Fundaţii II Curs 05/02÷06 Decembrie 2019

Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 1 din 5

Fundaţii pe Piloţi
Evaluarea Capacităţii Portante a Piloţilor

Capacitatea Portantă a Pilotului Izolat solicitat la Smulgere

În general se foloseşte relaţia:

R sm = K ⋅ m ⋅ Pcr _ sm (kN ) (1)
în care:
- K = 0.7,
- Pcr_sm este forţa critică la smulgere, în kN, ce poate fi determinată prin încercări de teren
sau prin calcul,
- m este un coeficient al condiţiilor de lucru care, în funcţie de modul de determinare al lui
Pcr_sm şi de tipul pilotului are valorile din Tabelul 1.

Tabelul 1
Valorile coeficientului de lucru m folosit pentru determinarea capacităţii portante a pilotului izolat
solicitat la smulgere
Tehnologia de execuţie m
I. Piloţi prefabricaţi
- Piloţi bătuţi 1.0
- Piloţi introduşi prin subspălare în pământuri 0.6
nisipoase cu condiţia baterii pe ultimul metru fără
subspălare
- Piloţi introduşi prin vibrare în pământuri:
a) nisipoase saturate, de îndesare medie 1.0
b) argiloase cu indice de consistenţă 0.75 < I C ≤ 1.0 , 0.9
c) argiloase ci indice de consistenţă I > 1.0 1.0
C

II. Piloţi executanţi pe loc Pământuri

coezive necoezive
- Pilot cu mantaua introdusă prin batere şi betonul 1.0 1.0
compactat prin batere
- Pilot cu mantaua introdusă prin vibrare şi betonul 0.7 0.6
compactat prin vibrare (la extragerea coloanei)
- Pilot forat în uscat şi netubat 0.6 0.7
- Pilot forat sub noroi 0.5 0.6
- Pilot forat cu tubaj recuperabil 0.6 0.7
- Pilot forat cu tubaj nerecuperabil 0.6 0.8

Determinarea forţei critice la smulgere prin încercări de teren

Spre deosebire de capacitatea portantă la compresiune, rezistenţa la smulgere se datorează exclusiv

adeziunii şi frecării laterale dintre pilot şi teren. Plecând de la această observaţie rezultă că se poate
mări capacitatea portantă la smulgere prin crearea unui bulb la baza pilotului. Ca şi în celelalte
cazuri, cea mai indicată metodă pentru stabilirea Rsm este încercarea statică la smulgere. Treptele de
încărcare sunt de 10÷50kN adică (1/15÷1/10) din valoarea forţei critice la smulgere stabilită prin
calcul. Forţa critică la smulgere Pcr_sm este forţa maximă de tracţiune pentru care s-a mai obţinut

Document Curs Departamentul

Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii
Fundaţii II Curs 05/02÷06 Decembrie 2019
Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 2 din 5

stabilizarea deplasărilor. Reprezentarea grafică a deplasării (figura 1) cuprinde variaţia deplasărilor

∆ în timp funcţie de încărcarea axială de smulgere aplicată Psm.

Pcr sm
TImpul

50 100 150 200

50

100

150

200

Figura 1
Reprezentarea grafică a rezultatelor unei încercări de probă la solicitarea de smulgere a pilotului

Determinarea forţei critice la smulgere prin calcul

Spre deosebire de capacitatea portantă la compresiune, în cazul piloţilor fără bulb, rezistenta la
smulgere se datorează exclusiv adeziunii şi frecării laterale dintre pilot şi teren. Forţa critică de
smulgere, Pcr_sm, se determină cu relaţia:
Pcr _ sm = 0.6 ⋅ Pl (2)
unde Pl este acea parte din capacitatea portantă la forţa axială de compresiune corespunzătoare
rezistentei pe suprafaţa laterală a fişei pilotului calculată cu relaţia:
n
Pl = K ⋅ U ⋅  m i ⋅ f i ⋅ l i (3)
1
în care:
- K este egal cu 0.7,
- U este perimetrul secţiunii transversale a pilotului, în m,
- m este un coeficient al condiţiilor de lucru cu valori dependente de tehnologia de
execuţie a pilotului (Tabel 1),

Document Curs Departamentul

Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii
Fundaţii II Curs 05/02÷06 Decembrie 2019
Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 3 din 5

- fi este rezistenta convenţională pe suprafaţa laterală a pilotului în dreptul stratului „i”

(referinţă cursuri 8.0÷8.1), în kPa, care în toate cazurile se ia cu valori pozitive (chiar şi
atunci când se manifestă frecarea negativă),
- li este lungimea pilotului în contact cu stratul „i”, în m.
Capacitatea portantă a piloţilor încărcaţi axial şi transversal, în grup

În paragraful anterior s-a tratat problema capacităţii portante a piloţilor consideraţi izolaţi.
Informaţiile experimentale existente arată că în grup piloţii au o capacitate portantă mai redusă.
Capacitatea portantă a unui pilot care lucrează în grup, Rg, se determină cu relaţia:
R g = mu ⋅ R (4)
în care:
- R este capacitatea portantă a pilotului izolat, în kN,
- mu este un coeficient al condiţiilor de lucru în grup.
Pentru piloţii purtători pe vârf care pătrund în strate tari, incompresibile, zona activă este redusă
(figura 2a) iar influenta lor reciprocă poate fi neglijată, adică mu = 1.

P P P

r r

Strat moale

ε ε

r0 r0

Strat practic
indcompresibil

a) b)

Figura 2
Zona de influenţă (activă) în cazul piloţilor purtători pe vârf (a) şi respectiv în cazul piloţilor flotanţi
(b)

În cazul piloţilor flotanţi în jurul cărora se mobilizează un volum de pământ de formă conică cu
baza la cota vârfului piloţilor datorită forţelor de frecare şi adeziune ce apar între pilot şi teren. Raza
de influenţă a unui pilot din grup în planul vârfului se notează cu r0 (figura 2b) şi se calculează cu
relaţ ia:

Document Curs Departamentul

Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii
Fundaţii II Curs 05/02÷06 Decembrie 2019
Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 4 din 5

n
r0 =  l i ⋅ tgε i (5)
1

în care li este porţiunea din fişa pilotului care străbate stratul „i”, în m, iar εi unghiul lateral de
extindere a zonei mobilizate datorită frecării şi adeziunii, corespunzător stratului ”i”, în grade;
φ
ε i = i cu φi valoarea de calcul a unghiului de frecare internă a stratului „i”; în lipsa valorilor de
4
calcul la alegerea datelor pentru φi se poate utiliza tabelul 2.
Tabelul 2
Valorile unghiului ε
Denumirea pământului εi tgεi
Nisip îndesat 7º 0.125
Nisip de îndesare medie 6º 0.105
Nisip afânat 5º 0.087
Nisip prăfos, funcţie de îndesare 5º÷6º 0.087÷0.105
Argilă prăfoasă sau argilă în stare tare 6º 0.105
Argilă în stare plastică 4º 0.070
Mâl, argilă în stare curgătoare 0º 0.000

În cazul piloţilor flotanţi „de îndesare” executaţi în terenuri necoezive efectul de reducere a
capacităţii portante este compensat de efectul favorabil al îndesării nisipului în jurul piloţilor şi mu =
1 dacă nu stabilesc alte valori mai exacte prin cercetări speciale. În cazul fundaţiilor pe piloţi
r
flotanţi în terenuri coezive mu se stabileşte conform tabelului 3 în funcţie de raportul . Cu r s-a
r0
notat distanţa minimă între feţele alăturate (lumina) ale piloţilor iar r0 are semnificaţia arătată
anterior (figura 2b).

Tabelul 3
Valorile coeficientului mu
r/r0 1.8 1.6 1.4 1.2 1.0 0.8 0.6
mu 1.0 0.95 0.90 0.85 0.80 0.70 0.60

În cazul fundaţiilor cu radier îngropat şi piloţi flotanţi se poate considera mu = 1. Valorile subunitare
din tabelul 3 pot fi sporite până la valoarea maximă mu = 1 în cazul în care tasare probabilă,
calculată, a fundaţiei pe piloţi, rămâne în limitele admisibile pentru construcţia respectivă.

Pentru piloţii flotanţi valoarea coeficientului de reducere a capacităţii portante a pilotului lucrând în
grup este calculată cu formula eficienţei.

Eficienţa grupului de piloţi flotanţi este exprimată de raportul dintre rezistenta terenului pe
suprafaţa perimetrală a grupului de piloţi şi suma rezistenţelor pe manta a piloţilor componenţi ai
grupului. Pentru a calcula eficienţa grupului de piloţi flotanţi din figura 3 se fac următoarele notaţii:
- n este numărul şirurilor de piloţi,
- m este numărul piloţilor unui şir,
- s este distanţa dintre piloţi interax,
- d este diametrul unui pilot,
- l este fişa piloţilor.

Document Curs Departamentul

Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii
Fundaţii II Curs 05/02÷06 Decembrie 2019
Fundaţii pe Elemente Fişate Pagina 5 din 5

d f

1 ......................................n Perimetrul p

1
.
.
.
s

.
.
.
.
.
.
m

Figura 3
Schema de calcul pentru eficienţa grupului de piloţi

Perimetrul secţiunii generale a grupului de piloţi flotanţi, p, se calculează cu relaţia:

p = 2 ⋅ (m + n − 2) ⋅ s + 4 ⋅ d (6)
Dacă f este rezistenta medie pe manta pilot – teren eficienţa grupului de piloţi, folosind notaţiile
anterioare, este:
p⋅f ⋅l p
ηg = = (7)
π⋅d⋅m⋅n ⋅f ⋅l π⋅d ⋅m⋅n
sau
2 ⋅ (m + n − 2 ) ⋅ s + 4 ⋅ d
ηg = (8)
m⋅n ⋅π⋅d
şi se exprimă în procente.
Dacă se neglijează termenul 4d pentru η g = 100% rezultă expresia distanţei optime dintre piloţii
flotanţi:
1.57 ⋅ d ⋅ m ⋅ n
s= (9)
m+n−2

Document Curs Departamentul

Anul IV CFDP - UTCB de Geotehnică şi Fundaţii