DICȚIE ȘI MIȘCARE SCENICĂ PENTRU DEZVOLTAREA PERSONALĂ A COPIILOR

MODULUL 1

Încrederea în sine a copiilor, delimitări conceptuale

Personalitatea noastră se construiește combinând zestrea

genetică a fiecăruia, mediul în care creștem și educația primită.
Astfel, personalitatea este o construcție socială constituită prin
învățare și interacțiune cu ceilalți, care contează în drumul
devenirii noastre atât ca modele, cât și ca termeni de referință.
Încrederea în sine este vitală pentru fericirea, sănătatea și
Apreciați, succesul viitor al copilului. Copiii încrezători în sine sunt mai bine

încurajați, pregătiți pentru a face față presiunii, responsabilității, frustrărilor,

provocărilor și emoțiilor pozitive și negative.
recompensați!
Atunci când vorbim despre încrederea în sine este necesar să
clarificăm trei concepte și anume:
Imaginea de sine
Respectul de sine
Stima de sine
MODULUL 1 
ÎNCREDEREA ÎN SINE A COPIILOR, DELIMITĂRI CONCEPTUALE 2

Imaginea de sine

Imaginea de sine înseamnă cum ne percem noi pe noi înșine din punct de vedere
fizic, emoțional, spiritual, social și școlar sau altfel spus imaginea noastră mentală.
Părerea noastră despre noi înșine ne influențează comportamentele fie într-un mod
pozitiv, fie într-un mod negativ.
Imaginea de sine este foarte importantă în dezvoltarea copilului (percepția propriei
persoane, schema corporală, lateralitatea, motricitatea, independența, autonomia) și
stă la baza formării stimei de sine, a încrederii în sine, a funcționalității și dezvoltării
abilităților copilului ca viitor adult. Construirea imaginii de sine a copilului începe cu
a face distincția între eu și ceilalți, între nevoile mele și lumea înconjurătoare.
Conceptul de sine al copiilor preșcolari nu este calitativ diferit de cel al copiilor mai
mari sau al adulților. Copiii se pot gândi la ei înșiși ca având trăsături și abilități și pot
să facă raționamente despre respectul de sine. Pe de altă parte, această capacitate
ridicată de autoevaluare înseamnă și că cei mici pot să se descurajeze în fața
eșecurilor.
Atunci când imaginea de sine este bună, copiii au relații armonioase cu cei din jur, se
acceptă așa cum sunt, devin entuziaști și motivați să realizeze ceea ce și-au propus. O
imagine de sine negativă aduce cu sine comportamente de evitare sau de eșec și o
lipsă a motivației.

Respectul de sine

Respectul de sine reprezintă gradul de mulțumire față de propria persoană, o

acceptare a calităților și aspectelor de îmbunătățit proprii. Acesta condiționează
încrederea în sine. Bazat pe imaginea pe care fiecare o are despre persoana sa,
respectul de sine devine o coordonată importantă a existenței noastre care ne
influențeză deciziile.

“Respectul de sine nu poate fi vânat. Nu poate fi cumpărat. Nu poate fi fabricat din

relațiile noastre cu cei din jur. Respectul de sine vine când suntem singuri, în
momentele de liniște, în locurile ferite de agitație, când ne dăm seama că, știind
diferența dintre bine și rău, am făcut binele, că recunoscând frumusețea, i-am
oferit admirația noastră; cunoscând adevărul, l-am rostit. “ Whitney Griswold
MODULUL 1 
ÎNCREDEREA ÎN SINE A COPIILOR, DELIMITĂRI CONCEPTUALE 3

Stima de sine

Stima de sine are numeroase definiții oferite de către cercetători, dar conform
Dicționarului de Psihologie (2006) stima de sine reprezintă  o trăsătură de personali-
tate în raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale. Printre cele
patru nevoi fundamentale se numără nevoia oamenilor de a-și intensifica stima de
sine. Conform cercetătorilor din domeniul psihologiei există  patru tipuri de stimă de
sine:

Înaltă și stabilă – persoana face dovadă de convingere în exprimarea punctului

său de vedere; când este contrazis își ascultă interlocutorul fără a fi tensionat și va
încerca să-l convingă, nu să-l destabilizeze.
Înaltă și instabilă – persoana percepe eșecul și critica ca pe un pericol și  încearcă
să-și afișeze în exces calitățile sau succesele; tinde să monopolizeze timpul într-o
discuție;
Scăzută și instabilă – persoanele cu o astfel de stimă de sine sunt foarte sensibile,
nu vorbesc prea mult, se prezintă cu modestie; când își spun părerile o fac cu
prudență, urmărind reacțiile celor din jur;
Scăzută și stabilă - această persoană riscă să treacă nebăgată în seamă; trebuie
să fie solicitată pentru a vorbi, și în acest caz, preferă să se afilieze părerilor emise
înaintea ei; dacă i se cere să fie mai explicită suferă și poate emite păreri destul de
negative.

În formarea stimei de sine un rol important îl au părinții, profesorii, colegii de clasă/

școală, prietenii apropiați.
Unii oameni cred că stima de sine înseamnă încredere în sine, dar încrederea este
inclusă în aceasta. Stima de sine nu este o trăsătură psihică dată pentru totdeauna,
ea se poate modifica datorită unor evenimente de viață sau a deciziei persoanei de a
se schimba.
MODULUL 1 
ÎNCREDEREA ÎN SINE A COPIILOR, DELIMITĂRI CONCEPTUALE 4

Încrederea în sine

Am încredere că voi reuși! Nu sunt suficient de bun! Pot să fac sau măcar voi încerca!
Îmi e frică să nu greșesc! sunt doar câteva exemple de mesaje pe care le auzim
frecvent în grupă/clasă. Dezvoltarea socio-emoțională a copiilor presupune, printre
multele altele, și dezvoltarea încrederii în sine. Aceasta se bazează pe modelul de
educație oferit de către familie și ulterior de către școală.
Ea se transmite prin exemplul personal și prin conversație. Nu servește la nimic să-l
încurajezi pe copil să-și accepte eșecurile, dacă tu însuți nu procedezi astfel. Copiii
judecă convingerile adulților după fapte și mai puțin după sfaturi.
Încrederea în sine reprezintă valorizarea propriei persoane, să știi care îți sunt punctele
tari și cum le poți folosi pentru a le arăta celorlalți acest lucru. Încrederea în sine se
educă și nu este ceva cu care te naști.
Provocarea pentru orice cadru didactic vine din găsirea soluțiilor potrivite pentru a le
dezvolta copiilor încrederea în sine.

Cum putem crește încrederea în sine a copiilor în mediul academic?

Prin crearea de oportunități de afișare a abilităților personale

Prin încurajarea perseverenței
Prin încurajarea curiozității
Prin oferirea de feedback pentru ceea ce fac nu pentru ceea ce sunt
Prin oferirea de exemple personale pozitive
Prin noi provocări
Prin neamestecul în rezolvarea propriilor probleme
Prin oferirea de suport atunci când are nevoie
Prin crearea unui mediu sigur
Prin practicarea unui sport
Prin timp pentru joacă
Prin realizarea de jocuri de rol, a serbărilor etc.
MODULUL 1 
ÎNCREDEREA ÎN SINE A COPIILOR, DELIMITĂRI CONCEPTUALE 5

Deși sunt studii care au demonstrat că școala pare să contribuie la declinul încrederii în
sine a copilului din cauza intimidării dacă pe tot parcursul derulării activităților
specifice de peredare-învățare-evaluare veți avea în vedere următoarele comporta-
mente, acestea vor duce, în timp, la dezoltarea încrederii în sine a copiilor:

Aveți permanent contact vizual cu copiii, astfel încât să fie clar pentru
aceștia că ascultați ceea ce au de spus. Spuneți-le pe nume!
Acceptați-le emoțiile și validați-le!
Împărtățiți-le propriile emoții și sentimente pentru a-i ajuta să și le exprime
pe ale lor.
Încurajați-i des! Există o mare diferență între încurajare și laudă. Una
răsplătește persoana, iar cealaltă răsplătește sarcina. Lauda poate face un
copil să simtă că merită doar dacă realizează ceva fără cusur. Încurajarea, pe
de altă parte, recunoaște efortul, implicarea acestuia în activitatea
desfășurată. De exemplu: ”Acest desen este minunat!” versus ”Chiar ai muncit
mult pentru acest desen! Ai făcut o treabă excelentă!”
Oferițile sarcini speciale, pe lângă cele care țin de contextul de învățare
specific școlii. De exemplu: poate fi asistentul dumneavoastră, poate avea
grijă o zi de plantele din clasă, poate realiza o decorațiune pentru sala de
clasă etc. Fiți creativi!
Cereți sfaturi sau opinii copiilor cu privire la situații potrivite vârstei și
apreciați-i pentru ideile lor. Acest lucru demonstrează că și adulții au nevoie
de ajutor uneori și este în regulă să ceară acest lucru.
Ajută-ți copiii să-și stabilească și să respecte obiectivele personale.
Oferiți-le sentimentul de apartenență la grup. Puteți face acest lucru punând
fotografii ale copiilor în clasă, lucrări personale despre interesele și abilitățile
lor etc.
Oferiți-le posibilitatea de a desfășura activități extrașcolare.
MODULUL 1 
ÎNCREDEREA ÎN SINE A COPIILOR, DELIMITĂRI CONCEPTUALE 6

Ar trebui precizat că preșcolarii sunt de obicei foarte încrezători, dacă nu prea

încrezători în ei înșiși și în abilitățile lor, dar această încrederea în sine a copilului pare
să scadă pe măsură ce copilul se apropie de adolescență. Încrederea în sine modelează,
este cel mai frumos cadou pe care părinții și cadrele didactice îl pot face copiilor, astfel
aceștia devenind persoane de succes, fericite și înfloritoare.

Bibliografie:
Băban, A. (1998), Stres și personalitate, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Marica, S., Introducere în psihologia socială, Editura Fundației România de Mâine, Bucuresti, 2008.
Iluț, P., Sinele și cunoașterea lui. Teme actuale de psihosociologie, Iași, Polirom, 2001.
Lelord, F., André, C., Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți, Editura Trei,
București, 2003.
Baumeister, R.F. și Smart, L. (1996), „Relation of Threatened Egotism to Violence and Aggression: The
Dark Side of High Self-Esteem”, Psychological Review