PROTECŢIA ATMOSFEREI

Aerul pe care îl inspirăm este parte din atmosferă, amestecul de

gaze ce acoperă globul pământesc. Acest amestec de gaze asigură viața pe
pământ și ne protejează de razele dăunătoare ale Soarelui.

Atmosfera este formată din circa 10 gaze diferite, în mare parte azot
(78%) și oxigen (21%). Acel 1% rămas este format din argon, dioxid de
carbon, heliu și neon. Toate acestea sunt gaze neutre, adică nu intră în
reacție cu alte substanțe. Mai există urme de dioxid de sulf, amoniac,
monoxid de carbon și ozon (O3) precum și gaze nocive, fum, sare, praf și
cenușă vulcanică.
Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a menținut timp de
milioane de ani, este amenințat acum de activitatea omului. Aceste pericole
ar fi efectul de seră, încălzirea globală, poluarea aerului, subțierea stratului
de ozon și ploile acide.
În ultimii 200 de ani industrializarea globală a dereglat raportul de
gaze necesar pentru echilibrul atmosferic. Arderea cărbunelui și a gazului
metan a dus la formarea unor cantități enorme de dioxid de carbon și alte
gaze, mai ales după sfârșitul secolului trecut a apărut automobilul.
Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantități mari de
metan și oxizi de azot în atmosferă.
 Efectul de seră:

Gazele deja existente în atmosferă trebuie să rețină căldura produsă

de razele soarelui reflectate pe suprafața Pământului. Fără aceasta
Pământul ar fi atât de rece incât ar îngheța oceanele iar oamenii, animalele
și plantele ar muri.
Însă atunci când din cauza poluării crește proporția gazelor numite
gaze de seră, atunci este reținută prea multă căldură și întregul pământ
devine mai cald. Din acest motiv în secolul nostru temperatura medie
globală a crescut cu o jumătate de grad.
Oamenii de știință sunt de părere că această creștere de temperatură
va continua, și după toate așteptările, până la mijlocul secolului următor va
ajunge la valoarea de 1,5-4,5 grade celsius.
După unele estimări, în zilele noastre peste un miliard de oameni
inspiră aer foarte poluat, în special cu monoxid de carbon și dioxid de sulf,
rezultate din procesele industriale. Din această cauză, numarul celor care
suferă de afecțiuni toracico-pulmonare, în special în rândul copiilor și al
bătrânilor, este în continuă creștere. La fel și frecvența cazurilor de cancer
de piele este în creștere. Motivul este stratul de ozon deteriorat, care nu
mai reține radiațiile ultraviolete nocive.
 Găuri în stratul de ozon:

Stratul de ozon din stratosferă ne protejează reținând razele

ultraviolete ale soarelui. Deoarece în zilele noastre a crescut foarte mult
folosirea hidrocarburilor clorinate, fluorinate în flacoane cu aerosoli,
frigidere, detergenți și polistiroli, aceste gaze au ajuns în aer în cantități mai
mari decât cele care ar putea fi suportate de atmosferă. Pe măsura ce se
ridică, se descompun, formându-se cloridioni, care atacă și distrug stratul
de ozon.
Efectul respectiv a fost semnalat pentru prima oară în anul 1985 de
către oamenii de știință care lucrau în Antarctica, în momentul în care au
observat formarea unei găuri în stratul de ozon. Cercetătorii au fost
îngrijorați de faptul că stratul de ozon s-ar putea rarefia și în alte părți ale
globului, crescând nivelul radiațiilor nocive. Din nefericire în anul 1995 s-a
observat că și în zona Arcticii și a Europei de Nord s-au format găuri în
stratul de ozon.

Ploi acide:

Ploaia acidă se formează atunci când dioxidul de sulf sau oxizii de

azot, ambele rezultate ale poluării industriale, se amestecă în atmosferă cu
aburii de apă. Ploaia acidă distruge plantele și animalele. Păduri întregi au
dispărut din cauza ploilor acide. Mai rău este dacă aceste ploi acide ajung în
lacuri sau râuri care le duc la distanță, omorând și cele mai mici organisme.
După estimarea oamenilor de știință până în anul 2001 vor fi doar în Statele
Unite și în Canda 50.000 de lacuri moarte biologic.
Dereglarea echilibrului natural al atmosferei nu poate decât să
dăuneze Pământului.

Din cauza încălzirii globale, va crește nivelul mărilor, regiunile situate

mai jos fiind înghițite de apă. Este de așteptat ca apa să înghită orașele
Londra sau New York. Poluarea resurselor de apă poate atrage după sine
izbucnirea unor epidemii, apariția unor boli grave și moartea. Sunt
modificate și raporturile repartizării precipitațiilor: regiuni întregi pot fi
secate complet, ducând la foamete și la pierderea multor vieți omenești.
În 1995 în Marea Britanie dintre copii sub 18 ani, fiecare al șaptelea a
suferit de astm. Inflamația alveolelor pulmonare produce dificultăți
respiratorii și senzații de sufocare.
Încă nu este dovedit faptul că această afecțiune ar fi produsă de
poluarea aerului, dar un lucru este sigur: poluarea agraveaza simptomele.
Principalii vinovați sunt gazele de eșapament și gazele formate sub efectul
radiațiilor solare din produsele arderii combustibililor.
Siropurile și inhalațiile curative ameliorează accesele, medicația
preventivă, este eficientă, dar cercetările continuă în direcția stopării
acestor afecțiuni, care a luat proporții îngrijorătoare.
În zilele noastre atenția este orientată din ce în ce mai mult spre
problemele de mediu; multe dintre guverne iau în considerare subiectele
verzi. În întreaga lume păstrarea resurselor energetice este o problemă
acută.
În întreaga lume sunt pornite campanii care încearca să convingă
guvernele să renunțe la distrugerea pădurilor ecuatoriale. Populația
contribuie la aceste campanii, prin faptul că nu mai cumpără produse
fabricate din lemn tropical, reducând oarecum cererea pentru acesta. Sunt
țări care ajută la restabilirea echilibrului, prin plantarea de arbori tineri.
Un lucru e sigur: în zilele noastre nu mai putem să respirăm aer curat.
Freonii au fost scoși din procesele industriale și au fost înlocuiți cu alte
substanțe.
Atmosfera este însă în pericol, ca urmare este în pericol întregul
mediu de viață. Este nevoie de un control riguros și de măsuri radicale
pentru ca viitorul atmosferei să fie sigur.
 Protecția juridică a atmosferei

Ca element important al mediului, aerul atmosferic, calitatea

acestuia reprezintă o semnificație deosebită pentru viața și sănătatea
oamenilor, pentru existența faunei și florei. Datorită particularităților
naturale ale atmosferei și consecințelor activităților umane poluarea aerului
datorată fie creșterii unor constituienți normali ai atmosferei – bioxidul de
carbon, ozon etc. fie pătrunderea unor compuși străini acestui mediu –
elemente radioactive, substanțe organice de sinteză ș.a.m.d., constituie o
realitate tot mai evidentă a societății moderne.

1.Considerații generale privind poluarea atmosferei

Prima conferință general-europeană pentru protecția mediului

organizată la Geneva în 1879 a elaborat convenția și rezoluția privind
poluarea atmosferică transfrontieră la mari distanțe care definește
poluarea atmosferei în general ca fiind eliberarea de către oameni de
substanțe sau energie cu efecte nocive precum și periclitarea sănătății,
deteriorarea ecosistemelor sau altor bunuri dar și o limitare a beneficiilor
mediului. Convenția definește și poluarea atmosferică transfrontieră pe
distanțe lungi ca acea poluare a cărui sursă fizică este cuprinsă total sau
parțial în zona de jurisdicție națională a unui stat și care are efecte
dăunătoare într-o zonă de jurisdicție națională a altui stat la o distanță la
care nu este în general posibil să se identifice contribuția surselor
individuale sau a grupurilor de surse de emisie. Poluanții atmosferici se
împart în două grupe mari :
 poluanți primari - emisii din surse identificate sau identificabile
 poluanți secundari – produși prin interacțiunea a doi sau mai mulți
poluanți.
Cel mai răspândit poluant al aerului este monoxidul de carbon care are ca
surse naturale erupțiile vulcanice, descărcările electrice, incendiile
forestiere iar ca surse artificiale arderile de combustibil. Principala
substanță dăunătoare din aer este dioxidul de sulf provocată în principal
din arderea cărbunilor însă cea mai gravă formă de poluare este cea acidă.

2.Protecția juridică a atmosferei în dreptul intern

Conform art. 4 din O U G 195/2005 privind protecția mediului

modalitățile de implementare a principiilor și elementelor strategice sunt :
a) Prevenirea și controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai
bune tehnici pentru activități cu impact semnificativ asupra mediului
b) Adoptarea programelor de dezvoltare cu respectarea cerințelor
politicii de mediu
c) Corelarea planificării de amenajare a teritoriului și urbanism cu cea
de mediu
d) Efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor și
programelor care pot avea effect semnificativ asupra mediului
e) Evaluarea impactului asupra mediului în faza inițială a proiectelor
cu impact semnificativ asupra mediului
f) Introducerea și utilizarea pârghiilor și instrumentelor economice
stimulative sau coercitive
Potrivit art. 6 alin. 1 din O U G 195/2005 protecția mediului constituie
responsabilitatea și obligația autorităților publice centrale și locale precum
și a tuturor persoanelor fizice și juridice. Autoritățile administrației publice
centrale și locale prevăd în bugetele proprii îndeplinirea obligațiilor
rezultate din implementarea legislației comunitare din domeniul protecției
mediului și pentru programe de protecție a mediului și colaborează cu
autoritățile publice centrale și teritoriale în vederea realizării acestora, art.
59 al OUG privind protecția mediului prevede că autoritatea publică
centrală pentru protecția mediului are următoarele atribuții :
 a) Elaborează politica națională și coordonează acțiunile la nivel
național, regional și local privind protecția atmosferei, schimbărilor
climatice precum și pentru protecția populației față de nivelurile de
expunere la aerul ambiental ce poate avea efecte negative asupra sănătății
umane în conformitate cu politicile europene și internaționale specifice.
b) Elaborează, promovează și actualizează strategia națională în
domeniul protecției atmosferei și planul de acțiune în domeniul protecției
atmosferei
c) Elaborează, promovează și după caz actualizează programul
național de reducere a emisiilor de dioxid de carbon și oxizi de azot și
pulberi provenite din instalații mari de ardere

3. Prevenirea si combaterea poluarii industriale a atmosfere

Considerată drept cea mai amplă și mai nocivă formă de poluare a

aerului, poluarea de origine industrială este prevenită și combătută prin trei
căi principale: stabilirea concentrațiilor maxime admisibile de substanțe
nocive în atmosferă, stabilirea zonelor de protecție sanitară și reguli
specifice de amplasare a zonelor industriale sau a obiectivelor economice.

A.Concentratiile maxime admisibile (CMA)

Pentru diferite substanțe poluante sunt stabilite de către autoritatea

centrală pentru protecția mediului în colaborare cu alte autorități de
protecția mediului. În tara noastra activitatea de protecție a calității aerului
face cu prioritate obiectul preocupărilor Institutului de Meteorologie și
Hidrologie (INMH) care determină calitatea aerului prin măsurarea
concentrațiilor de poluanți atât în cadrul unui monitoring de fond cât și
unuia de import.

B .Zonele de protecție sanitară

O contribuție importantă la prevenirea și combaterea poluării

atmosferei (inclusiv fonice) pe lângă celelalte măsuri prevăzute de lege o
are instituirea zonelor de protecție sanitară. Astfel potrivit Ordonantei
623/1973 (art . 10) între intreprinderile industriale care poluează atmosfera
sau produc zgomot și teritoriile protejate învecinate se asigură zone de
protecție sanitare. Suprafața zonelor de protecție sanitară se consideră de
la punctele de emisie în atmosferă a noxelor respective până la limita
obiectivelor și a teritoriilor protejate. Mărimea și forma zonei de protecție
sanitară dintre obiectivele economice cu surse de poluare și zonele
protejate se stabilesc pe baza calculelor de antievaluare a concentrației
substanțelor poluante în zonele protejate care trebuie să fie inferioară
concentrației maxime admisibile chiar și în condițiile meteorologice cele
mai favorabile

C.Amplasarea obiectivelor economice

În ceea ce privește amplasarea obiectivelor economice care prin

natura activității lor pot polua atmosfera ca modalitate de protecție a
mediului aceasta se poate realize prin mai multe căi. Astfel amplasarea
acestor obiective se face cu precădere în zonele rezervate industriilor cu
surse de poluare. La alegerea amplasamentului zonei industriale sau
obiectivului economic se ține seama și de factorii naturali capabili să
influienteze asupra conditiilor de mediu - clima, relieful, rețeaua
hidrografică și caracteristicile solului.

4.Reglementări naționale privind protecția stratului de ozon

Pentru aplicarea măsurilor preconizate de Convenția de la Viena

privind protecția stratului de ozon (1985), a celor cuprinse în protocolul de
la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (1987) si a
amendamentului acestuia adoptat la Londra (1990), documente la care
România a aderat prin legea nr. 84/1993 a fost inființat în țara noastră
Comitetul Național pentru Protecția Stratului de Ozon, organism
interministerial fără personalitate juridică a cărui activitate este coordonată
de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului. Comitetul
Național pentru Protecția Stratului de Ozon este alcătuit prin reprezentanți
ai ministerelor ale căror activități au legatură cu producerea,
comercializarea substanțelor menționate în Protocolul de la Montreal ți al
amendamentelor lui. Dintre atribuțiile ce revin acestui organism
menționăm: analizează ți propune spre aprobare Guvernului oportunitatea
aderării României la actele internationale în domeniul protecției stratului
de ozon precum și la încheierea de înțelegeri bilaterale și regionale în
domeniul activității cu substanțele aflate sub incidența protocolului de la
Montreal, echipamente și produse finite care conțin în ele substanțele în
cauză sau care sunt obținute cu ajutorul acestor substanțe propune în
condițiile legii Programul național de cercetare științifică și tehnologică
privind protecția stratului de ozon; colaborează cu autoritatea centrală
pentru protecția mediului la elaborarea sau avizarea după caz a proiectelor
de acte normative pentru producția, importul, exportul, reciclarea
,regenerarea, recuperarea, distrugerea stabilite ca fiind esențiale pentru
substanțele prevăzute în protocolul de la Montreal. Comitetul prezintă
guvernului odată la 2 ani spre aprobare un raport privind acțiunile pe care
le-a intreprins în vederea aplicării protocolului de la Montreal, raport care
se transmite Secretariatului Ozonului din cadrul Programului Națiunilor
Unite pentru mediu. În anul 1996 prin Ordinul nr 506 /17 septembrie al
ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului a fost aprobată procedura
de reglementare a activităților de import – export cu substanțe produse și
echipamente înscrise în anexele Protocolului de la Montreal, procedură
care se referă la condițiile emiterii acordului de mediu cu privire la
desfășurarea acestor activități și a licenței de import-export.