Madalina întreabă:

De ce porțile Împărăției Cerurilor au fost închise până a venit Mântuitorul pe pământ? Ce s-a
întâmplat cu drepții din Vechiul Testament? Au suferit în iad până la Întruparea Mântuitorului?
Dacă nu au avut parte de rai, nu înseamna aceasta nedreptate din partea lui Dumnezeu? De ce a
durat atâta timp pănă să vină Mântuitorul? Ce înseamnă faptul că Mântuitorul, prin moartea Sa a
nimicit moartea noastră? Și drepții din Vechiul Testament mureau și noi ce de acum, la fel
murim. Care e diferența? Știu că moartea poate avea mai multe semnificații: moarte sufletească,
moarte trupească. Și știu că prin jertfa Mântuitorului avem posibilitatea mântuirii. Totuși oamenii
care au trăit înainte să vină Hristos nu aveau nici o posibilitate de mântuire? Scrie în Noul
Testament că prin credință s-au mântuit, nu puteam și noi tot prin credință în Dumnezeu să ne
mântuim?

Răspunsuri:
pr Cezar Hârlăoanu a răspuns:
4 Septembrie 2015

Doamne ajută!

Mădălina, reiau întrebările tale și scriu îngroșat gândurile mele vis-a-vis de ele:

„De ce porțile Împărăției Cerurilor au fost închise până a venit Mântuitorul pe pământ?”

În cartea Facerii (3, 24) se spune că Dumnezeu a pus doi heruvimi să păzească drumul spre
pomul vieții. Este momentul în care, după izgonirea lui Adam și a Evei din grădina raiului,
acesta s-a închis pentru oameni. Era nevoie ca omul să se străduiască să dobândească
împărăția cerurilor. Omul a încercat să ajungă la Dumnezeu fără Dumnezeu. Ori aceasta
ne arată că nimeni nu poate face aceasta și singura modalitate în care putem ajunge la
Dumnezeu este prin Hristos, care deschide porțile raiului.

„Ce s-a întâmplat cu drepții din Vechiul Testament? Au suferit în iad până la Întruparea
Mântuitorului? Dacă nu au avut parte de rai, nu înseamna aceasta nedreptate din partea lui
Dumnezeu?”

De foarte multe ori spunem despre Dumnezeu că este bun și drept. Raportându-ne la
drepții Vechiului Testament înțelegem că trimiterea acestora în iad nu era nici un act de
dreptate, dar nici de bunătate. Și totuși, porțile raiului fiind închise până la zdrobirea lor
de către Hristos, și neexistând un alt loc (în genul purgatoriului), aceștia mergea acolo
unde mergeau toți oamenii până la venirea lui Hristos. Aceasta o afirmă și textul biblic,
dar mai ales literatura patristică. În schimb, în timp ce pentru unii Dumnezeu era
judecător drept și simțeau șederea în iad ca o despărțire de Dumnezeu, drepții nu erau
separați de Acesta. Pentru ei prezența Domnului era una plină de iubire și de ocrotire.

„De ce a durat atâta timp până să vină Mântuitorul?”

Sf. Ap. Pavel vorbește despre ”plinirea vremii” (Efeseni 1, 10) pentru a arăta momentul
rânduit de Dumnezeu pentru venirea în lume a Fiului Său. În această ”plinire a vremii”
înțelegem o serie de aspecte: crearea condițiilor pentru propovăduirea mesajului lui
Hristos la toate neamurile (imperiul roman), ajungerea răului la un apogeu pentru ca omul
să cunoască că nu poate fi izbăvit decât prin ajutorul lui Dumnezeu, nașterea persoanelor
importante în istoria mântuirii (ex. Maica Domnului).

„Ce înseamnă faptul că Mântuitorul, prin moartea Sa a nimicit moartea noastră? Și drepții din
Vechiul Testament mureau și noi ce de acum, la fel murim. Care e diferența? Știu că moartea
poate avea mai multe semnificații: moarte sufletească, moarte trupească. Și știu că prin jertfa
Mântuitorului avem posibilitatea mântuirii. Totuși oamenii care au trăit înainte să vină Hristos nu
aveau nici o posibilitate de mântuire? Scrie în Noul Testament că prin credință s-au mântuit, nu
puteam și noi tot prin credință în Dumnezeu să ne mântuim?”

Hristos Domnul nu nimicește moartea trupească, deoarece toți oamenii suntem supuși
aceleiași finalități. El transfigurează moartea, care pentru toți cei care cred în El devine
somn. Trupește murim și noi cei de azi, mureau și cei de dinainte de venirea Mântuitorului.
Însă, odată cu biruința Lui asupra morții, noi cei de acum avem posibilitatea de a face din
moartea fizică, trupească o cale spre viața veșnică. În Evanghelia ce se citește la slujba de
înmormântare Hristos arată că ”cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis
are viață veșnică” (Ioan 5, 24).

Bucurii de la Domnul!

pr. Paul- Cezar Hârlăoanu

pr Andrei Atudori a răspuns:

9 Martie 2017

Doamne ajută!

În răspuns nu se spune nicăieri că drepții au suferit în iad. Asta concluzionați, pripit,

dumneavoastră. Iată fragmentul vizat: „Și totuși, porțile raiului fiind închise până la zdrobirea lor
de către Hristos, și neexistând un alt loc (în genul purgatoriului), aceștia mergeau acolo
unde mergeau toți oamenii până la venirea lui Hristos. Aceasta o afirmă și textul biblic, dar mai
ales literatura patristică. În schimb, în timp ce pentru unii Dumnezeu era judecător drept și
simțeau șederea în iad ca o despărțire de Dumnezeu, drepții nu erau separați de Acesta.
Pentru ei prezența Domnului era una plină de iubire și de ocrotire”.

Sânul lui Avraam, despre care menționează Scriptura, poate fi înțeles ca „un loc ferit” din iad în
care drepții așteptau, fără chinuri, venirea lui Mesia. Altfel spus poate fi considerat un loc aparte
din „Locuința morților.”
Cuvântul κολπος, din limba greacă, adică „sân” mai poate fi tradus și ca un loc ferit, adăpostit,
un loc diferit de restul.

Mai pe înțeles, Sânul lui Avram era un loc de adăpost din „Locuința/locașul morților”.

Prin urmare vehemența dumnevoastră nu își are rost! Le priviți ca două locuri distincte când, de
fapt, unul îl cuprinde pe celalat.

Sigur acestea sunt, în final, taine ale lui Dumnezeu! Le vom înțelege adevăratul sens la Judecata
de Apoi!

Vă mulțumim!

pr. Andrei