Capitolul 3

FORME DE PROPRIETATE

Aspecte ce trebuie luate în considerare pentru evaluarea

formelor de proprietate
Unic asociat
Firme
Legile Româneşti care reglementează lansarea unei
întreprinderi mici şi mijlocii
 Capitolul 3

FORME DE PROPRIETATE ASUPRA AFACERII

Aspecte care trebuie luate în considerare în scopul evaluării

formelor de proprietate

Alegerea unei forme de proprietate este o decizie cu efecte pe

termen lung.

Trecerea de la o formă de proprietate la alta este dificilă, fiind un

proces complex şi costisitor care presupune timp
 este important pentru antreprenori alegerea formei de
proprietate adecvate încă de la început.

Nici o formă de proprietate nu este “perfectă“.

O formă de proprietate care este potrivită pentru un antreprenor

poate fi necorespunzătoare pentru altul.
 Legislaţia fiscală
impozitul pe care proprietarul trebuie să-l plătească depinde de
venitul net pe care acesta se aşteaptă să îl obţină
 rata impozitelor şi fluctuaţiile venitului unei firme, determină
atractivitatea unor forme de proprietate în defavoarea altora

 Garanţii
 unele forme de proprietate oferă proprietarilor o mai mare
siguranţă în faţa problemelor financiare
 antreprenorii trebuie să stabilească gradul de risc pe care sunt
dispuşi să şi-l asume pentru acoperirea obligaţiilor financiare ale
firmei

 Start-up şi necesarul de capital

 formele de proprietate diferă în funcţie de capitalul necesar pentru
start-up
 de mărimea capitalului de care are nevoie un antreprenor precum
şi de modul de obţinere al acestuia, unele forme de proprietate pot fi
mai avantajoase faţă de altele.
 Control
 prin alegerea unor forme specifice de proprietate, un antreprenor
îşi poate diminua controlul asupra afacerii
antreprenorii trebuie să se decidă de la început asupra controlului
la care sunt dispuşi să renunţe în schimbul ajutorului obţinut de la
alte persoane, pentru dezvoltarea unei afaceri de succes

 Abilităţi manageriale
 antreprenorii trebuie să îşi stabilească deprinderile şi abilităţile
pentru a conduce o afacere în mod eficient
 dacă le lipseşte o anumită abilitate sau experienţă în domenii de
interes, trebuie să aleagă o formă de proprietate care să le permită
atragerea în afacere şi a altor proprietari, care deţin deprinderile
necesare

 Scopul afacerii
 forma de proprietate va depinde de mărimea şi profitabilitatea
afacerii pe care un antreprenor plănuieşte să o obţină
 Planuri de transfer ale afacerii
 proprietarul trebuie să privească în perspectivă, pregătind ziua în
care proprietatea firmei va fi transmisă următoarei generaţii sau unui
cumpărător
 unele forme de proprietate fac această tranziţie mai uşoară decât
altele

Unic asociat
Este cea mai simplă şi mai întâlnită formă de proprietate.

Avantajele asociatului unic:

 Uşor de constituit
 Cea mai ieftină formă de constituire
 Motivaţia profitului
→ proprietarul poate să îşi păstreze întregul profit
 Autoritate deplină asupra deciziilor
→ libertatea de a decide modul de derulare a afacerii este
principala sursă de motivare
 Încetarea uşoară a activităţii
 → dacă proprietarul decide stoparea activităţii, acesta poate
închide firma însă rămâne răspunzător pentru datoriile şi
obligaţiile pe care firma nu le poate plăti

Dezavantajele unicului asociat:

 Responsabilitate nelimitată
→ proprietarul este responsabil pentru toate datoriile firmei
→ într-o firmă cu asociat unic, proprietarul reprezintă afacerea,
iar datoriile companiei sunt datoriile proprietarului.

 Competenţe şi abilităţi limitate

→ proprietarul are autoritate deplină asupra deciziilor, dar acest
lucru nu înseamnă că el are competenţele necesare pentru a
conduce o afacere cu succes
→ numeroase afaceri eşuează din lipsa competenţelor, a
cunoştinţelor şi a experienţei proprietarilor, în domenii care sunt
esenţiale pentru succesul afacerii
 Sentimentul de izolare
→ conducerea unei afaceri de unul singur oferă antreprenorului
maximă flexibilitate, dar în acelaşi timp îi oferă sentimentul de
izolare deoarece nu are cui să ceară ajutor

 Acces limitat la capital

→ proprietarul şi-a investit toate resursele în afacere fiind dificil
accesul la împrumuturi suplimentare
→ cele mai multe bănci au o formulă bine definită pentru
determinarea eligibilităţii, iar majoritatea asociaţilor unici nu pot
satisface cerinţele de împrumut

 Lipsa continuităţii afacerii

→ în cazul în care proprietarul moare, se pensionează sau se
îmbolnăveşte, firma îşi încetează activitatea, afară de cazul în care
un membru din familie preia afacerea
 Firmele
Firmele sunt entităţi separate de proprietari.

Avantajele firmelor :
• Răspundere limitată a proprietarilor
 răspunerea proprietarilor se limitează la suma investită în
afacere

• Abilitatea de a atrage capital

 este facilitat accesul împrumuturilor de la bănci

• Posibilitatea de a funcţiona pe termen nedeterminat

 existenţa firmei nu depinde de o persoană
 o firmă trăieşte mai mult decât fondatorii ei
• Posibilitatea de a transfera proprietatea
o firmă poate fi vândută, iar dreptul de proprietate poate fi
transferat unei alte persoane
 pe perioada transferului proprietăţii firma îşi poate continua
activitatea

Dezavantajele unei firme:

 Posibilă diminuare a controlului fondatorilor
 poate interveni în momentul în care ei îşi vând o parte din
acţiuni

 Riscul diminuării interesului managerial pentru buna funcţionare a

firmei
 pe măsură ce firma se dezvoltă proprietarii angajează
manageri calificaţi pentru a ajuta la conducerea afacerii,
aceştia însă nu au acelaşi grad de interes faţă de firmă

 Consum de timp şi bani pentru asigurarea funcţionării firmei

 Legislaţia românească referitoare lansarea unei întreprinderi
mici şi mijlocii

• Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării

Întreprinderilor mici şi mijlocii

• Ordonanţă privind modificare şi completarea Legii nr. 346/2004

privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării Întreprinderilor mici şi
mijlocii

• Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a

asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod
independent

• Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 300/2004 privind

autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care
desfăşoară activităţi economice în mod independent
 Definiţia Întreprinderilor mici şi mijlocii din România este compatibilă
cu definiţia acceptată de Comisia Europeană
(Recomandarea nr. 2003/361/CE.

Articolul 4, alineatul 1 din Legea nr. 346/2004, modificată şi completată:

Întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică în funcţie de numărul mediu de
salariaţi şi de cifra de afaceri anuală netă sau activele totale pe care le
deţin, în următoarele categorii:
a). microîntreprinderi – au până la 9 salariaţi şi realizează o cifră de
afaceri anuală netă sau deţin active totale de pînă la 2 milioane de
euro, echivalent în lei;
b). întreprinderi mici – au între 10 şi 49 salariaţi şi realizează o cifră
de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 10 milioane
euro, echivalent în lei;
c). întreprinderi mijlocii – au între 50 şi 249 salariaţi şi realizează o
cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent
în lei, sau deţin active nete totale care nu depăşesc echivalentul în lei
a 43 milioane euro.
Articolul 2 din Legea nr. 346/2004:
Prin întreprindere se înţelege orice formă de organizare a unei activităţi
economice, autonomă patrimonial şi autorizată potrivit legilor în vigoare
să facă acte şi fapte de comerţ, în scopul obţinerii de profit, în condiţii de
concurenţă, respectiv: societăţi comerciale, societăţi cooperative,
persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod
independent şi asociaţii familiale autorizate potrivit dispoziţiilor legale în
vigoare.

Art. 1, alineatul 1din Legea nr. 300/2004:

Persoanele fizice, cetăţeni români sau cetăţeni străini, care provin din
statele membre ale Uniunii europene şi din statele aparţinând Spaţiului
Economic European, pot desfăşura activităţi economice pe teritoriul
României, în mod independent sau pot constitui asociaţii familiale.
Art. 1, alineatul 2 din Legea nr. 300/2004:
Persoanele fizice şi asociaţiile familiale pot fi autorizate să desfăşoare
activităţi economice în toate domeniile,meseriile şi ocupaţiile, cu
excepţia celor reglementate prin legi speciale.

Art. 2, alineatele 1 şi 2 din Legea nr. 300/2004:

(1) Asociaţia familială se poate înfiinţa la iniţiativa unei persoane fizice
şi se constituie din membrii de familie ai acesteia.
(2) Sunt consideraţi membrii unei familii, în sensul prezentei legi, soţul,
soţia şi copii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani, la data
autorizării asociaţiei familiale, precum şi rudele acestora până la
gradul al patrulea inclusiv.