4.

PLANTE OLEAGINOASE

4.1. Aspecte generale

Cuvinte cheie: plante oleaginoase, floarea-soarelui, rapiĠă, in pentru ulei, ricin, muútar, úofrănel, importanĠă,
suprafeĠe, producĠii, comerĠ.

Obiectivele subcapitolului:
- prezentarea importanĠei plantelor oleaginoase, a suprafeĠelor cultivate úi a producĠiilor obĠinute;
- prezentarea exporturilor, importurilor úi a consumurilor de seminĠe úi ulei pe plan mondial úi în România.

4.1.1. NoĠiuni introductive

Plantele oleaginoase (plantele uleioase) sunt plante care au capacitatea de a acumula în
boabe (seminĠe, fructe) cantităĠi mari de lipide (între 20 úi 60%). Aceste plante fac parte din diferite
familii botanice (Asteraceae, Brassicaceae, Euphorbiaceae, Linaceae, Lamiaceae etc.), unele sunt
anuale úi unele perene, unele sunt ierboase úi unele lemnoase.
Plantele oleaginoase anuale se pot grupa astfel:
- plante oleaginoase tipice, care sunt cultivate exclusiv pentru obĠinerea de ulei, care poate fi:
- ulei comestibil (floarea-soarelui, rapiĠă, úofrănel, susan);
- ulei industrial (in pentru ulei, ricin, perilă, lalemanĠia, camelină);
- ulei cu utilizări mixte (în alimentaĠie úi biocombustibil, cum este uleiul de rapiĠă úi cel de
floarea-soarelui);
- plante cu utilizare mixtă (cultivate pentru diferite destinaĠii, dar úi pentru obĠinerea de ulei),
care fac parte din diferite grupe fitotehnice, úi anume:
- leguminoase pentru boabe (soia, arahide);
- plante textile (in pentru fibră, cînepă, bumbac);
- cereale (porumb);
- plante medicinale úi aromatice (muútar, mac);
- plante furajere (dovleac).
Pe lângă plantele oleaginoase anuale, o importanĠă mare în obĠinerea de ulei o prezintă úi
plantele oleaginoase perene, lemnoase (arborescente), care produc :
- ulei comestibil: măslinul (Olea europea L.), care este răspândit în bazinul mediteranean úi
produce un ulei alimentar de foarte bună calitate; palmierul de ulei (Elaeis guineensis L.), care
este un arbore tipic pentru Africa ecuatorială, dar extins mult úi în Asia de sud-est úi de la care
se obĠine ulei de palmier (din fructe) úi palmist (din seminĠe); cocotierul (Cocos nucifera L.),
care este răspândit în Asia de sud-est, dar extins mult úi în America de Sud;
- ulei industrial: arborele Tung (Aleurites fordii), care este răspândit în China, conĠinând în
seminĠele sale un ulei foarte sicativ.

4.1.2. ImportanĠa plantelor oleaginoase

De la plantele oleaginoase se obĠin uleiuri vegetale utilizate în alimentaĠia omului în mod
direct sau sub formă de diferite preparate obĠinute în industria alimentară. Aceste uleiuri reprezintă
o formă concentrată de energie, având o putere calorică ridicată, comparabilă cu cea a grăsimilor
animale. Prin arderea unui gram de lipide se eliberează 9,3 Kcal (dublufaĠă de glucide sau proteine).
Uleiurile vegetale alimentare au o valoare nutritivă ridicată, au un miros úi o culoare plăcută,
însuúiri gustative bune úi o digestibilitate ridicată (în jur de 95%, fiind întrecute doar de
digestibilitatea untului, care este în jur de 98%).
Comparativ cu grăsimile animale, uleiurile vegetale au o acĠiune favorabilă asupra sănătăĠii
umane prin scăderea conĠinutului de colesterol din sânge úi reducerea incidenĠei bolilor

89
cardiovasculare. Uleiurile vegetale sunt foarte mult apreciate în alimentaĠia dietetică, care s-a extins
tot mai mult în ultimul timp.
În industria alimentară, uleiurile vegetale sunt utilizate pentru fabricarea conservelor úi a
margarinei. Margarina se obĠine prin hidrogenarea uleiului úi este folosită în alimentaĠie direct sau
pentru prepararea diferitelor produse de patiserie.
Uleiurile vegetale sunt utilizate úi în industria săpunurilor, lacurilor, vopselelor,
linoleumului, fibrelor sintetice, pielăriei, pentru obĠinerea culorilor de pictură, în industria
cosmetică úi cea farmaceutică etc.
Uleiul de rapiĠă, soia, floarea-soarelui ú.a. sunt utilizate ca bio-carburant (biodiesel) pentru
motoarele diesel. De asemenea, unele uleiuri (uleiul de ricin) sunt utilizate ca lubrifianĠi.
Turtele úi úroturile rezultate în urma obĠinerii uleiului sunt utilizate în hrana animalelor, fiind
bogate în proteină (30-55%), grăsimi úi vitamine.
Turtele rămase după extragerea uleiului la rece la unele plante oleaginoase (floarea-soarelui,
susan) servesc la prepararea de halva úi alte produse de patiserie.
Plantele oleaginoase sunt importante din punct de vedere agrotehnic, unele dintre ele
recoltându-se devreme (rapiĠa, inul pentru ulei), fiind foarte bune premergătoare pentru cerealele de
toamnă, iar altele sunt plante prăúitoare (floarea-soarelui, ricin) care lasă terenul curat de buruieni,
fiind bune premergătoare pentru cerealele de toamnă.

4.1.3. Însuúirile fizico-chimice ale uleiurilor vegetale

Lipidele1 sau grăsimile sunt lichide (uleiuri) sau solide. În cele mai multe cazuri, de la plante
se obĠin uleiuri (de exemplu, uleiul de floarea-soarelui, rapiĠă, soia, măsline etc.), dar úi grăsimi
solide (de exemplu, untul de cacao úi grăsimea de palmier). Comparativ cu grăsimile vegetale,
grăsimile de origine animală sunt de obicei solide (de exemplu, untura úi slănina de porc, seul de
ovine úi bovine, untul, grăsimea de pasăre etc.), dar pot fi úi lichide (de exemplu, uleiul de peúte).
Lipidele sunt esteri ai glicerinei cu acizi graúi cu un număr diferit de atomi de carbon. Acizii
graúi din grăsimile vegetale pot fi:
- acizi graúi saturaĠi, cu formula chimică de tipul CnH2nO2, cei mai importanĠi fiind:
- acidul palmitic, care are formula chimică C16H32O2;
- acidul stearic, care are formula chimică C18H36O2;
- acizi graúi nesaturaĠi, cu formula chimică de tipul CnH2n-2O2; CnH2n-4O2 etc., care pot fi:
- acizi graúi mononesaturaĠi, care are o dublă legătură, cei mai importanĠi fiind:
- acidul oleic, care are formula chimică C18H34O2;
- acidul erucic, care are formula chimică C22H42O2;
- acizi graúi polinesaturaĠi, care au mai multe duble legătură, cei mai importanĠi fiind:
- acidul linoleic sau linolic, care are două duble legături úi formula chimică C18H32O2;
- acidul linolenic, care are trei duble legături úi formula chimică C18H30O2;
- acidul arahidonic, care are patru duble legaturi úi formula chimică C20H32O2.
Acizii graúi saturaĠi au molecula complet saturată cu atomi de hidrogen, neavând legături
duble. Acizii graúi saturaĠi sunt solizi úi nesicativi, iar cei nesaturaĠi sunt lichizi úi sicativi. Gradul
de sicativitate al uleiului este dat de raportul între acizii graúi saturaĠi úi cei nesaturaĠi.
Cu cât acizii graúi nesaturaĠi conĠin mai multe duble legături, cu atât gradul de nesaturare
este mai mare. Cu cât gradul de nesaturare al acizilor graúi este mai mare, ca atât se poate fixa mai
mult oxigen din aer, ceea ce duce la apariĠia fenomenului de râncezire, diminuându-se capacitatea
de păstrare a uleiului în bune condiĠii. În urma râncezirii, uleiurile suferă transformări chimice úi
biochimice care le imprimă gust úi miros neplăcut, fenomenul de râncezire fiind influenĠat de
condiĠiile de obĠinere a uleiului úi de păstrare a acestuia.


1
Denumirea de lipide vine de la grecescul „lipos”, care înseamnă „gras” (grăsime)
90
 Uleiurile în care predomină acidul linoleic úi oleic sunt cele mai valoroase uleiuri
alimentare. Ele au o bună stabilitate úi conservabilitate úi nu duc la acumularea colestorolului în
sânge.
Gradul de sicativitate a uleiurilor vegetale se apreciază în funcĠie de „indicele de iod”, care
reprezintă numărul de grame de iod legate de 100 g ulei. După indicele de iod, uleiurile vegetale se
clasifică astfel: uleiuri sicative (cu indicele de iod mai mare de 140), uleiuri semisicative (cu
indicele de iod cuprins între 100 úi 140), uleiuri nesicative (cu indicele de iod mai mic de 100). Un
ulei fixează o cantitate cu atât mai mare de iod cu cât acesta este mai nesaturat, deci mai sicativ.
În industria lacurilor úi vopselelor se folosesc uleiurile sicative, iar în alimentaĠie unele
uleiuri semisicative úi nesicative.
Calitatea uleiurilor se apreciază úi după indicele de saponificare úi indicele de aciditate.
Indicele de saponificare reprezintă cantitatea de KOH (în mg) necesară saponificării unui gram de
grăsime. Indicele de aciditate reprezintă cantitatea de KOH (în mg) ce neutralizează aciditatea liberă
dintr-un gram de grăsime. Indicele de aciditate este cu atât mai mare cu cât este mai mare indicele
de iod, acesta oferind informaĠii cu privire la procesul de degradare a uleiului.
Uleiurile nesaturate se combină cu hidrogenul úi se solidifică, principiu pe care se bazează
obĠinerea margarinei. De asemenea, uleiurile nesaturate (sicative), în contact cu aerul (oxigenul) úi
în strat subĠire se usucă repede, formând un film insolubil úi rezistent, numit linoxin (linoxină), care
este un produs de oxidare úi polimerizare. Pe acest principiu se bazează obĠinerea lacurilor úi
vopselelor. La cald, uleiurile sicative reacĠionează cu sulful, formând un compus similar
cauciucului.
Acizii graúi sunt împărĠiĠi în două grupe, în funcĠie de capacitatea organismului de a-i
sintetiza, úi anume:
- acizi graúi „esenĠiali” (acizi graúi superiori nesaturaĠi), care nu sunt sintetizaĠi în organismul
omului;
- acizi graúi „neesenĠiali” (acizi graúi superiori saturaĠi), care pot fi sintetizaĠi în organism.
Uleiurile vegetale se caracterizează astfel din punct de vedere al compoziĠiei în acizi graúi:
- uleiul de floarea-soarelui (convenĠională) se caracterizează printr-un conĠinut ridicat de acid
linoleic úi relativ ridicat de acid oleic, iar uleiul de floarea-soarelui oleică printr-un conĠinut
mare de acid oleic;
- uleiul de soia se caracterizează printr-un conĠinut ridicat de acid linoleic, dar úi printr-un
conĠinut mare de acid linolenic;
- uleiul de rapiĠă (convenĠională) se caracterizează printr-un conĠinut ridicat de acid erucic, iar
uleiul de rapiĠă fără acid erucic (zero acid erucic) printr-un conĠinut mare de acid oleic;
- uleiul de porumb se caracterizează printr-un conĠinut ridicat de acid linoleic úi relativ ridicat
de acid oleic;
- uleiul de bumbac se caracterizează printr-un conĠinut ridicat de acid linoleic, dar úi printr-un
conĠinut mare de acid palmitic;
- uleiul de alune de pământ se caracterizează printr-un conĠinut ridicat de acid oleic;
- uleiul de in se caracterizează printr-un conĠinut ridicat de acid linolenic;
- uleiul de palmier (pulpă) se caracterizează printr-un conĠinut ridicat de acid palmitic úi acid
oleic;
- uleiul de palmier (boabe) úi de nucă de cocos se caracterizează printr-un conĠinut ridicat de
acid lauric (acid saturat cu 12 atomi de carbon) úi acid miristic (acid saturat cu 14 atomi de
carbon).
ConĠinutul úi calitatea uleiurilor din fructele úi seminĠele plantelor oleaginoase depind de
specie úi soi, factorii de mediu (umiditate, temperatură, etc.) úi tehnologia de cultivare.
Plantele oleaginoase din climatele tropicale sintetizează mai mult acizi graúi saturaĠi (uleiuri
nesicative), iar cele din climatele temperate sintetizează mai mult acizi graúi nesaturaĠi (uleiuri
sicative).

91
 Pe măsura maturizării fructelor úi a seminĠelor în care se acumulează uleiul, scade conĠinutul
de acizi graúi liberi úi de acizi graúi saturaĠi úi creúte procentul de acizi graúi nesaturaĠi.
Pe măsură ce creúte conĠinutul de grăsimi în fructele úi seminĠele plantelor oleaginoase, se
constată o scădere treptată a conĠinutului de glucide, ceea ce duce la concluzia că glucidele stau la
baza formării uleiurilor vegetale.

4.1.4. SuprafeĠe cultivate cu plante oleaginoase

În perioada 2000-2009 (după datele FAO), plantele oleaginoase au fost cultivate pe glob pe
suprafaĠe cuprinse între 220 úi 261 milioane ha/an, din care între 85 ‫܈‬i 107 milioane ha/an au fost
cultivate cu plante oleaginoase tipice. După suprafaĠa medie pe an cultivată în această perioadă, cele
mai importante plante oleaginoase tipice sunt următoarele: rapiĠa (26,7 milioane ha/an), floarea-
soarelui (22,0 milioane ha/an), palmierul de ulei (12,5 milioane ha/an), cocotierul (10,9 milioane
ha/an), măslinul (9,4 milioane ha/an), susanul (7,2 milioane ha/an), inul pentru ulei (2,5 milioane
ha/an).
Cele mai mari suprafeĠe cultivate cu plante oleaginoase, ca valori medii pentru perioada
2000-2009, sunt în Asia (97,7 milioane ha/an), America de Nord (43,5 milioane ha/an), America de
Sud (41,7 milioane ha/an), Africa (29,4 milioane ha/an) úi Europa (26,1 milioane ha/an).
Cele mai mari Ġări cultivatoare pentru principalele plante oleaginoase tipice, după suprafa‫܊‬a
medie cultivată pe an în perioada 2000-2009, sunt următoarele:
- pentru rapiĠă: China (6,9 milioane ha/an), India (5,9 milioane ha/an), Canada (5,1 milioane
ha/an), Germania (1,3 milioane ha/an), Australia (1,3 milioane ha/an);
- pentru floarea-soarelui: FederaĠia Rusă (4,9 milioane ha/an), Ucraina (3,5 milioane ha/an),
Argentina (2,2 milioane ha/an), India (1,8 milioane ha/an), China (1,0 milioane ha/an).
Floarea-soarelui este planta oleaginoasă care se cultivă pe suprafaĠa cea mai mare în Europa,
rapiĠa, inul úi muútarul în Asia, iar úofrănelul în America (America de Nord, Centrală úi de Sud),
În România, în perioada 2000-2009, suprafaĠa cultivată cu floarea-soarelui a fost cuprinsă
între 748 ‫܈‬i 1.153 mii ha/an (locul 7 în lume úi locul 1 în UE, după suprafa‫܊‬a medie cultivată), iar
cea cultivată cu rapiĠă a fost cuprinsă între 13 ‫܈‬i 414 mii ha (locul 16 în lume úi locul 6 în UE, după
suprafa‫܊‬a medie cultivată). În aceea‫܈‬i perioadă, în România s-a mai cultivat între 2 úi 30 mii ha/an
cu muútar úi între 1,4 úi 3,1 mii ha/an cu mac. Inul pentru ulei s-a cultivat între 1,2 úi 2,2 mii ha/an
în perioada 2000-2005, după care suprafeĠele au scăzut sub 850 ha. De asemenea, după anul 2000 în
România practic nu s-a mai cultivat ricin (tabelul 10).

4.1.5. ProducĠii de seminĠe úi uleiuri vegetale

În perioada 2000-2009 (după datele FAO), producĠiile medii de seminĠe obĠinute la
principalele plante oleaginoase cultivate pe plan mondial au fost de: 1.717 kg/ha la rapiĠă; 1.270
kg/ha la floarea-soarelui; 846 kg/ha la in; 780 kg/ha la úofrănel; 722 kg/ha la muútar; 626 kg/ha la
mac; 450 kg/ha la susan.
La floarea-soarelui, cele mai mari producĠii medii de seminĠe în perioada 2000-2009 au fost
obĠinute în Europa, úi anume: 2,9 t/ha în ElveĠia, 2,6 t/ha în Austria úi 2,4 t/ha în FranĠa. În
România, producĠiile medii de seminĠe au fost cuprinse între 0,7 úi 1,7 kg/ha (tabelul 9), dar în
condiĠii favorabile de cultivare (condiĠii pedo-climatice úi tehnologice) sunt unităĠi agricole (ferme)
care obĠin producĠii de peste 3,5 t/ha.
La rapiĠă, cele mai mari producĠii medii de seminĠe în perioada 2000-2009 au fost obĠinute
în Europa, úi anume: 3,7 t/ha în Olanda; 3,6 t/ha în Belgia; 3,6 t/ha în Germania. În România,
producĠiile medii au fost cuprinse între 0,6 úi 2,0 t/ha (tabelul 10), dar în condiĠii favorabile de
cultivare (condiĠii pedo-climatice úi tehnologice) sunt unităĠi agricole (ferme) care obĠin producĠii
de peste 3,5 t/ha.

92
 Tabelul 10
Suprafe‫܊‬ele ‫܈‬i producĠiile medii la hectar obĠinute la plantele oleaginoase în România
Floarea-soarelui Rapi‫܊‬ă In pentru ulei Mu‫܈‬tar Ricin Mac
Anul Supr. Prod. Supr. Prod. Supr. Prod. Supr. Prod. Supr. Prod. Supr. Prod.
(ha) (kg/ha) (ha) (kg/ha) (ha) (kg/ha) (ha) (kg/ha) (ha) (kg/ha) (ha) (kg/ha)
1961 439.500 1.095 9.800 561 27.800 432 4.800 500 24.300 835 8.400 488
1965 461.966 1.221 10.000 700 51.030 685 900 444 18.393 530 5.600 446
1970 604.057 1.274 1.400 1.786 78.676 537 4.700 255 20.058 591 6.400 437
1975 511.109 1.425 12.900 1.341 83.100 539 5.800 603 19.800 596 6.500 246
1980 507.645 1.577 14.300 1.322 82.200 535 3.300 848 12.500 192 8.300 361
1985 465.800 1.494 59.300 590 76.900 465 1.600 625 19.500 297 6.500 308
1989 433.700 1.512 19.800 909 78.600 622 5.500 727 26.300 251 1.000 1.100
1990 394.751 1.409 13.000 838 49.900 561 6.000 750 5.500 299 1.300 1.077
1995 714.490 1.306 303 1.178 6.594 719 11.565 784 99 404 335 1.492
2000 876.800 822 68.400 1.113 1.347 742 2.200 364 0 1.400 132
2001 800.300 1.029 82.400 1.235 1.220 1.639 6.679 546 0 2.500 720
2002 860.146 1.166 54.559 658 2.204 798 12.930 479 0 3.000 467
2003 1.153.341 1.306 12.744 635 1.561 961 29.985 515 0 3.000 467
2004 925.634 1.683 47.931 2.058 1.407 1.752 16.674 836 0 3.000 467
2005 957.119 1.401 84.222 1.752 65 846 2.626 455 0 3.000 467
2006 981.856 1.554 102.532 1.707 290 1.107 4.509 757 0 3.000 500
2007 748.545 731 306.771 1.178 473 833 4.295 326 0 3.100 516
2008 808.791 1.446 357.430 1.883 313 706 9.837 851 0 3.100 516
2009 761.093 1.443 414.285 1.375 838 1.311 16.892 629 0
Sursa: FAO Statistics Division

ProducĠia mondială de uleiuri vegetale, ca valoare medie în perioada 2000-2009 a fost de

115 milioane t/an. Cele mai importante uleiuri vegetale au fost:
- uleiul de palmier – 32,5 milioane t/an;
- uleiul de soia – 32,2 milioane t/an;
- uleiul de rapiĠă – 1 5,9 milioane t/an;
- uleiul de floarea-soarelui – 10,2 milioane t/an;
- uleiul de arahide – 5,4 milioane t/an;
- uleiul din seminĠe de bumbac – 4,5 milioane t/an;
- uleiul din nuci de palmier – 4,2 milioane t/an;
- uleiul din nuci de cocos – 3,5 milioane t/an;
- uleiul de măsline – 2,7 milioane t/an;
- uleiul din germeni de porumb – 2,1 milioane t/an;
- uleiul de susan – 0,85 milioane t/an;
- uleiul de in – 0,63 milioane t/an;
- uleiul de úofrănel – 0,15 milioane t/an.
În România, producĠia de uleiuri vegetale, ca valoare medie în perioada 2000-2009 a fost de
358 mii t/an, din care: 299 mii t/an ulei de floarea-soarelui, 35 mii t/an ulei de soia; 23 mii t/an ulei
de rapiĠă; 0,5 mii t/an ulei din germeni de porumb; 0,3 mii t/an ulei pentru in.

4.1.6. Exporturi úi importuri de seminĠe oleaginoase ‫܈‬i consumuri de uleiuri vegetale

În perioada 2000-2009 (după datele FAO), exporturile mondiale de seminĠe oleaginoase au

fost în medie de 83 milioane t/an, cele mai importante seminĠe oleaginoase exportate fiind:
seminĠele de soia – 63 milioane t/an, seminĠele de rapiĠă – 10 milioane t/an, seminĠele de floarea-
soarelui – 3 milioane t/an.
93
 Principalele Ġări exportatoare de seminĠe oleaginoase, ca valori medii în perioada 2000-
2009, sunt din America de Nord úi America de Sud, úi anume: SUA (30,6 milioane t/an), Brazilia
(19,8 milioane t/an), Argentina (8,6 milioane t/an), Canada (6,3 milioane t/an) úi Paraguai (2,6
milioane t/an).
Principalele Ġări importatoare de seminĠe oleaginoase, ca valori medii în perioada 2000-
2009, au fost: China (25,7 milioane t/an), Japonia (7,1 milioane t/an), Olanda (6,3 milioane t/an),
Germania (6,2 milioane t/an) úi Mexic (5,7 milioane t/an).
Pentru seminĠele de rapiĠă, principalele Ġări exportatoare în perioada 2000-2009 au fost:
Canada (4,3 milioane t/an), FranĠa (1,7 milioane t/an), Australia (0,95 milioane t/an) úi Germania
(0,5 milioane t/an). Pentru aceeaúi perioadă, principalele Ġări importatoare de seminĠe de rapiĠă au
fost: Japonia (2,2 milioane t/an), Germania (1,6 milioane t/an), Mexic (1,1 milioane t/an), China
(1,0 milioane t/an) úi Belgia (0,7 milioane t/an).
Pentru seminĠele de floarea-soarelui, principalele Ġări exportatoare în perioada 2000-2009
au fost: FranĠa (444 mii t/an), Ungaria (403 mii t/an), Ucraina (378 mii t/an), Bulgaria (320 mii t/an)
úi România (302 mii t/an). Pentru aceeaúi perioadă, principalele Ġări importatoare de seminĠe de
floarea-soarelui au fost: Olanda (474 mii t/an), Spania (450 mii t/an), Turcia (417 mii t/an),
Germania (266 mii t/an) úi Italia (206 mii t/an).
În România, exportul de seminĠe oleaginoase în perioada 2000-2009 a fost în medie de 468
mii t/an, cele mai importante seminĠe oleaginoase exportate fiind: floarea-soarelui (302 mii t/an),
rapiĠă (135 mii t/an) úi soia (26 mii t/an). Pentru aceeaúi perioadă, principalele seminĠe oleaginoase
importate au fost: soia (58 mii t/an), floarea-soarelui (41 mii t/an) úi rapiĠă (10 mii t/an).
Consumul mondial de uleiuri vegetale în perioada 2000-2009 a fost cuprins între 10,2 ‫܈‬i
11,4 kg/locuitor/an, cele mai mari consumuri înregistrându-se în: America de Nord (27,3
kg/locuitor/an în medie), Australia úi Noua Zeelandă (18,5 kg/locuitor/an în medie), Europa (16,3
kg/locuitor/an în medie), America de Sud (14,0 kg/locuitor/an în medie). Dintre uleiurile vegetale,
consumul mediu cel mai ridicat îl înregistrează uleiul de soia (3,4 kg/locuitor/an), uleiul de palmier
(1,7 kg/locuitor/an) úi uleiul de floarea-soarelui (1,2 kg/locuitor/an)
Consumul de uleiuri vegetale în România, în perioada 2000-2009 a fost cuprins între 11,9 úi
14,9 kg/locuitor/an. Consumul de uleiuri din România este reprezentat în pricipal de uleiul de
floarea-soarelui (în medie 11,7 kg/locuitor/an) úi uleiul de soia (în medie 1,0 kg/locuitor/an).

Întrebări:
- PrezentaĠi importanĠa plantelor oleaginoase.
- Care sunt cele mai importante Ġări cultivatoare úi care este suprafaĠa cultivată cu plante oleaginoase în
România.
- Care sunt producĠiile obĠinute la plantele oleaginoase pe plan mondial úi în România.
- Care sunt marile Ġări exportatoare úi importatoare de seminĠe oleaginoase úi ce seminĠe oleaginoase exportă úi
importă România.
- Care sunt consumurile de ulei pe plan mondial úi în România.

Bibliografie recomandată:
1. Axinte M., Gh.V. Roman, I. Borcean, L.S. Muntean, 2006. Fitotehnie. Editura “Ion Ionescu de la Brad” Iaúi.
2. Bîlteanu Gh., Al. Salontai, C. Vasilică, V. Bîrnaure, I. Borcean, 1991. Fitotehnie. Editura Didactică úi
Pedagogică, Bucureúti.
3. Bîlteanu Gh., 2001. Fitotehnie, vol. 2 – Oleifere, textile, tuberculifere úi rădăcinoase, tutun, hamei, medicinale
úi aromatice. Editura Ceres, Bucureúti.

94
 4.2. Floarea-soarelui

Cuvinte cheie: floarea-soarelui, importanĠă, compoziĠie chimică, particularităĠi biologice, formarea recoltei,
sistematică, hibrizi, cerinĠe, zone de cultură, rotaĠie, fertilizare, lucrările solului, semănat,
lucrări de îngrijire, recoltat.

Obiectivele subcapitolului:
- prezentarea importanĠei culturii de floarea-soarelui úi a compoziĠie chimice a bobului;
- prezentarea particularităĠilor biologice ale florii-soarelui úi formarea recoltei;
- prezentarea sistematicii la floarea-soarelui úi hibrizi admiúi pentru cultivare în România;
- prezentarea cerinĠelor florii-soarelui faĠă de factorii de climă úi sol úi a zonelor de cultură în România;
- prezentarea tehnologiei de cultivare a florii-soarelui, respectiv a particularităĠilor rotaĠiei, fertilizării,
lucrărilor solului, semănatului, lucrărilor de îngrijire úi recoltatului.

4.2.1. ImportanĠa culturii

Floarea-soarelui1 are utilizări în alimentaĠia omului úi în hrana animalelor, utilizări

industriale úi energetice, la care se adaugă o serie de utilizări specifice.
Utilizări în alimentaĠia omului. Floarea-soarelui se cultivă în principal pentru obĠinerea de
ulei, care este un ulei alimentar de bună calitate, cu culoare, gust úi miros plăcute. Din punct de
vedere al valorii calorice úi al gradului de asimilare de către organism, uleiul de floarea-soarelui se
situează printre cele mai bune uleiuri vegetale.
Uleiul de floarea-soarelui este considerat ca fiind un ulei comestibil valoros datorită
conĠinutului său ridicat de acid linoleic úi acid oleic (acizi graúi nesaturaĠi), care împreună
reprezintă 85-92% din compoziĠia acizilor graúi. La aceasta contribuie úi continutul scăzut în
grăsimi saturate úi colesterol, precum úi conĠinutul ridicat în vitamine (E, B5, B3, B1, K, A, D), la
care se adaugă lipsa substanĠelor anti-nutriĠionale sau toxice.
Uleiul de floarea-soarelui este tot mai mult apreciat în alimentaĠia dietetică modernă, acesta
determinând un conĠinut mai scăzut al colesterolului úi al fosfolipidelor din sânge, ceea ce are ca
efect o incidenĠă mai mică a bolilor de inimă.
Utilizările alimentare ale uleiului de floarea-soarelui sunt diversificate, putând fi utilizat atât
“la rece” cât úi gătit. Uleiul de floarea-soarelui este folosit la pregătirea salatelor, maionezelor úi la
prepararea unui sortiment foarte larg de mâncăruri úi produse alimentare. De asemenea, uleiul de
floarea-soarelui este valoros ca ulei de gătit datorită punctului ridicat de fumegare (207oC pentru
uleiul nerafinat úi 230oC pentru uleiul rafinat) úi absenĠei acidului linolenic, care catalizează în
polimeri atunci când este încălzit. Uleiul rafinat de floarea-soarelui este utilizat pentru prăjitul
cartofilor, peútelui, puilor, úniĠelelor etc. Valoarea sa se datorează úi absorbĠiei mai redusă în
produsele prăjite, comparativ cu alte uleiuri vegetale.
Uleiul de floarea-soarelui este întrebuinĠat în industria conservelor úi a margarinei.
Uleiul se extrage uúor prin presare, randamentul normal de extracĠie fiind de cca. 45%. De
asemenea, uleiul de floarea-soarelui se conservă foarte bine pe o perioadă îndelungată.
Fosfatidele rezultate în timpul extragerii uleiului sunt folosite la fabricarea lecitinei, care
este utilizată în industria alimentară în diferite scopuri: în panificaĠie, la prepararea ciocolatei, a
prăjiturilor úi a mezelurilor.
Prin prelucrarea miezului de floarea-soarelui se poate obĠine făină, concentrate proteice
(70% proteină) úi izolate proteice (85-90% proteină). Încorporarea a 8-15% făină de floarea-soarelui
în făina de grâu sporeúte densitatea aluatului úi reduce volumul acestuia. Făina de floarea-soarelui,
datorită conĠinutului ridicat de proteină úi digestibilităĠii sale ridicate (90%), poate fi folosită cu
succes în alimentaĠia copiilor.


1
Engleză - Sunflower; Franceză - Turnesol; Spaniolă - Girasol; Italiană - Girasole; Germană - Sonnenblume.
95
 SeminĠele de floarea-soarelui pot fi consumate úi direct în hrana oamenilor (ca seminĠe
prăjite), modalitate de consum mai larg răspândită în SUA, Ġările scandinave, unele Ġări
mediteraneene úi est-europene. Hibrizii utilizaĠi în acest scop prezintă seminĠe mai mari úi mai
sărace în grăsimi (cca. 30%), precum úi coji mai groase úi mai puĠin aderente la miez. Pe lângă
conĠinutul în aminoacizi esenĠiali (triptofan, izoleucină, lizină), floarea-soarelui de “ronĠăit” are úi
un conĠinut ridicat de fier, glucide, săruri minerale, vitamine úi asigură în jur de 550 calorii/100 g
seminĠe consumate.
De asemenea, seminĠele de floarea-soarelui cu un conĠinut mai redus de ulei (de cca. 30%)
pot fi utilizate úi pentru obĠinerea de halva.
SeminĠele decojite se folosesc în sortimentul de produse pentru micul dejun (amestecuri de
fulgi úi seminĠe), în produse de patiserie úi produse de panificaĠie (pâine cu mieji de floarea-
soarelui).
Utilizări în hrana animalelor. SeminĠele nedecojite de floarea-soarelui, turtele (rezultate în
urma obĠinerii uleiului prin presare) úi úroturile (rezultate în urma obĠinerii uleiului prin extracĠie)
pot fi utilizate în hrana animalelor. Turtele úi úroturile sunt folosite în primul rând ca sursă de
proteină.
ConĠinutul úroturilor în proteină variază de la circa 26%, în cazul úroturilor provenite din
seminĠe nedecorticate, până la 45%, în cazul úroturilor provenite din seminĠe decorticate. De
asemenea, úroturile au un conĠinut ridicat în vitamine din complexul B, precum úi un bun echilibru
fosfo-calcic. ùroturile se folosesc de preferinĠă în furajarea păsărilor úi porcilor.
Cojile care rămân de la extracĠia uleiului pot fi măcinate úi folosite ca ingredient în raĠiile
rumegătoarelor, acestea dând un gust plăcut amestecului de concentrate. Valoarea acestora rezultă úi
din faptul că au un conĠinut de cel putin 1% lipide, la care se adaugă 1-3% lipide adiĠionale
absorbite din miez în timpul decorticării seminĠelor sau din fragmentele de miez úi din seminĠele
mici.
Calatidiile de floarea-soarelui pot fi folosite ca furaj, întregi sau sub formă de făină, mai ales
pentru oi, dar úi pentru bovine. Acestea au un conĠinut mediu de 7% proteine úi până la 57%
glucide, fiind similare unui fân de calitate mijlocie. Făina obĠinută din măcinarea calatidiilor de
floarea-soarelui poate fi folosită úi în hrana păsărilor.
Utilizări industriale. Uleiul de floarea-soarelui este utilizat în industria oleochimică pentru
obĠinerea de acizi graúi, esteri metilici ai acizilor graúi, amine, produúi care sunt apoi prelucraĠi
pentru obĠinerea unui număr mare de produse finite.
Dintre produúii de bază care sunt obĠinuĠi din uleiul de floarea-soarelui, acizii graúi sunt cei
mai importanĠi din punct de vedere cantitativ (50-60%). Acidului oleic este utilizat în industria
săpunurilor, detergenĠilor, vopselelor, cosmeticelor, articolelor de toaletă, preparatelor farmaceutice
úi a chimicalelor folosite în industria textilelor, precum úi ca adjuvant în fabricarea pesticidelor.
Glicerolul este folosit în industria cosmetică, farmaceutică, a tutunului, fabricarea esterilor,
rezinelor úi polimerilor.
ConĠinutul de pentozani din coji este de circa 30%, prin hidroliza acidă a acestora
obĠinându-se furfurolul, produs ce este utilizat la fabricarea fibrelor artificiale, a materialelor
plastice, ca solvent selectiv la rafinarea uleiurilor minerale úi vegetale.
Utilizări energetice. Uleiul de floarea-soarelui are proprietăĠi fizice similare cu cele ale
carburantului diesel, putând fi folosit ca substituient sau aditiv al acestui carburant.
Deúi motoarele cu injecĠie directă funcĠionează bine pe termen scurt cu ulei pur de floarea-
soarelui, totuúi pentru exploatarea pe termen lung a motoarelor Diesel este necesară esterificarea
uleiului.
Alte utilizări. Tulpinile de floarea-soarelui sunt încă folosite în multe gospodării din zonele
rurale din Ġara noastră ca sursă de căldură obĠinută prin ardere pentru diferite destinaĠii (încălzit apă,
gătit, etc.).
Cenuúa rezultată din arderea tulpinilor de floarea-soarelui are un conĠinut ridicat de potasiu
(33-40% K2O), aceasta putând fi utilizată sub formă de îngrăúământ cu potasiu (Salontai Al., 1971).
96
 Floarea-soarelui reprezintă úi o importantă plantă decorativă, cultivată prin grădini úi
parcuri, sau comercializată sub formă de buchete florale.
De asemenea, floarea-soarelui a reprezentat dintotdeauna o sursă de inspiraĠie artistică,
îndeosebi pentru pictori.
Floarea-soarelui prezintă úi unele însuúiri medicinale (Muntean L.S., 1997). Florile ligulate
sunt folosite pentru obĠinerea unui extract alcoolic folosit în malarie, iar tinctura în afecĠiuni
pulmonare. Achenele se utilizează la prepararea unor produse indicate în profilaxia dezinteriei,
febrei tifoide úi pentru vindecarea rănilor care supurează. De asemenea, uleiul de floarea-soarelui se
foloseúte în medicina populară pentru macerarea unor plante utilizate în tratarea rănilor úi arsurilor.
ImportanĠa agronomică. Din punct de vedere agronomic, floarea-soarelui prezintă
următoarele avantaje:
- eliberează terenul relativ devreme (august-septembrie);
- starea structurală úi de fertilitate a solului după floarea-soarelui este bună, aceasta fiind o
plantă bună premergătoare pentru grâul de toamnă (considerată mai bună decât porumbul);
- are cerinĠe moderate faĠă de fertilizarea cu azot úi fosfor, dar are cerinĠe mai mari faĠă de
potasiu;
- cultura de floarea-soarelui nu necesită cheltuieli foarte mari;
- comparativ cu porumbul, floarea-soarelui valorifică mai bine solurile cu fertilitate medie úi
suportă mai bine stresul hidric;
- tehnologia de cultură este mecanizabilă în întregime úi nu pune probleme deosebite
cultivatorului;
- calendarul lucrărilor agricole nu se suprapune peste cel al celorlalte culturi agricole
importante de la noi din Ġară;
- floarea-soarelui găseúte condiĠii favorabile de cultură în Ġara noastră.
Dintre inconvenientele culturii de floarea-soarelui pot fi menĠionate următoarele:
- sensibilitate la boli, ceea ce implică o rotaĠie de cel puĠin 5-6 ani, excluzând monocultura;
- amplasarea după multe plante de cultură este problematică, datorită bolilor úi dăunătorilor
comuni (soia, rapiĠă, cartof);
- lasă solul mai sărac în apă úi cu un conĠinut mai sărac în potasiu.
ImportanĠa meliferă. Floarea-soarelui reprezintă una dintre principalele surse melifere în
Ġări ca Bulgaria, Maroc, Rusia, Argentina, România, etc.
Pentru Ġara noastră, floarea-soarelui este o valoroasă plantă meliferă a cărei înflorire se
încadrează în conveerul melifer salcâm–tei–floarea-soarelui. Practic, floarea-soarelui reprezintă cea
mai importantă plantă de cultură meliferă, atât prin suprafeĠele mari cultivate cât úi prin secreĠia
bună de nectar, la care se adaugă faptul că înflorirea are loc vara, când flora meliferă este, în
general, mai săracă.
De la floarea-soarelui se poate obĠine o producĠie potenĠială de miere de 15-115 kg/ha, cu
diferenĠe de la un hibrid la altul, dar úi de la un an la altul, în funcĠie de condiĠiile climatice. Mierea
de floarea-soarelui poate fi descrisă ca având o culoare galbenă úi o aromă moderată.

4.2.2. CompoziĠia chimică a bobului úi factorii de influenĠă

ConĠinutul în ulei. SeminĠele de floarea-soarelui se caracterizează printr-un conĠinut ridicat

în ulei, limitele uzuale de variaĠie fiind cuprinse între 40 úi 53%1 (ùtefan V. úi colab., 2006, Ion V.
úi colab., 2004).
ConĠinutul de ulei din seminĠele hibrizilor destinaĠi pentru halva sau pentru seminĠe de
ronĠăit este cuprins între 21 úi 27%.


1
ConĠinutul mediu de ulei este de 44,5% după Bîrnaure V. (1991), iar OECD (2007) prezintă conĠinutul mediu de ulei ca fiind de 44% după
Sunflower Technology and Production Agronomy (1997), 43,1% după Hartman (1985), 41,6% după Kepler (1982).
97
 Uleiul de floarea-soarelui este un ulei semisicativ, cu indicele de iod cuprins între 112 úi 145
(valoarea medie fiind de 132).
ConĠinutul de ulei din seminĠele de floarea-soarelui este influenĠat de factorul biologic
(hibridul cultivat), factorii de mediu úi tehnologia de cultivare.
Hibrizii timpurii au un conĠinut mai scăzut de ulei comparativ cu cei semitimpurii úi
semitârzii.
Acumularea uleiului este favorizată de temperaturile moderate, o bună aprovizonare cu apă
úi un raport de nutriĠie echilibrat, cu aporturi reduse de azot la semănat úi cu fertilizări în vegetaĠie.
Temperaturile ridicate asociate cu secetă în faza de formare úi umplere a bobului afectează
negativ acumularea uleiului (acumularea lipidelor).
O bună aprovizionare a plantelor cu apă úi elemente nutritive în perioada formării seminĠelor
menĠine frunzele verzi (fotosintetic active), în plantă dominante fiind procesele de asimilare úi
sinteză a lipidelor care se depozitează în seminĠe.
Solurile argiloase úi aluvionare profunde au un efect pozitiv asupra conĠinutului în ulei, în
timp ce solurile nisipoase úi cele argilo-calcaroase au un efect negativ asupra conĠinutului în ulei.
ConĠinutul uleiului în acizi graúi. Uleiul de floarea-soarelui este alcătuit din trigliceride
(98-99%) úi alte substanĠe, denumite „componente minore” sau „fracĠie nesaponificabilă” (1-2%),
reprezentate de steroli, substanĠe aromatice úi vitamine.
Uleiul de floarea-soarelui conĠine acizi graúi saturaĠi în proporĠie de 8-15%, cei mai
importanĠi fiind:
- acidul palmitic, cu 16 atomi de carbon úi fomula chimică C16H32O2;
- acidul stearic, cu 18 atomi de carbon úi fomula chimică C18H36O2.
Uleiul de floarea-soarelui conĠine acizi graúi nesaturaĠi în proporĠie de 85-92%, cei mai
importanĠi fiind:
- acidul oleic, cu 18 atomi de carbon, o dublă legătură úi formula chimică C18H34O2;
- acidul linoleic, cu 18 atomi de carbon, două duble legături úi formula chimică C18H32O2;
- acidul linolenic, cu 18 atomi de carbon, trei duble legături úi formula chimică C18H30O2.
ConĠinutul uleiului în acizi graúi este următorul (după British Pharmacopeia):
- 4-9% acid palmitic;
- 1-7% acid stearic;
- 14-40% acid oleic;
- 48-74 acid linoleic;
- urme de acid linolenic.
ProporĠia ridicată de acid linoleic determină valoarea nutritivă ridicată a uleiului de floarea-
soarelui, acesta neputând fi sintetizat de către organismul animal, trebuind să fie adus numai ca
aport extern, având un rol important în procesele de creútere.
Lipsa acidului linolenic asigură conservabilitatea ridicată a uleiului de floarea-soarelui.
Acidul oleic are un efect benefic asupra aparatului cardio-vascular, diminuând colesterolul
rău. Acesta are un efect benefic úi asupra aparatului digestiv. De asemenea, facilitează reacĠiile
chimice ce au loc în timpul transformării uleiului în biodiesel, mărind randamentul de obĠinere a
biocombustibilului. În plus, acesta contribuie la asigurarea stabilităĠii úi conservabilităĠii uleiului. Ca
atare, s-a pus problema creării unor hibrizi cu un conĠinut ridicat în acid oleic, lucru ce a fost reuúit
în anii 1980 în SUA, FranĠa úi Spania. Astfel, s-a ajuns la crearea unor hibrizi denumiĠi „oleici”,
care din punct de vedere alimentar úi nutriĠional se apropie de uleiul de măsline, la care conĠinutul
de acid oleic este în jur de 80%, dar care prezintă úi o mare importanĠă în utilizarea uleiului de
floarea-soarelui pentru obĠinerea de biocombustibil.
După conĠinutul în acid oleic, hibrizii de floarea-soarleui se împart astfel:
- hibrizi convenĠionali, la care conĠinutul în acid oleic este cuprins între 14-40%;
- hibrizi mid-oleici, la care conĠinutul în acid oleic este cuprins între 41-74%;
- hibrizi high-oleici, la care conĠinutul în acid oleic este cuprins între 75-90%.

98
 Temperatura ridicată influenĠează negativ acumularea de acid linoleic úi pozitiv pe cea de
acid oleic (fig. 28). ConĠinutul de acid linoleic poate ajunge până la 77% în condiĠii de temperaturi
scăzute, iar în condiĠii de temperaturi foarte ridicate poate scădea până la 20% (Roth L., Kormann
K, 2005).
Polenizarea poate influenĠa conĠinutul în acid oleic, în cazul hibrizilor oleici. Astfel, dacă
cultura de floarea-soarelui oleică este amplasată la o distanĠă mai mică de 200 m faĠă de o cultură de
floarea-soarelui convenĠională, există riscul ca floarea-soarelui oleică să fie polenizată cu polen de
la floarea-soarelui convenĠională, ceea ce va duce la reducerea conĠinutului de acid oleic în recolta
obĠinută de la floarea-soarelui oleică. Pentru producerea de sămânĠă, lotul de hibridare oleic trebuie
să fie amplasat la cel puĠin 500 m faĠă de culturile de floarea-soarelui convenĠionale (OECD, 2005).

Acid oleic

Acid linoleic

a) b) Temperatura în faza de maturitate (oC)

Fig. 28. InfluenĠa temperaturii asupra conĠinutului de acizi graúi

în uleiul de floarea-soarelui
a) După Hera C., Sin Gh., Toncea I. (1989)
b) După Merrien A., Milan Marie-Joëlle (1992)

ConĠinutul în proteine. ConĠinutul seminĠelor de floarea-soarelui în proteine variază între

15 úi 22% din substanĠa uscată.
Proteina din seminĠele de floarea-soarelui este bogată în arginină, fenilalanină, izoleucină,
leucină, valină.
Ca úi în cazul uleiului, conĠinutul seminĠelor în proteine este influenĠat de factorul biologic
(hibridul cultivat), factorii de mediu úi tehnologia de cultivare.
Hibrizii timpurii au un conĠinut de proteine mai ridicat decât cei semitimpurii úi semitârzii.
Într-un climat mai cald úi secetos, conĠinutul seminĠelor în substanĠe proteice este mai mare
decât într-un climat mai umed úi răcoros.
Fertilizarea cu azot influenĠează în mod pozitiv conĠinutul de proteine. La o bună
aprovizionare a plantelor cu azot, o parte a hidraĠilor de carbon produúi în procesul de fotosinteză
sunt utilizaĠi pentru sinteza proteinelor, în defavoarea lipidelor, astfel încât conĠinutul de proteină
creúte úi scade cel de lipide.
ConĠinutul în alte substanĠe. SeminĠele de floarea-soarelui au un conĠinut ridicat în
potasiu, fosfor, calciu úi magneziu.
ConĠinutul în substanĠe extractive neazotate este cuprins între 14,5 úi 15%, iar cel în celuloză
între 3 úi 3,5%.
SeminĠele de floarea-soarelui conĠine úi cantităĠi mici de: fosfolipide; steroli; tocoferoli;
ceară; pigmenĠi.

99
 ConĠinutul de fosfolipidele este de 0,03-0,6%, fiind reprezentate în principal de lecitină,
cefalină úi inositol.
ConĠinutul de steroli (provitamina D) este de 0,23-0,36%, acesta fiind inferior uleiului de
soia sau porumb.
Tocoferolii (vitamina E) sunt micronutrienĠi úi antioxidanĠi importanĠi ce menĠin durata de
păstrare a uleiului úi a produselor preparate cu ulei, menĠinându-le prospeĠimea. Floarea-soarelui are
un conĠinut ridicat în tocoferoli, acesta fiind totuúi inferior uleiului de soia, dar superior uleiurilor de
porumb, rapiĠă sau arahide.
Floarea-soarelui are úi un conĠinut ridicat de vitamina B5 (acid pantotenic), vitamina B3
(vitamina PP sau acid nicotinic) úi vitamina B1 (tiamină).
ConĠinutul de ceruri din seminĠele de floarea-soarlui este mai mic de 1%, iar cel de pigmenĠi
caretenoizi este de 0,12-0,16%.

4.2.3. ParticularităĠi biologice la floarea-soarelui

4.2.3.1. Germinarea úi răsărirea

Pentru declanúarea procesului de germinaĠie, seminĠele de floarea-soarelui trebuie să fie

ieúite din repausul germinativ úi să fie întrunite condiĠiile minime de temperatură úi umiditate.
Repausul germinativ durează 45-50 zile după ajungerea seminĠelor la maturitate.
Procesul de germinaĠie începe la temperatura de 4-5ºC la nivelul patului germinativ, dar
procesul se desfăúoară normal începând de la 7-8ºC. Pentru declanúarea procesului de germinaĠie,
seminĠele de floarea-soarelui au nevoie de o cantitate de apă egală cu masa lor.
După declanúarea procesului de germinaĠie, începe mai întâi să crească radicula, apoi tigela
úi cotiledoanele, după care începe să crească úi plumula. Radicula străpunge pericarpul la nivelul
cicatricei care reprezintă zona de prindere a seminĠei de receptacul. Tigela se alungeúte úi
antrenează cotiledoanele, aceasta devenind un ax denumit hipocotil. Prin creúterea hipocotilului,
cotiledoanele sunt deplasate către suprafaĠa solului (germinaĠie epigee), pentru o perioadă fiind
acoperite de pericarpul achenei. ApariĠia cotiledoanelor la suprafaĠa solului marchează faza de
răsărire.
În condiĠii normale, seminĠele de floarea-soarelui îúi păstrează viabilitatea în medie timp de
5 ani, iar în condiĠii de umiditate scăzută úi la o temperatură de 7oC timp de peste 10 ani (Bonjean
A., 1993).
Răsărirea are loc la 7-20 zile de la semănat (frecvent 10-15 zile), în funcĠie de temperatură,
umiditatea solului úi adâncimea de semănat.

4.2.3.2. Rădăcina úi formarea sistemului radicular

Sistemul radicular la floarea-soarelui este format dintr-o rădăcină principală pivotantă úi o

reĠea puternic ramificată de rădăcini secundare (fig. 29).
Rădăcina la floarea-soarelui poate pătrunde în sol până la 2-2,5 m, iar ramificaĠiile laterale
se răspândesc pe o rază de peste 70 cm (Semihnenko P., 1960, citat de Bîlteanu Gh., 1993).
Cea mai mare parte a rădăcinilor de floarea-soarelui (50-70%) se găsesc până la adâncimea
de 50-70 cm (Bîlteanu Gh., 1993).
Rădăcina la floarea-soarelui are un număr mare de periúori radiculari úi o capacitate mare de
absorĠie a apei úi a substanĠelor nutritive. RezistenĠa mare la secetă a florii-soarelui se datoreúte în
primul rând sistemului său radicular puternic dezvoltat.
Comparativ cu partea epigee a plantei, ritmul de creútere al rădăcini este mult mai accentuat
la începutul vegetaĠiei. După înflorit, sistemul radicular îúi încetează creúterea.
100
 Fig. 29. Sistemul radicular la floarea-soarelui (după CanĠăr F., 1965)

Pivotul rădăcinii de floarea-soarelui se caracterizează printr-o putere slabă de pătrundere în

sol. Ca atare, trebuie acordată o atenĠie deosebită lucrărilor solului, în special pentru evitarea
formării talpei plugului (hardpan).
Din partea îngroúată a rădăcinii principale, în apropiere de colet, se formează un număr mare
de rădăcini laterale. Acestea cresc la început paralel cu suprafaĠa solului pe o distanĠă de 10-40 cm
faĠă de rădăcina principală, apoi încep să se afunde în sol úi să formeze numeroase ramificaĠii.
Dezvoltarea în profunzime a sistemului radicular la floarea-soarelui depinde de rezerva de
apă a solului. Astfel, planta are o înrădăcinare mai superficială, atunci când straturile superioare
sunt bogate în apă, úi o înrădăcinare mai adâncă, în caz de secetă, valorificând astfel rezervele de
umiditate din straturile profunde ale solului úi rezistând la secetă (fig. 30).

1 2 3
Fig. 30. Sistemul radicular la floarea-soarelui în diferite condiĠii de aprovizionare cu apă
1, 2 – condiĠii bune de aprovizionare cu apă; 3 – condiĠii de secetă (după Bîrnaure V., 1991)

Dezvoltarea rădăcinilor în orizontul de la suprafaĠă, de 0-10 cm, are o importanĠă deosebită

pentru nutriĠia minerală; ca atare, trebuie evitat pe cât posibil distrugerea acestor rădăcini prin
lucrările mecanice de combatere a buruienilor. Tăierea parĠială a rădăcinilor laterale înainte de
iniĠierea florală, prin lucrările mecanice de întreĠinere, reduce numărul de flori úi seminĠe pe plantă,
ceea ce diminuează nivelul producĠiei.
Folosirea cât mai bună a rezervelor de apă ale solului depinde de dezvoltarea rădăcinilor în
profunzime, prin lucrările de bază ale solului (arătură úi eventual scarificare înainte de efectuarea
arăturii) urmărindu-se înlăturarea eventualelor obstacole (tasare în profunzime) care ar putea bloca
dezvoltarea rădăcinilor.
101
 4.2.3.3. Tulpina úi formarea tulpinii

Tulpina la floarea-soarelui este erectă, cilindrică, neramificată úi prevăzută cu periúori scurĠi

úi aspri. La exterior, tulpina este ondulată până la brăzdată.
Tulpina este plină cu măduvă, aceasta înmagazinând apă, particularitate care contribue la
asigurarea rezistenĠei plantei la secetă.
Diametrul tulpinii variază în mod obiúnuit între 2 úi 6 cm, cu limite de variaĠie de la 0,5 la
10 cm. Tulpina are diferite grosimi de-a lungul ei, fiind mai subĠire către partea superioară úi bazală.
ÎnăĠimea tulpinii prezintă o mare variaĠie, de la 0,5 la 5 m, fiind influenĠată de hibrid,
precum úi de condiĠiile de umiditate, nutriĠie úi densitatea culturii. În mod obiúnuit, înălĠimea
tulpinii variază de la 1,1 la 1,7 m. În condiĠii de defici hidric (secetă) înălĠimea tulpinii este sub 1m.
Hibrizii de floarea-soarelui cu tulpina de înălĠime mijlocie (140-160 cm) úi cu diametrul de
cca. 2,5 cm la înălĠimea de 1 m se caracterizează printr-o rezistenĠă mai bună la frângere úi cădere.
O talie mai mică a plantei (până la 100 cm, ca valoare minimă) permite scurtarea perioadei
în care se formează tulpina, uúurează recoltarea mecanizată úi creúte rezistenĠa plantelor la cădere úi
frângere. Reducerea înălĠimii tulpinii în procesul de ameliorare trebuie să se realizeze prin scurtarea
internodurilor úi nu prin reducerea numărului acestora, numărul de frunze pe plantă rămânând astfel
neschimbat. Pentru efectuarea recoltării mecanizate în condiĠii bune, înălĠimea tulpinii nu trebuie să
fie mai mică de 75 cm.
În general, hibrizii mai timpurii au înălĠimea tulpinii mai mică, iar cei mai tardivi au
înălĠimea tulpinii mai mare.
De obicei, tulpina este dreaptă, iar la maturitate se curbează spre partea terminală, sub
calatidiu.
Tulpina creúte foarte încet la începutul vegetaĠiei, când plantele au 2-3 perechi de frunze,
perioadă în care rădăcina creúte într-un ritm rapid. Ulterior, ritmul de creútere a tulpinii se
intensifică. În faza de formare a calatidiilor, ritmul de creútere a tulpinii este de 2-5 cm pe zi.
Creúterea tulpinii în înălĠime se termină la sfârúitul înfloririi.

4.2.3.4. Frunzele úi suprafaĠa foliară

Cotiledoanele, a căror apariĠie la suprafaĠa solului marchează răsărirea plantelor de floarea-

soarelui, sunt denumite impropriu “frunze cotiledonale”. Acestea variază ca mărime, având
lungimea de cca. 3 cm úi lăĠimea de cca. 2 cm. Forma cotiledoanelor poate fi eliptică, ovală,
alungită sau rotunjită. Cotiledoanele au o poziĠie aproape orizontală în decursul zilei, iar în timpul
nopĠii devin oblice.
În mod obiúnuit, numărul de frunze pe plantă este cuprins între 25 úi 35, în funcĠie de hibrid
úi condiĠiile de mediu (în special lungimea zilei) din perioada de iniĠiere a primordiilor foliare.
Hibrizii mai timpurii formează un număr mai mic de frunze pe plantă (25-27 frunze), în timp
ce hibrizii mai tardivi formează un număr mai mare de frunze pe plantă (peste 30 frunze).
Primele 2-3 perechi de frunze de la baza plantei sunt dispuse opus, următoarele frunze fiind
alterne, având o dispunere elicoidală pe tulpină.
Limbul foliar este, în general, neted, dar poate prezenta úi diferite grade de gofrare.
PeĠiolul frunzelor este bine dezvoltat, lăĠit la locul de prindere pe tulpină. În partea
superioară a plantei, peĠiolul frunzelor prezintă un jgheab prin care apa de ploaie colectată de frunze
este condusă spre tulpină úi apoi în jos spre rădăcină.
NervaĠiunea frunzei constă dintr-o nervură mare de-a lungul frunzei úi nervuri laterale
ramificate, care pot forma cu nervura principală un unghi ascuĠit, drept sau aproape drept, obtuz.
Frunzele se adaptează uúor la vânt, datorită peĠiolului lung úi elastic. De asemenea, frunzele
umbresc bine solul úi îl protejează de căderea directă a picăturilor de ploaie.

102
 Frunzele de floarea-soarelui suportă bine fenomenul de ofilire temporară, care este
determinat de insuficienĠa apei în sol.
Frunzele florii-soarelui se miúcă în timpul zilei pentru a maximiza intercepĠia luminii solare,
fenomen numit diaheliotropism.
În funcĠie de aprovizionarea cu apă úi fertilitatea solului, o plantă matură de floarea-soarelui
are o suprafaĠă foliară1 cuprinsă între 2500 úi 13500 cm2. În condiĠii de deficit hidric (secetă),
suprafaĠa foliară a plantei este sub 2000 cm2 (Ion V. úi colab., 2004).
ISF (Indicele SuprafeĠei Foliare, cunoscut úi sub denumirea de LAI = Leaf Area Index) la
înflorire are o valoare optimă cuprinsă între 2,5 úi 3,0 (fig. 31). O valoare mai mare a ISF nu
contribuie la intercepĠia unei cantităĠi mai mari de radiaĠie solară, având însă un efect negativ prin
creúterea transpiraĠiei totale. În condiĠii de secetă, valoarea ISF este cuprinsă între 0,6 úi 1,8 (ùtefan
V. úi col, 2007; Ion V. úi col, 2004).
SuprafaĠa foliară cea mai mare se înregistrează la înflorirea plantelor, când creúterea
frunzelor încetează.
ProducƜia(q/ha)

Indicele suprafeĠei foliare (ISF) în stadiul F2 (început de înflorire)

Fig. 31. RelaĠia între producĠie úi indicele suprafeĠei foliare (ISF) în stadiul F2 (fiecare punct
reprezintă o parcelă experimentală)
(după Merrien A. úi Marie-Joëlle Milan, 1992)

Reducerea suprafeĠei de asimilaĠie la floarea-soarelui se înregistrează într-un ritm accentuat,

în general începând cu a doua jumătate a lunii iulie, prin uscarea frunzelor de la baza plantei.
În funcĠie de condiĠiile climatice, numărul de frunze uscate pe plantă (situate la baza plantei)
în faza de înflorire poate ajunge la 14 frunze, în mod frecvent variind între 8 úi 12 frunze (ùtefan V.
úi colab., 2007; Ion V. úi colab., 2004).
În faza de înflorire, frunzele situate în cele două treimi superioare ale tulpinii reprezintă
60-80% din suprafaĠa foliară totală úi au importanĠa cea mai mare în formarea producĠiei de seminĠe
úi ulei.

4.2.3.5. InflorescenĠa úi floarea

Florile sunt grupate în inflorescenĠe de tip racem denumite calatidiu, antodiu sau capitul.
Cultivarele pentru ulei au în vârful plantei o singură inflorescenĠă cu diametrul cuprins, de
obicei între 10 úi 40 cm. Prin creúterea densităĠii plantelor úi mărirea stresului hidric diametrul
inflorescenĠelor se micúorează.

1
SuprafaĠa foliară pe plantă este cuprinsă între 3.000-6.000 cm2 după Zimmerman (1985), între 4.200-6.900 cm2 după Blanchert (1992), între 2.500-
8.000 cm2 după Terbea (1985), între 4.000-7.000 cm2 după Merrien úi Milan (1992), între 4.000-7.000 cm2 după Bonjan (1993), între 4.185 úi 13.516
cm2 după Laiu (2003), între 788 cm2 în condiĠii de secetă úi 12.721 cm2 în condiĠii bune de aprovizionare cu apă, după Ion V. (2004).
103
 Hibrizii mai tardivi au, în general, un calatidiu mai mare decât hibrizii mai precoci. De
asemenea, hibrizii cu seminĠe mari, destinaĠi obĠinerii de seminĠe pentru spart sau pentru halva, au
calatidiu cu diametru mai mare (chiar peste 40 cm).
Hibrizii pentru ulei au un calatidiu cu diametru mai mic, cuprins între 10 úi 25 cm, dar poate
fi de peste 25 cm în condiĠii pedoclimatice úi agrotehnice optime.
Ritmul de creútere a calatidiului în diametru este în medie de 0,45 cm/zi, cu limite de
variaĠie cuprinse între 0,4 úi 0,52 cm/zi (ùtefan V. úi colab., 2007).
PoziĠia calatidiului este variabilă. Astfel, calatidiile în curs de dezvoltare fac miúcări de
orientare după Soare (fenomen de heliotropism), astfel încât suprafaĠa calatidiului formează un
unghi drept cu direcĠia de cădere a razelor solare. DimineaĠa, calatidiul este orientat către nord-est,
iar în timpul zilei acesta urmăreúte miúcarea Soarelui pe bolta cerească. În timpul nopĠii, calatidiul
revine puĠin câte puĠin din nou către nord-est. Heliotropismul calatidiului tânăr încetează în
momentul înfloririi, când toate calatidiile se orientează către direcĠia din care răsare Soarele la
începutul înfloririi.
În timpul înfloritului, de obicei calatidiul are o poziĠie verticală faĠă de suprafaĠa solului úi
este îndreptat spre est. Dar, pe măsură ce se dezvoltă seminĠele, calatidiul se înclină în mod diferit,
la unele genotipuri rămânând erect.
Calatidiile pot fi plate, convexe, concave sau neregulate.
Receptaculul are forma unui disc circular, cu grosimea cuprinsă între 1 úi 4 cm, acesta fiind
înconjurat de câteva rânduri de foliole de formă triunghiulară sau alungită, cu vârfurile ascuĠite,
numite bractee. Bracteele sunt frunze modificate, dispuse pe marginea receptaculului úi care până la
deschiderea inflorescenĠei acoperă florile.
Florile din inflorescenĠă sunt de două tipuri, si anume: flori ligulate (sterile) úi flori
tubuloase (fertile).
Florile ligulate sunt dispuse radiar pe marginea inflorescenĠei, în 1-2 rânduri (fig. 31).
Acestea sunt în număr de 30-70 úi sunt asexuate sau unisexuate, fapt pentru care rămân întotdeauna
sterile.
Forma florilor ligulate este alungită, ovoidală sau rotunjită, cu partea superioară catifelată úi
partea inferioară fin-ciliată. Petalele florilor ligulele sunt lungi de 6-10 cm úi late de 2-3 cm.
Culoarea florilor ligulate este galbenă, cu diferite nuanĠe (galben-auriu, galben-pai sau
galben-portocaliu), dar se întâlnesc úi flori ligulate violete, purpurii sau roúii.
Florile tubuloase sunt florile propriu-zise (fig. 32). Acestea sunt hermafrodite, actinomorfe,
dispuse în cercuri concentrice. Acestea sunt în număr de 600-2.500, dar în cazul plantelor izolate, la
care calatidiul este mai mare, numărul florilor tubuloase poate ajunge chiar până la 10.000.

Floriligulate Floritubuloase

Receptacul Bractei

Fig. 32. SecĠiune prin calatidiul de floarea soarelui

104
 Florile tubuloase sunt separate între ele prin palei cu 2-3 lobi, de culoare galben-verzui, care
depăúesc cu lobul cel mai lung floarea închisă. În stadiul de mugure, acest lob este curbat înspre
centrul calatidiului, având rol de protecĠie a tubului floral în curs de dezvoltare. Această protecĠie
este mărită úi prin excreĠia unui lichid lipicios, similar cu răúina. La maturitate, paleile devin tari,
Ġepoase, formând o structură alveolară care fixează seminĠele pe calatidiu.
Caliciul este redus la 2-4 solziúori incolori, de cca. 4 mm lungime, dispuúi în partea
superioară a ovarului.
Corola este actinomorfă, gamopetală, tubuloasă, alcătuită din 5 petale concrescute, cu cinci
dinĠiúori. La exterior, corola este de culoare galbenă de diferite nuanĠe, mai rar violet-închis, iar la
interior aceasta este galbenă-portocaliu, roúu-brun, roúu-cenuúiu sau chiar neagră.
Corola la floarea-soarelui este formată din tubul (gâtul) corolei úi limbul corolei (partea
deschisă în formă de pâlnie) cu cinci dinĠi ce reprezintă vârfurile celor cinci petale concrescute.
Lungimea corolei la o floare deschisă este de 9-12 mm. Lungimea tubului corolei este
cuprinsă între 5,1 úi 6,2 mm, iar diametrul este cuprins între 1,7 úi 2,3 mm. Datorită formei
tubuloase, tubul corolei are úi rolul de rezervor de nectar, acesta îngustâdu-se spre bază úi formând
un inel în interiorul căruia este dispus Ġesutul nectarifer.
Androceul este sinanter, adică staminele sunt concrescute prin anterele lor, în timp ce
filamentele rămân libere. Acest proces se numeúte sinantrie, de unde úi denumirea de familia
Synanterae dată de unii autori compozitelor.
Staminele sunt în număr de 5, au filamentele albicioase úi anterele alungite, legate între ele
printr-o pieliĠă fină, elastică.
Anterele au vârfurile late, iar în stadiul de mugure închid tubul anterelor la partea superioară,
care este de culoare brun-închisă până la neagră.
Grăunciorii de polen sunt relativ mari, de 34–45 Pm (Vrînceanu Al.V., 2000). Aceútia au o
formă sferică úi sunt de culoare galbenă. De asemenea, suprafaĠa lor este lipicioasă úi cu excrescenĠe
sub formă de ghimpi, ceea ce face ca aceútia să se aglutineze (fig. 33). Datorită acestor
caracteristici, transportul grăunciorilor de polen prin intermediul vântului se face cu dificultate, în
schimb aceútia au o bună aderenĠă la corpul insectelor.

Fig. 33. Grăunciori de polen la floarea-soarelui

Gineceul este alcătuit din ovar, stil úi stigmat.

Ovarul florii-soarelui este inferior úi format din două carpele concrescute numai prin
marginile lor, cu o cavitate unică ce conĠine un singur ovul.
Stilul este albicios úi este plasat în interiorul tubului anterelor, purtând stigmatul. Stilul are
rolul de a răspândi polenul prin străpungerea anterelor úi de a ridica stigmatul deasupra polenului
propriu, pentru a favoriza polenizarea încruciúată.
Stigmatul este bifurcat úi acoperit pe partea exterioară cu peri monocelulari, având de obicei
aceeaúi culoare în partea superioară ca úi partea interioară a florii tubuloase.
FuncĠia principală a stigmatului este de a recepta grăunciorii de polen în vederea germinaĠiei
acestora úi realizării fecundării.

105
 Stigmatul ajunge la maturitate mai târziu decât anterele, fenomen denumit „protandrie”. În
timpul maturării florilor tubuloase, stilul se alungeúte úi împinge stigmatul în afara tubului anterelor,
după care capătul distal al acestuia se desface median, iar vârfurile celor două bifurcaĠii se răsucesc
în afară, expunând partea lor inferioară, receptivă.
Lobii stigmatului au lungimea de 3-4 mm úi sunt acoperiĠi cu periúori îndreptaĠi în sus, care
în condiĠii de receptivitate secretă un lichid lipicios.

4.2.3.6. Înflorirea
Înflorirea este precedată de deschiderea involucrului de frunze al calatidiului, după care
apare primul rând de flori ligulate, proces care de obicei se petrece seara.
Înflorirea este centripetă, începând cu florile marginale, ligulate úi continuând în interiorul
calatidiului cu florile tubuloase, care înfloresc în 6-8 zone succesive, a câte 2-3 rânduri de flori. O
floare tubuloasă are un ciclu vital de 24-36 ore, când polenul este pus în libertate.
O floare tubuloasă trece prin următoarele faze de dezvoltare (faze de înflorire) (fig. 34):
- floare în stadiu de buton, care se caracterizează prin trecerea corolei de la culoarea verde la
culoarea galbenă, în interiorul acesteia staminele fiind mature, cu polenul deja format úi viabil;
- floare în stadiu de stamină, care se caracterizează prin corolă alungită, cu stamine care ies din
aceasta cu 5-6 mm. Trecerea de la stadiul de buton la stadiul de stamină se face foarte rapid,
pe timpul nopĠii, astfel încât dimineaĠa polenul este eliberat din abundenĠă;
- floare în stadiu de stigmat, care se caracterizează prin apariĠia stigmatului deasupra
staminelor;
- floare în stadiul de ofilire, care caracterizează floarea deja fecundată. Corola se usucă,
înflorirea este terminată, iar ovarul îúi începe dezvoltarea.

1 2 3 4 5
Fig. 34. Florile tubuloase aflate în diferite faze de dezvoltare (faze de înflorire)
1- floare în stadiu de buton; 2- floare în stadiu de stamină;
3, 4, 5- floare în stadiu de stigmat

Momentul în care stigmatul îúi pierde turgescenĠa, iar lobii acestuia se răsucesc în spirală
marchează faptul că s-a produs polenizarea úi fecundarea. Un alt semn distinctiv al florii fecundate
este schimbarea culorii corolei din galben în brun.
Înflorirea unui calatidiu, după etalarea florilor ligulate, se desfăúoară în cercuri concentrice,
pe parcursul a úapte etape (Cadeac úi Beauguillaume, 1992, citaĠi de Vrînceanu Al.V., 2000) (fig.
35):
x Etapa 1: discul calatidiului este ocupat în întregime de mugurii florali, la periferie apărând
izolat flori cu stamine;
106
 x Etapa 2: pe calatidiu sunt prezente două zone, una acoperită cu muguri florali úi alta
periferică, cu flori cu stamine vizibile;
x Etapa 3: pe calatidiu sunt prezente trei zone distincte, una în centrul calatidiului cu muguri
florali, a doua cu flori cu stamine úi a treia, periferică, cu flori cu stigmate;
x Etapa 4: pe calatidiu sunt prezente patru zone distincte, în aceste zone găsindu-se, de la centru
la periferie, următoarele tipuri de flori: muguri florali, flori cu stamine, flori cu stigmate, flori
ofilite;
x Etapa 5: numărul de zone pe calatidiu se reduce la trei, prin dispariĠia zonei centrale cu
muguri florali;
x Etapa 6: pe calatidiu rămân două zone, prin dispariĠia zonei cu flori staminale;
x Etapa 7: pe calatidiu nu mai sunt flori cu stigmate, acesta fiind în întregime acoperit cu flori
ofilite.

1 1 2

3 4 5

6 7 8
Fig. 35. Înflorirea la floarea-soarelui
0- Calatidii înainte de înflorire, 1- Etapa I de înflorire; 2- Etapa II de înflorire; 3- Etapa III de
înflorire; 4- Etapa IV de înflorire; 5- Etapa V de înflorire; 6- Etapa VI de înflorire; 7- Etapa VII de
înflorire; 8- Calatidiu la care florile ligulate s-au uscat
107
 Când înflorirea florilor tubuloase s-a terminat, florile ligulate se ofilesc úi cad, aceasta
indicând încheierea procesului de înflorire a calatidiului.
Înflorirea începe atunci când se realizează o sumă a temperaturilor biologic active
(temperatura de bază de 5oC) din momentul răsăririi (75% plante răsărite) cuprinsă între 800 úi
925oC (64-70 zile) (Ion V. úi colab., 2007).
Calendaristic, procesul de înflorire se desfăúoară în condiĠiile din Ġara noastră în luna iunie úi
prima jumătate a lunii iulie.
O inflorescenĠă se menĠine înflorită în medie 7-8 zile, în funcĠie de hibrid úi factorii
climatici.
Înflorirea tuturor calatidiilor din cultură se realizează într-o perioadă cuprinsă între 11 úi 20
de zile, iar întregul proces de înflorire la nivelul culturii se desfăúoară într-o perioadă cuprinsă între
12 úi 30 de zile, cel mai frecvent între 15 úi 21 de zile (Ion V. úi colab., 2007).
În perioadele calde úi însorite, înflorirea se realizează mai devreme úi într-o perioadă de timp
mai scurtă, iar pe timp rece úi noros înflorirea se realizează mai târziu úi prezintă un ritm mai lent,
durând mai multe zile.

4.2.3.7. Polenizarea

Floarea-soarelui este o plantă alogamă entomofilă, doar parĠial anemofilă, deoarece polenul
este slab adaptat la transportul prin vânt, fiind greu úi aglomerându-se uúor. Mai puĠin de 0,2% din
polenizare are loc prin intermediul vântului úi pe o distanĠă mai mică de 1 m faĠă de sursa
polenizatoare (Madeuf, 1980, citat de Bonjean A., 1993).
La floarea-soarelui, anterele eliberează polenul înainte ca stigmatele să ajungă la maturitate
(fenomen de protandrie). Polenul ajunge la maturitate úi este eliberat cu 12-14 ore înaintea
maturizării stigmatului. Din această cauză, polenizarea stigmatelor se face numai cu polenul altor
flori. Totuúi, se poate produce úi autofecundarea la un anumit număr de flori.
Lumina solară directă reduce viabilitatea polenului care se usucă úi îúi pierde capacitatea de
fecundare. În condiĠii de lumină úi căldură, viabilitatea polenului este de cca. 10 ore, pe timp noros
de cca. 24 ore, iar în condiĠii de întuneric úi răcoare de căteva zile (Velican V., 1959, citat de
Muntean L.S., 1997).
Calatidiile de floarea-soarelui sunt vizitate de albine melifere úi insecte din entomofauna
spontană, cum sunt: lepidoptere (fluturi), diptere (muúte), hymenoptere (viespi, albine sălbatice),
heteroptere (ploúniĠe).
Albinele melifere (Apis mellifica) reprezintă principalele insecte polenizatoare la floarea-
soarelui, cu o frecvenĠă de cercetare a calatidiilor cuprinsă între 70-100% (Nicoleta Ion úi colab.,
2002). Pentru a culege nectar, albina introduce trompa úi capul între petale úi tubul anterelor, pentru
a ajunge la nectarul de la baza tubului corolei, încărcându-se astfel cu grăunciori de polen. Trecând
pe altă floare albina atinge úi aici anterele, se pudrează pe corp cu grăunciori de polen pe care apoi îi
transportă pe alte flori úi pe alte calatidii, unde o parte din ei rămân pe stigmatele pe care albina le
atinge fie trecând peste ele fie culegând nectarul colectat la baza tubului corolei, efectuându-se
astfel polenizarea încruciúată.
Dintre insectele din entomofauna sălbatică, bondarii (Bombus sp.) participă la polenizare în
procentul cel mai mare, după care urmează fluturii din diverse specii. În general, nu se înregistrează
cazuri de izgonire sau concurenĠă între albinele melifere úi insectele polenizatoare spontane.
În general, pentru condiĠiile din Ġara noastră, albinele melifere sunt prezente în culturile de
floarea-soarelui între orele 6oo úi 20oo. Se pot distinge două maxime ale prezenĠei albinelor în
culturile de floarea-soarelui, respectiv un maxim cuprins între orele 7oo úi 10oo úi unul curpins între
orele 16oo úi 18oo.
Comparativ cu albinele melifere, bondarii îúi încep activitatea mai de dimineaĠă úi au o
activitare mai constantă de-a lungul zilei.
108
 4.2.3.8. Fructul úi formarea acestuia
Fructul, care este numit impropriu sămânĠă, este o achenă cu pericarpul pielos, neconcrescut
cu sămânĠa. Pericarpul sau coaja se formează din pereĠii ovarului, iar sămânĠa propriu-zisă din ovul.
Fructul este în general alungit, ascuĠit la capătul cu care se prinde de calatidiu. Achenele au
lungimea cuprinsă între 8 úi 25 mm, lăĠimea între 3,5-9 mm úi grosimea între 2,5 úi 5 mm.
La hibrizii actuali, pericarpul (coaja) reprezintă între 24 úi 34% din greutatea fructului (Ion
V. úi colab., 2000). Pericarpul are o culoare albă, cenuúie, neagră sau poate fi vărgat.
MMB este cuprinsă între 20 úi 100 g, cel mai frecvent variind între 40 úi 60 g. MMB este
mai mare la seminĠele pentru “ronĠăit”, fiind cuprisă de obicei între 110 úi 125 g, dar putând ajunge
până la 200 g. SeminĠele situate la exteriorul calatidilui sunt mai mari úi mai grele decât cele situate
spre centrul calatidiului.
MH este cuprinsă între 30 úi 50 kg, fiind de dorit să fie mai mare de 40 kg.
În pericarp, între suber úi sclerenchim se găseúte un strat de celule denumit “strat tare“ sau
“strat carbonogen” (fig. 36). Stratul carbonogen conĠine cca. 75% carbon, fiind dens úi tare,
prezenĠa acestuia mărind rezistenĠa fructelor la atacul moliei florii-soarelui (Homoeosoma
nebulella).
SămânĠa este învelită într-o membrană concrescută cu endospermul, formând o peliculă
subĠire care protejează embrionul. Embrionul este format din două cotiledoane mari, acestea având
rolul de Ġesuturi de rezervă, în care se acumulează cea mai mare cantitate de ulei úi proteină din
seminĠe. Între cele două cotiledoane, la vârful ascuĠit al seminĠei, se află gemula, tigela úi radicula
(fig. 37).

1 2
Fig. 36. SecĠiune prin pericarpul fructului de floarea-soarelui
1- pericarp cu strat carbonogen; 2- pericarp fără strat carbonogen;
a- epicarp; b- Ġesut cu suber; c- strat carbonogen; d- Ġesut sclerenchimatic
(după CanĠăr F., 1965)

Cotiledoane Endosperm

Plumulă Tegument seminal

Tigelă
Pericarp
Radiculă

Fig. 37. Structura fructului (achenei) la floarea-soarelui

109
 Pericarpul fructului se poate dezvolta complet chiar dacă fecundarea nu are loc. Ca atare,
într-o inflorescenĠă de floarea-soarelui se găseúte aproape întotdeauna un anumit procent de fructe
la care pericarpul este dezvoltat normal sau aproape normal, însă fără sămânĠă (fără miez), fructe
denumite seminĠe seci. Ponderea seminĠelor seci pe calatidiu poate ajunge până la 30%.
Vasele conducătoare din tulpină se prelungesc în părĠile periferice ale receptaculului, iar
spre interiorul acestuia pornesc ramificaĠii mai rare úi mai înguste, care alimentează mai defectuos
această zonă, mai ales atunci când apa úi elementele nutritive din sol se află în cantitate insuficientă.
Ca rezultat, florile centrale nu se dezvoltă sau se dezvoltă slab, ducând la apariĠia seminĠelor seci.
ApariĠia seminĠelor seci în cadrul calatidiului se datorează slabei aprovizionări cu apă a
florilor din centrul calatidiului, asociată cu seceta din perioada înfloritului, care se manifestă destul
de frecvent în zonele de cultură ale florii-soarelui din Ġara noastră. Fertilitatea zonei centrale a
calatidiului este influenĠată de condiĠiile de vegetaĠie, dar este condiĠionată úi genetic.
Masa seminĠelor pe calatidiu variază în mod obiúnuit între 16 úi 63 g (ùtefan V. úi colab.,
2007; Ion V. úi colab., 2000, 2004). Densitatea influenĠează masa seminĠelor pe calatidiu, creúterea
densităĠii determinând reducerea masei seminĠelor pe calatidiu. De asemenea, aprovizionarea cu apă
influenĠează masa seminĠelor pe calatidiu, pe măsură ce aceasta se îmbunătăĠeúte creúte masa
seminĠelor pe calatidiu.
Numărul de seminĠe pe calatidiu variază în mod obiúnuit între 400 úi 1400 seminĠe (ùtefan
V. úi colab., 2007; Ion V. úi colab., 2000, 2004). Densitatea influenĠează numărul de seminĠe pe
calatidiu, creúterea densităĠii determinând reducerea numărului de seminĠe/calatidiu. De asemenea,
aprovizionarea cu apă influenĠează numărul de seminĠe pe calatidiu, pe măsură ce aceasta se
îmbunătăĠeúte creúte numărul de seminĠe pe calatidiu.
Geneza fructului începe la 2-3 zile de la deschiderea florii, indiferent dacă a avut loc sau nu
fecundarea. Achena ajunge la lungimea normală la cca. 9 zile de la fecundare, iar la cca. 14-15 zile
de la fecundare se termină creúterea în lăĠime (Salontai Al., 1972).
Procesul de formare a seminĠelor la floarea-soarelui durează 45-52 zile (BelevĠev D., 1963,
citat de Bîlteanu Gh., 1993).
În prima perioadă de formare a seminĠelor, substanĠa uscată se acumulează cu intensitate
mai mare în coajă, după care se acumulează în miezul seminĠelor.
Acumularea uleiului este corelată negativ cu acumularea proteinelor (fig. 38).
ConƜinutulînulei(%)

ConĠinutul în proteine (%)

Fig. 38. Antagonismul ulei/proteine: ƔParcele neirigate; ŸParcele irigate
(după Merrien A., Marie-Joelle Milan, 1992)

110
 4.2.4. Formarea recoltei la floarea-soarelui

Elementele productivităĠii la floarea-soarelui sunt:

- numărul de plante pe unitatea de suprafaĠă;
- numărul de seminĠe pe plantă (numărul de seminĠe pe calatidiu);
- masa a 1000 de boabe (MMB);
- conĠinutul seminĠelor în ulei (având în vedere că scopul final al cultivării florii-soarelui îl
reprezintă obĠinerea de ulei).
Numărul de plante pe unitatea de suprafaĠă (hectar), respectiv densitatea, se stabileúte la
semănat prin numărul de boabe germinabile care se seamănă, úi se definitivează în timpul perioadei
de vegetaĠie sub acĠiunea unor factori, cum sunt: atacul de boli úi dăunători, efectuarea lucrărilor
mecanice de întreĠinere (praúile mecanice úi manuale), secetă, grindină.
Densitatea la semănat se stabileúte în funcĠie de hibrid (hibrizii mai tardivi úi cu o talie mai
mare se pretează la densităĠi mai mici, în timp ce hibrizii mai timpurii úi cu o talie mai mică se
pretează la densităĠi mai mari) úi se corectează în funcĠie de condiĠiile concrete de cultivare
(fertilizare, posibilităĠile de irigare úi combatere a buruienilor, rezerva de apă a solului în momentul
semănatului, condiĠiile climatice).
Dat fiind faptul că hibrizii de floarea-soarelui actuali sunt monocefalici (au un singur
calatidiu), numărul de plante pe unitatea de suprafaĠă se asociază cu numărul de calatidii pe unitatea
de suprafaĠă úi reprezintă elementul productivităĠii care influenĠează în măsura cea mai mare
producĠia.
Numărul de seminĠe pe plantă, care se asociază cu numărul de seminĠe pe calatidiu, depinde
de viguarea plantei în perioada de creútere, mărimea suprafeĠei foliare înainte de înflorire úi
menĠinerea suprafeĠei foliare după înflorire. VascularizaĠia calatidiului reprezintă un factor care
limitează numărul de seminĠe pline în zona centrală a calatidiului.
Masa a 1000 de boabe (MMB) depinde de menĠinerea suprafeĠei foliare după înflorire.
Acest element de productivitate are valori diferite pe calatidiu, seminĠele fiind mai mari la periferia
calatidiului úi mai mici spre centrul acestuia.
Între elementele productivităĠii există corelaĠii, care de obicei sunt negative. Astfel, masa a
1000 de boabe se corelează negativ cu numărul de seminĠe pe calatidiu. De asemenea, numărul de
plante pe unitatea de suprafaĠă se corelează negativ cu numărul de seminĠe pe calatidiu, ca urmare a
faptului că o densitate mai mare determină reducerea diametrului calatidiului úi respectiv a
numărului de seminĠe pe calatidiu.
Toate elementele productivităĠii sunt influenĠate de condiĠiile de mediu, dintre care
aprovizionarea cu apă are un rol major, influenĠa cea mai mare având-o asupra numărului de
seminĠe pe plantă (calatidiu). Aprovizionarea cu azot are un rol important în faza în care se
diferenĠiază numărul de seminĠe pe calatidiu.

4.2.5. Sistematică úi hibrizi

Floarea-soarelui face parte din ordinul Asterales (Compositales), familia Asteraceae
(Compositae), subfamilia Tubuliflorae, tribul Heliantheae, subtribul Helianthinae, genul
Helianthus1 L.
Toate speciile genului Helianthus sunt originare din America de Nord, unde ocupă o
varietate mare de habitate. Clasificările moderne ale genului Helianthus admit existenĠa a 68 specii.
Formele cultivate pentru seminĠe aparĠin speciei Helianthus annuus L. var. macrocarpus
(DC) Ckll. (n=17), care se caracterizează prin forme anuale, monocefalice (cu o singură
inflorescenĠă), foliole involucrate mai late de 8,5 mm, flori radiale ligulate de culoare galben-


1
Denumirea de Helianthus vine din limba greacă de la helios = Soare úi anthos = floare.
111
portocalii, achene mari. În cadrul acestei specii există úi forme ornamentale, care sunt policefalice,
cu un număr mare de flori radiale ligulate.
Hibrizii de floarea-soarelui au înlocuit soiurile cu polenizare liberă, determinând apariĠia
unei noi etape în dezvoltarea culturii de floarea-soarelui, cunoscută ca etapa florii-soarelui hibride.
Trecerea de la crearea de soiuri la crearea hibrizilor de floarea-soarelui a constituit un salt
calitativ ce a asigurat creúterea producĠiei úi a conĠinutului de ulei.
În prezent, în cultură predomină hibrizii de floarea-soarelui, România fiind considerată prima
Ġară din lume care a cultivat hibrizi de floarea-soarelui obĠinuĠi pe bază de androsterilitate nucleară
marcată genetic, primii hibrizi creaĠi fiind Fundulea 52 úi Fundulea 53, introduúi în producĠie în
anul 1973 (Vrînceanu Al.V., 2000).
Din punctul de vedere al grupelor de precocitate la floarea-soarelui, în condiĠiile resurselor
termice din România se pot stabili trei grupe de hibrizi (Vrînceanu Al.V. úi colab., 1995):
- hibrizi precoci úi semiprecoci (hibridul martor este Coril);
- hibrizi semitardivi (hibridul martorul este Select);
- hibrizi tardivi.
Dintre obiectivele importante în ameliorarea florii-soarelui úi crearea de hibrizi se
menĠionează:
- creúterea capacităĠii de producĠie;
- creúterea conĠinutului de ulei în seminĠe;
- reducerea procentului de coji;
- creúterea rezistenĠei la boli (mană, putregaiul alb, pătarea brună úi frângerea tulpinilor);
- creúterea rezistenĠei la lupoaie;
- creúterea rezistenĠei la secetă;
- crearea de hibrizi cu o perioadă de vegetaĠie (115-130 zile pentru Ġara noastră) prin care să se
asigure valorificarea optimă a resurselor hidrice, nutritive úi a radiaĠiei solare;
- creúterea rezistenĠei la cădere úi pretabilitatea la recoltarea mecanizată.
Hibrizii de floarea-soarelui admiúi pentru a fi cultivaĠi în România în anul 2010 sunt:
Aitana, Alex, Almanzor, Amigo SU, Anabela SU, Arena, Arpad, Aura ITC, Aurasol, Betina, Dalia
CS, Daniel, Diabolo PR, DKF 2514, DKF 3554, Duna, Durban, ES Camila, ES Isabella, ES
Zalema, Favorit, Fleuret, Fleuret OR, Flordani, Flormari, Fly, Focus, Fundulea 225, G224,
Georgina, Gina ITC, GK Manuel, GK Mara, Heliacan, Heliasol, Heliasol RO, Heliasun RM,
Huracan, Hysun 321, Itanol, Jupiter, Kasol, Krisol, La Pampa SU, Larissa, Leila, Letizia,
LG5380M, LG5412, LG54.20M, LG5450HO, LG56.34, LG5635, LG5655, LG56.60, LG5665M,
Lindor, Lovrin 338, Lovrin 614, Lovrin 618, Macha, Magor, Manitou, Mas91.IR, Mas95.IR,
Mas96.OL, Mas97.A, Masai, Mateol RO, Melody, Minunea, Nallimi CL, Neptun, Nobel, NS
Balkan, NS Oliva, NS Oro, NS Primi, NS Viktoria, Obraia CS, Ollean, Olsavil, Ozirisz, Paraiso 102
CL, Performer, PF100, Pixel, Podium, Podu Iloaiei, PR63A86, PR63A90, PR64A15, PR64A44,
PR64A58, PR64A63, PR64A71, PR64A83, PR64A89, PR64E71, PR64E83, PR64H19, PR64H20,
PR64H32, PR64H51, PR64H61, PR64H91, PR64K83, PR64LE11, PR64LE15, PR64LE19,
PR64LE20, PR64LE21, PR64LE23, Primi (ant. Rimisol PR), Rafale, Ramszesz, Rigasol, Rigasol
OR, Rimisol, Rumbasol OR, QC Tango, Salut RM, Sandrina, Saturn, Saxo, Sellor, Splendor,
Sunflora CL, Sunko, Superflor, Supersol, Tamara CL, Teide, Tellia, Timiú, Top 75, Toro SU,
Tregor, Unisol, Venus, Vera, Vioara, Zoltan.

3.2.6. CerinĠe faĠă de climă úi sol

4.2.6.1. CerinĠe faĠă de căldură

Suma temperaturilor biologic active, cu pragul biologic de 7oC, pe perioada semănat-
maturitate este la majoritatea hibrizilor cuprinsă între 1.450 úi 1.600oC.

112
 Temperatura minimă de germinaĠie este cuprinsă între 4-5oC, la nivelul patului germinativ,
dar procesul se desfăúoară normal începând de la 7-8ºC.
În condiĠii normale de aprovizionare a solului cu apă, începutul răsăririi (10% plante
răsărite) se realizează la o sumă a temperaturilor biologic active (cu pragul biologic de 6oC) de
74-87oC, iar răsărirea în masă (75% plante răsărite) la o sumă de 102-176oC (Ion V., 2002).
Plantele în faza de 1-2 perechi de frunze rezistă la temperaturi de până la -6...-8oC, dacă
acestea sunt de scurtă durată. Totuúi, temperaturile mai mici de 0oC duc la distrugerea plantei, dacă
sunt pe o perioadă mai lungă.
Brumele târzii, care apar când plantele de floarea-soarelui úi-au diferenĠiat inflorescenĠa nu
duc la distrugerea plantei, dar distrug vârful de creútere, ceea ce determină ramificarea tulpinii.
Până la apariĠia inflorescenĠelor, plantele de floarea-soarelui cresc úi se dezvoltă bine la
temperaturi de 15-17oC.
În perioada înfloritului, floarea-soarelui are cerinĠe moderate faĠă de temperatură, fiind
favorabile temperaturile de 16-20oC. Temperaturile mai mari de 30oC sunt dăunătoare, pentru că
acestea determină pierderea viabilităĠii polenului úi, ca atare, creúterea procentului de seminĠe seci.
Temperaturile ridicate sunt cu atât mai dăunătoare cu cât acestea sunt asociate cu vânturi uscate úi
umiditate relativă a aerului redusă.
În faza de formare úi umplere a bobului temperatura medie zilnică optimă este cuprinsă între
20 úi 22oC. Temperaturile ridicate determină reducerea producĠiei, a conĠinutului de ulei, a
conĠinutului de acid linoleic al uleiului úi a randamentului de obĠinere a uleiului (fig. 39).
ProducƜia(g/plantĉ)

ConƜinutulînulei(%)

Temperaturi zi/noapte (valori constante)

Fig. 39. Efectul temperaturilor ridicate în faza de formare úi umplere a bobului
(după Merrien A., Marie-Joelle Milan, 1992)

4.2.6.2. CerinĠe faĠă de umiditate

Deúi floarea-soarelui are un consum ridicat de apă, totuúi aceasta are o rezistentă mare la
secetă, ca urmare a sistemului radicular bine dezvoltat, a faptului că frunzele suportă deshidratarea
113
temporară provocată de secetă, precum úi ca urmare a perozităĠii plantei úi sistemului medular
(măduva tulpinii) care înmagazinează apa.
Coeficientul de transpiraĠie1 variază în limite largi, între 209 úi 765.
O singură plantă de floarea-soarelui consumă 70-80 l apă pe întreaga perioadă de vegetaĠie.
Plantele de floarea-soarelui se dezvoltă bine atunci când solul conĠine 60-90% apă din
capacitatea de câmp. De asemenea, floarea-soarelui se poate dezvolta în zonele în care cad anual
peste 350 mm precipitaĠii, dar aceasta se dezvoltă bine în zonele în care cad anual 450-600 mm
precipitaĠii.
CerinĠele plantelor de floarea-soarelui faĠă de factorul apă sunt diferite în funcĠie de faza de
vegetaĠie. Astfel, din cantitatea de apă necesară pe durata perioadei de vegetaĠie, de la semănat până
la formarea inflorescenĠei planta de floarea-soarelui consumă 20-25%, de la formarea inflorescenĠei
până la înflorit cca. 50-60% úi de la înflorit până la maturitate cca. 20-25% (Salontai Al., 1972).
AparĠia stadiului de buton floral de 3 cm diametru marchează începutul perioadei sensibile a
florii-soarelui la stresul hidric. Sensibilitatea la secetă a florii-soarelui durează în jur de 44-60 de
zile, începând cu 20 de zile înainte de înflorit úi continuând până la 15-20 de zile după înflorit.
Calendaristic, în Ġara noastră această perioadă este cuprinsă între 25-30 mai úi 20-30 iulie. Faza cea
mai critică pentru apă este reprezentată de prima decadă după ofilirea petalelor.
Stresul hidric în perioada de la începutul formării calatidiului până la înflorire afectează
producĠia de seminĠe, iar în perioada de la înflorire la umplerea seminĠelor afectează producĠia de
seminĠe úi procentul de ulei.
Umiditatea scăzută a solului până la deschiderea inflorescenĠei determină reducerea
producĠiei de seminĠe chiar dacă ulterior aprovizionarea solului cu apă se îmbunătăĠeúte.
Un moment critic pentru factorul apă se înregistrează úi la 4-5 săptămâni de la răsărire, în
perioada formării primordiilor florale (Săndoiu D. úi colab., 1961, citat de Bîrnaure V., 1991).
Pentru obĠinerea unei producĠii ridicate de seminĠe este importantă atât umiditatea solului în
momentul semănatului, cât úi cantitatea de precipitaĠii din timpul perioadei de vegetaĠie. Deficitul
de apă din sol în momentul semănatului nu poate fi compensat prin precipitaĠiile care cad ulterior.
Cantitatea de apă acumulată în sol în perioada septembrie-martie constituie elementul de bază în
stabilirea densităĠii de semănat.
Stresul hidric la floarea-soarelui afectează, în primul rând, caracteristicile morfologice ale
plantei, determinând reducerea taliei plantei (fenomen de piticire), diminuarea biomasei epigee,
reducerea suprafeĠei foliare, úi în al doilea rând caracteristicile productive, respectiv numărul de
seminĠe/calatidiu, masa boabelor/calatidiu úi MMB. Pe măsură ce condiĠiile climatice se apropie de
optim, îmbunătăĠindu-se aprovizionarea cu apă, planta de floarea-soarelui reacĠionează în primul
rând din punct de vedere vegetativ (se dezvoltă bine vegetativ) úi apoi din punct de vedere productiv
(producĠia nu creúte în acelaúi ritm cu dezvoltarea vegetativă) (Ion V. úi col, 2004).
Excesul de umiditate úi temperaturile scăzute reduc rezistenĠa plantelor la boli, iar în faza de
înflorire impiedică zborul insectelor polenizatoare, ceea ce determină un procent ridicat de seminĠe
seci. De asemenea, excesul de umiditate favorizează creúterea vegetativă în dauna fructificării.

4.2.6.3. CerinĠe faĠă de lumină

Floarea-soarelui este o plantă cu pretenĠii mari faĠă de lumină. Fenomenul de heliotropism

este o dovadă a cerinĠelor ridicate ale florii-soarelui faĠă de factorul lumină.
Planta este sensibilă la intensitatea luminii în perioada cuprinsă între iniĠierea primordiilor
inflorescenĠei până după formarea inflorescenĠei.
La lumină slabă úi în condiĠii de umbrire tulpinile se alungesc, suprafaĠa foliară se reduce,
ceea ce duce la obĠinerea de calatidii mici, producĠia reducându-se.

1
Coeficientul de transpiraĠie variază între 390-765 după Bîrnaure V. (1991), între 209-705 după Alpatiev A. (1954, citat de Bîlteanu Gh., 1993) úi
între 470-570 după CanĠăr F. (1965).
114
 InsuficienĠa luminii în perioada de acumulare a lipidelor determină un conĠinut scăzut de
ulei în seminĠe.
Nivelul de iluminare saturat la floarea-soarelui este de peste 150.000 lucúi, acesta fiind
foarte ridicat comparativ cu alte plante de cultură (Roman Gh.V., 2006).
ReacĠia la fotoperioadă este diferită de la un cultivar (hibrid) la altul, la floarea-soarelui
existând forme neutre, forme de zi scurtă úi forme de zi lungă. Totuúi, din punct de vedere al
reacĠiei la fotoperioadă, floarea-soarelui este considerată o plantă neutră.

4.2.6.4. CerinĠe faĠă de sol

Solurile favorabile florii-soarelui sunt cele cu fertilitate ridicată, cu textura mijlocie (lutoase
sau luto-nisipoase), profunde úi cu o capacitate mare de reĠinere a apei.
Este de dorit ca amplasarea florii-soarelui să se facă pe solurile cu un conĠinut mai ridicat de
130 ppm K2O úi 15 ppm P2O5.
Floarea-soarelui este o plantă moderat tolerantă la salinitate, dar se dezvoltă normal la un pH
cuprins între 6,4-7,2.
Sunt considerate ca nepotrivite solurile nisipoase, pietroase, compacte, grele úi reci, precum
úi cele acide, calcaroase.

4.2.7. Zonarea culturii de floarea-soarelui în România

În Ġara noastră, floarea-soarelui întâlneúte condiĠii de vegetaĠie favorabile pe suprafeĠe

întinse. Totuúi, potenĠialul productiv al hibrizilor este frecvent diminuat din cauza deficitului de
umiditate úi a însuúirilor fizice úi chimice ale unor soluri pe care floarea-soarelui s-a extins în
cultură.
Floarea-soarelui are un areal mare de cultură ca urmare a capacităĠii plantei de a se adapta la
oscilaĠiile mari de temperatură, rezistenĠei la temperaturile scăzute úi rezistenĠei la secetă.
Pentru cultura florii-soarelui au fost stabilite úase zone de cultură (Hera Cr., Sin Gh., Toncea
I., 1989) (fig. 38), úi anume:
ª Zona I, care cuprinde Câmpia Română úi Dobrogea pe solurile de tip cernoziom úi Câmpia
de Vest. În această zonă sunt asigurate în optim cerinĠele florii-soarelui faĠă de factorul
temperatură (suma temperaturilor >7°C pe perioada aprilie-august este de 1.600-1.950), dar
cerinĠele faĠă de umiditate sunt acoperite în Câmpia Română úi Dobrogea numai în condiĠii
de irigare. În Câmpia de Vest, regimul precipitaĠiilor este mai favorabil úi pe suprafeĠe mari
plantele beneficiază de aportul apei freatice. Nota medie de bonitate a zonei este cuprinsă
între 81 úi 90 de puncte. În sud-estul Câmpiei Române este extinsă lupoaia (Orobanche
cumana) úi sunt condiĠii care determină atacuri moderate ale putregaiului alb (Sclerotinia
sclerotiorum) úi pătării brune (Phomopsis helianthi).
ª Zona a II-a, care cuprinde Lunca Dunării, unde condiĠiile de vegetaĠie pentru floarea-
soarelui sunt favorabile datorită fertilităĠii solurilor aluviale, aportului apei freatice úi
microclimatului specific. Totuúi, secetele din unii ani aduc importante diminuări de
producĠie. Nota de bonitare a zonei este cuprinsă între 71 úi 80 de puncte.
ª Zona a III-a, care cuprinde Câmpia Română úi Dobrogea, pe suprafeĠe neirigate cu soluri de
tip preluvosoluri roúcate úi cernoziomuri, iar în Dobrogea úi soluri bălane. În această zonă
sunt frecvente perioadele de secetă, iar nota de bonitare este cuprinsă între 61 úi 70 de
puncte. Suma temperaturilor >7°C pe perioada aprilie-august este de peste 1.700°C. Zona
este moderat favorabilă atacului de boli.
ª Zona a IV-a, care cuprinde Câmpia Găvanu-Burdea (cu asociaĠii de vertisoluri), Câmpia
Leu-Rotunda úi Câmpia PleniĠa (cu cernoziomuri levigate úi preluvosoluri roúcate). Această
115
 zonă este foarte favorabilă din punct de vedere termic (suma temperaturilor >7°C pe
perioada aprilie-august este de peste 1.700°C), iar precipitaĠiile anuale sunt de peste 550
mm. Nota de bonitare a zonei este cuprinsă între 51 úi 60 de puncte.
ª Zona a V-a, care cuprinde Câmpia Jijiei, podiúul Bârladului úi Câmpia Transilvaniei. În
această zonă se acumulează în jur de 1.500°C (suma temperaturilor >7°C), cu o cantitate
medie multianuală de precipitaĠii de 450-550 mm în Moldova úi 550-600 mm în
Transilvania. Nota de bonitare este cuprinsă între 41 úi 50 de puncte, zona situându-se la
limita inferioară de favorabilitate pentru floarea-soarelui. Favorabilitatea este redusă în
primul rând de gradul de eroziune a solului (de la moderat la excesiv), îndeosebi în
Moldova, la care se adaugă deficitul de apă în perioada de vegetaĠie, iar în Câmpia
Transilvaniei de excesul temporar de apă úi temperaturile mai scăzute. În Moldova, se
manifestă un atac puternic de putregai alb úi putregai cenuúiu.
ª Zona a VI-a, care cuprinde Podiúul Moldovenesc, Piemonturile Vestice úi Piemontul Getic
sudic. Această zonă are nota de bonitare cuprinsă între 31 úi 40 puncte, din cauza
temperaturilor mai scăzute úi a compoziĠiei fizice úi chimice a solurilor. Fenomenele
negative mai importante sunt legate de sol, úi anume: aciditate ridicată, exces de apă,
compactare úi aprovizionare redusă cu humus úi elemente nutritive.

4.2.8. Tehnologia de cultivare

4.2.8.1. RotaĠia

Floarea-soarelui este o plantă pretenĠioasă faĠă de rotaĠie din următoarele motive:

- nu suportă monocultura, datorită atacului de boli (mană – Plasmopara helianthi, putregai alb –
Sclerotinia sclerotiorum, putregai cenuúiu – Botrytis cinerea, pătarea brună úi frângerea
tulpinilor – Phomopsis helianthi, alternarioză – Alternaria helianthi), atacului de dăunători
(gărgăriĠa porumbului – Tanymecus dilaticollis, viermii sârmă – Agriotes spp.) úi a atacului de
lupoaiei (Orobanche cumana).
- nu trebuie cultivată după plante atacate de putregaiul alb: soia, fasolea, năut, sfeclă, specii din
familia Cruciferae (rapiĠă, muútar ú.a.);
- nu trebuie cultivată după plantele atacate de putregaiul cenuúiu: cartof, sfeclă, in;
- trebuie evitată cultivarea după plante cu înrădăcinare adâncă, care sunt mari consumatoare de
apă: lucernă, sfeclă, sorg, iarbă de Sudan.
Cele mai bune plante premergătoare sunt: porumbul, cerealele de toamnă, mazărea.
Porumbul este considerat ca fiind o plantă premergătoare mai bună decât grâul de toamnă. Floarea-
soarelui valorifică bine efectul remanent al dozelor mari de îngrăúăminte azotate úi fosfatice aplicate
la porumb.
Floarea-soarelui trebuie să revină pe acelaúi teren după cel puĠin 5-6 ani. Aceasta înseamnă
că floarea-soarelui nu trebuie să depăúească 20% din structura culturilor din fermă.
Trebuie evitată amplasarea florii-soarelui după culturile de grâu, mazăre etc., la care se
aplică erbicide pe bază de 2,4-D, MCPA, Bromoxinil, Bentozan sau alte erbicide la care floarea-
soarelui este sensibilă. În plus, trebuie evitată amplasarea culturilor de floarea-soarelui lângă aceste
culturi atunci când se aplică erbicidele la care floarea-soarelui este sensibilă, pentru că particulele
soluĠiei de erbicid purtate de vânt sau curenĠii de aer în timpul efectuării tatamentelor ajung pe
frunzele de floarea-soarelui úi determină importante scăderi de producĠie.
Sfecla de zahăr nu este o plantă bună premergătoare pentru floarea-soarelui pentru că este o
mare consumatoare de apă úi elemente nutritive, în special de potasiu, determinând diminuarea
producĠiei úi reducerea procentului de ulei în seminĠele de floarea-soarelui.
Floarea-soarelui este o bună plantă premergătoare pentru culturile de primăvară. De
asemenea, floarea-soarelui este o bună plantă premergătoare pentru grâul de toamnă, mai bună
116
decât porumbul, din următoarele motive: eliberează terenul mai devreme; lasă o cantitate mai mică
de resturi vegetale pe sol; lasă terenul mai curat de buruieni; semănatul în teren nearat se face în
condiĠii mai bune decât după porumb.

4.2.8.2. Fertilizarea

Consumul specific al florii-soarelui pentru 100 kg seminĠe, la care se adaugă producĠia

corespunzătoare de rădăcini, frunze, tulpini úi inflorescenĠe, este de 1,8-3,5 kg azot, 0,29-0,7 kg
fosfor, 0,38-1,65 kg potasiu, 0,11 kg calciu, 0,18-0,23 kg magneziu (Hera Cr. úi colab., 1998, citat
de Roman Gh.V., 2006).
Primele faze de vegetaĠie reprezintă o perioadă critică pentru nutriĠia cu N, P úi K, iar
influenĠa negativă a insuficienĠei acestora nu mai poate fi corectată ulterior, chiar dacă se asigură
cele mai bune condiĠii de nutriĠie. Ca urmare, asigurarea unei bune aprovizionări a plantelor de
floarea-soarelui cu toate elementele nutritive încă de la răsărire constituie una dintre principalele
condiĠiile pentru obĠinerea unor producĠii mari.
Aplicarea îngrăúămintelor minerale. Floarea-soarelui valorifică mai slab îngrăúămintele
decât alte plante de cultură, datorită sistemului său radicular cu o capacitate ridicată de extragere a
elementele nutritive úi din combinaĠiile mai greu solubile. Îngrăúămintele minerale sunt mai slab
valorificate úi pentru că seminĠele au o pondere mică din biomasa pe care planta o formează (a úasea
sau a úaptea parte din biomasa epigee), iar în unele zone úi în anumiĠi ani regimul hidric
necorespunzător al solului face ca îngrăúămintele minerale să fie mai slab valorificate de către
floarea-soarelui.
Stabilirea dozelor de azot se face în funcĠie de producĠia planificată úi de indicele de azot al
solului1 (tabelul 11). Dozele stabilite în felul acesta se corectează astfel:
- se adaugă 10 kg azot/ha după porumb, cartof de toamnă, sfeclă;
- se adaugă 10 kg azot/ha dacă cantitatea de apă din solul în primăvară este la capacitatea de
câmp;
- se scade 1-1,5 kg azot pentru fiecare tonă de gunoi de grajd administrat la planta
premergătoare sau direct culturii de floarea-soarelui;
- se scade 10 kg azot/ha dacă este secetă, respectiv dacă cantitatea de apă din solul în primăvară
este la 80% din capacitatea de câmp.

Tabelul 11
Doza de azot la floarea-soarelui (kg/ha optim economic)
(după Hera Cr. úi Borlan Z., citaĠi de Bîrnaure V., 1991)
ProducĠia Indicele de azot
(kg/ha) 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5
2.500 94 85 80 77 74 72 71
3.000 107 98 93 89 87 85 84
3.500 117 111 103 100 97 95 94

Pentru condiĠiile din Ġara noastră, de obicei doza de îngrăúăminte cu azot variază între 70 úi
100 kg/ha.
Doza de azot se fracĠionează astfel: jumătate la pregătirea patului germinativ sau
concomitent cu semănatul, sub formă de azotat de amoniu, îngrăúăminte lichide sau îngrăúăminte
complexe, úi jumătate concomitent cu praúila 1 sau 2, sub formă de azotat de amoniu.


1
Indicele de azot al solului (HV) reprezintă produsul dintre conĠinutul procentual de humus (H) úi gradul de saturaĠie cu baze în stratul arabil al
solului (V).
117
 Hera úi Toncea (1986) au stabilit, cu ajutorul metodelor izotopice, că dintre principalele
îngrăúăminte simple cu azot produse industrial (azotat de amoniu, uree úi sulfat de amoniu), sulfatul
de amoniu, dar mai ales ureea influenĠează negativ producĠia de seminĠe.
Floarea-soarelui reacĠionează pozitiv la fertilizarea cu fosfor pe toate solurile din Ġara
noastră, atât prin producĠia de seminĠe cât úi prin conĠinutul seminĠelor în ulei. CerinĠele florii-
soarelui faĠă de fosfor sunt apropiate de cele ale grâului de toamnă úi mai mari decât cerinĠele
porumbului úi ale fasolei.
Stabilirea dozelor de fosfor se face în funcĠie de producĠia planificată úi de aprovizionarea
solului cu fosfor (tabelul 12).
Tabelul 12
Doza de fosfor la floarea-soarelui (kg P2O5/ha optim economic)
(după Hera Cr. úi Borlan Z., citaĠi de Bîrnaure V., 1991)
ProducĠia P-Al1 (ppm)
(kg/ha) 15 20 25 30 35 40 45 50
3.000 124 114 103 93 84 76 67 60
3.500 146 135 124 115 105 97 89 81

Pentru condiĠiile din Ġara noastră, de obicei doza de îngrăúăminte cu fosfor variază între 60 úi
125 kg P2O5/ha.
Doza de fosfor se poate administra integral înainte de efectuarea lucrării de arat sub formă
de îngrăúăminte simple de tip superfosfat sau înainte de pregătirea patului germinativ sub formă de
îngrăúăminte complexe. Fosforul se poate administra úi fracĠionat, 2/3 din doză înainte de efectuarea
lucrării de arat sub formă de îngrăúăminte simple de tip superfosfat úi 1/3 concomitent cu semănatul
sub formă de îngrăúăminte complexe.
Deúi floarea-soarelui extrage din sol cantităĠi mari de potasiu, reacĠia la îngrăúămintele cu
potasiu este în general nesemnificativă, mai ales pe solurile bine aprovizionate cu potasiu. Pentru
valorificarea potenĠialului genetic al hibrizilor cultivaĠi, la fertilizare trebuie luat în considerare úi
potasiul alături de azot úi fosfor, mai ales în cazul solurilor slab aprovizionate. Pe solurile cu mai
puĠin de 15 mg K2O/100 g sol, doza de potasiu este cuprinsă între 60 úi 80 kg K2O/ha.
Potasiul se administrează sub formă de sare potasică înainte de efectuarea arăturii, sau sub
formă de îngrăúăminte complexe înainte de pregătirea patului germinativ sau concomitent cu
semănatul.
Aplicarea îngrăúămintelor organice. Comparativ cu alte plante de cultură, floarea-soarelui
reacĠionează mai slab la îngrăúămintele organice. Sporurile de producĠie sunt mari (de 700-800
kg/ha) pe solurile carbonatate úi pe cele podzolite. Doza de gunoi de grajd nu se justifică a fi mai
mare de 20 t/ha.
Floarea-soarelui valorifică bine efectul remanent al gunoiului de grajd aplicat la planta
premergătoare. Atunci când floarea-soarelui urmează după porumb, este de preferat ca gunoiul de
grajd să fie administrat la porumb.
Aplicarea îngrăúămintelor foliare. Floarea-soarelui reacĠionează bine la îngrăúămintele
foliare, aplicându-se două tratamente, úi anume: primul în faza de 4-6 frunze úi al doilea la începutul
apariĠiei calatidiilor. La fiecare tratament, se utilizează 300-500 l soluĠie pe hectar în concentraĠie de
0,5-1,0%. Îngrăúămintele foliare recomandate sunt cele cu un conĠinut mai mare de fosfor, cum
sunt: F-231, Folplant-231, Kristalon 13-40-13, Polyfeed 11-44-11, sau cele cu raporturi egale între
elementele nutritive, care conĠin úi microelemente, în special bor úi molibden (de exemplu, Elite
Verde).
Se pot utiliza úi îngrăúăminte foliare numai cu azot, precum Last N, în doză de 10-15 l/ha,
aplicat în stadiul de 4-6 frunze în 100-200 l soluĠie/ha, putându-se repeta tratamentul după 10-14
zile.

1
P2O5 mg/100 g sol = P-Al ppm x 0,23 (unde P-Al reprezintă conĠinutul de fosfaĠi mobili din sol).
118
 4.2.8.3. Lucrările solului

Numărul de lucrări ale solului, adâncimea acestora úi momentul de efectuare au un rol

important în combaterea buruienilor úi controlul bolilor úi dăunătorilor.
Lucrările solului după plante premergătoare cu recoltare timpurie. Atunci când planta
premergătoare se recoltează timpuriu (cerealele păioase), imediat după recoltarea acesteia se
recomandă efectuarea lucrării de dezmiriútit, mai ales atunci când efectuarea arăturii nu este posibilă
din diferite motive (sol uscat, lipsa utilajelor sau a combustibilului etc.).
Imediat ce se poate sau imediat ce umiditatea solului permite trebuie efectuată arătura, cu
plugul în agregat cu grapa stelată, grapa cu colĠi sau grapa inelară.
Floarea-soarelui reacĠionează pozitiv la arătura efectuată vara după cerealele păioase, care
asigură cele mai bune condiĠii de pregătire a solului pentru semănat în primăvară.
Lăsarea terenului nelucrat până toamna târziu duce la îmburuienarea úi pierderea apei din
sol, precum úi la executarea arăturii în condiĠii mai dificile úi cu un consum mai mare de
combustibil.
Până în toamnă, terenul trebuie menĠinut curat de buruieni úi afânat, prin lucrări de
întreĠinere a arăturii efectuate cu grapa cu discuri úi lamă nivelatoare în agregat cu grapa cu colĠi
reglabili, grapa rotativă, sau numai cu grapa cu colĠi reglabili, în funcĠie de starea arăturii (gradul de
nivelare úi de mărunĠire a bolovanilor) úi de gradul de îmburuienare a solului. Se recomandă ca
lucrările de întreĠinere a arăturii să fie efectuate perpendicular sau oblig pe direcĠia arăturii, pentru o
bună nivelare a terenului.
Lucrările solului după plante premergătoare cu recoltare târzie. Atunci când planta
premergătoare se recoltează târziu (toamna), imediat după recoltarea acesteia se recomandă
efectuarea lucrării de dezmiriútit. Arătura se efectuează cât mai repede cu putinĠă, cu plugul în
agregat cu grapa stelată, grapa cu colĠi sau grapa inelară.
Arătura de vară sau de toamnă se efectuează la adâncimea de 22-25 cm, adâncimea mai
mare fiind recomandată pe terenurile îmburuienate, cu cantităĠi mari de resturi vegetale úi pe
solurile compactate.
În zonele mai umede úi pe solurile mai grele, lucrarea de scarificare la 60 cm aduce sporuri
de producĠie de până la 28% (Croitoru M., citat de Bârnaure V., 1991). Lucrarea de scarificare se
impune ca urmarea a faptului că floarea-soarelui este sensibilă la compactarea solului, manifestată
prin creúterea densităĠii aparente a solului úi reducerea porozităĠii solului, ceea ce determină sporirea
rezistenĠei la penetrare a rădăcinilor.
Din datele obĠinute de Sin Gh. úi colab. la Fundulea (citat de ùtefan V., 2008), tasarea
solului a determinat o reducere a biomasei sistemului radicular al plantelor de floarea-soarelui cu
49%, fapt ce a condus la reducerea producĠiei de seminĠe cu până la 500 kg/ha, iar conĠinutul de ulei
al seminĠelor cu până la 2,9%.
Sistemul de lucrări minime trebuie avut în vedere la floarea-soarelui, Ġinând cont de faptul
că lucrarea de arat solicită 25-30% din consumul de combustibil pe întreaga tehnologie úi că
trecerile repetate pe teren determină înrăutăĠirea însuúirilor solului.
Înlocuirea arăturii prin lucrarea cu grapa cu discuri la 10-12 cm, timp de 1-2 ani, nu
influenĠează nivelul producĠiei. În schimb, renunĠarea la arătură úi lucrarea superficială a solului la
10-12 cm în fiecare an determină scăderea producĠiei în mod semnificativ, ca urmare a compactării
solului úi a infestării accentuate cu buruieni perene (Pintilie úi colab., 1986, citat de ùtefan V.,
2008).
Înlocuirea arăturii printr-o lucrare superficială a solului cu grapa cu discuri la adâncimea de
10-15 cm este recomandabilă atunci când terenul a rămas nearat până în primăvară. Este de preferat
ca la planta premergătoare arătura să fi fost efectuată la cel puĠin 20 cm adâncime.
Lucrarea de arat cu întoarcerea brazdei poate fi înlocuită úi de lucrarea cu cizelul sau
paraplow-ul, după care terenul se lucrează cu grapa cu discuri.

119
 Lucrările solului în primăvară. Dacă arătura a fost efectuată în condiĠii bune, iar terenul se
prezintă în primăvară nivelat, neîmburuienat úi fără resturi vegetale la suprafaĠă, solul rămâne
nelucrat până în preziua sau ziua semănatului, când se va pregăti patul germinativ prin 1-2 lucrări
cu combinatorul. În felul acesta se evită compactarea solului úi pierderea apei din sol.
Atunci când la desprimăvărare terenul este denivelat úi îmburuienat, imediat după zvântare
se execută o lucrare cu grapa cu discuri úi lamă nivelatoare în agregat cu grapa cu colĠi, sau grapa
rotativă, după care se face pregătirea patului germinativ în preziua sau ziua semănatului, cu
combinatorul.
Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se recomandă a fi efectuată perpendicular
pe direcĠia de semănat.
Patul germinativ trebuie să fie mărunĠit úi afânat pe adâncimea de semănat úi „aúezat" în
profunzime, pentru a se favoriza ascensiunea apei către bobul de floarea-soarelui.

4.2.8.4. SămânĠa úi semănatul

Calitatea seminĠelor pentru semănat. SeminĠele folosite la semănat trebuie să aparĠină

unui hibrid recomandat pentru zona de cultură úi să fie certificate. Pentru a îndeplini cerinĠele de
calitate pentru semănat, sămânĠa de floarea-soarelui trebuie să aibă puritatea fizică de peste 98% úi
germinaĠia de peste 85%.
SămânĠa folosită la semănat trebuie să fie fără spărturi úi fisuri, cât mai uniformă úi cu masa
a 1000 de boabe (MMB) cât mai mare, condiĠii ce asigură o bună germinaĠie în câmp úi o bună
putere de străbatere, ceea ce conduce la un răsărit uniform úi rapid.
Tratarea seminĠelor înainte de semănat împotriva bolilor úi dăunătorilor este obligatorie la
floarea-soarelui.
SeminĠele de floarea-soarelui se tratează contra manei (Plasmopara helianthi), mai ales în
cazul hibrizilor sensibili la atacul de mană, cu unul din fungicidele: Apron 35 SD (4,0 kg/t), Apron
XL 350 FS (3,0 l/t), Galben 35 SD (4,0 kg/t).
Împotriva putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) úi a putregaiului cenuúiu (Botrytis
cinerea) seminĠele de floarea-soarelui se tratează cu unul din fungicidele: Bavistin 50 DF (2,0 kg/t),
Bavistin FL (2,0 l/t), Bavistin 50 WP (2,0 kg/t), Benlate 50 WP (2,0 kg/t), Carbendazim 500 SC (1,5
l/t), Metoben 70 PU (2,0 kg/t), Ronilan 50 WP (2,0 kg/t), Rovral 50 PU (2,0 kg/t), Rovral TS (2,0
kg/t), Rovral 50 WP (2,0 kg/t), Royal Flo 42 SC (2,5 kg/t), Sumilex 50 FL (2,0 l/t), Sumilex PU (1,0
kg/t), Sumilex 50 WP (1,0 kg/t), Tiracarb 600 SC (2,5 l/t), Tiradin 70 PUS (3,0 kg/t), Tiradin 500
SC (3,0 l/t), Tiramet 60 PTS (2,5 kg/t), Tiramet 600 SC (2,5 l/t), Trichosemin 25 PTS (4,0 kg/t).
Împotriva manei úi a putregaiurilor (alb úi cenuúiu) seminĠele de floarea-soarelui se tratează
cu fungicidul Galben Super SD (4 kg/t).
Când cultura de floarea-soarelui urmează după porumb apare necesară tratarea seminĠelor
împotriva gărgăriĠei frunzelor (Tanymecus dilaticollis) cu unul din insecticidele: Cruiser 350 FS
(10,0 l/t), Gaucho 600 FS (10,0 l/t), Picus 600 FS (10,0 l/t), Semafor 20 ST (3,5 l/t). După alte
plante premergătoare, în condiĠiile în care densitatea dăunătorilor este mai redusă (sub 5
exemplare/m2) se poate utiliza produsul Mospilan 70 WP (12,5 kg/t), dar doar pentru hibrizii
rezistenĠi.
Pentru prevenirea atacului de viermi sârmă (Agriotes sp.), seminĠele de floarea-soarelui se
tratează cu unul din insecticidele: Cosmos 250 FS (1,5 l/t), Cruiser 350 FS (10,0 l/t), Gaucho 600
FS (10,0 l/t), Picus 600 FS (10,0 l/t), Semafor 20 ST (2,0 l/t), Signal (2,0 l/t).
Epoca de semănat. Semănatul florii-soarelui se poate începe atunci când la adâncimea de
semănat úi la ora 7oo dimineaĠa se realizează temperatura de 7oC, iar vremea este în curs de
încălzire.
Calendaristic, epoca optimă de semănat a florii-soarelui se încadrează între 25 martie úi 15
aprilie. În zonele mai răcoroase, semănatul se întârzie cu 7-10 zile. În primăverile mai secetoase,
120
semănatul trebuie efectuat la începutul epocii optime, în timp ce în primăverile mai umede úi reci
semănatul se poate face mai târziu în cadrul epocii optime.
Semănatul prea timpuriu nu este indicat deoarece duce la prelungirea duratei perioadei
semănat-răsărire, care poate atinge chiar 20 de zile, perioadă în care terenul se poate îmburuiena, iar
seminĠele de floarea-soarelui mucegăiesc în sol, lucru favorizat úi de conĠinutul ridicat de ulei. În
final se realizează un răsărit neuniform úi cu o densitate mică, iar plantele răsărite au o sensibilitate
ridicată la boli, ca urmare a debilitării acestora din cauza duratei mari a perioadei de răsărire úi a
parcurgerii în ritm lent a primelor faze de vegetaĠie.
Întârzierea semănatului faĠă de epoca optimă are ca efect creúterea procentului de coji,
creúterea conĠinutului de proteine úi reducerea conĠinutului de ulei în seminĠe. Sunt însă úi ani în
care producĠia de seminĠe este ridicată úi la epocile târzii de semănat, atunci când în sol este
umiditate optimă pentru germinarea seminĠelor úi răsărirea plantelor, iar în perioada de vegetaĠie
este asigurat factorul apă pentru o bună vegetaĠie a plantelor.
Semănatul prea devreme prezintă riscuri mai ridicate în zonele cu regim termic deficitar, iar
întârzierea semănatului prezintă riscuri mai ridicate în zona de sud a Ġării, ca urmare a faptului că
sămânĠa se încorporează de regulă în sol uscat, ceea ce întârzie răsărirea úi reduce densitatea
plantelor.
Densitatea de semănat. În cultură neirigată, densitatea optimă este cuprinsă între 45 úi 55
mii plante recoltabile/ha, iar în cultură irigată, densitatea optimă este cuprinsă între 55 úi 65 mii
plante recoltabile/ha. Limita superioară a densităĠii este pentru hibrizii cu talia mai redusă.
Creúterea densităĠii peste limitele menĠionate duce la scăderea producĠiei ca urmare a
micúorări calatidiului, precum úi ca urmare a reducerii numărului de seminĠe pe calatidiu, scăderii
masei a 1000 de boabe (MMB) úi căderii plantelor, consecinĠă a reducerii grosimii tulpinii úi a
creúterii taliei plantelor.
Pentru realizarea densităĠii la recoltare este necesară stabilirea unei densităĠi la semănat cu
10% mai mare úi luarea măsurilor de combatere a bolilor úi dăunătorilor úi efectuarea corectă a
lucrărilor mecanice de întreĠinere (praúilelor).
Norma de semănat. Cantitatea de sămânĠă folosită la hectar variază între 3,5 úi 5 kg/ha, în
funcĠie de densitate úi indicii calitativi ai seminĠelor. Norma de semănat se calculează după
următoarea formulă:
D x MMB
C
P x G x 100
unde: C = norma de semănat, în kg/ha;
D = densitatea de semănat, în boabe germinabile/hectar;
MMB = masa a 1000 de boabe, în g;
P = puritatea fizică a seminĠelor, în %;
G = germinaĠia seminĠelor, în %.
Semănatul se efectuează cu semănători de precizie (de exemplu, SCP-6, SCP-8, etc.).
DistanĠa dintre rânduri. DistanĠa între rânduri este de 70 cm. La această distanĠă lucrările
de îngrijire se execută fără pierderi mari de plante úi asigură condiĠii corespunzătoare pentru
valorificarea radiaĠiei solare. Atunci când se face irigarea pe brazde, distanĠa între rânduri este de 80
cm.
Adâncimea de semănat. Adâncimea de semănat este cuprinsă între 4 úi 6 cm, în funcĠie de
textură úi umiditatea solului. Semănatul la 4-5 cm se face pe solurile mai grele úi umede, iar
semănatul la 5-6 cm se face pe solurile mai uúoare úi mai uscate.
Semănatul la o adâncime mai mică (4 cm) duce la obĠinerea unei răsăriri rapide úi uniforme
a plantelor, dar aceasta necesită o bună pregătire a patului germinativ pentru realizarea unui teren
cât mai nivelat úi conservarea apei în sol, ceea ce asigură uniformitatea adâncimii de semănat úi o
răsărire rapidă a plantelor.

121
 4.2.8.5. Lucrări de îngrijire

Principalele lucrări de îngrijire în cultura florii-soarelui constau în: combaterea buruienilor;

combaterea bolilor úi dăunătorilor; combaterea lupoaiei; irigarea; polenizarea suplimentară.
Combaterea buruienilor. Floarea-soarelui are un ritm mai lent de creútere a tulpinii până în
faza de apariĠie a butonului floral, timp de 30-40 zile de la răsărit, în această perioadă existând
pericolul îmburuienării culturii. După această perioadă, pericolul de îmburuienare dispare ca urmare
a faptului că plantele acoperă (umbreúte) foarte bine solul, împiedicând răsărirea buruienilor.
Buruienile produc pagube de producĠie la floarea-soarelui cuprinse între 15 úi 55% (ùarpe N.,
1976).
Combaterea buruienilor se poate realiza la floarea-soarelui prin efectuarea de lucrări
mecanice úi manuale, prin utilizarea erbicidelor sau combinat, prin efectuarea de lucrări mecanice úi
folosirea erbicidelor.
Prin lucrarea de prăúit se urmăreúte combaterea buruienilor, îmbunătăĠindu-se în acelaúi timp
úi permeabilitatea solui, aerisirea úi regimul termic al solului.
Atunci când nu se folosesc erbicide, la cultura florii-soarelui trebuie efectuate 3 praúile
mecanice úi două praúile manuale pe rândul de plante.
Prima praúilă mecanică se execută foarte devreme, atunci când se văd bine rândurile cu
plante (plantele au prima pereche de frunze apărute), întârzierea ducând la încetinirea ritmului de
creútere al plantelor de floarea-soarelui afectate de îmburuienare, plantele de floarea-soarelui capătă
culoarea verde-gălbuie úi se refac greu úi numai parĠial după prăúit, înregistrându-se pierderi de
producĠie. A doua praúilă mecanică se efectuează la 10-12 zile de la prima praúilă, imediat ce apar
buruienile. A treia praúilă mecanică se efectuează la cca. 15 zile de la praúila a doua, la înălĠimea
plantelor de maximum 70 cm, pentru că acestea devin foarte sensibile la rupere.
La efectuarea praúilelor mecanice trebuie avute în vedere următoarele elemente:
- adâncimea de efectuare a praúilelor trebuie să asigure distrugerea buruienilor fără o mobilizare
prea adâncă a solului, care să favorizeze pierderea apei din sol úi tăierea rădăcinilor plantei de
floarea-soarelui. De obicei, adâncimea praúilelor este de 4-6 cm.
- zone de protecĠie a plantelor, de o parte úi alta a rândurilor, este de 8-10 cm la prima praúilă úi
mai mare la praúilele următoare, ajungând la 14-15 cm la ultima praúilă;
- viteza de deplasare a agregatului de prăúit trebuie să fie mică la prima praúilă, de 3-5 km/h,
pentru evitarea acoperirii plăntuĠelor cu sol sau vătămarea lor, iar la celelalte praúile, viteza de
deplasare se poate mări până la 7-8 km/h.
Praúilele manuale se execută după prima úi a doua praúilă mecanică, cu atenĠie pentru a nu
se tăia sau vătăma plantele.
Combaterea chimică a buruienilor se realizează prin utilizara de erbicide în funcĠie de
buruienile prezente în cultură, astfel:
1- în cazul infestării predominante cu buruieni monocotiledonate anuale (Echinochloa, Setaria,
Digitaria, Sorghum halepense din sămânĠă) se utilizează erbicide, care pot fi:
 volatile, care se administrează înainte de pregătirea patului germinativ úi care trebuie
încorporate imediat în sol prin lucrarea de pregătire a patului germinativ, care se
efectuează cu grapa cu discuri: Diizocab 80 EC (6-10 l/ha), Treflan 48 (1,5-2,0 l/ha);
 nevolatile, care se administrează înainte de pregătirea patului germinativ, mai ales în
zonele secetoase úi pe solurile cu un conĠinut scăzut de umiditate în momentul
semănatului, úi se încorporează odată cu lucrarea de pregătire a patului germinativ, sau
se administrează preemergent, imediat după semănat, mai ales în zonele umede úi pe
solurile cu un conĠinut ridicat de umiditate în momentul semănatului: Challanger (1,7-
2,2 l/ha), Dacmaisun (1,75-2,5 l/ha), Dual Gold (1,0-1,5 l/ha), Frontier (1,1-1,5 l/ha),
Proponit 720 (2-3 l/ha), Stomp (4,0-5,0 l/ha), Trophy (2-3 l/ha);
2- în cazul infestării predominante cu buruieni monocotiledonate anuale úi buruieni
dicotiledonate anuale sensibile (Amaranthus, Chenopodium, Hibiscus, Portulaca), dar fără să
122
 fie combătute buruienile dicotiledonate rezistente (Xanthium, Abutilon, Sinapis, Raphanus,
Solanum) se poate utiliza:
 erbicidele de la punctul 1 úi erbicide precum: Evolus (0,1 kg/ha), Galirom (5,0 l/ha),
Goal (1,0 l/ha), Modown (0,75-1,0 l/ha), Racer (2,0-3,0 l/ha), Raft 400 (0,75-1,0 l/ha),
care se administrează imediat după semănat;
 erbicidul Frontier Forte (0,8-1,4 l/ha), care se administrează înainte de pregătirea patului
germinativ, mai ales în zonele secetoase úi pe solurile cu un conĠinut scăzut de umiditate
în momentul semănatului, úi se încorporează odată cu lucrarea de pregătire a patului
germinativ, sau se administrează preemergent, imediat după semănat, mai ales în zonele
umede úi pe solurile cu un conĠinut ridicat de umiditate în momentul semănatului;
3- în cazul infestării predominante cu buruieni dicotiledonate anuale, mai puĠin speciile
Xanthium, Abutilon, Ambrosia, se poate utiliza unul din erbicidele următoare: Modown (1,0-
1,5 l/ha), Raft 400 (1,0-1,5 l/ha), care se aplică când plantele de floarea-soarelui au 4-6 frunze,
iar buruienile dicotiledonate sunt în faza de rozetă (2-4 frunze); aceste erbicide pot determina
apariĠia de arsuri pe frunzele de floarea-soarelui timp de 5-14 zile de la aplicarea
tratamentului, care dispar după alte 14-20 de zile;
4- în cazul infestării predominante cu specii de crucifere (Sinapis, Raphanus, Brassica), se poate
aplica erbicidul Assert (1,0-1,5 l/ha), care se aplică când plantele de floarea-soarelui au 4-6
frunze, iar buruienile crucifere sunt în faza de 2-6 frunze;
5- pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale úi perene (inclusiv Sorghum
halepense din rizomi, se poate utiliza unul din următoarele erbicide: Agil (1,0 l/ha), Aramo 50
(1,5-2,0 l/ha), Focus Ultra (3,0-4, l/ha), Furore Super (2,5-3,5 l/ha), Fusilade Forte (1,0-1,3
l/ha), Gallant S. (3,5 l/ha), Leopard (1,5-1,75 l/ha), Pantera (1,5-1,75 l/ha), Select Super
(1,5-2,0 l/ha), Targa Super 5 EC (0,7 l/ha pentru monocotiledonate anuale úi 1,5 l/ha pentru
monocotiledonate perene), care se aplică când plantele de floarea-soarelui au 4-6 frunze,
costreiul din rizomi are 15-25 cm înălĠime, iar speciile monocotiledonate anuale (Setaria,
Echinochloa, Digitaria, Sorghum halepense din sămânĠă) au 2-4 frunzuliĠe;
6- pentru combaterea buruienilor dicotiledonate, inclusiv speciile Xanthium, Abutilon, Cirsium,
Datura, dar cu excepĠia speciilor Convolvulus arvensis (volbura) úi Fumaria officinalis
(fumăriĠa), stategia de combatere se bazează pe semănatul de hibrizi de floarea-soarelui
PR64E83 úi PR64E71 (care sunt nemodificaĠi genetic) úi aplicarea erbicidului de tip
sulfonilureic Express 50 SC (30 g/ha) împreună cu Trend 0,1% (250 ml/ha), care se aplică
când plantele de floarea-soarelui au 4-8 frunze, buruienile dicotiledonate anuale sunt în faza
de 2-4 frunze, iar buruienile dicotiledonate perene sunt în faza de rozetă;
7- pentru combaterea buruienilor mono úi dicotiledonate, strategia de combatere se bazează pe
semănatul de hibrizi de floarea-soarelui Clearfield (care sunt nemodificaĠi genetic) úi aplicarea
erbicidului de tip imidazolinonic Pulsar 40 (1,2 l/ha), care se aplică când plantele de floarea-
soarelui au 4-6 frunze.
Combaterea dăunătorilor. Dăunătorii cei mai periculoúi pentru floarea-soarelui sunt:
răĠiúoara porumbului (Tanymecus dilaticollis) úi viermii sârmă (Agriotes spp). Atacul acestor
dăunători la începutul vegetaĠiei (chiar din faza de plantulă) duce la reducerea densităĠii úi chiar la
compromiterea culturii, în cazul atacurilor puternice. RotaĠia úi tratamentele efectuate la seminĠe
înlătură în mare măsură riscul atacului acestor dăunători.
Dacă apare necesară combaterea în primele faze de vegetaĠie a răĠiúoarei porumbului
(Tanymecus dilaticollis), se foloseúte insecticidul Actara 25 WG (0,1 kg/ha).
Combaterea bolilor. Deúi prin procesul de ameliorare sau obĠinut rezultate deosebite în
ceea ce priveúte toleranĠa la principalele boli, floarea-soarelui rămâne totuúi o specie la care
producĠia este mult afectată de atacul agenĠilor patogeni. Pagubele cele mai însemnate le aduc
următoarele boli: mana (Plasmopara helianthi), putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), pătarea
brună úi frângerea tulpinilor (Phomopsis helianthi), pătarea neagră a tulpinilor (Phoma
macdonaldi), putregaiul cenuúiu (Botrytis cinerea), putrezirea rădăcinilor úi tulpinilor (Sclerotium
123
bataticola), precum úi alte boli care apar sporadic úi care parazitează în special frunzele (rugina
neagră – Puccinia helianth, pătarea brună-neagră sau alternarioza – Alternaria helianthi, pătarea
cenuúie sau septorioza frunzelor – Septoria helianthi).
Măsurile preventive precum respectarea rotaĠiei, evitarea fertilizării unilaterale sau cu doze
mari de azot, semănatul în cadrul epocii optime, respectarea densităĠii optime, combaterea
buruienilor, recoltarea la timp sunt măsuri care contribuie la reducerea atacului de boli.
Atacul de putregai alb úi cenuúiu, atunci când există condiĠii favorabile pentru evoluĠia
agenĠilor patogeni, se combate prin efectuarea a două tratamente: primul tratament de la
diferenĠierea netă a calatidiului până la apariĠia florilor ligulate, iar al doilea tratament după 10-15
zile de la primul tratament. Tratamentele se efectuează cu unul din următoarele fungicide: Acanto
Plus (0,6 l/ha), Alert (0,6 l/ha), Alto Combi 420 (0,5 l/ha), Amistar Extra 280 SC (0,75 l/ha),
Bavistine DF (1,0 kg/ha), Bavistine 50 WP (1,5 kg/ha), Bavistine FL (1,5 l/ha), Benlate 50 WP (1,5
kg/ha), Benomyl 50 WP (1,5 kg/ha), Bumper Forte (1,0 l/ha), Calidan SC (2,0 l/ha), Carbendazim
500 SC (1,5 l/ha), Carbiguard 500 SC (1,5 l/ha), Goldazim 500 SC (1,5 l/ha), Konker (1,25 l/ha),
Mirage (1,0 l/ha), Pictor (0,5 l/ha), Punch 40 EC (0,4 l/ha), Pyrus 400 SC (1,5 l/ha), Ronilan 50 DF
(1,0 kg/ha), Ronilan 50 WP (1,0 kg/ha), Rovral 50 WP (1,0 kg/ha), Rovral 50 PU (1,0 kg/ha),
Sanazole Combi (1,0 l/ha), Sportak 45 EC (1,0 l/ha), Sumilex 50 FL (1,0 l/ha), Sumilex 50 PU (1,0
kg/ha), Sumilex 50 WP (1,0 kg/ha), Tanos 50 WG (0,4 kg/ha), Topsin 70 WP (1 kg/ha), Topsin 500
SC (1,4 l/ha).
Atacul de pătare brună úi frângerea tulpinilor se combate prin efectuarea a două
tratamente: primul tratament în faza de 6-8 frunze, iar al doilea tratament de la diferenĠierea netă a
calatidiului până la apariĠia florilor ligulate. Tratamentele se efectuează cu unul din următoarele
fungicide: Acanto Plus (0,6 l/ha), Alert (0,6 l/ha), Alto Combi 420 (0,5 l/ha), Amistar Extra 280 SC
(0,75 l/ha), Bavistine DF (1,0 kg/ha), Bavistine FL (1,5 l/ha), Baycor 300 EC (2,0 l/ha), Benomyl 50
WP (1,5 kg/ha), Calidan (2,0 l/ha), Corbel EC (0,4 l/ha), Carbiguard 500 SC (1,5 l/ha), Efomyl 50
WP (1,0 kg/ha), Goldazim 500 SC (1,5 l/ha), Konker (1,25 l/ha), Impact 25 (0,75 l/ha), Mirage (1,0
l/ha), Pictor (0,5 l/ha), Trifmine 30 WP (1,0 kg/ha), Sportak 45 EC (1,0 l/ha), Tanos 50 WG (0,4
kg/ha), Topsin 70 PU (1,0 kg/ha).
Atacul de mană este răspândit în toate zonele de cultură ale florii-soarelui, fiind controlat
prin utilizarea de hibrizi rezistenĠi, tratarea seminĠelor (obligatorie în cazul hibrizilor sensibili) úi
respectarea rotaĠiei.
Combaterea lupoaiei. Lupoaia (Orobanche cumana), plantă fanerogamă parazită din
familia Orobanchaceae, parazitează pe rădăcinile plantelor de floarea-soarelui (fig. 40). În
momentul de faĠă, există 8 rase de lupoaie (A, B, C, D, E, F, G, H). Lupoaia se trasnmite de la un an
la altul prin seminĠe, care pot rezista în sol 10-12 ani.

Fig. 40. Plante de lupoaie (Orobanche cumana)

124
 Prevenirea atacului se realizează prin respectarea rotaĠiei úi evitarea ca premergătoare a
speciilor care sunt atacate de lupoaie (tutun, cânepă, castraveĠi, tomate ú.a.).
Pentru combaterea speciei parazite Orobanche cumana (lupoaie), strategia de combatere se
bazează pe semănatul de hibrizi de floarea-soarelui Clearfield úi aplicarea erbicidului Pulsar 40 (1,2
l/ha) când plantele de floarea-soarelui au 6-8 frunze.
Irigarea. Floarea-soarelui este considerată ca fiind o plantă rezistenĠă la secetă, dar irigarea
contribuie la creúterea producĠiei úi a calităĠii recoltei.
În primăverile secetoase, este necesară efectuara unei udări de răsărire cu norma de 200-250
m /ha, pentru realizarea unei bune răsăriri úi activarea erbicidelor aplicate la sol.
3

Perioada critică pentru apă se înregistrează în perioada de formare a calatidiului, înflorit úi

formarea boabelor, respectiv în perioada cuprinsă între 20 de zile înainte de înflorit úi până la 15-20
de zile după înflorit. Calendaristic, în Ġara noastră această perioadă este cuprinsă între 25-30 mai úi
20-30 iulie, perioadă în care se impune aplicarea a 1-4 udări cu norma de 400-800 m3/ha, efectuate
la intervale de 7-14 zile.
Se evită udarea florii-soarelui înaintea apariĠiei butonului floral pentru a nu se favoriza
formarea unei suprafeĠe de asimilaĠie luxuriante, precum úi pe toată perioada înfloritului pentru a nu
se favoriza atacul de putregai alb (Sclerotinia sclerotiorum) úi pentru a nu se împiedica activitatea
insectelor polenizatoare.
Atunci când irigarea se face pe brazde, lungimea brazdelor va fi cuprinsă între 100 úi 200 m,
iar norma de udare va fi de 1.000-1.200 m3/ha la prima udare úi de 800-1.000 m3/ha la următoarele
udări.
Polenizarea suplimentară. Sporul de producĠie obĠinut prin aportul insectelor la polenizare
este de până la 910 kg/ha, în funcĠie de condiĠiile climatice ale anului de cultură úi de hibridul
cultivat, respectiv procentul de autofertilitate, care variază de la 18 la 98% (Ion V. úi colab., 2009).
Dintre insectele polenizatoare, rolul cel mai important îl au albinele melifere (Apis
mellifica), care au o pondere medie de 82% în rândul insectelor care vizitează calatidiile de floarea-
soarelui.
Pentru fiecare hectar de floarea-soarelui trebuie avută în vedere aducerea în apropierea
lanului a câte 2 familii de albine, în momentul în care apar primele flori în cultură. Polenizarea
suplimentară cu ajutorul albinelor melifere trebuie avută în vedere chiar úi la hibrizii de floarea-
soarelui cu un procent ridicat de autofertilitate, pentru eliminarea dependenĠei de condiĠiile
climatice, care pot influenĠa procentul de autofertilitate úi pentru siguranĠa unor recolte mari.

4.2.8.6. Recoltarea
Momentul optim de recoltare este atunci când umiditatea seminĠelor este cuprinsă între 10 úi
13%, aceasta corespunzând din punct de vedere fenologic cu momentul în care 70 % dintre calatidii
sunt uscate úi 30 % au culoarea brună.
Recoltatul se poate începe la umiditatea seminĠelor de 13-14% (chiar la 15 %), aceasta
corespunzând din punct de vedere fenologic cu momentul în care 75-80% din calatidii au culoarea
brună úi brună-gălbuie, iar restul de 20-25 % sunt complet galbene.
Recoltarea timpurie a florii-soarelui determină obĠinerea unei mase de seminĠe cu o
umiditate ridicată, la care se adaugă impurităĠile din masa de seminĠe (resturile de tulpimi úi
calatidii) care au o umiditate superioară seminĠelor. Ca atare, imediat după recoltare trebuie luate
măsuri de curăĠare a masei de seminĠe, pentru eliminarea impurităĠilor, úi de uscare.
Recoltarea trebuie să se încheie la umiditatea seminĠelor de 10%, la umidităĠi mai mici
existând pericolul de scuturare, căderea plantelor (prin uscare, plantele devin slab rezistente la
frângere), decojirea seminĠelor în timpul recoltării, dezvoltarea de boli (putregaiuri) úi atacul de
păsări, ceea ce determină pierderi însemnate de producĠie úi diminuarea calităĠii recoltei. Pierderile
de recoltă prin întârzierea recoltatului pot ajunge până la 1.000 kg/ha (Roman Gh.V., 2006).

125
 Recoltarea poate fi efectuată mai timpuriu dacă se grăbeúte úi se uniformizează coacerea
prin aplicarea de desicanĠi (defolianĠi). Aplicarea de Reglone Forte (3-4 l/ha), Harvade 25 F (1,5
l/ha) sau Roundup (2,0-3,0 l/ha) când floarea-soarelui a ajuns la maturitatea fiziologică (umiditatea
seminĠelor este de 30-35%, iar 50% din plante au calatidiile galbene cu început de brunificare). Prin
aplicarea de desicanĠi se realizează o recoltare mai timpurie cu 1-2 săptămâni, lucru deosebit de
important dacă după floarea-soarelui urmează să se semene cereale de toamnă.
Recoltatul la floarea-soarelui se efectuează în condiĠiile din Ġara noastră în ultima decadă a
lunii august úi mijlocul lunii septembrie, cu diferenĠe în funcĠie de zonă, condiĠiile climatice úi
precocitatea hibridului cultivat.
Pe suprafeĠe mici sau în cazul parcelelor experimentale ale agricultorilor recoltarea se face
manual, atunci când umiditatea seminĠelor este de 16-18%. Recoltarea manuală se face prin tăierea
calatidiilor cu secera úi strângerea lor în grămezi unde se lasă câteva zile la uscat, după care se
treeră cu combina la staĠionar.
Recoltatul mecanizat se efectuează cu combinele de cereale la care se montează
echipamentul pentru recoltat floarea-soarelui în locul hederelui de cereale păioase, sau se foloseúte
hederului de cereale păioase la care se montează niúte talere speciale.
Viteza optimă de lucru, la care se înregistrează pierderile minime prin scuturare, este de 3-5
km/h.
La combină se efectuează următoarele reglaje specifice:
- înălĠimea de tăiere este cuprinsă între 50-100 cm, în funcĠie de înălĠimea plantelor úi gradul
de cădere. La un procent de peste 15% plante culcate, înălĠimea de tăiere se reduce la 20-30
cm, iar intrarea combinei în lan se face în sens invers înclinării plantelor;
- turaĠia bătătorului este redusă pentru a nu se decortica seminĠele, fiind cuprinsă între
450-600 rotaĠii/minut, turaĠia mai mică fiind la culturile cu umiditatea seminĠelor scăzută úi
cu plante uniform ajunse la maturitate;
- distanĠa dintre bătător úi contrabătător este de 28-32 mm la intrare úi 14-16 mm la ieúire;
- contrabătătorul trebuie să fie pentru seminĠe mari, cu spaĠii duble între vergele;
- postbătătorul trebuie să aibă palete din cauciuc sau se păstrează cele metalice, dar se
demontează jumătate dintre ele;
- sitele trebuie alese úi reglate corespunzător mărimiii seminĠelor;
- curentul de aer al ventilatorului trebuie atent reglat astfel încât să fie eliminate seminĠele seci
úi resturile de inflorescenĠă úi frunze, dar fără a fi antrenate în pleavă úi seminĠele pline;
- nu se trec seminĠele prin decorticator.
Reglajele combinei se modifică zilnic úi chiar în cadrul zilei, dimineaĠa, la prânz úi seara.
La recoltarea mecanizată a florii-soarelui se cere ca pierderile de seminĠe să nu fie mai mari
de 2%, procentul de seminĠe sparte să nu depăúească 5%, iar puritatea seminĠelor să fie mai mare de
97%.

Întrebări:
- PrezentaĠi importanĠa culturii florii-soarelui.
- Care este compoziĠia chimică a bobului la floarea-soarelui.
- PrezentaĠi procesele de germinare, răsărire úi formarea sistemului radicular la floarea-soarelui.
- PrezentaĠi tulpina úi formarea ei la floarea-soarelui.
- PrezentaĠi caracteristicile frunzelor úi suprafaĠa foliară la floarea-soarelui.
- PrezentaĠi caracteristicile inflorescenĠei la floarea-soarelui.
- PrezentaĠi caracteristicile procesului de înflorire la floarea-soarelui.
- PrezentaĠi caracteristicile proceselor de polenizare úi autofertilitate la floarea-soarelui.
- PrezentaĠi caracteristicile fructului la floarea-soarelui.
- PrezentaĠi formarea recoltei la floarea-soarelui.
- PrezentaĠi sistematica florii-soarelui, clasificarea hibrizilor de floarea-soarelui úi daĠi exemple de hibrizi de
floarea-soarelui admiúi în cultură în România.
- PrezentaĠi cerinĠele florii-soarelui faĠă de factorii de climă úi sol.
- Care sunt zonele de cultură ale florii-soarelui în România.
126
- PrezentaĠi particularităĠile rotaĠiei la cultura florii-soarelui.
- PrezentaĠi particularităĠile fertilizării la cultura florii-soarelui.
- PrezentaĠi particularităĠile lucrărilor solului pentru cultura florii-soarelui.
- CerinĠele florii-soarelui faĠă de calitatea seminĠelor pentru semănat úi care este epoca de semănat.
- Parametrii semănatului la floarea-soarelui: densitate, normă de semănat, distanĠă între rânduri, adâncime de
semănat.
- PrezentaĠi aspectele specifice combaterii buruienilor la cultura florii-soarelui.
- PrezentaĠi aspectele specifice combaterii dăunătorilor, bolilor, lupoaiei úi irigării la cultura florii-soarelui.
- Care sunt particularităĠile recoltării la cultura florii-soarelui.

Bibliografie recomandată:
1. Axinte M., Gh.V. Roman, I. Borcean, L.S. Muntean, 2006. Fitotehnie. Editura “Ion Ionescu de la Brad” Iaúi.
2. Bîlteanu Gh., Al. Salontai, C. Vasilică, V. Bîrnaure, I. Borcean, 1991. Fitotehnie. Editura Didactică úi
Pedagogică, Bucureúti.
3. Bîlteanu Gh., 2001. Fitotehnie, vol. 2 – Oleifere, textile, tuberculifere úi rădăcinoase, tutun, hamei, medicinale
úi aromatice. Editura Ceres, Bucureúti.
4. Hera C., Gh. Sin, I. Toncea, 1989. Cultura florii-soarelui. Editura Ceres, Bucureúti.
5. Petcu Gh., Elena Petcu, 2008. Ghid tehnologic pentru grâu, porumb, floarea-soarelui. Editura Domino.
6. ùtefan V., 2003. Fitotehnia plantelor tehnice. AMC – USAMV Bucureúti.
7. ùtefan V., V. Ion, Nicoleta Ion, M. Dumbravă, V, Vlad, 2008. Floarea-soarelui. Editura ALPHA MDN Buzău.
8. Vrânceanu A.V., 2000. Floarea-soarelui hibridă. Editura Ceres, Bucureúti.

127