Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MODULUL 1
Imaginea de sine
Imaginea de sine înseamnă cum ne percem noi pe noi înșine din punct de vedere
fizic, emoțional, spiritual, social și școlar sau altfel spus imaginea noastră mentală.
Părerea noastră despre noi înșine ne influențează comportamentele fie într-un mod
pozitiv, fie într-un mod negativ.
Imaginea de sine este foarte importantă în dezvoltarea copilului (percepția propriei
persoane, schema corporală, lateralitatea, motricitatea, independența, autonomia) și
stă la baza formării stimei de sine, a încrederii în sine, a funcționalității și dezvoltării
abilităților copilului ca viitor adult. Construirea imaginii de sine a copilului începe cu
a face distincția între eu și ceilalți, între nevoile mele și lumea înconjurătoare.
Conceptul de sine al copiilor preșcolari nu este calitativ diferit de cel al copiilor mai
mari sau al adulților. Copiii se pot gândi la ei înșiși ca având trăsături și abilități și pot
să facă raționamente despre respectul de sine. Pe de altă parte, această capacitate
ridicată de autoevaluare înseamnă și că cei mici pot să se descurajeze în fața
eșecurilor.
Atunci când imaginea de sine este bună, copiii au relații armonioase cu cei din jur, se
acceptă așa cum sunt, devin entuziaști și motivați să realizeze ceea ce și-au propus. O
imagine de sine negativă aduce cu sine comportamente de evitare sau de eșec și o
lipsă a motivației.
Respectul de sine
Stima de sine
Stima de sine are numeroase definiții oferite de către cercetători, dar conform
Dicționarului de Psihologie (2006) stima de sine reprezintă o trăsătură de personali-
tate în raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale. Printre cele
patru nevoi fundamentale se numără nevoia oamenilor de a-și intensifica stima de
sine. Conform cercetătorilor din domeniul psihologiei există patru tipuri de stimă de
sine:
Încrederea în sine
Am încredere că voi reuși! Nu sunt suficient de bun! Pot să fac sau măcar voi încerca!
Îmi e frică să nu greșesc! sunt doar câteva exemple de mesaje pe care le auzim
frecvent în grupă/clasă. Dezvoltarea socio-emoțională a copiilor presupune, printre
multele altele, și dezvoltarea încrederii în sine. Aceasta se bazează pe modelul de
educație oferit de către familie și ulterior de către școală.
Ea se transmite prin exemplul personal și prin conversație. Nu servește la nimic să-l
încurajezi pe copil să-și accepte eșecurile, dacă tu însuți nu procedezi astfel. Copiii
judecă convingerile adulților după fapte și mai puțin după sfaturi.
Încrederea în sine reprezintă valorizarea propriei persoane, să știi care îți sunt punctele
tari și cum le poți folosi pentru a le arăta celorlalți acest lucru. Încrederea în sine se
educă și nu este ceva cu care te naști.
Provocarea pentru orice cadru didactic vine din găsirea soluțiilor potrivite pentru a le
dezvolta copiilor încrederea în sine.
Deși sunt studii care au demonstrat că școala pare să contribuie la declinul încrederii în
sine a copilului din cauza intimidării dacă pe tot parcursul derulării activităților
specifice de peredare-învățare-evaluare veți avea în vedere următoarele comporta-
mente, acestea vor duce, în timp, la dezoltarea încrederii în sine a copiilor:
Aveți permanent contact vizual cu copiii, astfel încât să fie clar pentru
aceștia că ascultați ceea ce au de spus. Spuneți-le pe nume!
Acceptați-le emoțiile și validați-le!
Împărtățiți-le propriile emoții și sentimente pentru a-i ajuta să și le exprime
pe ale lor.
Încurajați-i des! Există o mare diferență între încurajare și laudă. Una
răsplătește persoana, iar cealaltă răsplătește sarcina. Lauda poate face un
copil să simtă că merită doar dacă realizează ceva fără cusur. Încurajarea, pe
de altă parte, recunoaște efortul, implicarea acestuia în activitatea
desfășurată. De exemplu: ”Acest desen este minunat!” versus ”Chiar ai muncit
mult pentru acest desen! Ai făcut o treabă excelentă!”
Oferițile sarcini speciale, pe lângă cele care țin de contextul de învățare
specific școlii. De exemplu: poate fi asistentul dumneavoastră, poate avea
grijă o zi de plantele din clasă, poate realiza o decorațiune pentru sala de
clasă etc. Fiți creativi!
Cereți sfaturi sau opinii copiilor cu privire la situații potrivite vârstei și
apreciați-i pentru ideile lor. Acest lucru demonstrează că și adulții au nevoie
de ajutor uneori și este în regulă să ceară acest lucru.
Ajută-ți copiii să-și stabilească și să respecte obiectivele personale.
Oferiți-le sentimentul de apartenență la grup. Puteți face acest lucru punând
fotografii ale copiilor în clasă, lucrări personale despre interesele și abilitățile
lor etc.
Oferiți-le posibilitatea de a desfășura activități extrașcolare.
MODULUL 1
ÎNCREDEREA ÎN SINE A COPIILOR, DELIMITĂRI CONCEPTUALE 6
Bibliografie:
Băban, A. (1998), Stres și personalitate, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Marica, S., Introducere în psihologia socială, Editura Fundației România de Mâine, Bucuresti, 2008.
Iluț, P., Sinele și cunoașterea lui. Teme actuale de psihosociologie, Iași, Polirom, 2001.
Lelord, F., André, C., Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți, Editura Trei,
București, 2003.
Baumeister, R.F. și Smart, L. (1996), „Relation of Threatened Egotism to Violence and Aggression: The
Dark Side of High Self-Esteem”, Psychological Review