I.

Introducere

Transportul produselor in stare fluidă

1.1 Caracteristicile curgerii fluidelor

In procesele tehnologice din industria alimentară,materiile prime care se prelucrează produsele
intermediare si produsele finite obţinute se gasesc de cele mai multe ori in stare fluidă sau sunt
aduse in aceasta stare.
Prin starea fluidă sau fluid se intelege acea stare care se caracterizează prin mişcarea moleculelor
unele faţa de altele si printr-o deformare uşoară.
Cele mai reprezentative fluide sunt lichidele si gazele.Acestea se deosebesc prin efectele pe care le
au asupra starii lor ,tempereatura si presiunea.
Lichidele se consideră practic necompresibile si nedilatabile,adică cu creşterea presiunii işi
micşoreaza puţin volumul iar cu creştera temperaturii işi maresc puţin volumul.Deci densiatea lor
variaza puţin cu schimbarea presiunii si a temperaturii.
Curgerea este caracterizată de deplasările straturilor sau particulelor ce constituie fluidul respectiv.
La vitezele relativ mici ale fluidului ce curge printr-o conductă se formează straturi de particule
dispuse paralel, care se deplasează liniştit, menţinându-se pe traiectorii paralele de-a lungul
conductei. Curgerea realizată în aceste condiţii cu o anumită viteză direcţionată în direcţia generală
de curgere se numeşte curgere laminară.
La viteze mai mari de deplasare, curgerea poate păstra aspectul de curgere laminară până la o
anumită viteză, numită viteză critică, când particulele nu se mai menţin în straturi paralele. In acest
caz, particulele se amestecă între ele, iar traiectoriile de deplasare nu se mai continua paralel, ci
apar uneori şi traiectorii transversale ce determină deplasarea dezordonată a unor particule în aşa
numitele vârtejuri sau turbioane, cu toate că în ansamblu fluidul se deplasează într-un singur sens.

1
In stare fluidă,materialele sunt transportate in instalaţiile industriale conform fluxului
tehnologic,sau sunt supuse unor prelucrari de natură fizică ,chimică si microbiologică cerute de
procesul tehnologic.
Fluidele se deplasează prin conducte, canale sau uitlaje sub acţiunea unei energii mecanice din
exterior sau sub acţiunea energiei potenţiale dată de o diferenţă de nivel.Pentru utilaje care
transportă lichide s-a încetăţenit denumirea de pompe.
Fluidele se transporta prin conducte inchise sau prin canale cu ajutorul energiei reaizata prin
diferenţa de nivel sau diferenţa de presiune intre intrarea si ieşirea din sistem sau folosind pompe
care sa asigure energia mecanică necesară realizării transportului. Se poate afirma că
productivitatea utilajului este cu atăt mai mare cu căt mişcarea materialelor este mai rapidă.
Transportul şi distribuţia fluidelor între utilajele unei instalaţii tehnologice sau la distanţe mari se
realizează prin conducte. În funcţie de destinaţia lor, conductele se clasifică în: conducte magistrale
şi conducte tehnologice.
Conducta este un ansamblu de elemente montate etanş între ele, pe un traseu bine determinat, care
serveşte la transportul mediilor tehnologice aflate în stare lichidă sau gazoasă.
2.2 Conductele
Conductele servesc la transportul si distribuţia fluidelor in instalaţii intre aparatele si utilajele
componente. Conductele magistrale servesc pentru transportul unor fluide pe distanţe mari şi foarte
mari. Din această categorie fac parte: conductele de aducţiune a apei, magistralele de transport ale
gazelor naturale (gazoducte) sau ale ţiţeiului (oleducte).Conductele tehnologice fac legătura dintre
utilajele unei linii de fabricaţie.
Deoarece utilajul serveşte transportării industriale a produselor, este absolute necesar ca
asamblarea tuturor elementelor componente ale conductei să se facă etanş, aceasta realizându-se
prin sudare, lipire, filetare sau demontabil prin flanşe, permiţând o etanşare perfectă din punct de
vedere tehnic şi posibilitatea unui transport neîntrerupt al produselor. Conductele se calsifică în
conducte metalice şi nemetalice.
Ţevile de oţel se fabrică din oţel-carbon, iar cele din fontă se fabrică din fontă cenuşie. Pentru
condiţiile grele de lucru (temperature sau presiuni ridicate, acţiune corozivă puternică etc.), se
folosesc ţevi din oţeluri aliate cu crom, nichel şi molibden sau conducte de fontă cu un conţinut
ridicat de siliciu.
Dintre materialele nemetalice, întrebuinţate la fabricarea conductelor fac parte: cimentul, gresia,
bazaltul, porţelanul, sticla, lemnul, cauciucul şi în ultima vreme materialele plastice din PVC.
Conducta este formată, în principal, din următoarele elemente:

2
  ţevi sau tuburi
 piese de imbinare între ţevi sau tuburi: flanşe, mufe, nipluri, coturi, teuri,
reducţii, etc.
 armături pentru comanda şi controlul curgerii fluifelor: robinete, vane,
instrumente de măsură a debitului şi a unor parametri ai fluidului
 dispozitive de fixare, de rezemare şi compensatoare de dilatare termică
Elementele componente ale conductelor se asanbleaza pe un traseu dinainte stabilit astfel incat:
 să fie cel mai scurt posibil
 schimbările de direcţie să fie cât mai puţine
 conducta să nu afecteze amplasarea utilajelor
 accesul la robinete, aparate de măsură, etc. să fie uşor

3.Principii teoretice

Ecuatii fundamentale ale curgerii fluidelor

3.1 Ecuaţia de continuitate
Pentru deducerea acestei ecuaţii se analizează curgerea unui fluid de densitate ρ printr-o conductă
continuă, fără ramificaţii, a cărei secţiunea A este variabilă (fig.8,a).
Viteza fluidului în interiorul conductei poate avea valori diferite în puncte diferite, astfel: în capătul
cu secţiunea A1, viteza particulelor de fluid este v1, iar în capătul cu secţiunea A2, viteza este v2.
Intr-un interval de timp Δt1, un element de fluid parcurge distanţa v1∙Δt1.
Masa de fluid ce traversează secţiunea transversală A1, în intervalul Δt1este:
Δm1=ρ1.A1.v1.Δt1
Debitul masic, în aceste condiţii, în secţiunea A1 este:
 m1
Qm1   1  A1  v1
 t1
Considerând fluidul ajuns în capătul 2 al conductei a cărei secţiune transversală este A2, rezultă că
debitul masic în această secţiune este:
 m2
Qm 21    2  A2  v2
t 2
Intru-cât în cazul studiat s-a considerat că de-a lungul conductei nu există ramificaţii şi nici
neetanşeităţi care să determină pierderi de fluid se poate scrie că Δm1=Δm2, ρ1=ρ2 (pentru că
lichidele sunt incompresibile) şi Qm1=Qm2, rezultă că:

3
 A1∙v1=A∙.v2
sau generalizând pentru mai multe secţiuni transversale ale conductei, se obţine relaţia:
A∙v = cnst.
In cazul lichidelor incompresibile, care curg în regim staţionar, viteza fluidului
variază invers proporţional cu aria secţiunii transversale, fiind mai mare în secţiunile înguste ale
conductei.
Pe măsura ce distanţa dintre liniile de curent descreşte, viteza fluidului creşte, astfel încât acolo
unde liniile de curent sunt rare, viteza fluidului este mică şi invers, unde liniile de curent sunt dese,
viteza fluidului este mare.
3.2 Legea conservării maselor şi energiei ( Ecuaţia lui Bernoulli)
Deducerea ecuaţiei lui Bernoulli are la bază teorema energiei cinetice conform căreia
lucrul mecanic efectuat de forţa rezultantă care acţionează asupra unui sistem este egal cu variaţia
energiei cinetice a sistemului. Pentru a se aplica la curgerea fluidelor aceasta teoremă, se consideră
o porţiune de conductă ca in figuă în capătul 1 unde sectiunea este A1( conducta este orizontală,
amplasată la cota h1 fata de un plan de referintă "zero". Pe masură ce conducta urcă spre cota h 2, ea
se îngustează, astfel în capătul 2 secţiunea ei este A2. Se consideră că, pe locul porţiunilor
orizontale de conductă, secţiunile A, si A2 sunt constante, dar A1 diferit de A2.
3.3 Clasificarea pompelor
Pompele sunt maşini care realizează creşterea presiunii statice a fluidelor în scopul mişcării
lui dintr-un loc în altul. Prin pompare se înţelege operaţia de ridicare a energiei totale a unui fluid,
cu ajutorul unei maşini, în scopul transportării lui. În acest scop, în pompă se transformă energia
mecanică de antrenare a pompei în energie hidraulică.
Caracteristicile pompei folosesc la analiza funcţionării unei pompe, la alegerea regimurilor optime
şi la alegerea tipului de pompă care va satisface cel mai bine cerinţele impuse.
Caracteristica absolută a unei pompe volumice exprimă legătura dintre debitul Q, puterea P,
randamentul şi presiunea de refulare p la o turaţie constantă.

POMPE Cu element fluid motor folosind energie potential:-pompe sifon

-pompe montejus
-pompe gaz-lift
folosind energia cinetica:-pompe ejector
-pompe injector
Cu element solid motor roto-dinamice:-pompe centrifuge:-radiale

4
 -axial-radiale
-pompe elicoidale
-pompe perifiale
volumice:-alternative:-pompe cu piston:-disc
-plunjer
-pompe cu pistonase
-rotative:-pompe cu angrenaje:-roti dintate
-melcate
-suruburi
-pompe cu pistoane profilate
-pompe cu palete culisante
-pompe cu clapeta raclor
-pompe cu clapete flexibile
-pompe peristaltice
-pompe cu inel de lichid
-pompe cu canal lateral
alte tipuri:-pompe electromagnetice
-pompe inertial:-cu soc hidraulic
-cu element vibrator
-pompe cu banda aderenta
-pompe elevatoare:-cu cupe
-cu palete spirale
-cu discuri

Pentru vehicularea lichidelor din industria alimentara se folosesc urmatoarele tipuri de pompe:
A.Pompe centrifugale
Aici cresterea energiei lichidului se datoreaza actiunii fortelor centrifuge ca apar la rotirea unui
rotor in contact cu lichidul pe care il antrenează in mişcarea de rotaţie. Rotorul poate fi radial sau
diagonal ,iar carcasa poate fi spirală sau cu aparat direct.
Pentru producerea fortei centrifuge,rotorul pompei este rotit cu o turatie mare,se ordinal 750-5000
[rot/min].Daca pompa este plina cu lichid acesta este antrenat in miscarea de rotatie prin
intermediul paletelor rotorului.

5
Cel mai mare dezavantaj al pompelor centrifuge este acela ca nu pot fi puse in functiune cand nu
sunt pline cu lichid,deoarece aerul,avand o masa redusa,nu pot fi puse in miscare de forta
centrifuga a pompei.Nu se poate deci amorsa aspiratia lichidului.
Inaltimea maxima de aspiratie la pompele centrifuge este limitata de pericol de cavitatie,adica de
formarea de vapori,cand presiunea la aspiratie este mai mica decat presiunea de vaporizare a
lichidului.Inaltimea maxima de aspiratie la pompele mari este de 6-7 m si la cele mici de 4-5 m.
Inalimea de refulare a unui rotor de pompa centrifuga este de 100-125 m,fiind limitata de rezistenta
paletelor lui.In cazul cand este necesara o presiune de refulare mai mare,se monteaza pe axul
pompei,doua sau mai multe rotoare,lichidul trecand in serie dintr-unul in altul ridicandu-si de
fiecare data presiunea cu 100-125 m.
Se spune ca pompa are mai multe etaje,numarul de etaje fiind egal cu numarul de rotoare montate
pe ax.

B.Pompe axiale
Aici creşterea energiei lichidului se datorează forţelor hidrodinamice generate de rotirea
rotorului,care creează o diferenţa de presiune intre feţele paletei.

6
 C.Pompe cu canal lateral
Aici creşterea energiei lichidului se datorează diferenţei de presiune intre zona de aspiraţie si
refulare prin variaţia volumului dintre braţele radiale ale rotorului si suprafaţa libera interioară a
unui inel aflat in interiorul carcasei .

D.Pompe cu fluid motor

Pompele cu fluid motor sunt lipsite de elemente solide în mişcare, în care transportul
lichidelor se face fie sub presiunea aerului fie folosind energie cinetică a unui fluid motor, abur,
apă sub presiune sau aer comprimat.
Aici cresterea energiei fluidului energiei fluidului motor are loc prin: efect de jet creat la scurgerea
fluiduluimotor printr-un ajutaj amplasat intr-un difuzor ,obtinandu-se la refulare un amestec intre
agentul motor şi fluidul pompat ; barbotarea unui gaz in lichidul de pompat ,formand un amestec
cu dnsitate mai mică si aplicand principiul vaselor comunicante.

E.POMPE SIFON
Pompe sifon sunt folosite pentru transvazarea unor cantităţi mici de lichid dintre două vase. În
principiu, sifonul este un tub în formă literei ”U” care, pentru a fi pus în funcţiune, trebuie amorsat,
adică umplut cu lichid. Sifonul este plin cu lichid si se cufunda cu un brat al tubului sau in
rezervor,iar lichidul curge sub actiunea fortei gravitatiei prin celalalt brat.In felul acesta se creeaza
in tubul sifonului o depresiune si lichidul din rezervor,fiind la presiune atmosferica,va intra

7
continuu in tub si va curge in rezervor.Amorsarea sifonului se poate face manual sau cu anumite
dispositive.Debitul sifonului este determinat de viteza lichidului.

a).pompa sifon obisnuit;b).pompa sifon cu amorsare;

F.POMPE GAZ-LIFT SAU MAMMUT

Pompe gaz-lift pot fi folosite pentru transportul lichidelor curate sau cu suspensii, cu ajutorul
aerului sau aburului sub presiune cu care se amestecă. Se folosesc pentru transportul în apă a
sfeclei de zahăr, cartofilor sau fructelor, dar şi pentru evacuarea apelor reziduale cu suspensii
provenite din diverse procese tehnologice alimentare.

G.POMPE CU MEMBRANĂ
Pompele cu membrană sunt pompe volumice cu mişcare alternativă la care locul pistonului este
preluat de o membrană flexibilă. Variaţia volumului din corpul pompei în vederea aspiraţiei şi
refulării se realizează prin încovoierea unei diafragme elastice.
Pompe cu membrană (diafragmă) şi-au găsit aplicaţii în diferite domenii. Aceste pompe sunt
utilizate pentru transportul lichidelor cu conţinut mare de suspensii sau a celor corosive în industria
alimentară, în instalaţiile de alimentare cu combustibil ale motoarelor cu carburator pentru

8
autovehicule, în hidrotehnică, la apele cu nămol, la epuizmente din gropile de fundaţii de
construcţii, în industria cărbunelui la înnobilarea cărbunelui etc.
In general, pompa cu membrană, fiind foarte simplă, dă rezultate bune acolo unde nu se cer
înălţimi mari de refulare. Construcţia ei permite autoreglarea debitului refulat după rezistenţa opusă
de sectorul de refulare. Sunt mai multe soluţii constructive impuse de caracteristicile necesare şi de
domeniul de utilizare, formă, dimensiuni, materiale. Camerele de aspiraţie şi de refulare pot fi de
aceeaşi parte a membranei sau de o parte şi de alta a membranei.

Pompe cu membrană
(a) schema funcţională pompei cu membrană acţionată direct cu ajutorul mecanismului manivelă-
bielă
1-racord de admisie;
2-supapa de aspiraţie;
3-supapa de refulare;
4-racorde d refulare;
5-corpul pompei;
6- membrană;
7-tijă;
8-culisor;
9-bielă;
10-manivelă

9
H.Pompe cu roti dintate cu angrenare exterioara

Pompele cu roti dintate cu angrenare exterioara sunt cele mai raspandite pompe cu roti
dintate.Din categoria acestor pompe cele mai raspandite sunt cele cu dinti drepti.La aceasta
turatie debitul este constant la o turatie data pentru o gama larga de presiuni,caracteristica de
lucru este suficient de slabita,iar constructia nu este complicate.Pompele cu roti dintate sunt
compacte,sigure in exploatare si au o greutate specifica mica.
Pompele cu roti dintate cu dinti inclinati,desi prezinta o serie de avantaje cum ar fi micsorarea
zgomotului,micsorarea uzurii,un grad de acoperire al angrenarii,nu sunt larg raspandite.Datorita
unghiurilor mici de inclinare 4-7º,pentru a nu rezulta eforturi axiale mari,aceste avantaje sunt
neglijabile.
La pompele cu dinti in V,unghiul de angrenare atinge valori de pana la 20º ceea ce permite sa se
realizeze mai bine avantajul inclinarii dintilor.Pompele cu dinti in V se utilizeaza avantajos la
debite mari 3000-5000 l/min,si lichide cu vascozitate ridicata,pana la 300ºE.
In industria alimentara pompele cu roti dintate se folosesc la pomparea
lichidelor:bere,sucuri,siropuri de fructe,siropuri din industria zaharului si produselor
zaharoase,siropuri de glucoza,unt de cacao,masa de ciocolata,in industria uleiurilor,etc.

I.Pompe cu pistoane profilate

Pompele cu cilindrii rotitori sunt pompe volumice rotative prevazute cu doi arbori ce sunt
formati din doua corpuri cilindrice tangente pe linia de contact si care se rotesc in sensuri
contrare.

10
Procesul de pompare are loc ca urmare a variatiei volumului inchis de cilindrii rotitori cu
suprafata rotitoare a carcasei.Aceasta pompa nu are supape si nici camera pneumatica.Ele se
utilizeaza pentru transportul lichidelor cu vascozitate ridicata,in industria laptelui,a berii,etc.,dar
se utilizeaza si ca pompe de vid sau compresoare.

J.Pompe cu palete culisante

Pompa cu palete culisante este o pompa volumica frecvent utilizata in industria alimentara,in
domeniul constructiilor de masini sau in diverse instalatii hidraulice.Debitul acestor pompe este
proportional cu suprafata efectiva de lucru a paletelor si cu turatia pompei.
Pompa este formata dintr-o carcasa,in interiorul careia se roteste rotorul.Rotorul este prevazut cu
un numar de canale radiale,in care culiseaza paletele.Rotorul este montat excentric in
carcasa,astfel incat axa carcasei sa se afle la distant fata de axa rotorului.

Pompa cu piston rotativ si clapeta raclor

Pompa cu piston rotativ si clapeta raclor se utilizeaza pentru produse vascoase care au tendinta
de a adera la suprafata pistonului.

Pompa cu palete flexibile

Pompele cu palete flexibile sunt relativ simple din punct de vedere constructiv.Datorita
elementelor component dimensiunile realizabile sunt limitate.Presiunile de refulare sunt de pana
la aproximativ 8[bar],frecvent pana la 4[bar],si debitele pana la 20[l/min].

11
Pentru lichide cu vascozitate mica,turatia de lucru poate ajunge si la 5000[rot/min].Deoarece
randamentul scade mult cu cresterea vascozitatii,aceste pompe nu sunt indicate pentru pomparea
lichidelor vascoase.

Pompa peristaltica
Pompa peristaltica este o pompa de vehicular a lichidelor cu presiune de refulare mica,la debite
mici.Avantajul specific pompelor peristaltice este acela ca lichidul pompat este in contact numai
cu interiorul unui tub de material plastic sau cauciuc,pe toata durata procesului de pompare.Din
acest motiv aceste pompe se folosesc pentru pomparea lichidelor corrosive,produse chimice
etc.sau lichide care nu trebuie sa fie contaminate.
Pomparea are loc prin deplasarea spre refulare a volumelor de lichid preluate din zona de
aspiratie de intervalul de tub cuprins intre doua strangulari successive ale tubului.Strangularea
tubului flexibil se realizeaza pe suprafata pe suprafata interioara a carcasei,prin apasare de catre
rolele situate la periferia a doua-trei brate ale unui rotor antrenat intr-o miscare de rotatie.
Pompa cu inel de lichid
Pompa cu inel de lichid este destinata pentru crearea vidului necesar in diversele procese
tehnologice,prin urmare poate fi folosita si ca si compressor de aer.
Pompele si compresoarele cu inel de lichid sunt larg raspandite in industria chimica,industria
alimentara,in instalatiile de concentrare din industria laptelui,conservelor,industria zaharului
etc.,de asemenea pompele de vid cu inel lichid se folosesc in intreprinderi poligrafice etc.
Avantajele folosirii pompelor cu inel lichid sunt:
-obtinerea aerului comprimat curat,fara sa contina urme de ulei;
-comprimarea gazelor fara ridicarea importanta a temperaturii;
-transportarea fluidelor agresive;
-evacuarea gazelor din conducte,aparate,rezervoare etc.;
-nu comporta mecanisme special de distributie;
-dimensiuni mici in comparative cu pompele cu piston,deci greutate redusa si gabarit redus;
-din punct de vedere hidraulic si mecanic nu sunt influentate de lichidul antrenat de aer,iar
coroziunea se poate evita prin folosirea materialelor special;
-consum mic de lubrifianti,pompa este prevazuta cu lagare pe rulmenti;

12
Pompe volumice
Aici cresterea energiei lichidului se datorează modificării periodice a volumului unui
spaţiu sub acţiunea unui organ de lucru. La creşterea volumului ,depresiunea formată
favorizează aspiraţia ,iar reducerea volumului suprapresiunea formata favorizează
refularea.
La pompele volumice rotative ,organele de lucru sunt roţi dinţate cu angrenare exterioara
sau interioara, pistoane profilate cu una sau mai multe aripi,palete elastice,culisante sau
rabatabile,şurub excentric ,role la pompele peristaltice.
Avantajele pompelor volumice:
 se autoamorsează
 pot transporta lichide ce conţin vapori şi gaze
 au durată de funcţionare mare
Dezavantajele pompelor volumice:
 sunt grele
 sunt voluminoase
 dau pulsaţii
 motopompele nu pot funcţiona cu orificiul de refulare închis (1)

Pompe cu piston
Structura unei pompe cu piston este similaraă cu a unui motor. Etanşarea se face de
obicei cu garnituri de cauciuc, a căror stare de uzurătrebuie supravegheată permanent.
Pompele cu piston funcţioneaze de obicei dupa sistemul bielă – manivelă, cum e
prezentat in pistonul indeplineşte rolul de ghidare a bielei în cilindru. (3)
Pompa cu piston realizeaza pomparea lichidului prin miscare rectilinie alternativa a pistonului in
cilindrul pompei,in timp ce,succesiv si sincronizat,se inchid si se deschid supapele de aspiratie si
respectiv de refulare pentru a permite accesul lichidului in pompa,respectiv iesirea lichidului din
pompa.
Antrenarea pistonului se poate realiza cu motor electric,cu motor cu ardere interna cu motor cu
abur,manuala,etc.

13
 Schema pompei cu piston acţionată prin mecanism bielă-manivelă

Faţă de pompele centrifuge, pompa cu piston prezintă următoarele avantaje:

 Poate asigura o presiune de refulare oricât de mare (sute de atmosfere);
 Presiunea de refulare nu depinde de viteza pistonului, de aceea se poate păstra o
presiune de refulare constantă la diverse debite;
 Este autoamorsată, nefiind nevoie de umplerea prealabilă cu lichid a pompei şi a
conductei de aspiraţie;
 Are un randament hidraulic ridicat, datorită pierderilor hidraulice mici.
Ca dezavantaje ale pompelor cu piston se menţionează:
 Debit limitat, din cauza modului de mişcare a pistonului, care nu permite folosirea
vitezelor mari;
 Construcţie mai complicată (supape, pistoane), care necesită o deservire calificată
în exploatare;
 Debit pulsatoriu, care necesită soluţii constructive mai complicate, pentru
uniformizarea lui.
Pompa cu piston este o maşină hidraulică în care fluidului i se măreşte energia specifică
datorită mişcării rectilinii alternative a pistonului într-un cilindru. Sincronizat şi succesiv cu
deplasarea pistonului are loc deschiderea şi închiderea supapelor de aspirare şi refulare, care
permit deplasarea fluidului prin pompă.
După modul de funcţionare a pompelor cu piston pot fi cu simplu efect, cu dublu efect şi
diferenţiate.
Pompa cu simplu efect are o singură faţă a pistonului activă, deci unui ciclu complet îi
corespunde o singură pompare. Ciclului complet al unei pompe cu dublu efect îi corespunde

14
două pompări, deoarece ambele feţe ale pistonului sunt active. Pompa diferenţială ocupă un loc
intermediar, unui ciclu complet corespunzându-i o aspirare şi două refulări.
În funcţie de poziţia cilindrilor, pompele cu piston pot fi orizontale şi verticale. Mai pot fi
clasificate după construcţia pistonului în pompe cu piston – disc şi pompe cu piston – plunger, în
funcţie de presiune, natura fluidului pompat.

Caracteristici ale pompelor pentru transportul fluidelor

In industria alimetară pompele reprezinta utilaje auxiliare de mare importanţă care se folosesc la
execuatarea urmatoarelor operatii:
 Ridicarea fluidului de la o inaltime ℎ1 la înalţimea ℎ2 ; de
exemplu ,transportul unui lichid dintr-un rezervor in altul amplasat la un nivel
mai ridicat.
 Ridicarea presiunii fluidului de la 𝑝1 la 𝑝2 ;
de exemplu transportul lichidelor sau a gazelor sub presiune la filtrare.
 Marirea vitezei unei mase de fluid de la 𝑣1 la 𝑣2 ; de exemplu alimetarea unor
aparate tehnologice intr-un timp determinat.
 Pompele sunt maşini hidraulice care transformă energia mecanică a motorului în
energie a lichidului care se pompează mărindu-i-se presiunea.
Pentru deplasarea unui lichid printr-o conductă sau utilaj este necesară asigurarea unei diferenţe
de presiune la capetele conductei sau între punctual de intrare şi cel de ieşire a fluidului din
utilaj. Pompele sunt utilaje care măresc presiunea fluidului, prin utilizarea unei părţi din energia
mecanică exterioară consumată de pompă.
Pompele trebuie să fie ermetice, pentru a preîntâmpina pătrunderea aerului în lichidul pompat şi
să se asigure un debit uniform, în special la filtrare. Ele trebuie să aibă un randament înalt, masă
şi dimensiuni mici, productivitate bună şi presiune corespunzătoare. Pompele nu trebuie să
reprezinte un pericol pentru personalul de deservire, dar trebuie să se repare uşor, să fie simple în
exploatare, montare, să fie dirijate automat şi de la distanţă.
Pompele realizează nu numai transportul, ci şi amestecul, atunci când este necesar. Atunci când
pompele sunt folosite pentru transportul fluxului de lichid, ele asigură transportarea propriu-zisă
a lichidului prin conducte, mărindu-I energia, astfel încât să permită ridicarea sa de la un nivel h1
spre un nivel h2 şi presiunea lor de la p1 la p2. Pentru a creşte, presiunea trebuie să învingă

15
rezistenţa frecării şi a obstacolelor, iar fluxul trebuie să aibă la alimentare viteze mai mari decât
în cazurile obişnuite, pentru a reduce durata de alimentare a aparatului.
Productivitatea Q ( m 3 /s) este determinată de volumul de lichid pompat într-o unitate de timp.
Presiunea creată de pompă se compune din înălţimea geometrică de ridicare a lichidului Hr,
învingerea diferenţelor de presiuni la capetele conductelor p1 şi p2 şi rezistenţele hidraulice h
în conductele şi aparatele prin care curge lichidul:

p1  p 2
H=Hr-  h ,
g
unde: ρ este densitatea lichidului, kg/ m 3 ; Hr este înălţimea geometrică de ridicare a lichidului
egală cu suma înălţimilor de aspirare şi pompare, m; g este acceleraţia căderii libere.
Puterea (kW) consumată de pompă depinde de productivitatea pompei, mărimea fluxului şi
densitatea transportoare:

QgH
N= ,
1000
unde: Q este productivitatea pompei, m 3 /s ; η este randamentul mechanic.

Puterea motorului electric se stabileşte ţinând seama de eventualele supraîncărcări,

introducând coeficientul β:

Nm.e=Nβ

Debitul pompei reprezintă cantitatea de fluid transportată de pompă în unitatea de timp.

Cantitatea poate fi exprimată prin masa sau volumul de fluid, ceea ce corespunde unui debit
masic, respective unui debit volumic. În cazul pompelor se deosebeşte un debit real şi unul
teoretic. Raportul dintre debitul volumic real şi cel teoretic defineşte randamentul volumic al
pompei:

Mv
ηv=
Mvt

16
 Înălţimea maximă de aspiraţie este în funcţie de înălţmea la care se poate monta racordul
de aspiraţie al pompei faţă de nivelul lichidului.
Dacă se montează pompa la o distanţă mai mare (pe verticală) decât înălţimea maximă de
aspiraţie, atunci funcţionarea ei nu mai este posibilă. Valoarea maximă a înălţimii de aspiraţie se
determină aplicând ecuaţia lui Bernoulli: între punctual 1 situat la suprafaţa lichidului care
urmează a fi asiprat şi punctual 2 situat la intrarea în pompă.
Diferenţa h1-h2 reprezintă chiar înălţimea de aspiraţie Ha. Alte caracteristici sunt: viteza
W care la suprafaţa lichidului este nulă; energia specifică Eh este de asemenea nulă; p1 presiunea
în spaţiul de aspiraţie; p2 presiunea la intrarea în pompă.Având în vedere aceste consideraţii
abţinem:

1
gH a  ( p1  p 2 )  W 2  E p  0 [ N / m 2 ]
2
Dacă se împarte ecuaţia la ρg se poate calcula înălţimea maximă de aspiraţie Ha:

p1  p 2 W 2 E p 
H a (max)      [m]
g  g 2 g g 
Înălţimea manometrică. Distanţa măsurată pe verticală H2, între pompa şi nivelul până la care
impinge lichidul se numeşte înălţimea de refulare şi se notează cu Hr. Distanţa între nivelul de
aspiraţie şi cel şi cel de refulare este înălţimea geometrică Hg=Ha+Hr şi reprezintă presiunea
statică a lichidului.
Se scrie ecuaţia lui Bernoulli sub forma:

Eh p  p1 W32  W12 E p
H  (h3  h1 )  3  
g g 2g g

Se observă că toţi termenii au dimensiuni liniare. Raportul dintre energia specifică Eh şi

greutatea specifică se numeşte înălţimea manometrică şi se notează cu H. Ea cuprinde pe lângă
p3  p1
înălţimea geometrică de pompare Hg, înălţimea H p  necesară ridicării presiunii
g

17
 W32  W12
lichidului, înălţimea H d  , necesară creşterii energiei cinetice, precum şi înălţimea
2g
Ep
necesară pentru a învinge frecarea H f  .
g
Înălţimea manometrică H se măsoară în metri ai coloanei de lichid pompat şi este întotdeauna
mai mare decât înălţimea geometrică.(6)
Schema de pompare a lichidelor cu ajutorul unei pompe este prezentată în Figura 1.1.
Sunt reprezentate schematic cilindrul, pistonul şi camera supapelor de aspiraţie şi refulare a unei
pompe. Pompa este legată prin conducta de aspiraţie cu rezervorul din care aspiră lichid şi prin
conducta de refulare de rezervorul în care refulează.
Se folosesc notaţiile:
D – diametrul pistonului, în m;
F – aria pistonului, în m2;
S – cursa pistonului (drumul parcurs de piston între cele două poziţii extreme), în m;
P0 – presiunea la suprafaţa lichidului aspirat, în kgf/m2;
γ – greutatea specifică a lichidului, în kgf/m3;

Schema procesului de pompare

18
 Alegerea pompelor
Alegerea pompelor comportă rezolvarea cătorva probleme.
Stabilirea tipului de pompă se face in funcţie de natura lichidului transportat.
Natura lichidului pompat determină,de asemenea ,materialul de construcţie a reperelor
care vin in contact cu acestea .
Stabilirea domeniului de lucru
Principalii parametrii de lucru sunt debitul Q şi inalţimea de refulare H.
Aceştia trebuie sa corespundă cu caracteristicile instalatiei sau utilajelor deservite de
pompă,de accea este necesară cunoaşterea valorilor maxime şi minime ale acestor
parametrii. Domeniile de utilizare a pompelor depind de corelatia debit-înaltime şi debit-
vascozitate.

Pompa cu piston cu simplu efect

19
 Pompa cu piston cu simplu efect este formată din:
 camera (cilindrul) de pompare
 pistonul
 canalele de aspiraţie şi de evacuare
 supapele de aspiraţie şi de evacuare
 sistemul de acţionare
Pompele cu piston sunt acţionate de un cilindru cu abur, de un motor electric cu reductor de
viteză sau de o roată de transmisie cu curea.
Aspiraţia şi refularea lichidului în pompa cu piston cu simplu efect are loc la mişcarea du-
te – vino a pistonului 1 în cilindrul 2 al pompei. La deplasarea pistonului spre dreapta în spaţiul
dintre capacul 3 al cilindrului şi piston se formează vacuum.
Diferenţa de presiune între cilindru şi recipient face ca lichidul să se ridice prin conducta de
aspirare şi să ajungă în cilindru, prin supapa de aspirare 4 care se deschide în acest moment, la
cursa pistonului în dreapta. Supapa de refulare 5 este închisă, deoarece asupra ei acţionează forţa
de greutate a lichidului, care se află în ţeava de aspiraţie. La mişcarea pistonului spre stânga, în
cilindru apare presiunea sub acţiunea căreia se închide supapa 4 şi se deschide supapa 5.
Prin supapa de refulare lichidul ajunge în conducta de presiune şi de acolo în recipientul de
presiune. Astfel, aspiraţia şi refularea lichidului în pompele cu piston cu simplu efect au loc
neuniform: aspiraţia la deplasarea pistonului de la stânga spre dreapta, refularea – la deplasarea
inversă a pistonului.
Pistonul este pus în mişcare de mecanismul bielă – manivelă 6, care transformă mişcarea de
rotaţie a arborelui în mişcare de du-te-vino a pistonului.
Pistonul este dotat cu segmenţi de etanşare 7. (2)

20
 Schem a pom pei cu piston cu simplu efect.

Cilindrul de pompare este de obicei vertical, la pompele mici şi orizontal la pompele mari. Este
construit de fontă până la 20 de atmosfere sau din oţel turnat pentru presiuni mari. (8)
Pistonul. este organul care preia forţa lichidului şi lucrul mecanic prestat de acesta, pentru a-l
transmite mai departe la bielă şi arbore cotit. În acelaşi timp, pistonul trebuie să asigure etanşarea
faţă de carter a camerei de ardere, precum şi evacuarea cantităţii importante de căldură primită de
agentul motor.

Pistonul

La alegerea materialului se cere îndeplinirea următoarelor condiţii:

 rezistenţă la solicitări mecanice şi termice (cu şocuri termice repetate);
 coeficient redus de schimb superficial de căldură faţă de gaze pentru a prelua o cantitate
mai mică de căldură de la mediul din cilindru. În acelaşi timp se cere conductivitate termică
pentru transmiterea căldurii şi o deformabilitate cât mai redusă pentru a se menţine jocul dintre
piston şi cilindru în limite admise;
 greutate redusă, pentru micşorarea forţelor de inerţie;
 asigurarea unei etanşări bune între corpul pistonului şi peretele cilindrului;
 alegerea unui cuplu de materiale corespunzătoare pentru piston şi cilindru, în scopul
micşorării frecării;
tehnologie de execuţie uşor de realizat şi preţ de cost scăzut.
Părţile unui piston sunt:
 capul, care are rolul de a prelua presiunea fluidului, de a da forma camerei de lucru
(camera de ardere la motoare, respectiv spaţiul vătămător), iar la unele pistoane (la procedeul de
injecţie Meurer de la motoarele Diesel) şi de a vaporiza combustibilul;

21
  fusta, sau mantaua, care are rolul de a ghida pistonul în cilindru la pistoanele care nu sunt
ghidate de tije cu cap de cruce;
 umerii, care sunt nişte bosaje care permit realizarea unei suprafeţe de contact suficiente
între piston şi bolţ, la pistoanele care nu transmit forţa prin tije cu cap de cruce;
 canalele pentru segmenţi, care servesc ca suport şi ghidaj pentru segmenţii care asigură
etanşarea cilindrului. (8)
Segmenţii pot fi de mai multe forme şi dimensiuni:
1. segmenţi cu elasticitate proprie:
a) segmenţi de etanşare care au secţiunea de obicei dreptunghiularş sau trapezoidală.
Forma cea mai întâlnită este cea dreptunghiulară cu suprafaţă cilindrică. Aceşti segmenţi apasă
pe cilibdru pe toată înălţimea lor. Uneori se folosesc segmenţi cu muchii teşite, pentru a atenua
acţiunea muchiei ascuţite de radere şi eliminare a uleiului. Prin aceste forme se urmăreşte în mod
special realizarea unei presiuni specifice mai mari asupra cilindrului, la aceeaşi forţă elestică a
segmentului.
b) segmenţi de etanşare care au forma obişnuită cu elasticitate proprie. Au o
înălţime axială mai mare decât segmenţii de etanşare şi sunt prevăzuţi cu o degajare pe suprafaţa
cilindrică a segmentului, pentru colectarea uleiului în exces şi cu un număr de 6, 8, 10 sau 12
ferestre de evacuare amplasate pe periferia segmentului.
c) forma capetelor deschiderii la segmenţii cu elasticitate proprie diferă după tipul
motorului la care sunt folosiţi segmenţii. La motoarele cu ardere internă segmenţii obişnuiţi se
aşează liber în canalele pistonului, astfel încât deschiderile segmenţilor succesivi săfie decalate
una faţă de alta.
2. segmenţi cu expandoare, presiunea radială a sementului asupra cilindrului se realizează
cu ajutorul unor elemente elastice separate, numite expandoare:
a) segmenţi de fontă, cu expandor sunt compuşi dintr-un segment de fontă obişnuit,
cu elasticitate proprie, căruia i se adaugă la montaj un expandor de oţel de arc, ce se interpune în
faţa interioară a segmentului şi fundul canalului.
b) segmenţi de fontă cu expandoare şi lamele de oţel: în unele cazuri, înălţimea
axială a segmentului de fontă se micşorează, diferenţa de înălţime, până la lăţimea canalului de
pe piston, completându-se cu lamele subţiri, de 0,4 – 0,75mm, confecţionate din oţel de arc.

22
 c) segmenţi din lamele de oţel, cu expandoare: fac parte segmenţii compuşi exclusiv
din lamele de oţel. Modul de dispunere variază de la caz la caz, după scopul de utilizare şi după
fabrica constructoare.
3. segmenţi lamelari cu arcuire proprie: fac parte segmenţii compuşi din lamele de oţel
profilate în formă de farfurie, care se aşează unele peste altele astfel încât împingerea radială a
segmentului asupra peretelui cilindrului se realizează prin propria arcuire e lamelelor.
4. segmenţi sinterizaţi. Prin folosirea segmenţilor metalo-ceramici se urmăreşte pe de o
parte evitarea operaţiei de turnare a fontei, iar pe de altă parte, realizarea unui material cu bune
proprietăţi antifricţiune. (13)
În este reprezentată schematic o pompă cu piston cu simplu efect.
Pistonul P execută o mişcare alternativă între capetele de cursă S1 şi S2 . la mişcarea
pistonului din poziţia limită S1 spre poziţia limită S2 , în cilindru ia naştere o depresiune. Datorită
acestui fapt, supapa de aspiraţie A se deschide permiţând intrarea lichidului din conducta de
aspiraţie în cilindru. Aspiraţia durează pe toată perioada deplasării pistonului de la S1 la S2. în
momentul în care pistonul s-a oprit în punctul limită S2 , aspiraţia încetează, iar cilindrul este plin
cu lichid. Din acest moment pistonul îşi inversează cursa, deplasându-se de la S1 la S2. datorită
presiunii create în lichid de acţiunea pistonului, supapa de aspiraţie A se închide, iar supapa de
refulare R se deschide, permiţând trecerea lichidului în conducta de refulare, după care ciclul se
repetă din nou. După cum se vede în figură, numai faţa din stânga a pistonului este activă, pentru
că numai ea vine în contact direct cu lichidul. Din această cauză pompa se numeşte cu simplu
efect. La aceste tipuri de pompe, în cadrul unui ciclu au loc o singură aspiraţie şi o singură
refulare.

23
 Pompă cu piston cu simplu efect

4.CALCULUL POMPEI CU PISTON CU SIMPLU EFECT

Studiul si proiectarea unei instalaţii de transport a produselor in stare lichida utilizand o

pompă cu piston cu simplu efect cu un debit de 1450 l/h şi un randament de 0,81

𝐐 = 𝟔𝟎 ∙ 𝐯 ∙ 𝐤 ∙ 𝐅𝐡 ∙ 𝐒 ∙ 𝐧 [𝒎𝟑 /𝒉]

unde: v – randament volumic;

𝛑∙𝐃𝟐𝐡
𝐅𝐡 = - secţiunea cilindrului pompei, în m2;
𝟒
S- cursa pistonului în m;
n-numărul de curse duble pe minut (turaţia), în rotmin;
Dh- diametrul cilindrului de lichid, în m;
𝐒
= -este raportul dintre cursa şi diametrul pistonului;
𝐃𝐡

=1,31,75- pentru pompe cu acţiune directă;

𝐒𝐧
𝐮= -viteza medie a pistonului;
𝟑𝟎

u=0,20,6 ms -pentru pompe cu acţiune directă.

24
 𝟑 𝟒𝐐 𝟐 𝐐
𝐃𝐡 = √ =√ m
𝟔𝟎∙𝐯 ∙𝐤∙𝛑∙∙𝐧 𝟔𝟎∙𝐯 ∙𝐤∙𝛑∙𝟑𝟎∙𝐮

Q=60SAn m3h;
Q=SAn m3min.

Se dau:
Q=1450 lh= 1,45 m3h
n=0,81 rot/min
H=7 m

𝐐 = 𝟔𝟎 ∙ 𝐯 ∙ 𝐤 ∙ 𝐅𝐡 ∙ 𝐒 ∙ 𝐧 [𝑚3 /ℎ]

𝜋 ∙ 𝐷2
1,5 = 60 ∙ 𝑆 ∙ ∙ 160 1,5 = 7536 ∙ 𝑆 ∙ 𝐷2
4
SD2=0.000199
Considerăm D=S de unde S3=0,000199=0,199 10-3
S=0.0583 m sau S=58.3 mm
Considerăm =1,31,75, din care interval alegem valoarea =1,525

𝑆
1,525 = 𝐷  𝑆 = 1,525 ∙ 𝐷

S+D=0,1166

S=0,1166-D
0,1166-D=1,525D
0,1166=D(1+1,525)
2,525D=0,1166 D=0,046 m sau D=46 mm
S=0,0701 m sau S=70,1 mm

25
Calculul puterii
Puterea (kW) reală consumată de pompă depinde de productivitatea pompei,mărimea
fluxului şi densitatea materiei transportate.1
𝐐∙𝛄∙𝐇
𝐏𝐂 =  𝐂𝐏
𝟕𝟓 ∙ 
sau
𝐐∙𝛄∙𝐇
𝐏𝐂 = 𝐤𝐖
𝟏𝟎𝟐 ∙ 
unde: Q este productivitatea pompei, m3s; -randamentul mecanic
=0,88-0,95 la pompele cu piston scăzând până la 0,55 la unele pompe mici.
Puterea motorului electric, se stabileşte ţinând seama de eventualele supraîncărcări,
introducând coeficientul :
Pm.e.=PC (4.8)

26