ACTIVITĂŢILE EXTRAŞCOLARE: PLIMBĂRILE ÎN AER LIBER ŞI

EXCURSIILE ÎN ETAPA PREŞCOLARĂ

În mijlocul naturii, copiii se deprind cu munca intelectuală, le orientăm

curiozitatea de a cunoaşte cât mai multe, îi învăţăm să caute explicaţia fiecărui
fenomen, le dezvoltăm interesele cognitive, încrederea în forţele proprii, bucuria şi
satisfacţia descoperirii adevărurilor.
De mici, copiii asimilează cunoştinţele prin contactul direct cu natura, cu
societatea. Pe lângă formarea unor reprezentări clare, natura oferă un cadru
deosebit de valoros pentru exercitarea de influenţe educative, pentru cultivarea
spiritului de cercetare, pentru descoperirea de noi cunoştinţe.
Plimbările în aer liber se deosebesc de plimbările pe care copiii le fac cu
părinţii prin aceea că întotdeauna educatoarea propune obiective bine stabilite.
Plimbările în aer liber sunt însoţite de antrenarea preşcolarilor în acţiuni de
observare, în experimentarea şi efectuarea unor lucrări practice care-i determină să
realizeze o muncă creatoare, le formează şi le dezvotă tehnicile de investigare a
realităţii înconjurătoare. Asemenea activităţi pot fi urmărirea fenomenelor naturii
specifice fiecărui anotimp, observarea creşterii plantelor şi a animalelor, îngrijirea şi
hrănirea acestora.
„De ce ninge?”, „Unde pleacă păsările călătoare?”, „De unde vine ploaia?”,
„De ce e udă iarba în dimineţile de vară?”, lista „de ce”-urilor poate continua la
nesfârşit. Pornind de la aceste banale întrebări ajungem la una dintre problemele
capitale ale omenirii – raportul dintre om şi natură. Experienţa arată că primele
noţiuni ştiinţifice ale preşcolarilor depre lume şi viaţă se formează prin contactul
direct cu natura, în vizite, excursii, intuirea directă a obiectivelor şi fenomenelor
naturii şi utilizarea largă a activităţilor practice.
Primul pas în cercetarea naturii se face prin organizarea observaţiior în
natură, în timpul plimbărilor, în scopul alcătuirii calendarului naturii. Însemnările în
calendarul naturii a fost un mijloc care a contribuit la formarea unor noţiuni clare în
mintea copiilor. Copiii care nu aveau clară noţiunea de zi, săptămână, anotimp au
relizat pe parcursul întocmirii calendrului diferenţa dintre zi şi anotimp, au înţeles că
viaţa plantelor şi a animalelor cunoaşte anumite etape ce se desfăşoară într-un
anumit anotimp, sub influenţa luminii, căldurii, umidităţii.
Pe linia dezvoltării capacităţilor intelectuale, contactul direct cu natura
contribuie direct la dezvoltarea unor operaţii ale gândirii: identificare, grupare,
comparaţie, generalizare.
Prin plimbările în aer liber, copiii se confruntă cu realitatea printr-o percepere
activă, investigatoare; răspunzând la solicitarea de a efectua analize şi comparaţii.
Pentru a determina caracteristicile esenţiale observă sistematic unele fenomene ale
naturii în mişcarea şi dezvoltarea lor.
Natura îi atrage pe copii datorită frumuseţii ei, prin varietatea şi multitudinea
de culori, de forme, de mirosuri provenite de la flori, iarbă, frunze şi muşchi. Copiii
sunt interesaţi atât de fenomenele caracteristice ale fiecărui fenomen, a fiecărui
anotimp, de viaţa plantelor şi a animalelor, dar şi de modul cum se comportă şi
privesc ceilalţi oameni natura şi cum o protejează.
Această preocupare pe care o manifestă copiii m-am străduit să o dezvolt cât
mai mult, transformându-le curiozitatea într-o dorinţă de aprofundare a relaţiilor cu
natura. O noţiune însuşită în faţa manifestării sau existenţei cu natura, va fi înţeleasă
şi reţinută chiar fără să-şi dea seama copilul.
În urma plimbărilor, copiii redau cu mai multă fantezie şi sensibilitate imaginea
realităţii în cadrul activităţilor artistico-plastice, practice cu materiale din natură
(frunze, ghinde, conuri de brad etc.).
Plimbările şi vizitele permit formarea sentimentului de respect şi dragoste
pentru natură, muncă, om şi realizările lui.
Excursiile cu caracter didactic reprezintă forme auxiliare de organizare a
procedului instructiv – educativ în predarea cunoştinţelor despre natură.
Excursia asigură însuşirea cunoştinţelor prin perceperea directă a
fenomenelor. În excursii, copiii dobândesc cunoştinţe noi, studiază obiectele şi
fenomenele în toată complexitatea lor, îşi precizează şi fixează mai bine cunoştinţele
însuşite anterior, se formează pricepri şi deprinderi de a observa fenomenele naturii
şi ale vieţii sociale, şi în felul acesta prin intuiţia directă, cunoştinţele capătă un
caracter realist, dezvăluind legăturile lor cauzale.
Ca activitate ce se desfăşoară în afara clasei, excursia poate avea o durată
mai scurtă sau mai lungă. Organizarea unei excursii presupune mai multe etape:
1. Pregătirea excursiei este etapa în care copiii sunt familiarizaţi / îşi însuşesc
scopul, conţinutul şi modalităţile de desfăşurare a excursiei. De asemenea, ei se
familiarizează cu condiţiile pe care trebuie să le respecte pe parcursul desfăşurării
excursiei.
2. Desfăşurarea excursiei reprezintă etapa propriu-zisă de desfăşurare a
activităţilor copiilor, în cadrul căreia se realizează activităţile / sarcinile excursiei cu
privire la observarea fenomenelor, consemnarea rezultatelor şI colectarea
materialului biologic.
3. Prelucrarea datelor, observaţiilor şi a materialului biologic colectat şi
valorificarea lor este a treia etapă şi cea finală a unei excursii.
Pentru asigurarea realizării sarcinilor instructiv-educative, educatoarea
trebuie:
 să stabilească din timp perioada când se va desfăşura excursia şi locul
acesteia;
 să formuleze clar obiectul / obictivele pe care le urmăreşte;
 să stabilească sarcinile de lucru pentru fiecare copil / grup;
 să elaboreze fişe de lucru.
După momentul în care au loc, excursiile pot fi:
- preliminare, când au drept scop urmărirea unor fenomene necesare
înţelegerii unei teme sau a capitolului ce urmeză a fi studiat;
- activităţi, excursii care urmăresc obţinerea de cunoştinţe pe bază de
observaţii;
- activiăţi, excursii finale, care prilejuiesc fixarea, aprofundarea şi aplicarea
în practică a cunoştinţelor.
Ca formă de activitate extracuriculară, excursia contribuie la dezvoltarea
tuturor laturilor personalităţii copiilor: intelectuală, morală, estetică şi fizică.
Excursiile de documentare şi recreere reprezintă un cadru favorabil pentru
formarea unor deprinderi şi comportamente ecologice.
Observaţiile, impresiile, amintirile, se vor fixa în memorie prin valorificarea lor
în practica de zi cu zi, prin activităţile de desen, lucrări aplicative etc.