δ = ⎨( ρ, θ ) ρ∈ [1,3] , θ∈ ⎢ , ⎥ ⎬ .
⎩ ⎣ 6 3 ⎦⎭

O
1 3
x

Fig. 6.17

330
 În aceste condiţii:
π
3⎛ 3 ⎞
y sin θ
∫∫ arctg dxdy = ⎜ arctg
x ⎜
π⎝ 1
∫∫
cos θ
ρ ⋅ dρ ⎟ dθ =
⎟
D ⎠
6
π π
3 2 3
1 θ π2
π
∫
= θ ⋅ ( 9 − 1) dθ = 4
2 2 π
= .
6
6
6

39 Determinaţi coordonatele centrului de greutate al unei plăci

⎛ ⎛ π ⎞⎞
omogene limitată de curba y = sin x şi dreapta OA ⎜ O = ( 0,0 ) şi A = ⎜ ,1⎟ ⎟ .
⎝ ⎝ 2 ⎠⎠
Rezolvare.
y

A
1

O π x
2
Fig. 6.18

Coordonatele centrului de greutate se calculează cu formulele:

xG =
∫∫D x ⋅ ρdxdy ; yG =
∫∫D y ⋅ ρdxdy
∫∫D ρdxdy ∫∫D ρdxdy
π π
⎛ sin x ⎞
2 ⎛ sin x − 2 ⎞
∫∫D dxdy = ∫ ∫ 2⎜
0 ⎜
2
⎝ π
x
dy ⎟ d x
⎟
⎠
= ∫
0 ⎝
⎜ x ⎟ dx =
π ⎠
π π
1 2 2 π 4−π
= − cos x 2 − x =1− = .
0 π 0 4 4

331
 π π
⎛ sin x ⎞ 12 − π2
2 ⎛ x sin x − 2 2⎞
∫∫D xdydx = ∫ ∫ 2⎜
0 ⎜
2
⎝ π
x
x d y ⎟
⎟
⎠
dx = ∫
0 ⎝
⎜ x ⎟ dx =
π ⎠ 12
.

π π
⎛ sin x ⎞ ⎛ 2 2 x2 ⎞ π π π
2 sin x
∫∫D y dx d y = ∫ ∫
2⎜
0 ⎜
2
⎝ π
x
ydy ⎟ dx =
⎟
⎠
∫
0 ⎜
⎜
⎝2
−
π2 ⎟⎠
⎟ d x = − =
8 12 24
.

Rezultă deci
12 − π2 4 12 − π2
xG = ⋅ = ;
12 4 − π 3( 4 − π )

π 4 π
yG = ⋅ = .
24 4 − π 6 ( 4 − π )
6

40 Fie lemniscata ρ2 = 2a 2 cos 2θ . Să se calculeze aria porţiunii dintr-o

buclă a lemniscatei situată în exteriorul discului ρ = a, a ∈ ∗+ .
Rezolvare.
y

O x
a a 2

Fig. 6.19

Calculăm coordonatele punctului de intersecţie

1 π
a 2 = 2a 2 cos 2 θ ⇒ cos 2θ = ⇒θ= .
2 6

332
 Aria cerută se va calcula cu formula
π π
⎛ ⎞
∫ ( 2a cos 2θ − a ) dθ =
a 2 cos 2θ
∫∫D dxdy = 2∫ ∫
2 2
A= 6
⎜ ρdρ ⎟ dθ = 6
0 ⎝ a ⎠ 0

π
sin 2θ
2 2π6 2 3 πa 2 ⎛ 3 π⎞
= 2a −a =a − = a2 ⎜ − ⎟.
2 0 6 2 6 ⎝ 2 6⎠

41 Să se calculeze integrala

∫∫D {
x 2 + y 2 dxdy, unde D = ax ≤ x 2 + y 2 ≤ 2ax; 0 ≤ y ≤ x, a > 0 . }
Rezolvare.
y
x= y

O a a 2a x
2
Fig. 6.20

Trecând la coordonate polare

⎧ x = ρ cos θ;
⎨ ρ∈ [ 0, ∞ ) ; θ∈ [ 0,2π ) ,
⎩ y = ρ sin θ,
vom obţine relaţiile
x 2 + y 2 ≥ ax ⇔ ρ ≥ a cos θ
⎡ π⎤
x 2 + y 2 ≤ 2ax ⇔ ρ ≤ 2a cos θ; y ∈ [ 0, x ] ⇔ θ∈ ⎢0, ⎥
⎣ 4⎦
şi integrala va deveni
π π

∫ ( )
2 a cos θ
4⎛ ⎞ 1
∫ ∫⎜
0 ⎝ a cos θ
ρ ⋅ ρdρ ⎟ dθ = 4
⎠ 0 3
8a3 cos3 θ − a3 cos3 θ dθ =
π
7 a3 35 2a 3
=
3 ∫
0
4 cos3 θdθ =
36
.

333
 42 Să se calculeze aria domeniului

D= {( x, y ) }
x 2 + y 2 ≤ ax, x 2 + y 2 ≤ ay, a > 0 .

Rezolvare. Trecând la coordonatele polare

⎧ x = ρ cos θ;
⎨ ρ∈ [ 0, ∞ ) ; θ∈ [ −π, π] ,
⎩ y = ρ sin θ,
vom obţine relaţiile ρ ≤ a cos θ, ρ ≤ a sin θ .
y

O x

Fig. 6.21

a
Punctul de intersecţie A va avea coordonatele x = y = .
2
În aceste condiţii aria domeniului D va fi dată de formula
π π
⎛ a sin θ ⎞ ⎛ a cos θ ⎞
A( D ) = ∫∫D
dxdy = 4 ⎜ ∫ ∫
0 ⎝ 0
ρdρ ⎟ dθ + π2 ⎜
⎠ ⎝ 0 ∫ ∫ ρdρ ⎟ dθ =
⎠
4
π 2 π 2
2 2 2
4 a sin θ dθ + 2 a cos θ dθ = a ⎛ π − 1 ⎞ =
a2 π − 2 ( ).
= ∫
0 2 π ∫
2
⎜
2 ⎝ 4 2⎠
⎟
8
4

334
 1
43 Să se calculeze ∫∫ x2 y2
dxdy , dacă
D 3 5− −
a 2 b2
⎪⎧ x2 y2 ⎪⎫
D = ⎨( x, y ) 1 ≤ 2 + 2 ≤ 4; a, b > 0 ⎬ .
⎩⎪ a b ⎭⎪
Rezolvare.
y
2b
b
O x
−2a −a a 2a
−b
−2b

Fig. 6.22

Trecând la coordonate polare generalizate

⎧ x = aρ cos θ;
⎨ ρ∈ [1, 2]; θ∈ [ 0, 2π]
⎩ y = bρ sin θ,
(Jacobianul transformării este abρ ), integrala devine:
2/3 2
⎛ −3 ⎞
( ) 3πab
( )
2π 2 1
∫0 ∫1 3
5 − ρ2
abρdρdθ = ab ( 2π ) ⋅ ⎜ ⎟ 5 − ρ2
⎝ 4 ⎠ 1
=
2
3
16 − 1 .

2
⎛ x2 + y2 ⎞
∫∫D
2
44 Să se calculeze a − ⎜⎜ ⎟⎟ dxdy , dacă D este interiorul
⎝ 2x ⎠
cercului x 2 + y 2 − 2ax = 0 , a > 0 .
Rezolvare. Trecând la coordonate polare

⎧ x = ρ cos θ;
⎨ ρ∈ [ 0, ∞ ) ; θ∈ [ −π, π ) ,
⎩ y = ρ sin θ,
domeniul D devine
⎧ ⎡ π π ⎤⎫
Δ = ⎨( ρ, θ ) ρ∈ [ 0,2a cos θ] , θ∈ ⎢ − , ⎥ ⎬
⎩ ⎣ 2 2 ⎦⎭
335
 y

O a x

Fig. 6.23

2 2
⎛ x2 + y2 ⎞ ⎛ ρ ⎞
∫∫D ∫∫
2 2
a − ⎜⎜ ⎟⎟ dxdy = a −⎜ ⎟ ⋅ ρdρdθ =
⎝ 2 x ⎠ Δ
⎝ 2cos θ ⎠
π
2 ⎛ ⎞
2 a cos θ 1
= ∫ ∫
π ⎜
− ⎝ 0 2cos θ
4a 2 cos 2 θ − ρ2 ρdρ ⎟ dθ =
⎠
2
π 2 a cos θ
= ∫2
π
1 ⎛ −1 ⎞
( 2
⎜ ⎟ 4a cos θ − ρ
− 2cos θ ⎝ 3 ⎠
2 2 3/ 2
) dθ =
2 0
π π
1 4a 3 2 2 a 3π
∫ ∫
3 3 2
= 2
π 8a cos θdθ = cos dθ = .
− 6cos θ 3 −π 3
2 2

6.3 TEMĂ DE CONTROL

1. Funcţia f : [ 0,1] × [ 0,1] → ,

⎧ x2 y
⎪ , dacă ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
f ( x, y ) = ⎨ x 4 + y 2
⎪0, dacă ( x, y ) = ( 0, 0 )
⎩
este integrabilă?
Răspuns. Integrabilă (are un singur punct de discontinuitate).

2. Să se arate că f : [ −1,1] × [ −1,1] → ,

⎧ 2 xy
⎪⎪ 2 , dacă ( x, y ) ≠ ( 0,0 )
( )
2
f ( x, y ) = ⎨ x + y
2

⎪
⎪⎩0, dacă ( x, y ) = ( 0, 0 )

336
nu este integrabilă.

Răspuns. Nu este mărginită.

3. Să se calculeze ariile domeniilor plane:

⎪⎧ x 2 y 2 ⎪⎫
D = ⎨( x, y ) 2 + 2 ≤ 1⎬ .
⎩⎪ a b ⎭⎪
Răspuns. πab .

4. D = {( x, y ) 1 ≤ x 2
+ y 2 ≤ 9, x ≤ y ≤ 3x . }
4π
Răspuns. .
3

Să se calculeze următoarele integrale duble:

5. ∫∫ x sin ( xy ) dxdy , unde D = [0,1] × [0, π] .
D
Răspuns. 1.

x2
6. ∫∫ y2
dxdy , unde
D
⎧ 1 ⎫
D = ⎨( x, y ) x ∈ [1, 2] , ≤ y ≤ x ⎬ .
⎩ x ⎭
9
Răspuns. .
4

∫∫ ( x )
2
7. + y 2 − 4 x − 4 y + 10 dxdy , unde
D

D= {( x, y ) x 2
+ 4 y 2 − 2 x − 16 y + 13 ≤ 0 . }
17 π
Răspuns. .
2

8. ∫∫ 1 − x 2 − x 2 dxdy , unde D = {( x, y ) x 2
+ y2 ≤ x .}
D
2⎛ π 2⎞
Răspuns. ⎜ − ⎟.
3⎝ 2 3⎠
337
 x2 y 2
9. ∫∫ 1 − 2 − 2 dxdy , unde
a b
D

⎪⎧ 1 x2 y 2 ⎪⎫
D = ⎨( x, y ) ≤ 2 + 2 ≤ 1, x ≥ 0, a, b > 0 ⎬ .
⎩⎪ 4 a b ⎭⎪
πab 3
Răspuns. .
4

10. Să se calculeze integrala dublă

∫∫ ( x )
2
I= + y 2 dx d y ,
D

unde D domeniul delimitat de dreptele

y = x, y = x + a, y = a, y = 3a ( a > 0 ) .

Răspuns. 14a 4 .

11. Să se calculeze volumul corpului mărginit de suprafeţele:

z = 0, x 2 + y 2 = 1, x + y + z = 3 .

Răspuns. 3π .

12. Să se calculeze volumul corpului mărginit de suprafeţele:

z = xy 2 , x 2 + y 2 = R 2 , y = 0, x = 0 ,
aflat în primul cadran.
R5
Răspuns. .
15

13. Să se calculeze masa unei plăci plane de grosime neglijabilă dacă

⎪⎧ x2 ⎪⎫
densitatea ρ ( x, y ) = x 2 + y 2 , iar D = ⎨( x, y ) 1 ≤ + y 2 ≤ 4⎬ .
⎩⎪ 4 ⎭⎪
75π
Răspuns. .
2

338
 14. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al unei plăci plane
de grosime neglijabilă cu densitatea ρ ( x, y ) = y şi care are forma dată de
domeniul
D= {( x, y ) x + y ≤ 2, y ≥ x } . 2

25 235
Răspuns. xG = − , yG = .
32 112

15. Să se afle momentul de inerţie în raport cu axa Ox a triunghiului

delimitat de dreptele x = 2, y = 2, x + y − 2 = 0 .
Răspuns. 4.

16. Dacă u : [ a1 , b1 ] → + şi v : [ a2 , b2 ] → + sunt integrabile, atunci:

(i) f : [ a1 , b1 ] × [ a2 , b2 ] → f ( x, y ) = u ( x ) + v ( y ) este Darboux
integrabilă pe D şi
b1 b2
∫∫ f = ( b2 − a2 ) ∫a 1
u + ( b1 − a1 ) ∫a 2
v;
D

(ii) g = [ a1 , b1 ] × [ a2 , b2 ] → , g ( x, y ) = u ( x ) v ( y ) este Darboux

integrabilă pe D şi
⎛ ⎞ ⎛
b1 b2 ⎞
∫∫ g =⎜
⎝ ∫ u⎟⋅⎜
a1 ⎠ ⎝ ∫a 2
v⎟.
⎠
D

17. (i) Fie f : [ 0,1] × [ 0,1] →

⎧1, x ∈ [ 0,1] I ( − ) U {0} sau y ∈ ( − ) I [ 0,1];

⎪
f ( x, y ) = ⎨ 1 p
1
⎪ q− , x , y ∈ [ 0,1] I , x = , p, q ∈ ∗ , ( p, q ) = 1.
⎩ q

Să se arate că f este Darboux integrabilă pe [ 0,1] .

2

(ii) Dacă f ( ) : [ 0,1] → , f ( ) ( y ) = f ( x, y ) , ∀ x ∈ [ 0,1] , y ∈ [ 0,1] să

x x

se arate că f ( ) nu este integrabilă pe [ 0,1] , ∀ x ∈ I [ 0,1] .

x

18. Fie mulţimea

{
G = ( x, y ) ∈ [ 0,1] I
2 2
x=
m
n
m′
, y = , m, m′, n ∈ , n ≠ 0 şi ( m, n ) = 1 = ( m′, n )
n }
339
şi funcţia g : [ 0,1] →
2

⎧⎪1, ( x, y ) ∈ G;
g ( x, y ) = ⎨
⎪⎩0, ( x, y ) ∈ [ 0,1] − G.
2

(i) Să se arate că g nu este integrabila Darboux pe [ 0,1] .

2

m
(ii) Dacă y ∈ [ 0,1] I , y = ; m, n ∈ , n ≠ 0, ( m, n ) = 1 ,
n
iar
⎧ k
⎪⎪ 1, x = , ( k , n ) = 1, k ≤ n;
n
g y ( x) = ⎨
⎪0, x ∈ [ 0,1] − ⎧⎨ x = k ( k , n ) = 1, k ≤ n ⎫⎬ ,
⎩⎪ ⎩ n ⎭
1
să se arate că g y este integrabilă pe [ 0,1] şi g y = 0 . ∫
0

19. Fie f : D → , D = {( x, y ) ∈ 2
x 2 + y 2 ≤ 2 y, y + x 2 ≤ 2 }
xy
f ( x, y ) = 2 2
.
1+ x + y

2
2

1.5

sin( u) + 1
2 1
2− u

0.5

0 0
1 0.5 0 0.5 1
−1 cos( u) , u 1

Fig. 6.24

340
 5
Să se arate că f este integrabilă pe D şi ∫∫ f = 1 − 8 ln 3 .
D

20. Fie f : [ 0,1] →

2

⎧ ⎛ ⎡ 1⎤⎞ ⎛ 1 ⎤⎞
⎪1, dacă ( x, y ) ∈ ⎜ ( I [ 0,1]) × ⎢0, ⎥ ⎟ U ⎜ ( ( − ) I [0,1]) × ⎡⎢ ,1 ⎟ ;
⎪ ⎝ ⎣ 2⎦⎠ ⎝ ⎣ 2 ⎦⎥ ⎠
f ( x, y ) = ⎨
⎪0, dacă ( x, y ) ∈ ⎛ I [ 0,1] × ⎡ 1 ,1⎤ ⎞ U ⎛ ( − 1⎤⎞
) I [0,1]) × ⎡⎢0,
⎜( ) ⎢2 ⎥ ⎟ ⎜( ⎟.
⎪⎩ ⎝ ⎣ ⎦⎠ ⎝ ⎣ 2 ⎦⎥ ⎠

Să se demonstreze că f nu este integrabilă Riemann pe [ 0,1] , există

2

1⎛1 ⎞ 1⎛1 ⎞
∫∫
⎜ f ( x, y ) dy ⎟ dx , dar nu există
⎜ ⎟ ∫∫
⎜ f ( x, y ) dx ⎟ dy .
⎜ ⎟
0⎝ 0 ⎠ 0⎝ 0 ⎠

21. Să se arate că mulţimea

{
E = ( x, y )∈ 2
( x2 + y 2 )
2
(
≤ a2 x2 − y 2 , a ≠ 0 )}
are arie şi să se determine aria sa.

0.5
0.354

cos( 2⋅ u) ⋅ sin( u) 0

− 0.354 0.5
1 0.5 0 0.5 1
−1 cos( 2⋅ u) ⋅ cos( u) 1

Fig. 6.25
Răspuns. aria E = a 2 .

22. Să se arate că transformarea

⎧u = x + y
T =⎨ , ( x, y ) ∈ 2

⎩ v = xy

341
aplică domeniul D = {( x, y ) ∈ 2
}
xy ≥ 1, x + y ≤ 4, y ≥ 0 pe domeniul

⎪⎧ u 2 ⎪⎫
Δ = ⎨( u , v )∈ 2
2 ≤ u ≤ 4, 1 ≤ v ≤ ⎬.
⎩⎪ 4 ⎭⎪
Să se arate că:
D ( u, v )
∫∫ dudv ≠ ∫∫ D ( x, y )
dxdy
Δ D

şi să se explice de ce nu este aplicabilă teorema de schimbare de variabilă.

Răspuns. T nu este biunivocă.

23. Să se calculeze, trecând la coordonate polare generalizate, integrala

dublă:
I= ∫∫ xy dxdy ,
D
unde:
⎧ ⎛ x2 y2 ⎞
2
x2 y 2 ⎫
⎪ ⎪
D = ⎨( x, y )∈ 2
⎜⎜ 2 + 2 ⎟⎟ ≤ 2 − 2 , x ≥ 0 ⎬ ; a, b ∈
∗
+.
⎪⎩ ⎝a b ⎠ a b ⎪⎭

a 2b 2
Răspuns. .
24

24. Fie funcţia continuă f : [1,2] → şi domeniul

⎧ x y ⎫
D = ⎨( x, y ) ∈ 2
≤ x 2 + y 2 ≤ x, ≤ x 2 + y 2 ≤ y⎬ .
⎩ 2 2 ⎭
Folosind o schimbare de variabile adecvată să se arate că transformarea
este regulată şi că:
2
1 ⎛ x ⎞ ⎛ y ⎞ ⎛ 2 ⎞
∫∫ f ⎜ ⎟f ⎜ 2 2⎟
dxdy = ⎜ ∫1 f ( x ) dx ⎟ .
D ( 2
x +y )
2 2 ⎝ x2 + y 2 ⎠ ⎝x +y ⎠ ⎝ ⎠

342
 1
s

0.8

0.6
1
⋅ sin( u)
2

1 0.4
⋅ sin( u)
4

1 1 0.2
⋅ sin( u) +
4 4

1 1
⋅ sin( u) + 0
2 2

0.2

0.4
−1
2 0.4 0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
−1 1 1 1 1 1 1 s
⋅ cos( u) + , ⋅ cos( u) + , ⋅ cos( u) , ⋅ cos( u)
2 2 2 4 4 4 2

Fig. 6.27

25. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate, momentele statice

şi momentele de inerţie ale plăcii omogene
D= {( x, y ) ∈ 2
x 2 + y 2 ≤ a 2 , x 2 + y 2 ≥ ax, y ≥ 0 , a > 0 . }

343
 2
2

2 sin( u)
0
sin( u)

−2 2
2 1 0 1 2
−2 2⋅ cos( u) , cos( u) + 1 2

Fig. 6.27

Răspuns.
⎧ a 15
⎪ xG = − ; J x = πa 4 ;
6 128
⎪
⎪ J = 14 a; J = 11 πa 4 ;
⎪ G 9π y
128
⎨
⎪ S = 7 a3 ; J = − 1 a 4 ;
⎪ x 12 xy
24
⎪ π
⎪ S y = − a3.
⎩ 16

⎧
( )
2⎫
26. Fie funcţia f : D → ; D = ⎨( x, y ) x 2 + y 2 ≤ 3 π
⎩ 2 ⎭⎬

⎧
( )
2
⎪⎪ x + y ; − 3 π ≤ x ≤ 3 π , cos x ≤ y ≤ 3 π − x2 ;
2 2 2
f ( x, y ) = ⎨

⎪⎩ 2 2 2 (
⎪ x − y; − 3 π ≤ x ≤ 3 π , 3 π 2 − x 2 ≤ y < cos x.
)
Să se arate că f este integrabilă Riemann pe D şi să se calculeze ∫∫ f .
D

344
 s

s⋅ sin( u)
0
cos( u)

−s
4 2 0 2 4
−s s⋅ cos( u) , u s

Fig. 6.28

Răspuns.
3
2
(
⋅ π ⋅ 3π2 − 1 . )
Să se calculeze următoarele integrale:
27. ∫∫D (1 − y ) dxdy dacă
D= {( x, y ) x 2
+ ( y − 1) ≤ 1, y ≤ x 2 , x ≥ 0 .
2
}
1
Răspuns. .
15

1
⎛ arcsin y x ⎞
28. ∫ ∫arcsin y
⎜ dx ⎟ dy .
sin x ⎠
0⎝
π2
Răspuns. Se va schimba ordinea de integrare, I = − 1.
8

x2 + y 2
29. ∫∫ D
arcsin
2π
dxdy dacă

D= {( x, y ) π 2
≤ x 2 + y 2 ≤ ( 2π )
2
}.
⎛7 3⎞
Răspuns. π3 ⎜ π − ⎟.
⎝ 6 2 ⎠
345
 y2
30. ∫∫ D x2
dxdy dacă

D= {( x, y ) 1 ≤ x 2
}
+ y2 ≤ 2x .

3 3
Răspuns. π − .
2

x
31. ∫∫D arccos
2
x +y 2
dxdy dacă

⎧ 1 ⎫
D = ⎨( x, y ) x 2 + y 2 ≥ 1, x ≥ , x + y ≤ 2, x − y ≤ 2 ⎬ .
⎩ 2 ⎭
1 π2
Răspuns. ln 2 − .
2 32

32. ∫∫D xy dxdy dacă

⎧ ⎛ x2 y 2 ⎞
2
x2 y 2 ⎫
⎪ ⎪
D = ⎨( x , y ) ∈ 2
⎜⎜ 2 + 2 ⎟⎟ ≤ 2 − 2 , x ≥ 0 ⎬ , a, b ∈
∗
+.
⎪⎩ ⎝a b ⎠ a b ⎪⎭

a 2b 2
Răspuns. .
24

R⎛ R2 − x2 ⎞
33. ∫0 ∫0⎜
⎜ ( ⎟ )
ln 1 + x 2 + y 2 dy ⎟ dx , dacă R > 0 .
⎝ ⎠

Răspuns.
π⎡
4⎣
( ) (
1 + R 2 ln 1 + R 2 − R 2 ⎤ .
⎦ )
34. Să se calculeze aria domeniului plan limitat de curba
(x )
2 2
+ y2 = 2ax3 .
5 2
Răspuns. πa .
8

35. Să se calculeze aria figurii limitate de curbele

x 2 + y 2 = 2 x; x 2 + y 2 = 4 x; y = x şi y = 0 .

346
 ⎛π 1⎞
Răspuns. Se trece la coordonate polare, A = 3 ⎜ + ⎟ .
⎝ 4 2⎠

∫∫S e
y
36. Să se calculeze integrala dxdy , dacă S este un triunghi
curbiliniu mărginit de parabola y 2 = x şi dreptele x = 0, y = 1.
1
Răspuns. .
2

37. Să se calculeze integrala

x2 y 2
∫∫D 1− −
a 2 b2
dxdy ,

dacă domeniul D este limitat de elipsa,

x2 y 2 ∗
+ = 1, a, b ∈ +.
a 2 b2
2
Răspuns. πab .
3

38. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui sector

circular omogen de rază a şi unghi la vârf 2α .

2
s

y ( u) 0

−s 2
0 0.5 1 1.5 2
0 x( u) s

Fig. 6.29

347
 ⎧ 2a sin α
⎪ xG = ;
Răspuns. ⎨ 3α
⎪⎩ yG = 0.

39. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al unei plăci

omogene limitată de curbele x 2 = ay, x + y = 2a, a > 0 .
⎧ a
⎪⎪ xG = − ;
2
Răspuns. ⎨
⎪ y = 8 a.
⎪⎩ G 5

40. Să se calculeze aria domeniului plan limitat de curbele

5
xy = a 2 ; x + y = a, a > 0 .
2
15
Răspuns. − 2ln 2 .
8

348
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ PENTRU MODULUL 7

1. I. Colojoară, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1983
2. M. Craiu, V. V. Tănase, Analiză matematică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980
3. M. Craiu, M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976
4. N. Donciu, D. Flondor, Algebră şi analiză matematică. Culegere de
probleme, vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
5. I. P. Elianu, Principii de analiză matematică. Calcul diferenţial,
Editura Academiei Militare, Bucureşti, 1976
6. P. Flondor, O. Stănăşilă, Lecţii de analiză matematică, Editura
ALL, 1993
7. M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Manual de Analiză
matematică, vol. I, II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966
8. M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968
9. I. Sprinţu, Elemente de analiză matematică, Editura Academiei
Tehnice Militare, Bucureşti, 2001
10. O. Stănăşilă, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981
11. Sprinţu, I.; Gârban, V. – Analiză matematică, vol I. Calcul
diferenţial şi integral, Editura A.T.M., Bucureşti, 2003

349