Universitatea “Vasile Alexsandri” Bacau

Facultatea de Stiinte Economice

Program de studii: Administrarea afacerilor

PORTOFOLIU

Student: Agache Anca

Grupa 721
Coordonator: Conf. univ. dr. Roxana Mironescu
 CUPRINS

CODUL BUNELOR MANIERE IN AFACERI: AVANTAJUL COMPETITIV AL

PROFESIONISTULUI DE AZI: ...............................................................................3

COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL .............................................................8

PARTEA a II-a: Comportamentul individual .........................................................8
CAPITOLUL 3: Invatarea si personalitatea..........................................................8

ETICA IN AFACERI SI POLITICA: MORALA ELEMENTARA SI

RESPONSABILITATE SOCIALA .........................................................................12
CAPITOLUL 4: Constiinta morala si comportamentul etic in afaceri ................12
4.1. Formarea constiintei morale si etica afacerilor ..........................................12
4.2. Treptele constiintei morale si nivelele judecatii etice in afaceri ................14

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................17
 CODUL BUNELOR MANIERE IN AFACERI:
AVANTAJUL COMPETITIV AL PROFESIONISTULUI DE AZI

de Ann Marie Sabath

In aceasta carte este descris un cod al bunelor maniere si un protocol in lumea

afacerilor definite prin expresia: "Sa sti ce sa faci si cand!" si prin lucrurile numite
“nimicuri importante” (notate cu simbolul unei mici cheite ce reprezinta cheia succesului)
pentru a putea fi in pozitia unui profesionist elegant si indemanatic.
Accentul se pune cu adevarat asupra celor mai mici detalii care, daca pentru unii
par nesemnificative, adica niste nimicuri, pentru altii sunt foarte observabile si poate
deranjante, adica importante.

Informaţiile prezentate de autoare (Ann Marie Sabath, fondatoarea intreprinderii

At Ease Inc. pentru Protocol si Bune Maniere in Afaceri) alcatuiesc un ghid practic
pentru cei care doresc sa urce pe treptele succesului profesional intr-un mod unic, rafinat,
de bun simt.

Pe parcursul a 15 capitole, se vor descoperi pasi simpli a modului in care un om de

afaceri trebuie sa se comporte si anume: cum sa faca o prima impresie pozitiva si
puternica, cum sa se afiseze din punct de vedere al imaginii intr-un mod profesional atat
femeile cat si barbatii, sa detina anumite cunostinte despre bunele maniere la birou, cum
sa salute si sa faca prezentari, cum sa converseze atat fata in fata cat si la telefon sau in
corespondenta, cum sa se integreze usor in societate, sa detina bune maniere in cadrul
unui restaurant, atunci cand calatoresc, cand au de a face cu o persoana din afara tarii sau
sa ofere cadouri in preajma sarbatorilor ori a zilelor de nastere si nu in ultimul rand cum
sa fie un coleg bine educat.

Aceste capitole vin insotite de reguli esentiale, chiar schite si exemple reale din
lumea afacerilor a oamenilor care participa la seminarele efectuate de autoare despre
bunele maniere.
 Pentru o prima intalnire, primul pas este ca intotdeauna sa multumesti si sa
zambesti. Tuturor ne place cand comunicam cu o persoana vioaie si plina de viata care isi
arata interesul despre subiect si avem impresia ca suntem cu adevarat ascultati, iar
interlocutorul nu este cu gandul in alta parte, asupra altor probleme. Conversatia nu se
realizeaza niciodata mestecand guma.

De aceea, in afaceri este esential sa nu fie amestecate lucrurile personale cu cele

legate de business, pentru ca neatentia poate strica parteneriate importante.

Principalele exemple despre cum ar trebui sa inceapa o prima discutie ar fi: “Va
multumesc ca v-ati facut timp sa va intalniti cu mine in dimineata aceasta, domnule
Smith.”, “E o placere ca in sfarsit sa va cunosc personal, domnisoara Wright.” sau “Iti
multumesc ca ai propus sa ne intalnim domnule Scott!”.

Secretul este folosirea cat mai des posibil a numelui persoanei cu care are loc
intrevederea pentru ca oricine se simte bine cand si-l aude. Pentru a pastra o maniera
protocolara este indicat folosirea numelui de familie.

O alta regula ar fi ca imbracamintea sa fie una calitativa, adecvata contextului de

business, atat a barbatilor cat si a femeilor. Culorile sa fie neutre si sa predomine negrul,
maroul, bleomarinul, albul sau griul. O imagine potrivita este reprezentata de insotirea
acesteia de cat mai putine accesorii si doar de o adiere aproape insesizabila de parfum.
(“Imbraca-te pentru slujba pe care o doresti, nu pentru slujba pe care o ai”).

Indiferent unde te afli, mereu trebuie sa te ridici pentru a intampina oaspetele si de

a-i da mana in semn de salut si respect, neaparat nefiind nici o piesa de mobilier intre voi,
dar pastrand totusi o oarecare distanta pentru a nu-l stanjeni pe acesta.

Un oaspete (client, furnizor, vizitator, etc.) este imediat impresionat daca i se

satisfac urmatoarele simturi: vazul (stabilirea contactului vizual), pipaitul (intampinarea
si sfarsirea intrevederii prin strangerea de mana), auzul (rostirea adeseori a numelui
persoanei), gustul (oferirea unei bauturi, a unei cafele sau a unui ceai spre exemplu,
repetand in cazul in care persoana refuza din politete) si mirosul (importanta de a nu
sufoca prin mirosul puternic si exagerat al parfumului).
 Punctualitatea deschide multe portite si face diferenta cand te astepti mai putin.
Principalul exemplu fiind o firma aleasa castigatoare, in urma unui concurs, prin simplul
fapt ca a reusit sa finalizeze si sa trimita un proiect la timp, in defavoarea celorlalti
participanti, care au avut idei la fel de calitative dar care au depasit termenul limita
impus.

Este bine sa arati importanta fiecarui interlocutor. Daca cineva te intrerupe in

timpul unei sedinte, situatia de a-i face pe toti sa se simta bine este de a folosi urmatoarea
formula, scuzandu-te fata de toti participantii: “Hai sa punem acest punct pe ordinea de zi
a viitoarei noastre intalniri.”, revenind ulterior la subiectul propus initial.

Pentru a evita o situatie penibila este indicat ca niciodata sa nu se adreseze critici,

a nu ataca si a nu contrazice o persoana in public. Daca este absolut necesar ca un
superior sa aduca o remarca negativa unui angajat, discutia sa aiba loc intre patru ochi.

Secretul unei bune convorbiri este de a numara pana la doi dupa ce interlocutorul a
terminat de vorbit, astfel se evita intreruperile si coliziunea in conversatie.

Cand vine vorba de bunele maniere la telefon, un om de afaceri respectabil nu

trebuie niciodata sa foloseasca cuvintele “ha?”, “mda” sau doar un simplu “alo ?”, ci sa
inceapa prin a ura spre exemplu “Buna dimineata”, urmat de numele sau si al companiei
la care lucreaza “ Mary Smith de la Weiss Graphics”, iar in situatia in care acesta a fost
sunat sa utilizeze intrebarea: “Cu ce va pot fi de folos?” sau “Cum va pot ajuta?”.

O regula de aur este ca niciodata sa nu pui pe cineva in asteptare. In conditii

exceptionale, in cazuri de urgenta, persoana de la capatul firului nu trebuie sa astepte mai
multe de 10-15 secunde. La revenirea conversatiei, se poate utiliza formula “ Va
multumesc ca mi-ati putut acorda timpul dumneavoastra”.

Adeseori persoanele care observa ca sunt puse pe difuzor se simt jicnite imaginand
ca mai multi ar putea asculta convorbirea sau ca nu le este acordata toata atentia. Pentru a
evita aceasta situatie este necer sa cerem permisiunea acestora inainte “John, George
Smith este in biroul meu, iar spre beneficial acestei convorbiri, as dori sa auda si el
parerea ta. Te superi daca vorbim prin difuzor?”.
 In cazul redactarii unei scrisori, o regula este ca aceasta sa nu contina sub nici o
forma vreo greseala de ortografie, pentru ca imaginea celui care o trimite va deveni una
proasta in fata cititorului. Frazele nu trebuie sa fie mai lungi de 10-15 cuvinte, iar
continutul scrisorii nu trebuie sa depaseasca o pagina.

La o intrunire aflata in exteriorul locului de munca, este important ca gazda sa

anunte invitatii cu cel putin 6 saptamani inainte de evenimentul programat si sa fie
prezenta in randul acestora (nu la bucatarie sau servind pe ceilalti, indicat fiind angajarea
unui personal specializat pe aceasta tema).

In calitate de invitat, acesta trebuie obligatoriu sa anunte participarea la eveniment

si sa se afiseze la timp. In cazul in care refuza, acesta sa expuna motivul pe scurt, cat mai
curand posibil.

Trebuie avut in vedere ca atunci cand trebuie sa serveasca bauturi, invitatii sa nu

depaseasca limita, iar gustarile nu trebuie sa se afle pe farfurie in cantitati mari. Scopul
principal pentru care au venit este de a socializa, nu de a se satura.

Atunci cand esti invitat pentru prima oara la cineva acasa (sefi sau colegi de
munca), se cuvine sa se aduca un cadou (de regula flori pentru femei, o sticla de bautura
pentru barbati).

La restaurant, se vor folosi intotdeauna tacamurile cele mai indepartate de la

farfurie. Supele sau ciorbele nu se sorb zgomotos, painea nu se faramiteaza inauntrul lor,
comanda nu se face niciodata pana nu au sosit toti invitatii. Se da dovada de politete in
momentul in care i se multumeste de fiecare data chelnerului atunci cand aduce la masa
comenzile, lasandu-i ulterior, bacsis.

Se presupune a fi gazda si in momentul in care o persoana este conducatorul unui

automobil. Astfel, se procedeaza in a deschide portierele masinii invitatilor, adica
pasagerilor si se intreaba daca vor muzica ori daca vor geamul/aerul conditionat deschis.

In calitate de pasager, este de datoria acestuia sa taca daca soferul nu initiaza o

discutie, pentru a nu-l deranja in timpul mersului, la final, multumind pentru calatorie.
 Pe langa toate aceste egalitati intre femei si barbati, exista si situatii de diferentiere
in care un barbat trebuie sa lase intotdeauna o femeie sa intre prima intr-o incapere sau sa
urce pe scari, iar in timpul unei cine sa se ridice intotdeauna cand aceasta este nevoita sa
plece de la masa sau cand revine.

In concluzie, ideea acestei carti este ca niciodata nu poti atinge perfectiunea in a

multumi oamenii pe deplin, dar poti fi indrumat si corectat de obiceiurile nemanierate,
pentru a putea fi cu ei inainte de toate rangurile, om.

Oricat de bine educat ai fi, intotdeauna vor exista unele scapari, cu voie sau nu,
care ii vor deranja pe altii. Cunoscand regulile esentiale enumerate anterior, vei fi adesea
ferit de penibilitati, avand garantat o infatisare civilizata in fata tuturor.
 COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL
de Gary Johns

PARTEA a II-a: Comportamentul individual

CAPITOLUL 3: Invatarea si personalitatea

Capitolul incepe prin descrierea a doi dintre cei mai mari afaceristi in industria
imobiliara a Americii de Nord, a averii colosale acumulata in timp si proprietatile
detinute de acestia. Inteligenti, ambitiosi si de succes, amandoi se diferentiau puternic
prin mediul din care proveneau.

Campeau avea o familie saraca, a parasit scoala la o varsta frageda si s-a angajat in
domeniul minieritului. Reichmann era bogat si a urmat cursurile unui colegiu pentru a-si
aprofunda cunostintele. In momentul cand au atins succesul, Campeau a devenit un om
stilat, sociabil, indragostit de publicitate si petreceri. Reichmann este mai traditionalist,
retras, iar casa acestuia este una modesta fata de casa imensa a celuilalt.

Campeau si-a construit imperiul pe seama imprumuturilor deosebit de mari si

achizitionand numeroase companii, iar Reichmann datorita comportamentului sau etic in
afaceri. In ciuda eforturilor intelectuale depuse, a muncii si a banilor investiti, amandoi
intra in impas si firmele ajung aproape de faliment datorita crizei care luse prin
surprindere intreaga America.

Aceasta poveste este menita pentru a vedea cum personalitatea si modul de

actionare al oamenilor influenteaza comportamentul intr-o organizatie.
 Procesul de invatarea reprezinta pe scurt o schimbare relativ permanenta in
potentialul comportamental care apare ca urmare a practicii si a experientei.

Un studiu intr-un laborator asupra soarecilor a fost realizat de catre un cercetator

pentru a observa comportamentul acestora atunci cand sunt inchisi intr-o cutie si singurul
acces catre mancare era apasarea unei manete care o elibera printr-o portita ce se
deschidea. La inceput, soarecii nu au bagat in seama acest lucru pana cand unul din ei a
actionat din greseala maneta, eliberand hrana. Acest lucru a reprezentat un proces de
invatare deoarece dupa acest incident ei au invatat in timp sa deschida mereu portita
apasand maneta pentru mancare.

In lumea afacerilor, agentii de vanzari invata in timp sa obtina un commision cat

mai mare, iar acest comportament evita criticile sefilor si aduce un castig financiar
substantial.

 CRESTEREA PROBABILITATII COMPORTAMENTULUI

O consecinta care sustine comportamentul este consolidarea. Aceasta este procesul

prin care il intareste prin anumiti stimuli. Criticile si comisioanele din exemplul anterior
se numesc consolidatori. Prin acestea, se satisfac scopurile unei organizatii.

Consolidarea pozitiva implica un stimul care creste sau mentine probabilitatea

unui comportament. Hrana soarecilor este un consolidator pozitiv. In general, acesta este
reprezentat de lucruri placute cum ar fi aprecierea, alimentele, banii sau succesul in
afaceri.

Consolidarea negativa reprezinta indepartarea unui stimul neplacut care conduce

la cresterea sau mentinerea probabilitatii unui anumit comportament.

Superiorii care isi cicalesc mereu angajatii sa lucreze eficient folosesc acest tip de
consolidarea negativa, dar productiva. Singurul mod in care subalternii pot scapa de acest
stimul negativ este sa munceasca din greu si sa asculte.

Managerii pot face uneori si greseli in ceea ce priveste folosirea consolidarii. Unii
dintre acestia confunda recompensele (cum ar fi salarii marite, concedii, laude,
promovari, etc) cu consolidatorii, esuand astfel deoarece angajatii nu le percep ca pe un
interes al pentru organizatie atunci cand le obtin.
 In neglijarea diversitatii preferintelor pentru consolidatori, managerii ar trebui sa
exploreze gama de stimuli (recompensele enumerate) care le stau la dispozitie.
In neglijarea unei importante surse de consolidare, unii manageri nu inteleg de ce
in ciuda faptului ca ameninta cu taierea din salariu sau concedierea, anumitit angajati se
poarta nefiresc cadrului in care se afla.

O strategie pentru eficienta ar fi consolidarea continua si imediata atunci cand

apare interes din partea angajatilor datorita nevoii invatarii rapide.

Exista situatii in care trece o perioada de timp intre consolidare si comportament.

Spre exemplu, un supraveghetor nu va felicita pe fiecare angajat in parte ca a reusit sa
vina la timp la servici dar va sublinia ulterior acest lucru.

Imitarea reprezinta un proces prin care oamenii ii copiaza pe altii care au un statut
inalt, adecvat, competent, increzator, credibil si de succes. Comportamentul eficace apare
asadar in mod automat, evitandu-se consolidarea. Spre exemplu, un vicepresedinte
proaspat promovat aplica subordonatilor cunostintele vazute la ceilalti cu mai multa
experienta.

 SCADEREA PROBABILITATII COMPORTAMENTULUI

Extinctia reprezinta abandonarea graduala a comportamentului ca urmare a

incetarii consolidarii.

Sanctiunea reprezinta aplicarea unui stimul potrivnic, ca urmare a unui

comportament necuviincios si care este proiectat sa il inlature.

Autoconducerea apare atunci cand oamenii utilizeaza principiile invatarii pentru

a-si conduce propriul comportament reducand astfel nevoia de control extern. Oamenii
pot sa colecteze date prin observare proprie, sa faca repetitii, sa observe modele, sa isi
stabileasca obiective si sa se autoconsolideze.

Personalitatea cuprinde setul de caracteristici psihologice care influenteaza modul

in care interactionam cu mediul nostru social, avand un impact puternic in situatiile slabe.
Cele 5 dimensiuni ale personalitatii sunt: extraversiunea (nivelul de sociabilitate cu cei
timizi), stabilitatea emotionala (controlul emotiilor si increderea in fortele proprii),
constiinciozitatea (gradul de responsabilitate) si deschiderea la nou (flexibilitate si
receptivitate la ideile noi).
Locul controlului este un set de convingeri referitoare la faptul daca controlul
comportamentului cuiva este realizat de catre fortele exterioare (soarta, noroc, cei
puternici) sau interioare (propria initiativa, actiunile personale, vointa personala libera).

Automonitorizarea este masura in care oamenii observa si regleaza aparenta si

comportamentul lor in cadrul social si in relatiile umane.

Autostima reprezinta gradul in care o persoana se autoevalueaza pozitiv.

 ETICA IN AFACERI SI POLITICA:
MORALA ELEMENTARA SI RESPONSABILITATE SOCIALA
de Vasile Morar

CAPITOLUL 4: Constiinta morala si comportamentul etic in afaceri

4.1. Formarea constiintei morale si etica afacerilor

Cum fiecare om isi construieste propria sa maniera de a se concepe ca fiinta

morala de-a lungul relatiilor sale cu lumea, tot asa exista si feluri de a se concepe etica,
influentata de anumite aspecte cum ar orgoliul, generozitatea, pasiunea, religia sau
dorinta de castig.

Aceasta diversitate a continuturilor morale nu impiedeca dezvoltarea formelor

constiintei.

Constiinta morala, in evolutia ei, parcurge anumite stadii. Nimeni nu se manifestă

moral dintr-o data si nimeni nu judeca din perspectiva etica (trecerea de la morala
copilariei la cea a adultului capabil sa se integreze in societate ca fiintă apta sa
gandeasca).

In etica afacerilor sunt importante urmatoarele aspecte:

a) in dezvoltarea sa, fiecare individ este afectat de experientele pe care el le are în

legatura cu egalitatea si inegalitatea, cu ceea ce este drept si nedrept, cu pedeapsa,
conformitatea, etc.;

b) exista anumite stadii (preconventional, conventional şi postconventional) si este

necesara revizuirea conflictelor morale in afaceri si rezolvarea lor.

Fiecare stadiu are doua nivele, existand astfel sase etape ce compun si definesc
constiinta morala.

Nivelul preconventional este cel al copilariei si se divide la randul sau, in doua

etape.
 Prima etapa este cea a supunerii si pedepsei. Copilul este in permanenta in cautare
de experiente si este important sa asculte. Individul invata de mic sa se supuna pentru a
evita pedepsirea.

Cea de-a doua etapa este cea a scopurilor individuale instrumentale şi a

schimbului.

Copilul constientizeaza faptul ca ceilalti exista ca atare, diferit de el. Scopul

individului este in aceasta faza de a-şi realiza interesele, paralel cu constientizarea
faptului ca si altii au interese. Conflictele se rezolva prin schimburi de servicii: “Cat imi
dai atat iti dau!”.

La nivel conventional, individul ajunge sa înteleaga ca trebuie sa fie pentru ceilalti

ceea ce el doreste ca ceilalti sa fie pentru el.

A treia etapa este cea a conformitatii. Individul constientizează ca trebuie sa

devina bun, iar pentru a obtine increderea celorlalti si pentru a fi recunoscut trebuie sa
respecte regulile de conduita.

A patra etapa, cea a mentinerii sistemului social şi al constiintei este etapa in care
individul are obiectii legate de regulile de comportament impuse in societate, fiind
snonims cu indeplinirea datoriei in societate. Nu se exclude punerea in valoare a
intereselor personale, dar se invata respectul pentru institutii devenind loial si apreciat.

Nivelul drepturilor primare, al contractului social si al utilitatii sociale are la baza

etapa prin care individul, care nu mai suporta sa fie un simplu conformist, asprira asupra
posibilitatii unei etici mai inalte, si anume aspiratia la dreptate, libertate, egalitate, adevar,
sau generozitate. Aceasta etapa este sinonima cu ideea oamenilor de a trai in pace.

Individul constientizeaza ca exista valori si drepturi cum ar fi viata si libertatea si

este preocupat ca legile si obligatiile catre societate sa se bazeze pe facerea de bine.

Ultima etapa este cea a principiilor etice universale. Facand apel la constiinta,
individul considera ca exista principii etice universale care trebuie urmate şi care sunt
prioritare. A proceda moral inseamna a actiona in acord cu aceste principii.

Ele fac apel la inţelegere logica, la universalitate si la consecventa. Sunt principii

universale de egalitate, libertate si reciprocitate a drepturilor umane si de respect pentru
demnitatea fiintelor umane ca persoane individuale.
 Apelul la moralitate este singura cale satisfacatoare pentru rezolvarea conflictelor
si dilemelor etice, inclusiv in afaceri.

Un exemplu pentru a arata cum se procedeaza corect pentru ca viata ca valoare

este mai importantă decat proprietatea ca valoare este urmatorul:

Sotia unei persoane este bolnava de cancer si singurul medicament potrivit pentru
salvarea vietii ei se afla intr-o unica farmacie. Pentru a putea fi procurat, farmacistul
doreste 2000 de dolari pentru o doza infima care reprezinta de zece ori valoarea
medicamentului. Sotul, neavand decat 1000 de dolari si neputincios in a-l convinge pe
farmacist, disperat, sparge farmacia si fura medicamentul pentru sotia sa.

4.2. Treptele constiintei morale si nivelele judecatii etice in afaceri

Exista anumite momente, anumite stadii, in care nivelul moralitatii poate fi de la

minimal la maximal. Modelul de dezvoltare morala a lui Kohlberg a fost pus în contextul
afacerilor tot pe sase trepte de către George Starcher.

Prima treapta este redata prin puterea si forta ce reprezinta dreptatea.

In această etapa, cel mai tare isi impune vointa, folosind, uneori, forta fizica si cea
materiala in acest scop. Expresiile precum „cel mai tare invinge“ sau „legea junglei“
reflecta acest stadiu. El este sinonim cu o lipsa totala de constientizare morala. In aceasta
etapa sunt posibile practici precum: amenintari fizice si intimidari la adresa unor oameni
de afaceri sau solicitarea taxelor de protectie.

Cea de-a doua treapta are la baza expresia: “totul este admis, daca te referi la
succes in afaceri”.

In aceasta etapa intreprinzatorii cred ca pot face orice pentru a obtine profituri cât
mai mari, atâta timp cat nu sunt descoperiti. Practici precum distribuirea si vanzarea de
droguri sau de materiale pornografice s-ar incadra in acest nivel, dar si conduite de tipul:
prezentarea falsa a produselor, mita data oficialitatilor, furtul, neplata impozitelor
(evaziunea fiscala), declaratii vamale false sau nerespectarea intelegerilor.

Conteaza in acest caz, doar urmarirea interesului propriu, fara a se interesa de

gradul de afectare a altor persoane in urma actiunilor, de unde si expresia: „Hotul neprins
e negustor cinstit”.
 A treia treapta ii corespunde maximizarii profiturilor pe termen scurt.

Aici, încep sa se tina seama de practicile de afaceri acceptabile din punct de

vedere legal si social, insa cu unicul scop al cresterii la cota maximă a profitului pe
termen scurt, fara alte consideratii de responsabilitate sociala.

Cea de-a patra treapta ii corespunde maximizarii profiturilor pe termen lung. Este
etapa in care, deşi predomina necesitatea maximizarii profitului actionarilor, acest lucru
poate fi facut avand in vedere obiective mai indelungate in timp, pentru un interes social
mai larg, cum este cel al tuturor actionarilor.

In acest stadiu, se poate renunTa la incheierea de contracte care, pe termen scurt,

ar putea fi profitabile dar care nu corespund ideii de afacere sanatoasa, durabila si
profitabila pentru actionarii care sunt dispusi sa se gandeasca la „un interes mai general“.

Se pot înscrie aici practica de a refuza, de exemplu, anumite companii străine care,
se ştie, dau sau primesc mită pentru a obţine contracte avantajoase.

Cea de-a cincea treapta poate fi caracterizata prin conceptul de stakeholder

(persoane cu interese majore).

La acest nivel, companiile isi vor face publica, atat misiunea lor economica cat si
cea sociala, recunoscand ca trebuie tinut cont si de interesele altor grupuri particulare
(precum clientii, furnizorii, angajatii, comunitatea locala sau regionala), fara sa se
gandeasca numai la interesul strict al actionarilor.

Se tine seama si de indicatori precum: calitatea produsului si a serviciului, gradul

de satisfactie al consumatorului, sanatate, asigurarile sociale si autorealizarea
profesionala si sociala a angajaţilor.

Treapta a sasea este caracterizata de corporatia cetateneasca sau intreprinderea

cetateneasca. Acestei etape ii revine redefinirea misiunii activitatii economice în
societate.

Toti cei implicati in afaceri trebuie sa respecte neconditionat principii universale

de egalitate, de libertate si de reciprocitate, a drepturilor umane, a respectului pentru viata
si demnitatea oricarei fiinte umane.
 La acest nivel se tine seama de cateva fapte considerate fundamentale si anume:
problemele grave de care sufera omenirea (pericolul unui razboi care ar aduce la
disparitia speciei umane, amenintarile care vin din saracie, malnutritie, boli incurabile
etc.) si rolul primordial jucat de lumea afacerilor in rezolvarea acestora, datorita
resurselor imense pe care ea le deţine

Un intreprinzator nu trebuie sa se gandeasca in acest caz la statutul financiar, ci la

ideea de a face bine pentru societate prin crearea de noi locuri de munca, prin angajarea si
sustinerea persoanelor cu dizabilitati sau prin masuri pentru sanatatea intregii comunitati.
 BIBLIOGRAFIE

Codul bunelor maniere in afaceri: avantajul competitiv al profesionistului de azi

- Ann Marie Sabath, editura Vremea, Bucuresti, anul 2000;

Comportament organizational
- Gary Johns, editura Economica, Bucureşti, 1996;

Etica in afaceri si politica: morala elementara si responsabilitate sociala

- Vasile N. Morar, editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2006.