Dreptul Succesoral

Ministerul Educației ,Culturii și Cercetării Republicii Moldova
Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea :” Construcții , Geodezie și Cadastru”
Departamentul Inginerie, Drept, și
Evaluarea Imobilului
Lucrare de verificare
La disciplina: Drept succesoral
Tema: Introducerea în dreptului
succesoral
A elaborat : st. gr. DP-1707, Stanciu Alexandrina

A verificat : dr.conf.univ. Lupașcu Zinaida
Chișinău 2019
Cuprins:
Capitolul I Noțiuni introductive ...................................................................................................3
1.1 Noţiuni generale privind dreptul succesoral ..........................................................................3
1.2 Noţiuni generale privind succesiunea, instituţie de drept civil ..............................................5
1.3 Noţiunea de succesiune cu diferite sensuri ............................................................................8
Capitolul II Elemente caracteristice dreptului succesoral .......................................................10
2.1 Caracterele juridice ale succesiunii ......................................................................................10
2.2 Principiile dreptului succesoral ............................................................................................12
2.3 Izvoarele principale de reglementare a relaţiilor succesorale ..............................................14
Capitolul III Considerații generale privind procedura succesorală .......................................17
3.1 Locul şi data deschiderii moştenirii. ....................................................................................17
3.2 Capacitatea succesorală şi nedemnitatea succesorală ..........................................................21
3.3 Patrimoniul succesoral .........................................................................................................26
Bibliografie:..................................................................................................................................30
2
Capitolul I Noțiuni introductive
1.1 Noţiuni generale privind dreptul succesoral
Succesiunea apare în viaţa omului la o vârstă mai înaintată ori în cazul când acesta dispune
de o proprietate privată şi doreşte din timp să o transmită anumitor persoane legate sau nu de gradul
de rudenie, dar pentru cauză de moarte sau după deces, în temeiul prevederilor normelor de drept
privind succesiunea legală. Deşi apare mai târziu, importanţa şi actualitatea acestei instituţii nu se
micşorează, mai ales acum, când proprietatea privată a multor cetăţeni a început să capete
dimensiuni. Odată cu creşterea volumului de proprietate privată apar tot mai multe nemulţumiri şi
litigii între succesori. Doctrina defineşte dreptul succesoral ca o totalitate de norme juridice
omogene ce reglementează relaţii sociale patrimoniale şi personal nepatrimoniale succesorale, la
care participă persoane fizice şi/sau juridice aflate pe poziţii de egalitate, cu scop de a crea şi
dispune de drepturi şi de a-şi asuma obligaţii succesorale. Moştenirea este considerată una dintre
cele mai importante instituţii ale dreptului civil, ea fiind indisolubil legată de formele de
proprietate1
Articolul 2162 CC RM (art.1432) defineşte succesiunea ca un proces de transmitere a
patrimoniului unei persoane fizice decedate (cel ce a lăsat moştenirea) către succesorii săi.2 În
conformitate cu Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) a Republicii Moldova nr. 13
din 03.10.2005,3 succesiunea reprezintă unul dintre modurile de dobândire şi transmitere a
proprietăţii private, care a aparţinut unei persoane fizice decedate, către una sau mai multe
persoane fizice, juridice sau către stat şi este una dintre cele mai importante verigi ale vieţii sociale.
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul să i se respecte bunurile sale. Nimeni nu poate fi
privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi
de principiile generale ale dreptului internaţional”, stipulează articolul 1 din Protocolul nr.1
adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată prin Hotărârea Parlamentului
Republicii Moldova nr.1298-XII din 24 iulie 1997. Acest drept, precum şi dreptul la succesiune,
sunt garantate de art.46 din Constituţie şi reglementate prin legislaţia naţională. Reieşind din
rezultatele generalizării practicii judiciare în cauzele ce izvorăsc din relaţiile de succesiune, Plenul
Curţii Supreme de Justiţie constată că instanţele judecătoreşti în majoritatea cazurilor corect
soluţionează această categorie de pricini, asigurând apărarea drepturilor patrimoniale ale
cetăţenilor şi ale statului. Concomitent, unele instanţe judecătoreşti comit greşeli la determinarea
masei succesorale, la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii etc. în scopul înlăturării
1
Chibac Gh., Bruma S., Robu O., Chibac N. Drept civil. Contracte şi succesiuni. Curs universitar.
Ed. a 2-a. Chişinău: Tipografia Centrală, 2014, p.346.
2
Codul civil al Republicii Moldova, Publicat : 01.03.2019 în Monitorul Oficial Nr. 66-75, art Nr : 132
3
Hotărârea Plenului CSJ a RM „Cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei la
examinarea cauzelor despre succesiune”, nr.13 din 03.10.2005. In: Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova, 2006, nr.5, p.4.
3
deficienţelor şi asigurării caracterului unitar al practicii judiciare, Plenul Curţii Supreme de
Justiţie, potrivit dispoziţiilor art.2 lit.e), art.16 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Supremă de
Justiţie şi art.13 din Codul de procedură civilă, prin prezenta hotărâre face următoarele explicaţii:
legislaţia care reglementează succesiunea are drept scop ocrotirea dreptului proprietăţii private a
cetăţenilor, iar în cazul unei succesiuni vacante şi trimiterii în posesia statului a averii succesorale
- ocrotirea drepturilor şi intereselor statului.4
Termenul „succesiune” în dreptul civil este susceptibil de următorul înţeles: prin succesiune
sau moştenire înţelegem o transmitere a patrimoniului, a unor fracţiuni ale acestuia ori a unor
bunuri sau valori determinate, sau anumite obiecte şi valori, care aparţineau unei persoane fizice
decedate, către una sau mai multe persoane fizice, juridice sau către stat .5
Din punct de vedere juridic, noţiunea

de succesiune are un înţeles larg şi
unul restrâns:
Lato sensu, succesiunea desemnează orice

fel de transmisiune de drepturi, atât între
vii, cât şi pentru cauză de moarte. Se Stricto sensu, succesiunea
realizează o succesiune în privinţa reprezintă transmiterea
titularilor dreptului de proprietate nu doar patrimoniului unei persoane
pentru cauză de moarte, ci şi prin fizice decedate către una sau
contractele translative de proprietate mai multe persoane în fiinţă.
(precum: contractul de vânzare-cumpărare,
contractul de schimb etc.), care sunt acte
juridice între vii. 6
Normele juridice civile care reglementează moştenirea sunt aplicabile numai în cazul
încetării din viaţă a unei persoane fizice şi nicidecum în cazul încetării existenţei unei persoane
juridice. La judecarea litigiilor în pricinile despre moştenire se aplică normele dreptului succesoral
care funcţionau la momentul deschiderii succesiunii7.
4
examinarea cauzelor despre succesiune”, nr.13 din 03.10.2005. în: Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova, 2006, nr.5, p.4.
5
Cojocari E., Cojocari V. Drept civil (Partea Generală şi Partea Specială). Chişinău: Business Elita, 2004, p.244.
6
Genoiu I. Dreptul ta moştenire în Noul Cod civil. Bucureşti: C.H. Beck, 2012, p. 13.
7
Hotărârea Plenului CSJ a RM „Cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a
legislaţiei la examinarea cauzelor despre succesiune”, nr.13 din 03.10.2005. în: Buletinul Curţii
Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2006, nr.5, p.4.
4
1.2 Noţiuni generale privind succesiunea, instituţie de drept civil
Dreptul succesoral este una dintre cele mai vechi instituţii ale ramurii dreptului civil, care
întruneşte în sine totalitatea raporturi-lor sau relaţiilor sociale omogene reglementate de normele
Codului civil cuprinse în Cartea a IV-a „Dreptul succesoral” . Este cunoscut faptul că orice sistem
de drept are o structură complexă, fiind alcătuită din ramuri şi subramuri, instituţii etc. Ramurile
sau/şi subramurile de drept se divizează în instituţii. Prin instituţie de drept se înţelege o totalitate
de norme de drept care reglementează relaţii sociale omogene. Spre exemplu, sunt recunoscute
astfel de instituţii ale dreptului civil, precum: instituţia dreptului de proprietate, instituţia
obligaţiilor, instituţia succesiunii etc.8
Considerăm că normele juridice de drept civil care constituie această instituţie sunt de trei
feluri:
a) norme de drept cu putere juridică supremă, care sunt plasate în Partea generală a
Codului civil al Republicii Moldova şi care reglementează elemente specifice tuturor subiecţilor
de drept civil;
b) norme juridice civile speciale ce se aplică la reglementarea părţilor participante la
raportul juridic al succesiunii;
c) norme juridice de drept speciale, din cadrul succesiunii, ce se aplică nemijlocit la
reglementarea subiecţilor care participă la un raport juridic concret al succesiunii.9
Temeiul normativ al acestei instituţii constă în aceea că prevederile legale pot fi aplicate doar
când aceasta este prevăzută expres în conţinutul legii şi când există o normă legală privind
succesiunea. Aşadar, părţile pot stabili de sine stătător în acte juridice clauze ce se referă la
patrimoniul şi la mărimea valorii bunurilor aflate în proprietatea persoanei, limitele cărora sunt
stabilite prin lege.
Pentru a delimita instituţia succesiunii de alte instituţii de drept civil, trebuie să evidenţiem
criteriile de delimitare specifice doar ei:
 în primul rând, înstrăinarea succesiunii se aplică doar pentru cauză de moarte şi
doar în cazurile prevăzute expres de lege;
 în al doilea rând, instituţia succesiunii acţionează atât asupra intereselor materiale,
cât şi asupra intereselor morale.10
8
Советское право. Москва, 1979, p.288.
9
Chibac Gh., Bruma S., Robu O., Chibac N. Drept civil. Contracte şi succesiuni. Curs universitar. Ed. a 2-a.
Chişinău: Tipografia Centrală, 2014., pag.65
10
Florescu D. Drept succesoral. Bucureşti, 2013., pag.120
5
La aplicarea instituţiei succesiunii se ţine cont, în primul rând, de principiile de bază ale
dreptului succesoral, de principiile dreptului civil, de principiile instituţiei actului juridic, precum
şi de principiile proprii acestei instituţii civile, şi anume:11
1.recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile

reglementate de legislaţia civilă;
2. principiul libertăţii succesorale, care constă în aceea

că per-soanele fizice sunt libere să stabilească pe baze
de acte juridice drepturile şi obligaţiile lor;
3. forţa obligatorie a actului juridic civil etc.
La aplicarea legislaţiei ce vizează instituţia succesiunii se exercită două funcţii principale:

prima - funcţia reparatorie, a cărei esenţă constă în aceea că la nerespectarea prevederilor legale
privind instituţia succesiunii se atentează la interesele patrimoniale ale defunctului, pe de o parte,
pentru care faptă se recurge la aplicarea măsurilor de pedeapsă şi se restabileşte dreptul patrimonial
al părţii vătămate, pe de altă parte.
A doua funcţie - educativ-preventivă - are rădăcini mai adânci. Aici trebuie să ţinem cont, în
primul rând, de faptul că dreptul, în general, ca instrument de ordonare, îndeplineşte o funcţie
educativă, prin influenţa pe care o exercită asupra conştiinţei oamenilor, aceasta găsindu-şi
expresia şi în instituţia succesiunii. Funcţia preventiv- educativă constă în aceea că informaţia
despre aplicarea pedepsei civile se răspândeşte în societate şi aceasta conştientizează că nicio faptă
ilicită nu rămâne nesancţionată.
Instituţia succesiunii dispune de o structură bine determinată al cărei obiect este constituit
din acele relaţii sociale care apar în temeiul faptelor sau acţiunilor, inacţiunilor licite ale subiecţilor
de drept participanţi la ele.12
11
12
Chirică D. Drept civil. Succesiuni şi testamente. Ed. Rosseti, Bucureşti 2003, pag. 89
6
Persoanele care constituie subiecţii acestei instituţii dispun de trăsături specifice ce le
delimitează de subiecţii de drept ai altor instituţii de drept civil. Astfel, spre deosebire de instituţia
înstrăinării de bunuri, la instituţia succesiunii sunt chemate atât persoanele fizice care nu au relaţii
legale de rudenie, cât şi persoanele fizice şi juridice care au doar obligaţii legale de succesor. în
ambele cazuri, defunctul trebuie să dispună de bunuri în proprietate, iar cei chemaţi la succesiune
să fie apţi de a fi succesori.13
După cum am menţionat, la baza aplicării legislaţiei ce vizează instituţia succesiunii stau atât
principiile generale de drept, principiile fundamentale ale dreptului civil, cât şi principiile speciale
ale acestei instituţii. Realizarea principiilor speciale ale instituţiei succesiunii are loc atât în natură,
cât şi în echivalent bănesc la care este apreciată valoarea bunului succesoral.14
Examinând conceptul instituţiei succesiunii este necesar să stabilim structura acesteia.
Considerăm că conţinutul instituţiei date îl constituie totalitatea normelor de drept cu acelaşi obiect
de reglementare care se divizează pe secţiuni. Normele încadrate în prima secţiune sunt norme
definitori ale succesiunii, norme-principii, norme ce reglementează obiectul instituţiei, norme ce
reglementează specificul subiecţilor etc.
Normele ce fac parte din secţiunea a doua vor reglementa esenţa, caracterele, specificul,
formele şi modul de aplicare a instituţiei succesiunii.Este necesar a evidenţia şi diferenţa dintre
sistemul doctrinar al instituţiei succesiunii şi sistemul legislativ al acesteia. Primul se reflectă în al
doilea ca formă şi conţinut. Astfel, sistemul legislaţiei privind instituţia succesiunii include acte
normative, articole etc., care sunt prevăzute de Codul civil al Republicii Moldova, precum şi de
alte legi speciale ce reglementează relaţiile civile cu privire la această instituţie.15
De rând cu sistemul legislativ care reglementează instituţia succesiunii, este necesar să
evidenţiem şi sistemul doctrinar ce vizează succesiunea, care cuprinde o totalitate de opinii
teoretice, idei şi concluzii referitoare la problemele de reglementare juridică.
Ca instituţie a dreptului civil, moştenirea are o legătură indisolubilă cu dreptul de
proprietate.16 Însăşi Constituţia Republicii Moldova prin art.46 alin.(6) fixează: „Dreptul la
moştenire a proprietăţii private este garantat”17 . Astfel, moştenirea reprezintă unul dintre modurile
de dobândire a dreptului de proprietate şi, ca orice transmisiune, asigură legătura dintre cel care
lasă moştenirea şi cel care primeşte moştenirea.
13
Adam I., A.Rusu. Drept civil. Succesiuni. Curs universitar. Ed.All Beck, Bucureşti 2003, pag.231
14
Băieşu.S. N.Roşca. Drept civil. Partea general. Persoana fizică. Persoana juridică. Ediţia a II-a, Ed. Tipografia
centrală, Chişinău 2005, pag.123
15
16
Bănărescu I., Noțiuni generale privind moștenirea. Temeiurile moștenirii în: Revista Națională de Drept, 2007,
nr.6/46
17
Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1
7
Persoana fizică decedată care lasă moştenirea se numeşte defunct sau de cujus, dar pentru
desemnarea ei se utilizează şi termenul „autor”, iar în cazul moştenirii testamentare „testator”;
persoana care primeşte moştenirea se numeşte moştenitor, succesor sau crede.
Reieşind din cele expuse mai sus, formulăm următoarele concluzii:
1. Instituţia succesiunii constituie o instituţie de drept separat a ramurii de drept civil.
2. Ca instituţie a dreptului civil, întruneşte în sine totalitatea normelor de drept ce
reglementează relaţii (raporturi) sociale patrimoniale şi personal nepatrimoniale succesorale la
care participă persoane fizice şi/sau juridice, aflate pe poziţii de egalitate, cu scop de a crea şi
dispune de drepturi şi de a-şi asuma obligaţii succesorale. Ca instituţie de drept civil, moştenirea
are o legătură indisolubilă cu dreptul de proprietate, fiind unul dintre modurile de dobândire a
acestui drept. Instituţia succesiunii dispune de o structură bine determinată constituită din noţiuni
generale, principii, funcţii, obiect, subiecţi, conţinut şi forme.
3. Instituţia succesiunii încă nu este reglementată cu desăvârşire, ea se află în
dezvoltare, de aceea în continuare vom încerca să contribuim la această evoluţie.18
1.3 Noţiunea de succesiune cu diferite sensuri

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „succesiune” îşi găseşte originea în latinescul
succedo-successi-succedere, care înseamnă „înlocuire”, dar şi „urmarea” sau „succesiunea
lucrurilor”. A succeda înseamnă a lua locul unei alte persoane. Astfel, cumpărătorul succede
vânzătorului, fiind un succesor cu titlu particular între vii. Accepţiunea termenului de succesiune
este cea de transmitere a dreptului. În dreptul succesoral noţiunea are două sensuri: „de
transmisiune”, dar şi de „masă patrimonială transmisă”, fiind deci, în sens restrâns, sinonimă cu
„moştenire”. în sens larg, în dreptul succesoral termenul „succesiune” înseamnă transmisiunea
patrimoniului, adică a drepturilor şi obligaţiilor unei persoane defuncte către o altă persoană care
trăieşte şi care se numeşte moştenitor. Moştenirea este nu altceva decât dreptul de a succede cu
toate drepturile defunctului.19
Noţiunea de succesiune cu sens juridic poate avea mai multe înţelesuri. într-un prim sens
restrâns, prin succesiune se înţelege orice transmisiune juridică a unor bunuri mobile, imobile,
corporale sau incorporale. Astfel, se spune că donatarul succede donatorului ca titular al drepturilor
de proprietate transmise prin actul de donaţie, sau că cumpărătorul succede vânzătorului ca titular
al dreptului de proprietate asupra bunurilor vândute. în ambele cazuri, noţiunea juridică de
succesor evocă ideea de continuator, ca titular de drept. Este folosită noţiunea de succesor,
18
Genoiu I. Dreptul la moştenire în Noul cod civil. Bucureşti: C.H. Beck, 2012, pag. 154
19
8
deoarece ea implică atât preluarea anumitor bunuri, cât şi a obligaţiilor referitoare la bunurile
transmise proprietarului subsecvent.20
În sens restrâns al cuvântului, prin succesiune se înţelege transmisiunea unor bunuri pentru
cauză de moarte. Această succesiune sau transmisiune poate avea loc în caz de rudenie potrivit
unei ordini stabilite de lege sau prin act juridic potrivit voinţei persoanei. Totodată, transmisiunea
succesorală poate fi cu titlu universal sau cu titlu particular. Prin transmisiune cu titlu particular se
înţelege transmisiunea mai multor bunuri sau numai a unui bun determinat, în timp ce
transmisiunea succesorală cu titlu universal evocă dobândirea unui patrimoniu sau a unei
universalităţi de bunuri în care se includ toate bunurile prezente şi viitoare ale transmiţătorului,
dar şi pasivul care va fi preluat de succesor în calitate de moştenitor.21
Potrivit art. 2162 CC RM (art. 1423), prin succesiune se înţelege şi moşte-nirea care este
transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate (cel care a lăsat moştenirea) către una sau
mai multe persoane fizice în viaţă (persoane fizice, persoane juridice sau stat). Transmiterea
moştenirii este o transmitere universală, dat fiind faptul că obiectul transmisiunii succesorale, cu
excepţia legatului, îl formează patrimoniul persoanei fizice decedate, adică totalitatea drepturilor
şi obligaţiilor, care au valoare economică şi au aparţinut celui ce lasă moştenirea la momentul
decesului. Nu se transmit prin moştenire drepturile şi obligaţiile nepatrimoniale care poartă
caracter personal şi care pot aparţine doar celui ce a lăsat moştenirea, precum şi drepturile şi
obligaţiile, prevăzute de contract sau de lege, care sunt valabile numai în timpul vieţii celui ce a
lăsat moştenirea şi care se sting la decesul lui.
Unii autori consideră că în dreptul succesoral este mai impor-tantă noţiunea de moştenire.
Astfel, Iu.Bănărescu consideră că, pe lângă noţiunea „moştenire”, în mod frecvent se utilizează şi
noţiu-nile „succesiune" sau „ereditate”. Prima însă are un înţeles mai larg decât ultimele două. Prin
succesiune înţelegem orice transmisiune de drepturi de la o persoană la alta, fie prin acte încheiate
între vii, fie pentru cauză de moarte. Prin moştenire se mai desemnează şi patrimoniul care se
transmite după moartea unei persoane. Instituţia moştenirii este intim legată de instituţia
proprietăţii şi constituie unul dintre modurile de dobândire a proprietăţii.22
20
21
nr.6/46
22
Bănărescu I., Felurile Moștenirii. Coexistența moștenirii legale cu cea testamentară în: Revista Națională de
Drept, 2007, nr.11/63
9
Capitolul II. Elemente caracteristice dreptului succesoral
2.1 Caracterele juridice ale succesiunii
Spre deosebire de alte moduri de transmitere a drepturilor şi obligaţiilor, succesiunea are
anumite particularităţi sau caractere, specificate în art.2162 alin.(2) CC RM (art. 1432), în Legea
cu privire la notariat, precum şi în doctrină. Majoritatea doctrinarilor evidenţiază aceleaşi
caractere.23
1. Este o transmisiune morţiş cansa; or, prin moştenire se transmite doar patrimoniul unei
persoane fizice decedate. Decesul poate fi constatat nemijlocit sau declarat de instanţa de judecată.
Faptul morţii persoanei fizice determină dispariţia acesteia ca subiect de drept, iar instituţia
moştenirii este chemată să asigure transmiterea patrimoniului defunctului, care continuă să existe,
succesorilor săi. Prin urmare, normele dreptului succesoral nu pot fi aplicate actelor juridice inter
vivos, care sunt guvernate de dreptul obligaţional, iar transmisiunea prin moştenire poate opera
doar cu privire la patrimoniul persoanelor fizice, nu şi al persoanelor juridice. Dizolvarea
persoanelor juridice nu poate fi identificată cu moartea persoanelor fizice, iar patrimoniul
persoanelor juridice dizolvate se transmite altor persoane, prin diverse acte juridice, altele decât
succesiunea". Normele care reglementează transmisiunea succesorală sunt, în principiu, aplicabile
persoanelor fizice, juridice şi statului, însă doar în cazul în care acestea dobândesc calitatea de
moştenitori.24
2. Moştenirea reprezintă o transmisiune universală, întrucât are ca obiect o universalitate
juridică, un patrimoniu care aparţinea detunctului, adică o totalitate de drepturi şi obligaţii cu
valoare economică, rămasă fără titular. Conform art. 2174 alin.(l) CC RM (art. 1444), patrimoniul
succesoral include atât drepturile patrimoniale (activul succesoral), cât şi obligaţiile patrimoniale
(pasivul succesoral).
Deci, fiind o universalitate juridică, patrimoniul este independent de elementele sale
componente, de aceea drepturile şi obligaţiile unei persoane decedate se transmit către succesori
nu privite izolat, ci ca părţi ale acestei universalităţi juridice.
În tot cazul, succesorul dobândeşte moştenirea nemijlocit de la testator şi îl înlocuieşte în
toate raporturile de drept în care a participat acesta în timpul vieţii sale. Transmisiunea universală
nu modifică termenele de prescripţie şi nici ordinea de calculare a acestora, precum nu modifică
nici volumul răspunderii civile.25
În ce priveşte drepturile şi obligaţiile nepatrimoniale, acestea, în principiu, nu se transmit
prin moştenire. Spunem în principiu, deoarece moştenitorii vor dobândi, spre exemplu, dreptul de
23
Genoiu I. Dreptul la moştenire în Noul Cod civil, p.21; Turculeanu I., Băncioi C. Succesiuni. Craiova: Alma,
2009, p. 19.
24
Chirică D. Drept civil. Succesiuni şi testamente. Bucureşti: Rosetti, 2003, p.29.
25
10
protecţie a inviolabilităţii operei, de a autoriza publicarea ei, precum şi dreptul de a obţine brevet
asupra invenţiei, în acelaşi rând dreptul asupra drepturilor patrimoniale legate cu cele
nepatrimoniale.
În patrimoniul succesoral nu se includ nici drepturile şi obligaţiile patrimoniale care poartă
un caracter personal (contractate sau prevăzute de lege intui tu personae, cum ar fi dreptul de
uzufruct, dreptul de uz sau dreptul de abitaţie, creanţa de întreţinere etc.) şi nici drepturile şi
obligaţiile prevăzute de lege sau contract, care sunt valabile doar pe durata vieţii celuia ce a lăsat
moştenirea şi care încetează la decesul lui.
De asemenea, nu se include în patrimoniul succesoral nici dreptul la reparare a prejudiciului
cauzat sănătăţii testatorului, cu toate că sumele atribuite pentru acoperirea prejudiciului, pe care
testatorul trebuia să le primească în timpul când era viu, trec în masa succesorală.26
Spre deosebire de legislaţia altor ţări, Codul civil al Republicii Moldova admite transmiterea
patrimoniului nu numai prin acte pentru cauză de moarte, dar şi prin acte între vii. Potrivit opiniei
unor doctrinari, contractul de transmitere a patrimoniului actual poate exista doar pentru
înstrăinarea unei moşteniri sau a unei părţi din ea; în acest caz, atunci când moştenitorul va vinde
moştenirea, contractul va avea ca obiect dreptul de moştenire privit izolat, deşi acest drept priveşte
o universalitate sau o cotă indiviză din ea27. Susţinem întru totul această părere.
3. Moştenirea are un caracter unitar, deoarece transmiterea patrimoniului prin succesiune se
supune unui regim unic, stabilit de aceleaşi norme juridice, indiferent de natura (drepturi reale sau
de creanţă, bunuri mobile sau imobile etc.) şi de provenienţa bunurilor care alcătuiesc masa
succesorală (moştenite sau achiziţionate). Caracterul unitar al transmisiunii succesorale va subzista
şi în cazul în care cel ce lasă moştenirea a dispus doar de o parte din bunurile sale prin testament,
restul atribuindu-se, potrivit regulilor, moştenirii legale.
4. Transmiterea moştenirii este indivizibilă, ceea ce presupune că acceptarea moştenirii sau
renunţarea la ea are caracter indivizibil. Fiecare moştenitor trebuie să accepte moştenirea potrivit
vocaţiei succesorale sau să renunţe la ea, fără a fi posibilă acceptarea sau renunţarea parţială a
moştenirii. Prin derogare de la acest caracter, persoana chemată la moştenirea mai multor cote
succesorale, în te-meiuri diferite, poate accepta o cotă şi poate renunţa la alta. Considerăm că
caracterul indivizibil al moştenirii explică de ce, în cazul renunţării la moştenire, partea din
moştenire, care li se cuvenea celor care au renunţat la ea, va reveni moştenitori¬lor care au acceptat
succesiunea în temeiul dreptului de acrescământ.
26
Constantinescu E. Ordinea de succesiune în Franţa. în: Le-gea şi viaţa, 1995, nr.4.
27
nr.6/46
11
În ce priveşte temeiurile moştenirii, ea poate avea loc:
-conform testamentului (succesiune testamentară);
-în baza legii (succesiune legală).
2.2 Principiile dreptului succesoral

Principiile care stau la baza instituţiei de drept succesoral sunt acele idei călăuzitoare ce stau
la baza dreptului, a dreptului civil, precum şi cele specifice pentru instituţia dată.
Principiile fundamentale sunt prevăzute în Constituţia Republicii Moldova şi sunt obligatorii
tuturor ramurilor şi instituţiilor de drept.
Astfel, principiile specifice dreptului civil care sunt aplicabile şi instituţiei succesiunii sunt:
principiul inviolabilităţii proprietăţii, contractuale, principiul inadmisibilităţii imixtiunii în
afacerile private, principiul egalităţii în faţa legii şi în cadrul raportului juridic civil etc.28
Principiile specifice instituţiei dreptului de moştenire nu sunt evidenţiate expres în Codul
civil al Republicii Moldova, dar ele reies din reglementările acestuia, principalele fiind: principiul
universalităţii acceptării succesiunii; principiul transmisiunii proprietăţii pentru cauză de moarte;
principiul coexistenţei a două forme de succesiune etc.
1) Principiul universalităţii acceptării succesiunii înseamnă că acceptarea succesiunii
duce după sine acceptarea drepturilor şi obligaţiilor defunctului ce derivă din patrimoniul
succesoral al acestuia;
2) Principiul transmisiunii proprietăţii pentru cauză de moarte - transmisiunea se
produce numai în urma decesului unei persoane fizice. Prin urmare, normele dreptului succesoral
sunt aplicabile doar decesului persoanei fizice, nu şi în cazul dizolvării persoanei juridice. Normele
care reglementează transmisiunea succesorală sunt, în principiu, aplicabile şi persoanelor juridice
sau statului în cazurile în care aceştia dobândesc calitatea de moştenitor;
3) Principiul coexistenţei a două forme de succesiune. Acest principiu prevede că aşa
cum succesiunea are două forme principale: succesiunea legală şi succesiunea testamentară, aceste
forme au şi principiile lor specifice. Astfel, pentru succesiunea legală sunt specifice: principiul
28
Molcuţ E., Oancea D. Drept roman. Bucureşti, 1991, pag. 124
12
chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor succesorale, principiul proximităţii gradului de
rudenie în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori, egalităţii între rudele din acelaşi grad .29
Principiile succesiunii testamentare sunt: principiul liberalităţii testamentare, prin care se
subînţelege că orice persoană fizică are dreptul să dispună de bunurile sale aflate în proprietate
pentru cauză de moarte după propria voinţă; principiul priorităţii succesiunii testamentare asupra
succesiunii legale care, prin efectele sale juridice, constituie principalul temei de modificare a
regimului juridic al bunurilor defunctului în caz de moarte a acestuia. Esenţa principiului priorităţii
succesiunii testamentare asupra succesiunii legale constă în faptul că testatorul, printr-un act
juridic, poate înlătura de la moştenire pe unul, pe câţiva sau pe toţi moştenitorii legali, exprimându-
şi astfel ultima voinţă de a dispune pentru cauză de moarte de a transmite o parte sau toată averea
sa unei sau mai multor persoane cu care, de regulă, nu se află în relaţii de rudenie (ascendenţi şi
descendenţi).30
Principiul continuării persoanei defunctului, care prin esenţa sa se exprimă prin faptul că de
la momentul deschiderii succesiunii testamentare şi acceptării acesteia de către succesorul
testamentar se va considera că acesta continuă prin asumarea răspunderii depline pentru
obligaţiunile şi creanţele defunctului. Unele aspecte ce ţin de esenţa principiului continuării
persoanei defunctului pot fi desprinse din dispoziţia de la alin.(2) art.2162 (art.1432) din Codul
civil al Republicii Moldova: „Moştenirea este o transmisiune de drepturi pentru cauză de moarte,
universală, unitară şi indivizibilă”.31
Principiul confidenţialităţii testamentului , care, spre deosebire de celelalte principii
analizate, este propriu numai succesiunii testamentare, iar prin esenţa sa juridică are ca scop să
impună unele obligaţiuni persoanelor care, conform legislaţiei, au participat la întocmirea,
modificarea sau la revocarea testamentului, să păstreze această taină până la momentul deschiderii
succesiunii testamentare. 32
Principiul asigurării dreptului la moştenire. Fundamentul acestui principiu dispune de o
conturare constituţională reflectată în alin.(6) art.46 din Constituţia Republicii Moldova, care
prevede: „Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat”. Esenţa acestui principiu se
exprimă prin faptul că nimeni nu poate fi privat de dreptul la moştenire testamentară, înlăturat sau
exclus de la categoria moştenitorilor legali în lipsa unei hotărâri judecătoreşti. Prin urmare,
principiul asigurării dreptului la moştenire vine să asigure realizarea garanţiei constituţionale
29
Genoiu I. Principii generale ale devoluţiunii legale a moştenirii în Noul Cod. în: Jurnal de studii juridice, nr.
special, laşi: Lumen, 2010, p.343-357.
30
Hanga V., Jacotă M. Drept roman. Bucureşti, 1964, pag 125
31
Bănărescu Iu. Principiul confidenţialităţii testamentului. în: Studia Universitatis Moldaviae. Seria „Ştiinţe
sociale”, 2014, nr.3 (73), p.310-312.
32
Bănărescu Iu. Succesiunea testamentară în legislaţia Republicii Moldova. Studiu monografic. Chişinău:
Tipografia Centrală, 2015, p. 125-128.
13
referitoare la libertatea dreptului la moşte-nire, a scopului final al testatorului care prin întocmirea
testamentului a pretins ca averea sa sau o parte din ea să-i fie preluată după deces de către
moştenitorii testamentari.
Ţinând cont de faptul că succesiunea reprezintă o modalitate de dobândire a dreptului de
proprietate, scopul înlăturării tuturor dificultăţilor ce pot apărea la realizarea principiului asigurării
dreptului la moştenire, autorul lu.Bănărescu consideră că această garanţie constituţională conturată
de alin.(6) art.46 din Constituţia Republicii Moldova necesită a fi expusă în următoarea redacţie:
„Dreptul de moştenire este garantat, iar conţinutul şi limitele de realizare a acestuia pot fi stabilite
prin lege”.33
2.3 Izvoarele principale de reglementare a relaţiilor succesorale

Iniţialmente vom accentua că Constituţia Republicii Moldova este izvorul fundamental al
dreptului. Deşi este principalul izvor pentru dreptul constituţional.
Constituţia este izvor important şi

pentru dreptul civil, deoarece:
1) unele din drepturile 2) principiile 3) normele constituţionale

fundamentale ale cetăţenilor fundamentale ale care reglementează organele
sunt, în acelaşi timp, drepturi dreptului civil au ca statului interesează dreptul
subiective civile, care au ca izvor primar chiar textele civil sub aspectul regimului
titular persoana fizică; constituţionale; persoanelor juridice.
Legea Fundamentală este şi izvorul principal al dreptului succesoral, deoarece aceasta

conţine norme în formă de principii care se referă la dreptul civil, spre exemplu: art.9, 16, 22, 24-
39, 46 etc.34
Aici e cazul să menţionăm că, în măsura în care n-au fost abro-gate după evenimentele din
1991, constituie izvoare ale dreptului civil şi actele normative anterioare care reglementau
raporturi civile: legi, decrete, hotărâri.
Pe lângă Constituţie, legi ordinare (inclusiv coduri), în categoria izvoarelor dreptului civil
trebuie încadrate şi reglementările internaţionale (convenţii, pacte, acorduri etc.), cu condiţia ca
Republica Moldova să fie parte la ele (prin aderare ori ratificare) şi, evident, numai dacă acestea
privesc relaţiile sociale ce intră în obiectul dreptului civil. De exemplu, asemenea izvoare sunt:
33
Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994, în vigoare din 27.08.1994. în: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 1994, nr.1
34
Florescu D. Drept succesoral. Bucureşti, 2013, pag 46
14
Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului (ratificat prin Decretul
nr.212/1974) şi Convenţia cu privire la drepturile copilului (aprobată prin Decretul nr.47/1990 şi
ratificată prin Legea nr. 18/1990). De altfel, art.8 din Constituţie prevede că „Republica Moldova
se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte”, iar potrivit
art.4 din Legea Fundamentală:
1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului vor fi interpretate şi
aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte
tratate la care Republica Moldova este parte.
2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale
ale omului, la care Republica Moldova este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările
internaţionale.35
Legile. După Constituţie, izvorul principal al dreptului civil în Republica Moldova este
Codul civil. Cum este şi firesc, Codul civil reprezintă o totalitate de norme juridice civile care
reglementează raporturile sociale la care participă subiecţii de drept civil. Noul Cod civil având ca
modele trei proiecte de coduri, a fost adoptat prin Legea nr. 1107-XV din 6 iunie 2002 şi a fost
pus în aplicare la 14 iunie 2003. Structural, Codul civil al Republicii Moldova este alcătuit din
cinci cărţi. Deşi normele de drept din toate cărţile au tangenţă cu dreptul succesoral, totuşi izvorul
principal al acestuia se consideră Cartea a patra.36
Un alt izvor legislativ principal de reglementare a relaţiilor sociale succesorale este Legea
cu privire la notariat, nr.l453-XV din 08.11.200237. Această lege stabileşte regulile de procedură
nota-rială în cazul succesiunii legale şi testamentare. Astfel, articolele 55-85 cuprinse în Capitolul
VII al legii menţionate supra, intitulat „Procedura succesorală”, prevăd diferite reglementări
procedurale. Articolul 55 stabileşte că notarul, primind informaţia despre decesul persoanei,
deschide procedura succesorală în baza declaraţiei scrise: 38
a) a moştenitorilor legali, moştenitorilor testamentari ori a manda-

tarilor lor legali de acceptare a succesiunii sau de renunţare la ea;
b) a reprezentanţilor organelor de stat;
c) a creditorilor defunctului.
35
Constantinescu E. Ordinea de succesiune în Franţa. în: Legea şi viaţa, 1995, nr.4.
36
37
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.154-157/1209
38
15
În cazul în care pe unul şi acelaşi teritoriu îşi desfăşoară activi-tatea mai mulţi notari,
competenţa de îndeplinire a procedurii succe-sorale aparţine primului notar sesizat. Notarul este
obligat să veri-fice dacă procedura succesorală nu a fost deschisă de către un alt notar din acelaşi
teritoriu. Notarul, primind informaţia despre deschi¬derea procedurii succesorale de către un alt
notar, este obligat să informeze despre aceasta moştenitorii al căror domiciliu îi este cunoscut.
Notarul poate, de asemenea, chema moştenitorii prin publicarea unui aviz în mijloacele de
informare în masă.
Evidenţa dosarelor succesorale şi a testamentelor întocmite o ţine Ministerul Justiţiei al
39
Republicii Moldova.
39
16
Capitolul III. Considerații generale privind procedura succesorală
3.1 Locul şi data deschiderii moştenirii.
Locul deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu al celui care a lăsat moştenirea (art.2173
CC RM), (art.1443).
În situaţia în care ultimul domiciliu al defunctului nu este cu-noscut, locul deschiderii
succesiunii este locul unde se află bunurile succesorale. Dacă bunurile succesorale se află în
diferite locuri, cel al deschiderii succesiunii va fi considerat locul unde se află partea cea mai
valoroasă a bunurilor imobile. Dacă nu există bunuri imobile, se consideră locul unde se află partea
principală ca valoare a bunurilor mobile.
Considerăm că deschiderea moştenirii la ultimul domiciliu al defunctului a fost instituită din
considerente de ordin practic, lesne de înţeles. Astfel, anume acolo se pot găsi, de obicei, diverse
docu-mente ale celui care lasă moştenirea, pot fi adunate informaţii despre eventualii moştenitori,
precum şi despre masa succesorală. Domiciliul persoanei se stabileşte potrivit art.55-59 CC
RM.(art. 38-40)40
Prin domiciliu, în general, se înţelege acel atribut de identificare a persoanei fizice ce o
individualizează în spaţiu, prin indicarea unui loc având această semnificaţie juridică. Domiciliul
poate fi de drept comun şi domiciliu legal. Domiciliul de drept comun al persoanei fizice, numit şi
„voluntar”, este locuinţa sa statornică ori principală. Prin domiciliu legal înţelegem acel domiciliu
care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. Astfel, în ce priveşte minorul,
locul deschiderii moştenirii va fi, de regulă, la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el
locuieşte statornic, fie în temeiul înţelegerii părinţilor, fie în temeiul hotărârii instanţei
judecătoreşti. Dacă minorul se află sub tutelă sau persoana este pusă sub interdicţie, atunci
deschiderea succesiunii va avea loc la domiciliul tutorelui.
În situaţia în care o persoană a decedat în altă parte decât domiciliul său, de exemplu, în
timpul unei călătorii, în timpul unei deplasări de serviciu sau în timpul studiilor, instituţia de
învăţământ fiind în altă localitate decât domiciliul celui care lasă moştenirea, precum şi în situaţia
în care nu se ştie dacă există sau nu un domiciliu permanent (de exemplu, atunci când cel care lasă
moştenirea a fost geolog sau nomad), locul deschiderii moştenirii va fi acolo unde se află
patrimoniul sau o parte componentă a lui, iar în lipsă de bunuri - la locul unde s-a înregistrat
moartea.41
Deoarece locul ultimului domiciliu al defunctului este o chestiune de fapt, dovada lui se
poate face, în principiu, prin orice mijloace de probă admise de lege. Practic, dovada ultimului
domiciliu se face cu menţiunile din actul de identitate sau actul de deces al celui care lasă
40
41
Adam I., A.Rusu. Drept civil. Succesiuni. Curs universitar. Ed.All Beck, Bucureşti 2003, pag.232
17
moştenirea. Studiind practica judiciară, s-a constatat că problema cu care s-au confruntat instanţele
judecătoreşti a fost aceea de a stabili dacă enunţările din aceste acte oficiale pot fi contestate,
dovedindu-se cu alte mijloace de probă un alt loc al ultimului domiciliu al defunctului. În doctrina
juridică s-a conturat opinia, potrivit căreia nimic nu împiedică să se probeze, prin orice mijloc de
probă, că în fapt domiciliul unei persoane se află într-o altă localitate decât acolo unde ea a fost
înregistrată.42
Cu alte cuvinte, noţiunea de domiciliu constituie o situaţie de fapt şi poate fi dovedită prin
orice mijloc de probă, pentru a stabili în mod real localitatea în care persoana fizică îşi are locuinţa
stator-nică şi principală.
Locul deschiderii succesiunii prezintă importanţă pentru deter-minarea organelor
competente teritorial să rezolve diferite probleme privind moştenirea. Interesul stabilirii locului
deschiderii succesiunii este incontestabil din punct de vedere juridic.
În primul rând, stabilirea locului deschiderii succesiunii are importanţă pentru desfăşurarea
procedurii succesorale notariale.
Locul unde se deschide moştenirea are importanţă şi pentru determinarea competenţei
instanţei de judecată în materie de moştenire.
Procedura succesorală este de competenţa notarului de la locul deschiderii succesiunii
(alin.(3) art.35 al Legii cu privire la notariat din 08.11.2002)43, ca urmare, declaraţia de acceptare
sau renunţare la succesiune se depune la acest notar. Notarul de la locul deschide-rii succesiunii ia
măsuri pentru paza averii succesorale şi eliberează certificatul de moştenire.
În cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege compe-tenţa oricărui dintre birourile
notariale din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care a avut ultimul domiciliu acela dintre
moşteni-tori care a decedat cel din urmă.44
Procedura succesorală notarială se deschide, după caz, la cere-rea moştenitorilor,
procurorului, a organului de tutelă, a organului de administrare publică locală sau a persoanelor
interesate. La primirea cererii despre deschiderea procedurii succesorale notariale, notarul va
verifica registrul de evidenţă a procedurii succesorale notariale, care este ţinut de Ministerul
Justiţiei, în vederea verificării dacă nu există dosar cu privire la aceeaşi moştenire. în caz afirma-
tiv, notarul va indica persoanelor care au prezentat cererea adresa biroului notarial unde există
dosar cu privire la această moştenire, iar în cazul în care notarul constată că nu există un alt dosar
cu privire la aceeaşi moştenire, el va înregistra cererea şi va deschide un dosar de moştenire.
42
Bănărescu Iu. Noţiuni generale privind moştenirea. Temeiurile moştenirii. în: Revista Naţională de Drept, 2007,
nr.6/46.
43
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.154-157/1209
44
Chibac Gh., Bruma S., Robu O., Chibac N. Drept civil. Con¬tracte şi succesiuni. Curs universitar. Ed. a 2-a.
Chişinău: Tipografia Centrală, 2014, pag. 231
18
Notarul care a primit cererea despre deschiderea procedurii succesorale notariale este obligat
să informeze despre aceasta moştenitorii al căror domiciliu ori loc de muncă îi sunt cunoscute. De
asemenea, notarul va putea să-i cheme pe moştenitori pe calea unei înştiinţări publice sau a unui
anunţ publicat în presă .45
Prin deschiderea succesiunii se produce efectul juridic al trans-misiunii succesorale. Până la
deschiderea succesiunii nu poate fi vorba despre moştenitori ori patrimoniu succesoral, persoana
în viaţă fiind titularul patrimoniului.
Potrivit art. 2170 CC RM, succesiunea se deschide în urma decesului persoanei fizice sau
declarării morţii ei de către instanţa de judecată.
Din punct de vedere juridic, deschiderea succesiunii presupune analiza aspectelor ce ţin de
data deschiderii succesiunii.
Data (momentul) deschiderii succesiunii. Potrivit art. 2170 CC RM (art.1440), momentul
deschiderii succesiunii se consideră cel al decesului persoanei care a lăsat moştenirea sau data
rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti privind declararea morţii lui.46
Moştenitorii (legali sau testamentari) trebuie să dovedească moartea, precum şi data sau
momentul morţii celui ce a lăsat moştenirea. Data morţii se probează prin act de deces, întocmit în
temeiul certificatului medical constatator al decesului, eliberat de o unitate sanitară, sau a hotărârii
judecătoreşti privind declararea morţii per-soanei (art.54 al Legii privind actele de stare civilă din
26.04.2001). În ambele cazuri, deci atât în cazul morţii fizice constatate, cât şi în cazul declarării
judecătoreşti a morţii, momentul decesului poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.
Dacă persoanele care au vocaţie succesorală una faţă de cealaltă au decedat în decursul
aceleiaşi zile, dar în interval de timp diferit, atunci persoana care a supravieţuit celeilalte, potrivit
prevederilor Codului civil al Republicii Moldova, obţine capacitatea de succesor. Momentul
decesului în interval de timp diferit urmează să fie confirmat de către instituţia medicală
competentă prin hotărâre judecătorească definitivă de declarare a decesului.
În cazul comorienţilor - persoanelor care, având vocaţie succesorală, una faţă de cealaltă
decedează în aceeaşi împrejurare (accident aviatic, auto sau feroviar, naufragiu, bombardament,
cutremur de pământ), fără a se putea constata dacă una a supravieţuit celeilalte, considerându-se
că ele au decedat simultan, patrimoniul fiecăreia va fi moştenit de propriii săi succesori, deoarece
aceste per-soane nu pot fi moştenitori între ele, întrucât nesupravieţuind una faţă de cealaltă nu au
capacitate succesorală. în situaţia în care două sau mai multe persoane cu vocaţie succesorală
reciprocă sau unilaterală au decedat în circumstanţe datorită cărora nu se poate stabili dacă una a
supravieţuit alteia, se prezumă că ele au murit concomitent, moştenirea fiind culeasă de
45
Robu O. Locul şi importanţa deschiderii succesiunii. în: Revista Naţională de Drept, 2001, nr.4/56.
46
19
moştenitorii proprii ai fiecăreia (art. 2171 CC RM,(art.1441)). Moştenirea lăsată de fiecare
comorient sau coecedat va fi culeasă de propriii moştenitori. Trebuie făcută distincţie între
comorienţi şi codecedaţi. Astfel, codecedaţii sunt persoanele fizice care au decedat în acelaşi timp,
fără a se putea stabili ordinea deceselor, şi care nu sunt comorienți (de exemplu, unul din soţi a
decedat din cauza bolii în spital, iar celălalt într-un accident rutier). Consecinţa prevăzută survine
şi în cazul declarării de către instanţa de judecată a decesului câtorva persoane în urma dispariţiei
fără veste în aceleaşi circumstanţe. în acest caz, nu are importanţă momentul intrării în vigoare a
hotărârilor decla-rative de moarte (art.2036 CC RM (art.1422))47.
Dacă moştenitorul a murit peste câteva ore după cel ce a lăsat moştenirea, dar de acum în
următoarele douăzeci şi patru de ore calendaristice, el nu este considerat decedat concomitent cu
cel ce a lăsat moştenirea şi, deci, va dispune de dreptul de a accepta succesiunea, iar moştenitorii
lui pot să accepte succesiunea, în conformitate cu prevederile Codului civil al Republicii
Moldova.48
Însă, în afară de cazurile de moarte naturală, deschiderea succesiunii poate avea loc şi atunci
când moartea persoanei în cauza este declarată pe cale judiciară, în legătură cu absenţa fără veste
un timp îndelungat de la domiciliul acesteia, precum şi în cazurile de dispariţie fără veste în
împrejurări ce dau temei de a presupune că moartea a fost cauzată de un accident. Dacă există
astfel de împrejurări, pentru declararea morţii unei persoane este suficient ca termenul de absenţă
să fie de 6 luni. Codul civil al Republicii Moldova determină modul de declarare a morţii unui
cetăţean, prevede, de asemenea, că în cazurile de dispariţie a unei persoane, în legătură cu
operaţiunile de război, aceasta poate fi declarată moartă pe cale judecătorească numai după
scurgerea termenului de doi ani din ziua terminării operaţiunilor de război.49
Cei care pretind moştenirea vor trebui să dovedească moartea, precum şi data morţii (în
dreptul succesoral al României — chiar şi ora sau minutul morţii) celui la a cărui moştenire se
consideră în-dreptăţiţi. Dovada şi data morţii sale se va face, după caz, prin certificatul de deces
sau prin hotărârea judecătorească de declarare a morţii, rămasă definitivă, hotărâre care cuprinde
şi data stabilită de judecată, ca fiind data morţii. La examinarea litigiilor judiciare în cauzele despre
moştenire se aplică normele dreptului succesoral, care funcţionau la momentul deschiderii
succesiunii. Cercul succe-sorilor, termenul acceptării succesiunii, bunurile succesorale şi ordi-nea
acceptării se stabilesc la momentul decesului persoanei care a lăsat moştenirea .50
47
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova „Cu privire la practica aplicării de către
instanţele judecătoreşti a legislaţiei la examinarea cauzelor despre succesiune”, nr.13 din 03.10.2005. în: Buletinul
Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2006, nr.5, p.4.
48
nr.6/46.
49
Cojocari E., Cojocari V. Drept civil (Partea Generală şi Partea Specială). Chişinău: Business Elita, 2004, p.250
50
Iiliescu M. Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR. Bucureşti: Editura Academiei, 1966, p.63.
20
Stabilirea exactă a momentului (datei) deschiderii succesiunii (în dreptul succesoral al
Republicii Moldova a zilei şi orei morţii celui care lasă moştenirea) prezintă o importanţă practică
din următoarele motive: 51
• în funcţie de acest moment se determină cercul moştenitorilor legali şi

testamentari;
• la această dată se determină componenţa şi valoarea patrimoniului succesoral;
• de la această dată se aplică normele dreptului de moştenire;

• de la această dată începe a curge termenul de 6 luni pentru opţiunea succesorală;
• până la această dată produce efecte acceptabile şi renunţarea succesorală;

• în cazul unui conflict în timp al unor legi succesorale succe-sive, în funcţie de
această dată se determină legea aplicabilă.
Astfel, cercul de moştenitori, chemaţi să culeagă moştenirea, se va determina conform

normelor legale existente la data deschi-derii succesiunii, iar acceptarea sau renunţarea la
moştenire vor fi reglementate de legea în vigoare la data când aceste acte se săvâr-şesc, potrivit
principiului aplicării imediate a legii noi.
În această ordine de idei, O.Robu consideră că este necesară stabilirea normei care ar
prevedea că relaţiile succesorale apar la survenirea evenimentului juridic - decesul lui „de cujus”,
şi anume: la „momentul” morţii .52
3.2 Capacitatea succesorală şi nedemnitatea succesorală

Potrivit prevederilor Codului civil al Republicii Moldova, subiecţi ai raporturilor juridice
civile sunt persoanele fizice şi juridice. în relaţiile de succesiune concretizăm că aceşti subiecţi
trebuie să dispună de capacitate succesorală - succesorii şi cei care dispun de averea succesorală,
numiţi şi defuncţi. La art. 2163 CC RM (art.1433)se prevede:
(1) pot fi moştenitori, în cazul succesiunii:
a) testamentare, persoanele care se aflau în viaţă la momentul decesului celui ce a lăsat
moştenirea, precum şi cele care au fost concepute în timpul vieţii celui ce a lăsat moştenirea şi s-
au născut vii după decesul acestuia, indiferent de faptul dacă sunt sau nu copiii lui, precum şi
persoanele juridice care au capacitate juridică civilă la momentul decesului celui ce a lăsat
moştenirea;
51
52
Robu O. Locul şi importanţa deschiderii succesiunii. în: Revista Naţională de Drept, 2001, nr.4/56.
21
b) legale, persoanele care se aflau în viaţă la momentul decesului celui ce a lăsat
moştenirea, precum şi copiii celui ce a lăsat moştenirea concepuţi în timpul vieţii lui şi născuţi vii
după decesul acestuia.53
(2) Statul dispune de capacitate succesorală testamentară, precum şi de capacitate
succesorală asupra unui patrimoniu succesoral vacant.
Din conţinutul articolului citat supra reiese că pentru a succede trebuie neapărat ca persoana
succesoare să existe „în momentul deschiderii succesiunii”. Astfel, o persoană are capacitate
succeso-rală şi, deci, va putea culege o moştenire doar în cazul în care există la data deschiderii
succesiunii.54
Capacitatea succesorală reprezintă aptitudinea unei persoane de a fi subiect al drepturilor şi
obligaţiilor pe care le implică calitatea de succesor . Ea nu se confundă nici cu capacitatea de
folosinţă şi nici cu capacitatea de exerciţiu, având un sens specific şi referindu-se ia existenţa în
viaţă a persoanei chemate să moştenească pe cei care lasă moştenirea. Persoanele fizice în viaţă la
data deschiderii succesiunii au capacitate succesorală tară deosebire de rasă, de naţionalitate, de
origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de
origine socială. O excepţie de la cele expuse este că pot fi succesori şi persoanele nenăscute, dar
concepute la data deschiderii moştenirii. Aceasta vine încă din antichitate. Astfel, în dreptul roman
personalitatea începea chiar înainte de naştere, potrivit principiului formulat pe baza unui text din
Paul: Jnfans conceptus pro nato habetur quotiens de commodis eius agitur” (copilul conceput se
consideră născut, atunci când este vorba de interesele sale). Ficţiunea, după care copilul conceput
era considerat ca născut viu, putea fi invocată de reprezentanţii săi, dacă aveau interes. Copilul
conceput tară a fi o persoană avea drepturi rezervate în tot timpul concepţiunii. în cazul în care
copilul se năştea mort, ficţiunea dispărea. Codul civil nu cuprinde vreo dispoziţie care ar
reglementa mijloacele prin intermediul cărora se va face dovada concepţiunii.55
Articolele 2164-2166 CC RM (art. 1434-1436) stabilesc o interdicţie privind succesorii, care
prin instanţa de judecată pot fi declaraţi succesori nedemni. Astfel, se stabileşte că nu poate fi
succesor testamentar sau legal persoana care:
a) a comis intenţionat o infracţiune sau o faptă amorală împotriva ultimei voinţe,
exprimate în testament, a celui ce a lăsat moştenirea dacă aceste circumstanţe sunt constatate de
instanţa de judecată;
53
Dcak Fr., Cărpenaru St. Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Pieptul de moştenire. Bucureşti, 1983,
p.7-8.
54
Antoniade C. Calităţile cerute pentru a moşteni în dreptul român şi dreptul roman
55
Macovei D. Drept civil. Succesiuni. Iaşi: Editura Fundaţiei „Chemarea”, 1993, pag.16.
22
b) a pus intenţionat piedici în calea realizării ultimei voinţe a celui ce a lăsat
moştenirea şi a contribuit astfel la chemarea sa la succesiune ori a persoanelor apropiate sau la
majorarea cotelor suc-cesorale ale tuturor acestora.56
La alin.(2) al aceluiaşi articol se prevede că nu pot fi succesori legali ai copiilor lor părinţii
decăzuţi din drepturile părinteşti care, la data deschiderii succesiunii, nu sunt restabiliţi în aceste
drepturi şi nici părinţii (adoptatorii) şi copiii maturi (inclusiv cei adoptaţi) care s-au eschivat cu
rea-credinţă de la executarea obligaţiei de întreţinere a celui ce a lăsat moştenirea dacă această
circumstanţă este constatată de instanţa de judecată.
Aşadar, circumstanţa care constituie temei pentru decădere din dreptul la succesiune trebuie
constatată de instanţa de judecată. Acţiunea poate fi intentată de persoana pentru care decăderea
succesorului nedemn din dreptul la succesiune are consecinţe patrimoniale.57
Persoana culpabilă de săvârşirea unor acţiuni ce atrag decăderea din dreptul la succesiune
poate fi chemată, în pofida acestui fapt, la moştenire dacă cel ce a lăsat moştenirea o iartă
exprimând acest lucru în mod expres în testament. Acţiunea de declarare a persoanei ca succesor
nedemn trebuie să fie intentată de persoana interesată în termen de un an din data deschiderii
succesiunii. Dacă, după primirea succesiunii, este declarată de instanţa de judecată ca succesor
nedemn, persoana este obligată să restituie tot ceea ce a primit ca moştenire, inclusiv fructele
obţinute (art.2166, 2167 CC RM (art.1436, 1437)).
La art. 2171 CC RM legiuitorul dă definiţia noţiunii de comorienţi şi codecedaţi. Aceştia
sunt considerate persoane cu vocaţie succesorală reciprocă sau unilaterală care au murit fără a se
putea stabili dacă una a supravieţuit alteia; astfel, se prezumă că au murit concomitent. Din
prevederile articolului reiese că aceste două categorii de persoane au aceleaşi drepturi. însă,
legislaţia (Hotărârea PCSJ a RM nr. 13 din 03.10.2005, alin.(2) pct.5)) şi literatura de specialitate
a altor state le deosebesc.
Comorienţii şi codecedaţii. Comorienţi sunt persoanele care au decedat în aceeaşi
împrejurare (accident în transport, catastrofă rutieră, catastrofă aeriană, catastroiă feroviară,
cutremur de pământ etc.) lără a se putea stabili dacă una a supravieţuit alteia, prezumându-se că
ele au decedat simultan (alin.(2) pct.5 al Hotărârii PCSJ a RM nr. 13 din 03.10.2005). Sunt
comorienţi şi persoanele declarate moarte de către instanţa de judecată în urma dispariţiei fără
veste în aceleaşi circumstanţe. În acest caz nu prezintă importanţă momentul intrării m vigoare a
hotărârii privind declararea morţii acestor persoane (art.2172 CC RM (art.1442) ).58
56
57
nr.6/46.
58
23
Codecedaţi sunt persoanele fizice care au decedat în acelaşi timp, lără a se putea stabili
ordinea deceselor şi care nu sunt comorienţi (de exemplu, unul din soţi a decedat din cauza bolii
în spital, iar celălalt într-un accident rutier). Astfel, sunt codecedaţi persoanele care au decedat în
aceeaşi zi şi oră, dar nu şi în aceeaşi împrejurare, ci din cauza bolii de care sufereau, iar minutul
morţii nu poate fi stabilit.
Persoanele sus-numite nu se moştenesc reciproc, deşi au capa-citate succesorală, întrucât,
nesupravieţuind una faţă de alta, nu au capacitate succesorală. Moştenirea lăsată de fiecare
comorient sau codecedat va fi culeasă de propriii moştenitori .59
Potrivit legislaţiei şi doctrinei române, comorienţii sunt persoa-nele cu vocaţie succesorală
reciprocă care au decedat în aceeaşi îm-prejurare, fără a se putea stabili care dintre ele a decedat
mai înainte, dacă mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare, fără a se putea stabili care
dintre acestea a supravieţuit celeilalte, atunci se consideră că ele au murit deodată. Prin urmare,
într-o asemenea situaţie, bunurile succesorale vor fi deferite propriilor moştenitori ai fiecărui
comorient, fără ca aceştia din urmă să se moştenească reciproc.60
Codecedaţi se consideră în cazul când moartea a survenit în aceeaşi zi şi oră, dar nu şi „în
aceeaşi împrejurare”, ci din cauza bolilor de care sufereau persoanele în cauză, iar minutul morţii
nu poate tî stabilit, sau în cazul în care două sau mai multe persoane au dispărut fără a se putea
constata direct moartea lor şi nu se poate dovedi că „au murit în aceeaşi împrejurare”.61
Având în vedere dificultăţile de ordin practic întâmpinate în privinţa stabilirii momentului
morţii de către notarul public competent a desfăşura procedura succesorală necontencioasă sau de
către instanţa de judecată chemată a rezolva litigiul succesoral, s-a admis ideea că soluţia
preurmării morţii concomitente trebuie aplicată nu doar în cazul comorienţilor, ci şi în cazul
persoanelor care, având vocaţie succesorală (reciprocă sau unilaterală), au decedat în acelaşi
interval de timp, dar nu şi în aceeaşi împrejurare (fără a se putea dovedi dacă una a supravieţuit
alteia).62
Pentru ca o persoană să fie succesor nu este suficient ca ea să aibă capacitate succesorală şi
să nu fie nedemnă, este necesar ca aceasta să fie chemată de lege la moştenire, adică să aibă vocaţie
succesorală legală. Legea conferă vocaţie succesorală rudelor (inclusiv celor din adopţie) celui
despre a cărui moştenire este vorba, soţului supravieţuitor şi statului. Pe lângă capacitatea succe-
59
60
Eliescu C. Op.cit., p.96; Deak Fr. Op.cit., p.52; Eliescu M. Op. cit. I, p.66.
61
Bănărescu lu. Succesiunea testamentară în legislaţia Republicii Moldova. Studiu monografic. Chişinău:
Tipografia Centrală, 2015, pag. 231
62
Tipografia Centrală, 2015, 232
24
sorală, vocaţia (chemarea) la moştenire este cea de a doua condiţie pozitivă pe care trebuie să o
îndeplinească o persoană fizică sau juridică ori statul pentru a culege moştenirea lăsată de defunct.
Cel ce pretinde moştenirea poate dobândi vocaţia (chemare) succesorală fie în virtutea legii
(dacă nu a fost lăsat testament).63
Nedemnitatea succesorală. Nedemnitatea succesorală este decăderea moştenitorului din
dreptul de a culege o moştenire determinată, inclusiv rezerva succesorală, pentru săvârşirea unei
fapte grave faţă de cel ce a lăsat moştenirea sau faţă de memoria acestuia.
Nedemnitatea succesorală, ca pedeapsă civilă, are următoarele caractere juridice:
a) se aplică numai în cazul săvârşirii faptelor expres şi limitativ prevăzute de lege;
b) operează numai în temeiul hotărârii instanţei de judecată prin care se constată
circumstanţa care constituie temeiul nedemnităţii.
Acţiunea în constatarea nedemnităţii poate fi intentată de orice persoană pentru care
decăderea succesorului nedemn din dreptul la succesiune are consecinţe patrimoniale (art. 2165
CC RM (art.1435)).
Acţiunea în declararea persoanei ca succesor nedemn trebuie să fie intentată în termen de un
an din data deschiderii succesiunii;
c) se aplică şi produce efecte atât faţă de autorul faptei, cât şi faţă de moştenitorii lui.
Astfel, nu se admite reprezentarea nedemnului (alin.(3) art. 2234 CC RM (art.1504));
d) nedemnitatea nu se extinde faţă de toate moştenirile, ci ope-rează numai faţă de
moştenirea celui faţă de care au fost săvârşite faptele. Astfel, dacă fapta a fost comisă faţă de un
părinte, autorul faptei va putea moşteni celălalt părinte;
e) nedemnul trebuie să fi săvârşit faptele cu discernământ, deoare¬ce nu se poate vorbi
despre vinovăţie în lipsa discernământului;
f) fiind vorba despre o pedeapsă civilă, cel ce a lăsat moştenire îl poate ierta pe
moştenitorul nedemn.64
Persoana culpabilă de săvârşirea unor acţiuni ce atrag decăderea din dreptul la succesiune
poate fi chemată la moştenire dacă cel ce a lăsat moştenirea o iartă exprimând acest lucru în mod
expres în testament.
Cazurile de nedemnitate. 65
63
Constantinescu E. Ordinea de succesiune în Franţa. în: Legea şi viaţa, 1995, nr.4.
64
65
Florescu D. Drept succesoral. Bucureşti, 2013, pag 125
25
a)a comis intenţionat o infracţiune sau o
faptă împotriva ultimei voinţe,
exprimate în testament, a celui ce a lăsat
moştenirea;
Nu poate fi succesor
testamentar sau legal persoana b)a pus intenţionat piedici în calea
care: realizării ultimei voinţe a celui ce a lăsat
moştenirea şi a contribuit astfel la
chemarea sa la succesiune ori a
persoanelor apropiate sau la majorarea
cotelor succesorale ale tuturor acestora.
Pentru ca un moştenitor să fie înlăturat de la moştenire în baza acestor temeiuri, trebuie să fi

săvârşit faptele sus numite cu intenţie. Faptele care constituie temei pentru nedemnitate pot fi
săvârşite atât împotriva celui ce a lăsat moştenirea, cât şi împotriva moştenitorilor acestuia.
Nu pot fi succesori legali ai copiilor lor părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti care, la data
deschiderii succesiunii, nu sunt restabiliţi în aceste drepturi. Şi nici părinţii (adoptatorii) şi copiii
maturi (inclusiv cei adoptaţi) care s-au eschivat cu rea-credinţă de la executarea obligaţiei de
întreţinere a celui ce a lăsat moştenirea .
Dacă, după primirea succesiunii, este declarată de instanţa de judecată ca succesor nedemn,
persoana este obligată să restituie tot ceea ce a primit ca moştenire, inclusiv fructele obţinute (art.
2167 CC RM (art.1437)).66
3.3 Patrimoniul succesoral

Noţiunea de patrimoniu este reglementată de legislaţia civilă a ţării noastre. însă, dat fiind
faptul că aceasta nu întruneşte în sine toate cerinţele prevăzute de doctrină, întrebarea rămâne
deschisă. în doctrină problema se discută, autorii încercând să ajungă la un numitor comun, iar în
legislaţie problema dată, adică noţiunea de patrimoniu, este tratată în mod diferit, reieşindu-se din
fiecare caz concret. Astfel, patrimoniul este definit ca totalitatea drepturilor şi obligaţiilor
patrimoniale (care pot fi evaluate în bani), privite ca o sumă de valori active şi pasive strâns legate
între ele, aparţinând unor persoane fizice şi juridice determinate. Toate bunurile persoanei fizice
sau juridice fac parte componentă a patrimoniului ei.67
Literatura de specialitate din ţară şi Codul civil nu definesc noţiunea de patrimoniu
succesoral. încă, dacă analizăm prevederile art. 2174 CC RM (art.1444), patrimoniul succesoral
include atât drepturile patrimoniale (activul succesoral), cât şi obligaţiile patrimoniale (pasivul
succesoral), pe care cel ce a lăsat moştenirea le avea la momentul decesului, observăm că există
tangenţe cu definiţia noţiunii de patrimoniu.68
66
67
68
26
Dacă există câţiva moştenitori, cotele lor succesorale, până la primirea certificatului de
moştenitor, aparţin tuturor acestora în calitate de patrimoniu unic.În patrimoniul succesoral intră
cota-parte a celui ce a lăsat moştenirea din proprietatea comună, iar dacă împărţirea în natură nu
este posibilă valoarea ei.
Codul civil al Republicii Moldova reglementează şi alte situaţii importante cu privire la
patrimoniu. Astfel, articolele 2175-2178 CC RM (art.1445-1448) concretizează despre averea
viitoare, anume: că testatorul poate prevedea în testament o anumită avere pe care încă nu o
stăpânea la momentul întocmirii testamentului, dar care, la deschiderea succesiunii, trebuie să fie
în proprietatea sa.
Articolul 2176 CC RM (art. 1446) stabileşte inadmisibilitatea transmiterii prin moştenire a
drepturilor şi obligaţiilor cu caracter personal. Astfel, în patrimoniul succesoral nu se includ
drepturile şi obligaţiile patrimoniale care poartă caracter personal şi care pot aparţine doar celui cc
a lăsat moştenirea şi nici drepturile şi obligaţiile, prevăzute de contract sau de lege, care sunt
valabile numai în timpul vieţii celui cc a lăsat moştenirea şi care încetează la decesul lui.69
Codul civil al Republicii Moldova prevede mijloace de apărare atât a drepturilor
patrimoniale, cât şi a celor nepatrimoniale. Articolul 2177 (art.1447) prevede că drepturile
nepatrimoniale ale celui care a lăsat moş-tenirea, neincluse în patrimoniul succesoral, pot fi
realizate şi apărate de către succesori în modul prevăzut de lege. Dreptul la revendicarea bunului
din patrimoniul succesoral este prevăzut în art.2178 CC RM (art 1448) .în felul următor: Dacă
testatorul a testat un bun care aparţine unei alte persoane, aceasta are dreptul la revendicarea
bunului pe principii generale, iar dacă patrimoniul defunctului conţine bunuri care aparţin unei alte
persoane, determinarea acestei părţi din patrimoniu şi trans-miterea ei persoanei îndreptăţite sunt
obligatorii.
Unele explicaţii cu privire la patrimoniul succesoral sunt stabilite în Hotărârea Plenului CSJ
a RM „Cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei la examinarea
cauzelor despre succesiune”, nr.13 din 03.10.2005. Aici se menţionează că compunerea şi valoarea
patrimoniului succesoral se stabilesc în funcţie de situaţia din momentul deschiderii moştenirii.
Patrimoniul succe-soral include atât drepturile patrimoniale (activul succesoral), cât şi obligaţiile
patrimoniale (pasivul succesoral), pe care cel ce a lăsat moştenirea le avea la momentul
decesului.70
În cazul declarării nulităţii actelor juridice de vânzare-cumpărare, schimb, donaţie etc., după
decesul celui ce a lăsat moştenirea, bunurile restituite se includ în patrimoniul succesoral.
69
70
nr.6/46.
27
Din patrimoniul succesoral activ fac parte: casele de locuit, apartamentele în cooperativele
de locuit şi cele privatizate, garajele din cooperativele de garaje, terenurile, mijloacele de transport,
obiectele de uz casnic şi uz personal ale defunctului şi alte bunuri care consti-tuie obiect al
proprietăţii private.71
În componenţa patrimoniului succesoral se includ: participaţiunea comanditarului în
societatea în comandită, acţiunile acţionarului în societatea pe acţiuni, participaţiunea membrului
cooperativei participaţiunea decedatului în capitalul social al societăţii în nume colectiv.
Concomitent cu patrimoniul succesoral, se moştenesc: dreptul la depunerea cererii şi
primirea brevetului; dreptul la posesie pe viaţă a terenului; alte drepturi patrimoniale prevăzute de
lege şi rezultate din proprietatea intelectuală.
În componenţa patrimoniului succesoral nu pot fi incluse bunurile dobândite şi deţinute cu
titlu de proprietate ilicit sau asupra cărora nu a losl stabilit dreptul de proprietate (exemplu:
construcţia neautorizată).
La art.70 al Hotărârii Plenului CSJ a RM se explică că în patri-moniul succesoral nu vor
intra cota-parte din bunurile proprietate comună în devălmăşie ale soţului supravieţuitor, bunurile
proprietatea personală ale soţului supravieţuitor, inclusiv bunurile de uz personal (îmbrăcămintea,
încălţămintea), cu excepţia obiectelor de lux şi a bijuteriilor de preţ (art.22 din Codul familiei RM).
Instanţa va aprecia calitatea de bijuterie sau obiect de lux conform valorii, destinaţiei lor şi a
obiceiurilor locului.72
Sumele depuse în baza unui contract de depozit bancar pe numele deponentului se vor
moşteni de către succesorii acestuia în ordine generală, fiind incluse în activul succesoral, dacă nu
au fost testate cu titlu de legat.
Aceeaşi Hotărâre concretizează, la pct.71, că dreptul moştenitorului la moştenire este un
drept limitat asupra patrimoniului succesoral, exprimat printr-o cotă-parte care nu este determinată
în materialitatea sa, ci doar ideal. Astfel, moştenitorul care a acceptat moştenirea nu poate înstrăina
altui moştenitor cu titlu oneros un bun determinat, ci doar drepturile sale succesorale. În această
situaţie certificatul de moştenitor se va elibera doar cesionarului care, desigur, are calitatea de
moştenitor.
În cazul în care testatorul a instituit prin legat un drept de abitaţie sau uz asupra bunurilor
imobile testate altui moştenitor, dispoziţia testamentară menţionată trebuie să fie inclusă în
certificatul de moştenitor, iar dreptul de uz sau abitaţie asupra imobilului urmează a fi înregistrat
în registrul bunurilor imobile.73
71
72
Tipografia Centrală, 2015, pag. 233
73
28
Dacă concubina defunctului sau altă persoană care pretinde că şi-a adus contribuţia la
dobândirea bunurilor ce constituie patrimoniul succesoral a înaintat o acţiune de ieşire din
indiviziune împotriva moştenitorilor, notarul nu este în drept să elibereze certificatul de
moştenitor.74
74
examinarea cauzelor despre succesiune”, nr.13 din 03.10.2005. în: Buletinul CSJ a RM, 2006, nr.5/4.
29
Bibliografie:
1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994, în vigoare din 27.08.1994. în: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.l
2. Codul civil al Republicii Moldova, Publicat : 01.03.2019 în Monitorul Oficial Nr. 66-75,
art Nr : 132
3. Hotărârea Plenului CSJ a RM „Cu privire la practica aplicării de către instanţele
judecătoreşti a legislaţiei la examinarea cauzelor despre succesiune”, nr.13 din 03.10.2005. In:
Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2006, nr.5
4. Adam I., A.Rusu. Drept civil. Succesiuni. Curs universitar. Ed.All Beck, Bucureşti 2003.
5. Antoniade C. Calităţile cerute pentru a moşteni în dreptul român şi dreptul roman
6. Băieşu.S.,N.Roşca. Drept civil. Partea general. Persoana fizică. Persoana juridică. Ediţia a
II-a, Ed. Tipografia centrală, Chişinău 2005.
7. Bănărescu Iu. Noţiuni generale privind moştenirea. Temeiurile moştenirii. în: Revista
Naţională de Drept, 2007, nr.6/46.
8. Bănărescu lu. Succesiunea testamentară în legislaţia Republicii Moldova. Studiu
monografic. Chişinău: Tipografia Centrală, 2015.
9. Bănărescu I., Felurile Moștenirii. Coexistența moștenirii legale cu cea testamentară în:
Revista Națională de Drept, 2007, nr.11/63
10. Bănărescu Iu. Principiul confidenţialităţii testamentului. în: Studia Universitatis
Moldaviae. Seria „Ştiinţe sociale”, 2014
11. Chibac Gh., Bruma S., Robu O., Chibac N. Drept civil. Contracte şi succesiuni. Curs
universitar. Ed. a 2-a. Chişinău: Tipo¬grafia Centrală, 2014.
12. Chirică D. Drept civil. Succesiuni şi testamente. Ed. Rosseti, Bucureşti 2003.
13. Cojocari E., Cojocari V. Drept civil. (Partea generală şi Partea specială). Chişinău:
Business Elita, 2004.
14. Constantinescu E. Ordinea de succesiune în Franţa. în: Le-gea şi viaţa, 1995, nr.4.
15. Corondeanu N. Obligaţiile şi succesiunea: Curs de drept ro¬mân, voi.II, 1937-1938.
16. Dreptul Statelor Unite / Tradus de C.Furtună. Craiova: Scrisul Românesc, 1999.
17. Dack Fr., Cărpenaru St. Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Pieptul de
moştenire. Bucureşti, 1983
18. Florescu D. Drept succesoral. Bucureşti, 2013.
19. Genoiu I. Dreptul la moştenire în Noul cod civil. Bucureşti: C.H. Beck, 2012.
20. Genoiu I. Principii generale ale devoluţiunii legale a moştenirii în Noul Cod. în: Jurnal de
studii juridice, nr. special, laşi: Lumen, 2010
21. Hanga V., Jacotă M. Drept roman. Bucureşti, 1964.
30
22. Iiliescu M. Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR. Bucureşti: Editura Academiei,
1966
23. Molcuţ E., Oancea D. Drept roman. Bucureşti, 1991.
24. Macovei D. Drept civil. Succesiuni. Iaşi: Editura Fundaţiei „Chemarea”, 1993
25. Robu O. Locul şi importanţa deschiderii succesiunii. în: Revista Naţională de Drept, 2001
26. Советское право. Москва, 1979
31

Dreptul Succesoral

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dreptul Succesoral

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Educației ,Culturii și Cercetării Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

A elaborat : st. gr. DP-1707, Stanciu Alexandrina

Din punct de vedere juridic, noţiunea

Lato sensu, succesiunea desemnează orice

1.recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile

2. principiul libertăţii succesorale, care constă în aceea

3. forţa obligatorie a actului juridic civil etc.

La aplicarea legislaţiei ce vizează instituţia succesiunii se exercită două funcţii principale:

1.3 Noţiunea de succesiune cu diferite sensuri

-conform testamentului (succesiune testamentară);

-în baza legii (succesiune legală).

2.2 Principiile dreptului succesoral

2.3 Izvoarele principale de reglementare a relaţiilor succesorale

Constituţia este izvor important şi

1) unele din drepturile 2) principiile 3) normele constituţionale

Legea Fundamentală este şi izvorul principal al dreptului succesoral, deoarece aceasta

a) a moştenitorilor legali, moştenitorilor testamentari ori a manda-

b) a reprezentanţilor organelor de stat;

• în funcţie de acest moment se determină cercul moştenitorilor legali şi

• de la această dată se aplică normele dreptului de moştenire;

• până la această dată produce efecte acceptabile şi renunţarea succesorală;

Astfel, cercul de moştenitori, chemaţi să culeagă moştenirea, se va determina conform

3.2 Capacitatea succesorală şi nedemnitatea succesorală

Pentru ca un moştenitor să fie înlăturat de la moştenire în baza acestor temeiuri, trebuie să fi

3.3 Patrimoniul succesoral

S-ar putea să vă placă și