TEMPERAMENTUL

a. melancolicul (instabil şi introvertit)

Verbul care îl defineşte: A GÂNDI.

Acest tip temperamental e considerat ca aparţinând geniilor.
Instabilitatea îi face să fie mereu nemulţumiţi, să reia acţiunile, devenind
perfecţionişti.
Ei sunt foarte analitici, nu se mulţumesc cu „ambalajul", ci caută
„miezul" problemei cu care se confruntă.
au foarte multă răbdare, fiind în stare să facă munci pe care unii le-ar
considera plictisitoare (de migală), dacă prevăd un rezultat concret în
viitor
sunt retraşi în sine, preferă să lucreze individual, deoarece consideră că
munca în echipă antrenează după sine discuţii, care nu fac altceva decât
să încetinească ritmul de lucru.
Pentru ei seriozitatea şi decenţa reprezintă calităţi cu care se mândresc,
în timp ce pentru alţii aceste trăsături reprezintă defecte. Din această
cauză, se întâmplă ca sobrietatea de care dau dovadă să fie considerată
plictisitoare de către sangvinici sau de către colerici.
gândesc foarte ordonat, precis, sunt înclinaţi să catalogheze, să clasifice
să alcătuiască scheme.
De asemenea, pot fi extrem de atenţi la detalii şi îşi fixează standarde
aproape de perfecţiune, şi-i aleg prietenii cu multă precauţie. Insă, odată
ce şi-au ales un prieten, ei sunt în stare să manifeste faţă de el sentimente
de lungă durată. în plus, sensibilitatea crescută îi face să fie foarte atenţi
la nevoile celorlalţi şi să manifeste o mare capacitate empatică.
Pe de altă parte, au o capacitate de lucru redusă în condiţii de
suprasolicitare şi sunt în general puternic afectaţi de insuccese (se
descurajează).
Ritmul acţiunilor, gândurilor sau al cuvintelor este foarte lent, fapt care
îi va dezavantaja în condiţii de competiţie şi îi va determina să se închidă
în sine (să se refugieze în imaginar).
sunt, în general, înclinaţi spre pesimism, prevăzând „probleme" înainte
ca acestea să apară.
Le face plăcere să se lamenteze, aşteptând să fie compătimiţi.
b. flegmaticul (stabil şi introvertit)

Verbul care îl defineşte: A LINIŞTI.

se caracterizează prin stabilitate şi echilibru.
sunt firi puternice, au multă încredere în sine, încât manifestă multă
toleranţă faţă de ceea ce se întâmplă înjur, dând impresia că nimic nu îi
deranjează.
Au multă răbdare, manifestă siguranţă în tot ceea ce fac şi dau dovadă de
o mare capacitate de muncă.
sunt foarte conştiincioşi şi serioşi, petrecând mult timp în singurătate.
Ei sunt buni ascultători, discreţi, inofensivi, având mari calităţi de
mediatori în rezolvarea conflictelor.
Faptul că nu au aspiraţii foarte înalte, îi face să se mulţumească cu puţin
şi să nu fie orgolioşi.
Echilibrul emoţional le permite să aibă sentimente durabile care cu greu
se schimbă în timp.
Din cauza ritmului lent de lucru şi apatiei pe care o degajă, pot fi
consideraţi leneşi şi dezinteresaţi. Pe ei pare că nu îi entuziasmează
nimic şi te lasă să înţelegi că de fapt „nimic nu e nou sub soare".
Flegmaticilor nu le place să-şi asume responsabilitatea, nu le place să fie
în centrul atenţiei deoarece nu au nevoie de aprecierea celor din jur.
De obicei ei sunt împotriva schimbărilor, manifestând încăpăţânare,
rigiditate şi înclinaţie spre rutină.

c. sangvinicul (stabil şi extravertit)

Verbul care îl defineşte: A VORBI.

sunt persoane foarte sociabile, populare, care îşi fac simţită prezenţa de
îndată ce intră într-o colectivitate. De altfel, ei adoră să fie admiraţi,
simţindu-se minunat în mijlocul mulţimii, atunci când au toate privirile
aţintite asupra lor.
Le place tot ceea ce este nou, inedit, de aceea apariţia situaţiilor
nemaiîntâlnite până atunci îi stimulează, îi face să se simtă provocaţi.
Sangvinicii au o mare abilitate de a face cunoştinţă rapid cu persoane
necunoscute, iar după câteva momente petrecute împreună, îţi lasă
impresia că se cunosc de o veşnicie.
Spre deosebire de flegmatici, ei au un ritm alert manifestat atât
activităţile pe care le iniţiază, cât şi în vorbire şi gândire.
 Ei îşi etalează repede posibilităţile şi trec cu uşurinţă peste insuccese.
Mai mult decât atât, sangvinicii au talentul de a transforma munca în
distracţie, degajând optimism şi înveselind viaţa celor care îi înconjoară.
Ei sunt foarte energici şi entuziaşti aproape de orice „nimic".
Le place să exagereze atunci când povestesc, aducând în acest fel un
plus de culoare şi vitalitate conversaţiei.
Pe de altă parte, sangvinicii sunt persoane pe care nu întodeauna te poţi
baza (aşa cum te poţi baza pe flegmatici sau pe melancolici).
Promit cu uşurinţă şi se angajează de multe ori în diferite activităţi, dar
rareori se ţin de promisiune.
De multe ori ei doar vorbesc, nu fac.
Uşurinţa cu care abordează viaţa, îi face să fie consideraţi imaturi.
Sangvinicii nu au nevoie de prieteni adevăraţi, ci mai degrabă de
admiratori. De aceea, se poate întâmpla să constatăm că pentru ei sunt
mai importante nevoile celorlalţi, decât cele ale familiei sau ale
prietenilor. în plus, faptul că ei se pun întotdeauna în mijlocul
evenimentelor, îi face să nu fie disponibili pentru a asculta necazul
cuiva, să nu aibă răbdare pentru problemele celorlalţi şi să nu se implice
în nici o situaţie tragică.
Faptul că trec cu uşurinţă peste problemele care apar, le diminuează
foarte mult spiritul autocritic, ei considerându-se aproape fără defecte.
Dacă viaţa afectivă a sangvinicilor este dominată de trăiri emoţionale
puternice, sentimentele pe care ei le au faţă de anumite persoane sunt
superficiale, deoarece simt întotdeauna nevoia de variaţie.

d.colericul (instabil şi extravertit)

Verbul care îl defineşte: A FACE.

este temperamentul liderilor, al oamenilor de acţiune.

Pentru persoanele cu acest temperament nu se pune problema dacă îşi
vor atinge scopul, ci când se va întâmpla aceasta.
Colericii sunt foarte ambiţioşi, orgolioşi şi puternic orientaţi spre scop;
de multe ori, pentru ei nu contează mijloacele prin care îşi ating ceea ce
şi-au propus atâta timp cât vor fi câştigători
. Colericii sunt foarte impulsivi, energici, agitaţi, manifestând totodată
mult curaj atunci când se pune problema asumării de riscuri.
Pot lua decizii eficiente şi prompte în cazuri de criză, pot rezolva
problemele apărute şi pot să economisească timp.
Le face plăcere atunci când li se opune rezistenţă şi savurează situaţiile
combatante cu cea mai mare plăcere. De aceea, ei sunt născuţi pentru
competiţii.
Din cauză că sunt firi instabile, colericii resimt în permanenţă nevoia de
schimbare; ei sunt optimişti, creativi, eficienţi în activitate, interesaţi de
tot ceea ce e nou, inedit.
Trăiesc atât de intens prezentul încât, pentru colerici nu contează foarte
mult faptul că cineva ar putea suferi de pe urma acţiunilor lor, de aceea
ei riscă să rămână fără prieteni; relaţiile pe care ei le consideră a fi de
„prietenie" sunt în realitate doar relaţii profesionale, „de afaceri".
Potenţiala lipsă de popularitate a colericilor mai rezultă şi din stilul
despotic de a conduce, din faptul că foarte rar îşi asumă vina („Eu am
dreptatel") şi că nu acceptă sfaturi.
Colericii sunt dependenţi de muncă („candidaţi la infarct") şi îi presează
pe ceilalţi să fie ca şi ei.
Nu au răbdare, capacitatea empatică este foarte scăzută şi din această
cauză uneori sunt consideraţi ca fiind duri, „bădărani".
Totodată, ei sunt incapabili de a realiza munci de migală şi se plictisesc
repede de ceea ce fac.
Asemeni sangvinicilor, colericii au trăiri emoţionale puternice, dar care
nu durează prea mult în timp. Aceste explozii emoţionale sunt alternate
cu perioadă de delăsare, de inactivitate (dovadă a instabilităţii).
În plus, colericii au o înclinaţie deosebită spre dramatizări, exagerări,
spre declanşarea stărilor de alarmă.