Despre coborîrea la iad a lui Iisus Hrisos și mîntuirea în

Vechiul Testament. Tîlcuire a sfîntului Ioan Gură de Aur

Posted in Învățătură Ortodoxă by Mirean on 16/04/2014

Notă introductivă: Cuvîntul iad este utilizat de cele mai multe

ori în Scriptură într-o înțelegere diferită decît cea obișnuită nouă acum, adică de loc sau stare de
osîndă și chin. Cel mai des în Scriptură sensul cuvîntului “iad” este cel de “locuință nevăzută a
morților”, loc în care merg sufletele tuturor celor morți, fără a concretiza și starea celor aflați
aici (adică stare de chin sau de desfătare). Sfinții Părinți de asemenea în multe cazurii folosesc
cuvîntul ”iad” în același fel. Deși iadul (=locuința morților) este un loc comun pentru toți
răposații, sufletele celor drepți locuiesc separat de sufletele celor păcătoși și într-un mod diferit:
cei păcătoși se află într-o stare de frică și de chin, iar cei drepți într-o pregustare a desfătării
finale. Și această separație a existat încă de la începutul lumii, nu doar de la învierea lui Hristos.
Cu siguranță, sufletul lui Avraam nu s-a aflat în aceleași chinuri ca și sufletele sodomenilor, iar
Moise nu a fost osîndit împreună cu egiptenii. Aceasta o arată și sfîntul Hrisostom în omilia de
față, cînd spune că și pînă la Hristos oamenii se puteau mîntui.

Astfel, coborîrea la iad a lui Hristos nu înseamnă coborîrea Sa în locul chinului și eliberarea celor
chinuiți aici, ci moartea Sa și intrarea Sa cu sufletul în locuința tuturor morților, în care fiecare
se află în starea pe care o merita pentru faptele sale. Coborîrea la iad înseamnă binevestirea
sufletelor din locuința morților a învierii apropiate a tuturor. Însă pentru cei drepți această înviere
va fi spre desfătare desăvîrșită, iar pentru cei păcătoși spre osîndă deplină.

… Dar cu mult mai de rîs decît interpretarea aceasta [cum că Ioan Botezătorul nu cunoștea că
Hristos va fi omorît] este și o altă interpretare. Acești din urmă interpreți spun că Ioan a pus această
întrebare [Tu ești Cel Ce vine sau pe altul să așteptăm?], pentru ca după ce va muri să
propovăduiască și în iad pe Domnul. Acestor interpreți este potrivit să le spunem cuvintele lui
Pavel: Fraților, nu fiți copii cu mintea, ci cu răutatea fiți ca pruncii.
Viața de acum este timpul viețuirii noastre; după moarte, judecată și osîndă; că spune Scriptura: În
iad cine Te va lăuda pe Tine? Cum s-au sfărîmat porțile cele de aramă, cum s-au frînt zăvoarele
cele de fier [ale iadului]? Prin trupul lui Hristos! Atunci, pentru prima dată, s-a arătat nemuritor
trupul, stricînd tirania morții. De altfel aceasta [distrugerea porților iadului] arată că puterea
morții a fost ditrusă, dar nu că au fost iertate păcatele celor care au murit înainte de Hristos.
Dacă n-ar fi fost așa, dacă prin pogorîrea Lui în iad ar fi slobozit din gheenă pe toți păcătoșii de
dinainte de venirea Lui, pentru ce atunci spune Domnul: Mai ușor va fi pămîntului Sodomei și
Gomorei? Prin aceste cuvinte Domnul a spus că vor fi pedepsiți și locuitorii Sodomei și Gomorei,
vor fi pedepsiți mai puțin, dar vor fi pedepsți. Deși au primit și pe pămînt cea mai gravă pedeapsă,
totuși nu vor scăpa nici de pedeapsa de dincolo. Dacă sodomenii și gomorenii nu vor scăpa de
pedeapsa de pe lumea cealaltă, cu atît mai mult cei care, înainte de venirea lui Hristos n-au suferit
nici o pedeapsă pe lumea aceasta.

– Ce? Nu li se face oare, nedreptate oamenilor care au trăit înainte de venirea lui Hristos?

– Nicidecum! Era cu putință să se mîntuiască și atunci, chiar dacă n-au mărturisit pe Hristos.
Pe vremea aceia nu li se cerea asta, ci să nu slujească idolilor și să cunoască pe adevăratul
Dumnezeu. Vechiul Testament spune: Domnul Dumnezeu unul este. De aceia sînt admirați
macabeii, pentru că au îndurat acele suferințe pentru păzirea legii; de aceia sunt admirați și cei trei
tineri din Babilon și alții mulți dintre iudei, pentru că au dus o viață strălucită, plină de fapte bune
și pentru că au păzit măsura acestei cunoașteri a lui Dumnezeu, nimic mai mult nu li se cerea.
Atunci, după cum am spus, era de ajuns pentru mîntuire numai cunoașterea lui Dumnezeu, acum,
însă, nu, ci trebuie și cunoașterea lui Hristos. De aceea spunea Domnul: Dacă n-aș fi venit și nu
le-aș fi vorbit, păcat n-ar avea; dar așa, n-au dezvinovățire pentru păcatele lor…

Deci nu era nevoie în iad de un înaintemergător [adică de Ioan Botezătorul]. De altfel, dacă
necredincioșii după moarte s-ar mîntui prin credință, nici un necredincios n-ar mai pieri; că atunci
toți s-ar pocăi și s-ar închina…

Să nu introducem, dar, astfel de învățături băbești și basme iudaice!

Sfîntul Ioan Gură de Aur, Fragmente din omilia 36 la Matei.

Din această omilie sfîntului Ioan Gură de Aur desprindem următoarele adevăruri:

1. Coborîrea în iad a lui Hristos și distrugerea porților iadului înseamnă deschiderea căii spre
învierea tuturor , cale care a fost închisă pentru toți oamenii pînă la coborîrea lui Hristos aici și
învierea Sa. Învierea tuturor va avea loc la a doua venire a lui Hristos.

2. Acei care au murit în păcate pînă la Hristos rămîn și după coborîrea lui Hristos în iad în același
loc de chin.

3. Oamenii se puteau mîntui (și se mîntuiau în fapt) și în Vechiul Testament, fără a fi fost atunci
nevoie de mărturisirea lui Hristos. Atunci aceasta nu se cerea.
4. Consecință pentru punctul 3 e că în iad nu era nevoie de un înaintemergător, odată ce cei de pînă
la Hristos se mîntuiau diferit decît cei de după Hristos.

https://izestrea.wordpress.com/2014/04/16/despre-coborirea-la-iad-a-lui-iisus-hrisos-si-mintuirea-in-
vechiul-testament-tilcuire-a-sfintului-ioan-gura-de-aur/