Instalațiile pun în scenă, într-un aranjament care are propria sa dinamică, modalități tradiționale

ca pictura, sculptura, fotografii, dar mai ales medii moderne ca proiecțiile de film sau video,
sunete, jocuri de lumină, mișcări, și pot fi procesate prin programe informatice. Unele instalații sunt
strâns legate de un anumit loc într-o sală de expoziție (opere in situ) sau , dimpotrivă, existența lor
depinde de un spațiu particular pentru care au fost create și în care artistul a conceput un
aranjament caracteristic. Opera nu poate fi transportată în alt loc, nici nu poate fi vândută, capătă
astfel caracteristicile unei arte efemere, nu prin eroziunea și disoluția fizică a componentelor, ci prin
suspendarea conotațiilor pe care le-a presupus această temporară compoziție. Dincolo de momentul
impactului pe care îl trezește în cadrul unor manifestări, instalațiile rămân în memorie prin
documente fotografice sau filme