sitemedical.

ro
http://www.sitemedical.ro/content/streptococc-beta-hemolitic-în-gât-faringe-la-copii-şi-adulţi-pericole-complicaţii-tratament

Streptococul beta-hemolitic în gât la copii şi adulţi

2 400 de pagini de informaţie utilă

160 000 cititori în fiecare lună

Sitemedical.ro

Ghid medical bazat

pe cele mai recente
cercetări ştiinţifice

Streptococul betahemolitic în gât (faringe) la copii şi la adulţi. Răspunsuri la cele

mai importante întrebări: Ce pericol prezintă acesta? Când este nevoie de
tratament? Care este tratamentul necesar?
Dacă credeți că acest articol ar putea fi util cuiva dintre prietenii sau apropiații Dvs., distribuiți-l în rețeaua socială
preferată sau prin email.

Ce este streptococul? Ce înseamnă termenii "betahemolitic", "grup A", "piogen"?

Streptococul betahemolitic din grupul A (în latină: Streptococcus pyogenes) este un microb foarte răspândit
(bacterie), care se depistează în organismul multor oameni sănătoşi, dar poate provoca, de asemenea, dureri în
gât, amigdalită (tonsilită acută), scarlatină, infecţii ale pielii, formarea abceselor, septicemie etc.

Termenii "betahemolitic" şi "grup A", descriu caracteristicile microbiologice ale bacteriei, care le permit savanţilor
să distingă această bacterie de celelalte. Când savanţii cultivă colonii de bacterii pe medii nutritive ce conţin
sânge de animale, microbii respectivi elimină substanţe chimice ce distrug celulele roşii din sânge (acest proces
se numeşte hemoliză), într-un mod specific ( betahemoliză).

În natură, există multe specii de streptococi care pot provoca la om diferite boli. În funcție de caracteristicile
microbiologice, savanţii le clasifică în grupele A, B, C, D, E, F, G, H.

Termenii pyogenes, piogen, piogenic înseamnă că microbul dat, pătrunzând în ţesuturile corpului uman, poate
conduce la apariția unor inflamaţii purulente.

Deoarece cel mai mare pericol pentru om îl prezintă microbii care fac parte din grupul A, în continuarea acestui
articol, referindu-ne la "streptococul betahemolitic", vom avea în vedere anume streptococul betahemolitic din
grupul A.

Streptococii din alte grupe pot provoca, de asemenea, dureri în gât sau o amigdalită, dar nu determină, totuși,
complicaţii periculoase şi de aceea persoanele la care se depistează acești streptococi nu necesită niciun
tratament special.

De ce este periculos streptococul betahemolitic? Care sunt complicaţiile şi

urmările pe care le poate provoca acesta?
În cele mai multe cazuri, după ce nimereşte în gâtul omului, streptococul betahemolitic din grupul A nu provoacă
nicio boală ori provoacă angina (în limbaj medical, tonsilită acută), care se termină cu recuperarea deplină şi nu
determină complicaţii.
Cu toate acestea, în unele cazuri, dezvoltarea acestei infecţii poate fi mai severă şi chiar periculoasă pentru viaţa
bolnavului.

În special, la unii oameni care s-au îmbolnăvit de angină (sau scarlatină), cauzată de streptococul betahemolitic,
infecţia se poate răspândi spre urechi, sinusurile paranazale şi poate provoca, de asemenea, dezvoltarea unor
abcese în gât.

Fără tratament adecvat, aceste boli sunt foarte periculoase şi pot conduce la moartea persoanei bolnave. Din
fericire, maladiile respective se tratează bine cu antibiotice, iar în caz de necesitate medicii pot efectua intervenţii
chirurgicale.

Ajungând în diferite zone ale organismului uman, streptococul betahemolitic poate provoca şi alte boli grave
(inclusiv inflamaţia pielii, inflamaţia oaselor, septicemia, intoxicaţia severă), dar în acest articol nu ne vom opri la
aceste complicaţii şi ne vom concentra doar asupra acelor aspecte care sunt legate direct de infecţiile gâtului
cauzate de microbul dat.

Este adevărat că streptococii betahemolitici pot provoca complicaţii renale,

cardiace, afecta articulaţiile corpului şi sistemul nervos?
Da, e adevărat, dar această problemă necesită unele explicaţii suplimentare:

La adulţii şi adolescenţii cu vârste de peste 15 ani, streptococul betahemolitic în gât poate să cauzeze complicaţii
cardiace, articulare, renale doar în cazuri extrem de rare.

Acest microb, de asemenea, provoacă foarte rar complicaţii la purtătorii cronici ai acestuia (adulţii sau copiii),
indiferent de cât timp este aceștia îl poartă.

Principalele cazuri de complicaţii grave la inimă, articulaţii, rinichi şi sistemul nervos, asociate streptococului
betahemolitic, se întâmplă la copiii care au contractat recent infecţia respectivă de la o altă persoană şi la care
microbul a provocat fie o angină, fie o scarlatină, fie o durere în gât, fie alte simptome asemănătoare cu răceala
comună.

Astfel, aproape la 1% din copiii cu vârste cuprinse între 3 şi 15 ani, recent infectaţi cu streptococul betahemolitic,
sistemul imun începe să producă anticorpi care atacă nu numai infecţia, dar și ţesuturile normale ale
organismului, inclusiv ţesuturile articulaţiilor şi ale inimii.

Din acest motiv, după 1-2 săptămâni de la apariţia anginei (sau a scarlatinei), cauzate de streptococul
betahemolitic, la aceşti copii se poate dezvolta aşa-numitul "reumatism articular acut", însoțit de inflamaţia
articulaţiilor şi a inimii.

Inflamarea articulaţiilor, asociată streptococului betahemolitic, nu este periculoasă şi, de obicei, trece fără
consecinţe grave. În acelaşi timp, inflamaţia ţesutului cardiac poate fi extrem de periculoasă şi poate conduce la o
distrugere semnificativă a valvelor inimii şi chiar la moartea copilului.

Puteţi presupune că infecţia cu streptococ a cauzat febra reumatică acută la copil în cazul în care, peste câteva
săptămâni de boală, observaţi la acesta următoarele simptome:

S-au înroşit, umflat şi au început să doară brusc articulaţiile mari (genunchii, coatele, încheieturile) ale
copilului;
Copilul a devenit foarte slăbit şi letargic, respiră greu chiar și după cel mai neînsemnat efort;
Copilul a început să se plângă de dureri în piept (posibil, în zona inimii);
Sub pielea copilului apar niște umflături (noduli) mici.
 Dacă observaţi aceste simptome, consultaţi imediat medicul!

O altă complicaţie gravă asociată streptococului betahemolitic este aşa-numita glomerulonefrită acută, care se
dezvoltă la aproximativ 1,8% din copiii bolnavi de scarlatină sau de angină provocate de această infecţie. Ca şi în
cazul complicaţiilor cardiace şi al articulaţiilor, glomerulonefrita acută este asociată anticorpilor pe care sistemul
imun al omului bolnav îi produce împotriva streptococului betahemolitic de grup A. La unii oameni, anticorpii,
unindu-se cu microbii, încep să se acumuleze în ţesuturile rinichilor, cauzând inflamația acestora.

Inflamaţia ţesuturilor renale poate fi foarte severă şi poate conduce la tulburarea totală (temporară sau
permanentă) a funcţiei acestor organe.

Puteţi suspecta că infecţia streptococică a cauzat la copil glomerulonefrită acută, dacă observaţi că, la una sau
mai multe săptămâni după ce copilul a suferit de angină (scarlatină, faringită), acesta acuză următoarele
simptome:

1. Apar brusc umflături în jurul ochilor sau în alte regiuni ale corpului;
2. Urina capătă, pe neașteptate, o culoare întunecată (culoarea ceaiului).

Alte simptome pot fi febra, slăbiciunea, frisoanele, durerile de cap severe.

Dacă observaţi aceste simptome, consultaţi imediat medicul!

La 20-30% din copiii ce suferă de febră reumatică acută (cu alte cuvinte, la mai puţin de 0,3% din copiii care s-au
îmbolnăvit de scarlatină şi de angină streptococică), anticorpii, pe care îi produce sistemul imun împotriva
streptococului betahemolitic de grup A, atacă anumite centre ale creierului, responsabile de coordonarea
mişcărilor, de vorbire şi de emoţii.

Astfel, la unii copii care se îmbolnăvesc, peste câteva săptămâni după începerea febrei reumatice se poate
dezvolta aşa-numita coree Sydenham sau sindromul PANDAS, care se pot manifesta printr-o serie de tulburări
psihice şi motorii.

Aproximativ 50% din copiii ce s-au îmbolnăvit de coreea Sydenham în urma infecţiei streptococice se
recuperează totalmente în termen de câteva luni. În cazul celorlalți copii, problemele psihologice şi tulburările
motorii persistă o lungă perioadă de timp.

Puteţi suspecta că aceste complicaţii s-au dezvoltat la copilul dvs., dacă observaţi:

O schimbare inexplicabilă a atitudinii copilului faţă de alimente (copilul începe să mănânce repede şi
nesățios, sau, dimpotrivă, refuză să mănânce);
Copilul devine agitat fără niciun motiv, plânge des şi fără motive sau devine agresiv;
Copilul începe să aibă rezultate proaste la şcoală;
Copil face, brusc, enurezisul (incontinenţă urinară);
Observați la copilul dvs. mişcări ciudate ale gurii, limbii, mâinilor sau picioarelor.

Dacă, la câteva săptămâni sau luni după ce a suferit de angină sau de scarlatină, copilul dvs. acuză simptome
similare, duceți-l imediat la medic!

5
Care sunt sursele streptococului betahemolitic? Cum poate o persoană să se
infecteze cu acest microb?
În cadrul cercetărilor ştiinţifice, s-a constatat faptul că oamenii se contaminează cu streptococul betahemolitic de
la alte persoane care sunt deja infectate cu acest microb.

Sursele de infecţie pot fi omul bolnav (de exemplu, o persoană căreia infecţia i-a provocat angină), precum şi
persoanele sănătoase (purtătorii de infecţie).

În cadrul studiilor epidemiologice, s-a constatat că până la 20% din copiii sănătoşi sunt infectaţi cu streptococ
betahemolitic şi sunt purtători ai acestui microb.

Cel mai frecvent, streptococul betahemolitic se transmite prin fragmentele de mucus care se elimină din nasul şi
gâtul persoanei bolnave (sau ale purtătorului), în timp ce aceasta tușește sau strănută. Persoanele cu o infecţie
activă (de exemplu, bolnavii de angină sau de scarlatină) sunt mult mai contagioase decât purtătorii infecţiei.

O persoană sănătoasă poate să se infecteze cu streptococ, dacă intră în contact mai întâi cu aceste fragmente de
mucus, iar mai apoi își atinge gura, nasul sau ochii.

Contaminarea cu streptococul betahemolitic este posibilă, de asemenea, când beţi din paharul din care adineauri
băuse o persoană infectată cu microbul respectiv, când utilizaţi ustensile pe care le-a folosit recent persoana
bolnavă sau, cum se întâmplă mai ales printre copii, se muşcă pe rând din aceeași bucată din care a mușcat și
persoana bolnavă.

În cazuri foarte rare, streptococul betahemolitic se transmite prin alimentele contaminate cu fragmente de mucus
sau cu saliva unei persoane infectate cu microbul respectiv.

Animalele de companie nu pot fi purtători ai acestei infecţii.

Izbucnirea infecţiilor streptococice (în special, a scarlatinei) are loc, de regulă, toamna, iarna şi primăvara.
Cercetătorii consideră că acest lucru se poate datora faptului că, în aceste anotimpuri, copiii merg la şcoală şi
intră în contact cu o mulţime de alţi copii, ceea ce sporeşte riscul contaminării.

Cât durează perioada de incubaţie a streptococului betahemolitic? Cât timp este

contagios omul bolnav?
Perioada de incubaţie a infecţiilor cauzate de streptococul betahemolitic durează de la 2 la 5 zile.

Dacă o persoană se infectează cu streptococ de la o altă persoană, aceasta devine contagioasă peste câteva
zile, odată cu apariţia primelor simptome ale bolii (febră, dureri în gât).

În cazul în care persoana bolnavă nu administrează antibiotice, ea rămâne infecţioasă timp de câteva săptămâni
sau chiar luni. Cu toate acestea, riscul contaminării altor persoane scade cu timpul.

Pe de altă parte, în cazul în care bolnavul începe să administreze antibiotice eficiente împotriva acestei infecţii, el
nu va mai fi contagios peste numai 24 de ore după începerea tratamentului.

Care sunt simptomele provocate de infecţia streptococică în gât? Putem stabili

legătura bolii cu streptococul numai prin simptome?
Am spus deja că infecţia streptococică din gât poate să nu se manifeste prin niciun simptom ori să provoace
dureri în gât sau o angină.

De obicei, simptomele infecţiei streptococice (denumiri medicale: amigdalită acută, faringită) sunt durerile în gât,
temperatura de peste 38°C, apariţia plăcii purulente pe amigdale, creşterea ganglionilor limfatici din regiunea
gâtului, însoțită de dureri. Alte simptome pot fi petele de culoare roşu-închis pe palatul moale al gurii şi pe partea
din spate a faringelui, durerile abdominale, înroșirea limbii.

Cu toate acestea, simptome asemănătoare pot apărea, de asemenea, în angina cauzată de alţi microbi, care nu
au nimic în comun cu streptococul betahemolitic.

În cazurile în care, odată cu angina streptococică, pe pielea persoanei bolnave (de obicei, a copiilor) apare o
erupţie măruntă, scuamoasă, de culoare roşie întunecată, boala se numeşte scarlatină.

Erupția poate fi considerată drept o trăsătură caracteristică a infecţiei streptococice, însă, după cum am spus în
articolul Scarlatina: prezentare detaliată, erupţia nu este prezentă la toţi copiii infectaţi cu infecţia dată şi poate
apărea abia la o săptămână după debutul bolii, prin urmare, nu ar trebui să vă bazaţi pe acest simptom ca pe un
criteriu care confirmă sau infirmă prezenţa infecţiei streptococice.

La copiii sub 3 ani, infecţia cauzată de streptococul betahemolitic poate să se manifeste prin secreţii nazale
abundente, prin nas înfundat, printr-o febră uşoară şi, de obicei, nu conduce la tonzilită sau la inflamaţii severe în
gât.

Prin urmare, putem spune că streptococul betahemolitic de grup A nu determină niciun simptom particular care
ne-ar permite să-l diferențiem net de alte infecţii.

Din acest motiv, pentru a stabili cu exactitate legătura bolii cu această infecţie, medicii indică teste speciale.

Întrebări cu privire la diagnosticul infecţiei streptococice în gât

În ce cazuri trebui să efectuaţi teste pentru a stabili dacă angina (tonsilita, amigdalita,
faringita) are vreo legătură cu streptococul?

Am spus deja că streptococul betahemolitic poate provoca o serie de complicaţii periculoase. În acest sens,
potrivit experţilor, toate persoanele care ar putea fi contaminate cu această infecţie (altfel spus, toţi cei la care își
fac apariția durerile în gât sau angina) şi care, teoretic, prezintă un risc crescut de complicaţii, trebuie să facă
teste speciale şi să urmeze un tratament dacă testele dovedesc prezenţa infecţiei.

Se consideră că șansele ca angina sau durerile în gât să fie asociate streptococului betahemolitic şi să cauzeze
complicaţii renale şi cardiace sunt deosebit de mari în cazurile în care:

angina sau durerile în gât au apărut la un copil cu vârsta de la 5 până la 15 ani;

boala a debutat toamna, iarna sau primăvara;
înainte de debutul bolii, bolnavul a contactat cu o persoană, la care mai apoi medicii au confirmat infecţia
streptococică;
persoana bolnavă acuză alte simptome caracteristice pentru streptococ, în special, erupţii mici, roşii pe
piele (vezi simptomele scarlatinei).

În toate situaţiile de mai sus, persoana bolnavă ar trebui să se supună testelor medicale pentru detectarea
streptococului.

Nu trebuie să efectuaţi teste la streptococ dacă:

copilul bolnav este mai mare de 3 ani şi are semne evidente ale infecţiei virale: guturai, nas înfundat, tuse,
diaree, stomatită;

copilul bolnav are sub 3 ani (la această vârstă infecţia streptococică rareori cauzează complicaţii la rinichi
şi la inimă).
Cum anume se face testul pentru depistarea infecţiei streptococice?

Cu un tampon steril, medicul efectuează frotiul de pe mucoasa faringelui şi a amigdalelor.

Procedura în sine poate fi întrucâtva neplăcută, deoarece contactul tamponului cu amigdalele şi cu peretele din
spate al faringelui poate iniţia reflexul de vomă.

După colectarea fragmentelor de mucus de pe suprafaţa faringelui, medicul introduce probele într-un recipient
special care face parte din kitul de testare rapidă și care conține substanţe chimice ce reacţionează la
streptococul betahemolitic.

Dacă medicul v-a indicat frotiul faringian, citiţi articolul nostru Descrierea detaliată a frotiului nazofaringian, în
care sunt prezentate recomandările cu privire la modul în care trebuie să vă pregătiți pentru acest test.

Rezultatele testelor la streptococ pot fi obţinute în 5-40 minute.

Ce ar putea însemna rezultatele testului pentru streptococul betahemolitic?

Deoarece kiturile de testare moderne au o precizie şi sensibilitate mai mare, rezultatul pozitiv al testului este
considerat drept o dovadă a infectării persoanei testate cu streptococ betahemolitic, mai ales dacă aceasta a
acuzat simptome caracteristice infecţiei date.

În cazul în care nu s-au comis erori în timpul desfășurării testului şi rezultatele analizei sunt negative, se poate
considera că persoana testată nu este infectată cu streptococ betahemolitic.

În unele cazuri, dacă frotiul şi testul rapid la antigeni sunt negative, medicii recomandă cultivarea microbilor pe
medii de cultură (mucusul obţinut cu ajutorul frotiului este transferat pe un mediul special în care bacteriile se
dezvoltă rapid şi formează colonii). Rezultatele cultivării sunt considerate mai precise decât rezultatele testului
rapid la antigeni, prin urmare, dacă şi în urma acestui test nu se atestă prezenţa streptococului betahemolitic de
grup A, se poate afirma că persoana nu este infectată cu infecţia respectivă.

Frotiul faringian ar trebui efectuat și în cazul persoanelor sănătoase, rude cu bolnavul?

În cele mai multe cazuri, efectuarea frotiului pentru membrii familiei care au fost în contact cu persoana bolnavă,
dar care nu au simptome ale bolii, nu este necesară.

Cu toate acestea, în situaţiile în care medicul presupune că sursa de contaminare a copilului bolnav ar putea fi
cineva dintre membrii familiei (acest lucru este posibil, de exemplu, dacă copilul se îmbolnăvește la scurt timp
după ce unul dintre membrii adulţi ai familiei a suferit de angină purulentă), el poate recomanda frotiul faringian
sau nazalt tuturor membrilor familiei.

De asemenea, medicul poate recomanda frotiul faringian și în cazul altor copii, care puteau să se infecteze de la
copilul bolnav, în cazul în care aceştia prezintă riscul unor complicaţii renale şi cardiace (vezi mai sus).

Dacă analiza arată că infecţia există, copilul ar trebui tratat, chiar dacă nu acuză niciun simptom al bolii.

Putem depista streptococul cu ajutorul testului de sânge la anticorpi împotriva acestei

infecţii (ASLO)?

În cadrul studiilor clinice s-a constatat faptul că testul de sânge la anticorpi împotriva streptococului (în medicină,
această analiză se numeşte ASLO) devine pozitiv doar peste câteva săptămâni după debutul bolii (altfel spus, al
anginei, scarlatinei, durerilor în gât).
Din aceste considerente, medicii nu recomandă această analiză imediat după debutul bolii, deoarece, în acest
caz, rezultatele sale nu vor avea nicio utilitate.

Pe de altă parte, dacă de la începutul bolii au trecut mai multe săptămâni şi medicii trebuie să verifice dacă boala
poate fi asociată streptococului betahemolitic, analiza ASLO se poate dovedi extrem de utilă.

O explicaţie detaliată a modului în care se efectuează analiza, care este titrul normal ASLO şi ce ar putea
însemna titrul mărit este prezentată în articolul nostru ASLO.

Întrebări cu privire la tratamentul infecției cu streptococ betahemolitic în gât

În ce cazuri ar trebui efectuat tratamentul infecţiei streptococice în gât?

Potrivit experţilor, tratamentul cu antibiotice ar trebui urmat de toți copiii şi adulţii care s-au îmbolnăvit fie de
angină, fie de scarlatină, fie de faringită, şi în cazul cărora testele au arătat prezenţa streptococului betahemolitic
de grup A.

Tratamentul trebuie început cât mai curând posibil (acest lucru este necesar pentru a preveni formarea abceselor
în gât sau extinderea infecţiei la organele învecinate), dar, chiar dacă acesta va fi amânat pentru 9 zile de la
primele simptome ale bolii, își va dovedi eficiența în prevenirea unor complicaţii la inimă şi la articulaţii (riscul de
complicaţii renale rămâne chiar şi în cazul tratamentului adecvat cu antibiotice).

Tratamentul cu antibiotice este, de asemenea, recomandat persoanelor*:

cu vârste de peste 65 ani;

care suferă de diabet zaharat;
cu imunitatea redusă.

* Dacă aceste persoane au contactat recent cu bolnavii diagnosticați cu infecţie streptococică în gât (în cazul
persoanelor din aceste categorii, infecţia streptococică poate fi foarte periculoasă şi, prin urmare, ele trebuie să
urmeze o cură cu antibiotice, chiar şi în absenţa simptomelor bolii).

De ce antibiotice aveți nevoie şi cum trebuie să le administraţi?

Streptococul betahemolitic este sensibil la antibioticele din familia penicilinei şi cefalosporinei. Până în prezent, nu
a fost înregistrat niciun caz de rezistenţă a microbului la antibiotice din aceste familii.

În cazul copiilor, opţiunile de tratament pot include o singură injecţie intramusculară cu benzatin penicilină (cu
dozajul de 600 000 UI, dacă copilul cântăreşte mai puţin de 27 kg, şi de 1.200.000 unităţi, în cazul în care copilul
cântăreşte peste 27 kg). Acest tratament este eficient şi elimină necesitatea de a administra medicamentul timp de
mai multe zile. Cu toate acestea, injecţia cu antibiotic este extrem de dureroasă şi, prin urmare, ar trebui utilizată
numai în cazul în care copilul refuză să administreze medicamente în forma de comprimate orale.

Tratamentul standard al infecţiei streptococice la copii constă în administrarea amoxicilinei, de 3 ori pe zi (doza o
determină medicul). Tratamentul trebuie continuat timp de cel puţin 10 zile.

Chiar dacă, după începerea tratamentului cu antibiotice, starea persoanei bolnave va începe să se
îmbunătăţească rapid, tratamentul nu trebuie întrerupt înainte de termenul stabilit. Pentru a preveni dezvoltarea
unor complicaţii (cum ar fi complicaţiile cardiace şi la articulaţii), este necesar ca persoana bolnavă să urmeze
un ciclu complet de tratament, care durează 10 zile.

În loc de amoxicilină pot fi utilizate antibiotice precum cefaclor sau cefuroxim axetil.
Antibioticele din familia macrolidelor (clindamicina sau claritromicina, timp de 10 zile, sau azitromicina, timp de 5
zile) ar trebui folosite numai pentru a trata persoanele alergice la antibiotice din familia penicilinei sau
cefalosporinei. Aceasta se datorează faptului că streptococul betahemolitic este, deseori, rezistent la macrolide.

10

Cum putem să ne dăm seama că tratamentul este eficient? Ce trebuie făcut în cazul în care
tratamentul nu are efectul scontat?

Se consideră că tratamentul cu antibiotice ajută, dacă, după 1-2 zile de la începerea acestuia, scade temperatura
corporală şi se îmbunătăţeşte starea sănătății bolnavului.

Dimpotrivă, dacă, la 2 zile după începerea tratamentului cu antibiotice, nu se atestă semne de ameliorare a stării
sănătății bolnavului, tratamentul este considerat drept ineficient.

Cazurile în care tratamentul standard al streptococului betahemolitic nu ajută, nu au fost, deocamdată, studiate în
detaliu, în cadrul unor cercetări ştiinţifice, şi, prin urmare, nu există recomandări detaliate de tratament.

Potrivit experţilor, conservarea simptomelor, în ciuda tratamentului cu antibiotice, poate fi determinată de

următoarele cauze:

Tratamentul cu antibiotice nu se efectuează în mod corespunzător (de exemplu, persoana administrează

antibiotice într-o doză mai mică decât cea necesară);
Streptococul betahemolitic care a provocat boala nu răspunde la antibioticele cu care se efectuează
tratamentul (acest lucru este posibil mai ales în cazurile în care tratamentul se efectuează cu macrolide);
Amigdalita a fost provocată de un alt microb (de exemplu, virusul Epstein-Barr, adenovirusul sau
Mycoplasma, care nu sunt sensibile la penicilină), iar streptococul betahemolitic, identificat cu ajutorul
frotiului, nu a fost implicat în dezvoltarea infecţiei şi persoana bolnavă este doar un purtător al acestuia.

În cazul în care, peste 2 zile de la începerea tratamentului cu antibiotice, starea persoanei bolnave nu începe
să se îmbunătăţească, consultaţi medicul dumneavoastră.

În acest caz, medicul poate să vă prescrie o cură de tratament cu acelaşi antibiotic (dacă s-a utilizat un antibiotic
din familia penicilinei sau cefalosporinei, dar acesta a fost administrat incorect) sau poate înlocui antibioticul.

11

Ce trebuie făcut dacă, la ceva timp după întreruperea tratamentului, angina se repetă din
nou?

În cele mai multe cazuri, recidiva tonzilitei sau a durerilor în gât, după întreruperea tratamentului cu antibiotice, nu
este asociată cu revenirea infecţiei streptococice, ci cu infecţia virală comună care poate provoca, de asemenea,
bolile respective.

Cu toate acestea, datorită faptului că reinfectarea cu streptococ betahemolitic este posibilă, apelați neapărat la
medicul dvs. dacă, la ceva timp după întreruperea curei cu antibiotice, reapare febra sau începe să vă doară în
gât.

Pentru a stabili cauza bolii, medicul va trebui să vă examineze, să vă indice analize repetate şi să efectueze
tratamentul de probă cu antibiotice.

Dacă testele repetate arată prezenţa streptococului betahemolitic, va trebui să urmați din nou un tratament cu
antibiotice, timp de zece zile, şi, eventual, să vă testați şi rudele care pot fi purtători ai infecţiei şi sursă de
reinfectare (vezi mai jos).
Cum se efectuează tratamentul purtătorilor sănătoşi ai streptococului betahemolitic?

Am spus deja că, la purtătorii streptococului, microbul dat rareori cauzează complicaţii. De aceea, potrivit
experţilor, tratamentul purtătorului infecţiei este necesar numai în cazurile în care există o posibilitate de
transmitere a infecţiei la alte persoane.

Pentru a elimina streptococul betahemolitic din ţesuturile faringiene ale unui purtător de infecţie, medicul poate
prescrie un tratament cu antibiotice precum clindamicina, amoxicilina + acidul clavulanic (augmentin),
azitromicina. Durata tratamentului,în funcţie de tipul antibioticului, poate fi între 4 şi 10 zile.

Frotiul faringian ar trebui repetat după întreruperea tratamentului?

De obicei, medicii recomandă frotiul repetat numai în acele cazuri în care, în ciuda tratamentului cu antibiotice, la
bolnav persistă simptomele maladiei (inflamaţia amigdalelor, durerile în gât etc.) sau în cazul unui copil care
prezintă un risc mai mare de complicaţii reumatice.

Dacă streptococul betahemolitic este depistat din nou, medicul poate să vă prescrie o a doua cură de tratament
cu antibiotice (acest lucru este necesar mai ales atunci când rudele bolnavului au avut complicaţii reumatice sau
atunci când în zona unde își are domiciliul persoana bolnavă s-au atestat, recent, cazuri de complicaţii reumatice
la alte persoane).

12

Ce ar trebui să faceţi dacă, peste un timp oarecare, s-a îmbolnăvit un alt membru al familiei
dvs.?

Oamenii care au contactat cu o persoană bolnavă de angină (scarlatină), cauzată de streptococul betahemolitic,
şi care s-au îmbolnăvit la ceva timp după contactul respectiv, ar trebui să facă teste (frotiul faringian) şi, în caz de
depistare a streptococului, să urmeze un tratament.

Probabilitatea de transmitere a infecţiei la fraţii şi surorile copilului bolnav este de aproximativ 50%, pe când la
părinți – de circa 20%. Totodată, peste 50% din persoanele contaminate se îmbolnăvesc şi au nevoie de
tratament.

Ce ar trebui să faceţi dacă la copilul dvs. se dezvoltă totuși febra reumatică asociată
infecției streptococice?

Dat fiind că oamenii care au suferit o dată de febra reumatică, sunt supuşi unui risc sporit de reapariţie a bolii,
experţii le recomandă aşa-numita "prevenție secundară", care constă într-o cură de tratament cu antibiotice pe
termen lung.

Dacă febra reumatică nu afectează grav inima, medicii recomandă un tratament cu antibiotice, fie pentru cel puţin
5 ani consecutivi, fie până la vârsta de 21 de ani.

Dacă boala a afectat grav inima, medicul poate recomanda tratament cu antibiotice pentru tot restul vieții.

În calitate de medicamente, pot fi utilizate injecţiile cu benzatin penicilină G, administrate 1 dată la 4 săptămâni.

13