Semnul cel mai rar ca o resursa este rara este pretul Profit=CA-CT

Raritatea ne obliga sa facem alegeri CA(cifr de af)= PxQ

Cost de oportunitate=ce pierdem daca...
Costul de oportunitate reprezintă valoarea celei mai bune dintre șansele sacrificate, la care se
renunță atunci când se face o alegere oarecare. Cu alte cuvinte, el măsoară cea mai mare pierdere
dintre variantele sacrificate, considerându-se că alegerea făcută constituie „câștigul”
Raritate=competitie
Exemplu casatorie
Costuri=sacrificii , Beneficii
Boom optimism excesiv
Timp rational
Si cel care sta in rand la magazin dar cumpara mai ieftin si cel care achita mai mult da sta mai
putin in magazin
Bunurile au valoare in timp si spatiu diferit ex cola lidl cola de la palas
Timpul e mai valoros decat 50 de ani in urma
Timpul a devenit rar
Elasticitatea descrie felul in care variaza cantitatea ceruta de un consumator sub influenta factorilor
care exercita o presiune asupra lui
Fact ce inf,afect comport consumatorului
Pretul pretul altui bun venitul consumatorului
O mica modificare a pretului duce la schimbarea comportamentului
Elast incrusisata arata felul in care variaza cantitatea consumata din bunul x la o midificare a
pretului din bunul y
Oferta si costul
Oferta este multitudinea de combinatii de bunuri si servicii la anumite niveluri de pret.teoria ofertei
descire comportamentul ofertantului si arata ca un individ este dispus sa ofere o cantitate de bunuri
si servicii din ce in ce mai mare pe masura ce pretul care i se ofera creste.Qo cant oferita
Costul marginal exprimă cât de mult se modifică costurile, atunci când producția unui bun crește
(în general cu o unitate infinitezimală)
Costul marginal reprezita cea mai importanta categ de cossturi deoarece sta la baza deciziilor de a
extinde reduce productia de a cumpara mai mult mai putin
Costul de productie este totalitatea cheltuielilor efect pentru a obtine un anumit volum de produse
Cel mai important determinant al ofertei este costul de productie
Black Friday
Samsung a 40 CT 500 lei / P1 1000 lei BF 40% / P2= 600 lei 100 lei profit
Cererea sta la baza crearii pretului
Spatiul de depozitare este o resursa rara
Vanzarea sub costuri este in cazuri particlare o metoda de reducere a pierderilor
Metoda de reducere a incertitudinii(nesiguranta) bilete ieftine cu mult timp inaite de zbor
Flexibilitatea costurilor se face prin transf costurilor fixe spre o parte costuri medii
Intermediarii sparg barielele de timp spatiu si infoarmatie Chiar daca un produs ni se pare scump
el intradevar este ieftin deoarece acea cafea near costa mult mai mult daca o am cumparau direct
de la producatorul din brazilia decat la o cafenea din iasi.Costul drumului timpul etc.
Intermediarii creeaza o punte intre noi si consumatori
PUBLICITATE
Una din marile probleme ale ordinilor sociale complexe, dacă nu cumva, cea mai mare, este faptul
că indivizii tind să devină tot mai ignoranţi în termeni relativi.
Sălbaticul acţionează ştiind puţin în termeni absoluţi şi mult în termeni relativi. Omul modern
acţionează ştiind mult în termeni absoluţi, dar puţin în termeni relativi.
Una din cele mai performante arme în lupta cu ignoranţa este publicitatea.
publicitatea reduce costurile căutării, prelucrării şi utilizării volumului imens de cunoaştere generat
de ordinea socială sofisticată.
Aşadar, între ofertant şi consumator exista o fractură informaţională
Ignoranţa clientului a fost înlăturată parţial de publicitate
Publicitatea transmite cunoaştere despre bunuri, servicii, preţuri.
Un produs despre care nimeni nu ştie nimic nu prezintă niciun fel de utilitate; el este un lucru, dar
nu un bun.
publicitatea reprezintă o metodă de creştere a gradului de satisfacere a nevoilor consumatorilor şi
de sporire a volumului de produse destinate vânzării.

Publicitatea şi duşmanii ei
Publicitatea nu creează nevoi, ci le satisface pe cele existente
Nevoia de comunicare este una şi a existat dintotdeauna; întreprinzătorii nu au făcut altceva decât
să creeze modalităţi alternative de satisfacere a ei, inventând scrisori, poştalioane, telefoane,
terminale fax, email-uri, „messenger-ul”
publicitatea reduce semnificativ preţul global al achiziţiei şi utilizării unui bun.
publicitatea reprezintă un instrument de supravieţuire în condiţii de concurenţă
Informaţiile oferite prin intermediul publicităţii oferă o marjă mai mare de alegere consumatorilor
În principiu, publicitatea informează, creşte aria alegerilor consumatorilor, făcându-i pe
aceştia mult mai pretenţioşi în legătură cu calitatea şi preţurile produselor.
Rolul esenţial al publicităţii este acela de a furniza informaţie la un cost redus, astfel încât clienţii
potenţiali să afle despre existenţa produselor, despre caracteristicile lor, despre preţuri, condiţii de
vânzare etc.
Publicitatea înşelătoare pleacă de la premisa ignoranţei indivizilor, determinată, aşa cum
menţionam în paginile anterioare, de imperfecţiunea minţii umane, de volumul imens de
cunoaştere generat de ordinea socială complexă şi de resursele limitate ce împiedică achiziţia
cunoaşterii la un cost modic
publicitatea mincinoasă poate avea un caracter accidental şi nu poate fi niciodată sistematică.
Oamenii întregi la minte nu pot fi minţiţi cu regularitate.
publicitatea se dovedeşte a fi creatoare de valoare adăugată,
Pe ansamblu, publicitatea ameliorează procesul de alocare a resurselor, reduce costurile de
producţie şi participă la o mai bună satisfacere a nevoilor de consum.

SPECULATIE
Speculantul, ni se spune, vinde la suprapreț, o noțiune la fel de abstractă precum cea de preț jus
”a specula” este acela de ”a face supoziții
speculatorul este un individ care încearcă să presteze servicii utile semenilor, în dorința de a-și
satisface propriile nevoi.
Pentru a fi cu adevărat utile, deci, valoroase, bunurile trebuie plasate în timp și spațiu.
Se pricepe destul de bine la arat, la însămânțat, la prășit, dar nu se poate considera un as al asumării
riscului. Atunci intră în scenă cel mai detestat personaj al vieții economice: speculatorul.
Speculatorul apare atunci când se instalează un grad de incertitudine care îi deranjează pe ceilalți
agenți economici; nu creeză el însuși incertitudea, cum îndeobște se crede; el își face apariția atunci
când, în sistemul economic, nesiguranța, îndoiala, ezitarea, riscul depășesc limite rezonabile,
acceptabile, în condiții normale, de orice individ.
În mod normal, speculatorii obțin profit din achiziții la prețuri mici și revânzarea la prețuri mai
ridicate, însă ei nu pot controla condițiile de piață astfel încât să câștige întotdeauna.
Nivelul profitabilității afacerilor lor depinde de gradul de competiție din propria ramură și de
acuratețea previziunilor lor.
Un alt avantaj indiscutabil al speculației este ”stabilizarea prețurilor”.
Prin urmare, vânzarea imediată a producției și transferul ei în mâinile speculantului în aduce certe
avantaje imediate, pe care el le-ar putea prefera celor nesigure din viitor.
Din alt punct de vedere, bunurile au valoare prin plasarea lor în spațiu și timp.
Speculatorul este un maestru în asumarea riscului, fiind specializat pe interpretarea și exploatarea
informațiilor furnizate de sistemul prețurilor relative pe care se sprijină activitatea economică.
Însă, concepția conform căreia el este un iresponsabil care își asumă orice risc n-are nici fundament
logic, nici corespondent în realitate. În general, speculatorul câștigă din asumarea unui risc mai
ridicat decât cel pe care și l-ar asuma un om obișnuit. De aceea, el este un curajos și foarte rar un
descreierat dispus să înfrunte orice pericol pentru a obține profit. Un speculator iresponsabil este
o contradicție în termeni; el poate fi doar iresponsabil, nu și speculant. Marele lui avantaj constă
în faptul că are abilități și cunoștințe relativ mai bune în exploatarea incertitudinii și riscului.
În ciuda accepțiunii sale profund negative, cuvântul specula desemnează, în realitate, o calitate
specifică exercitării funcției antreprenoriale, respectiv aceea de a anticipa, de a străpunge pâcla
groasă a viitorului.
Datorită imposibilității prelucrării instantanee a resurselor și obținerii bunurilor ce satisfac
trebuințele, întreprinzătorul trebui să fie capabil să anticipeze structura nevoilor de consum ale
clienților dintr-un moment viitor. Acesta este motivul pentru care el trebuie să fie explorator și,
fără nicio urmă de îndoială, vizionar. Dacă între momentul luării deciziei de transformare a
resurselor în bunuri și servicii, nevoile au evoluat într-un sens totalmente imprevizibil, eșecul
procesului productiv este inevitabil; cu alte cuvinte, resurse rare, deci valoroase, sunt
metamorfozate în lucruri (în niciun caz, bunuri) fără utilitate. De aceea, el trebuie să radiografieze
structura viitoare a nevoilor și să vină în întâmpinarea doleanțelor reale ale consumatorilor (ținând
cont că întreprinzătorul, oricât de perspicace ar fi, un poate crea nevoi, eventual, le poate satisface).
INTERMEDIARI
serviciul pe care ni-l fac intermediarii este acela că diminuează costurile pe care noi le suportăm
pentru a savura o ceașcă de cafea.
Nu trebuie să considerăm ”prețul de producător” drept singurul sacrificiu pe care noi îl facem
pentru a intra în posesia unui bun. Evident, magiunul costă nouăsprezece lei, însă în depozitul
fabricii de la Topoloveni, nu la Iași. Dacă vrem să intrăm în posesia lui, direct de la fabrică, trebuie
să suportăm alte costuri (timp pierdut cu deplasarea, benzină consumată cu automobilul, efort fizic
și psihic, etc). Când îl cumpărăm de la hipermarketul local, plătim douăzeci și doi de lei, dar evităm
costurile enumerate mai sus. În realitate, apelând la serviciile intermediarului reducem prețul plătit
(în fapt, sacrificiul suportat) pentru a putea intra în posesia unui bun.
prețurile prin folosirea serviciilor intermediarilor? Răspuns corect: scad. Evident
Căutarea presupune timp și informații, adică, resurse rare.
Așadar, hipermarketul oferă certe avantaje producătorului de magiun. Relația dintre cei doi nu este
una conflictuală, ci, dimpotrivă, de cooperare. Eforturile producătorilor și ale vânzătorilor sunt
complementare. Hipermarketul reduce semnificativ costurile de vânzare ale magiunului, acesta
fiind principalul motiv pentru care fabrica din Topoloveni îi încredințează vânzarea propriilor
bunuri. Fiind un specialist în vânzări, Carrefour știe să vândă mai mult, mai bine și mai ieftin decât
firma argeșeană. Dacă lucrurile nu ar sta așa, este cert că aceste activități ar fi preluate chiar de
producător. Pe o piață liberă, nimeni nu-l împiedică pe fabricantul magiunului să-și vândă propria
marfă, la costuri relative mai mici și în cantități mai ridicate. Faptul că apelează la hipermarketuri
reprezintă dovada cea mai elocventă că el însuși se dovedește incapabil să facă așa ceva.
Transportul, publicitatea, expunerea mărfii pe raft sunt activități consumatoare de resurse, deci
costisitoare, încât mult invocata diferență dintre ”prețul de producător” și cel ”de raft” este lipsită
de sens
Deci, producătorii autohtoni dețin avantaje comparative în producția de bunuri, iar
hipermarketurile în vânzarea de bunuri.
Dintr-o anumită perspectivă, putem spune că hipermarketurile nu vând produse ci spațiu (de
depozitare) și timp
Hipermarketurile se adresează celor pentru care timpul reprezintă o problemă și, care, în
consecință, nu sunt dispuși să colinde tot orașul pentru a-și face aprovizionarea. Hipermarketul
și restaurantul nu produc marfă în sensul cel mai îngust al cuvântului (deși carnea crudă dintr-o
măcelărie și cea rumenită, servită cu prietenii la o cină, reprezintă produse diferite), ci sunt
intermediari care salvează timpul nostru din ce în ce mai prețios. La hipermarket găsesc pâine,
legume, carne, ouă, ulei, haine, televizoare etc. Într-un asemenea centru comercial, pot servi masa,
mă pot tunde, găsesc un ghișeu bancar etc. Această concentrare masivă de bunuri și servicii reduce,
în cele din urmă, prețul pe care îl plătim sau sacrificiile pe care trebuie să le facem pentru a ne
satisface o parte importantă a nevoilor de consum.
Intermediarii, ei înșiși speculatori, fac un lucru asemenător prin transferul în spațiu al bunurilor.
Condițiile diferite de producție și bariera impusă de costurile de transport fac astfel încât gradul de
tensiune dintre cerere și ofertă să difere semnificativ de la o zonă la alta.

ASIGURAREA
asigurătorul contribuie la creșterea producției, ceea ce avantajează atât ofertantul, cât și
consumatorii. Pe scurt, asigurătorul ajută la crearea unei cantități de bunuri care, în absența sa,
probabil, că nu ar ajunge niciodată la vânzare. De aici provine utilitatea serviciilor sale și, evident,
câștigurile sale.
Asigurarea este conectată cu riscul, nu cu certitudinea.
Existența asigurătorului nu are sens într-o lume a certitudinii absolute sau în cea a incertitudinii
absolute. În prima, riscul dispare și nimeni nu simte nevoia de a se asigura suplimentar; deci,
firmele de specialitate își pierd obiectul de activitate. În cea de-a doua, toți invidizii doresc să se
asigure, însă nu există companii care s-o facă, deoarece riscul extrem le-ar pune, din start, în
situația de a plăti despăgubiri continue, ceea ce le-ar face neprofitabile fără nicio urmă de îndoială
Diminuarea riscului presupune consum de resurse rare; or, atunci când guvernul își face un obicei
de a ajuta victimele unor evenimente nedorite, acestea au tot interesul să transfere respectivele
costuri pe seama altora.
. Costurile de reducere a riscurilor nu pot fi niciodată nule. Ele pot fi zero pentru despagubiti, dar
mari pentru contribuabilii care achită taxele din care se platesc despagubirile sau care suportă
subtilizarea puterii de cumpărare produsă prin tehnica inflației