INVIEREA DOMNULUI SAU SFINTELE

PASTI
„Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric,
şi nimeni nu v-a mângâiat
Din lunga voastră-ngenunchere
Sculaţi…Christos a Înviat!” (Alexandru Vlahuţă)
Ne aflăm în Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare care, pentru noi
creştinii, reprezintă o perioadă de tristeţe, dar şi de bucurie, de pocăinţă şi
de nădejde în Învierea Mântuitorului. În această săptămână retrăim
amintirea plină de dramatism a patimilor lui Iisus Hristos care lasă să se
întrevadă bucuria şi Lumina Învierii.

Săptămâna Patimilor ne pregăteşte sufletul pentru întâmpinarea celei mai

mari sărbători creştine Învierea Mântuitorului Iisus Hristos sau Sfintele
Paşti.
Învierea Domnului este adevărul suprem şi temelia credinţei noastre
creştine. „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi
încă în păcatele voastre” (I Epistolă către Corinteni a Sfântul Apostol Pavel,
15, 17)

…Iar după ce a sfârşit toate aceste cuvinte, a zis Iisus către ucenicii Săi: Ştiţi
că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului va fi dat să fie răstignit”
(Sfânta Evanghelie după Matei 26, 1-2).
Termenul de „Paşti” are în limba română numai forma de plural pentru
exprimarea corectă a multiplelor lui sensuri, din limba ebraică biblică: „Chag
ha’Ppesách” = „Sărbătoarea trecerii” sau „Ppesachim” = „a trecerilor” (de la
pesách = trecere). În aramaică, dialectul postexilic (vorbit şi de Iisus), există
termenul peschá, care definea sărbătoarea iudaică târzie a Paştilor, cu
ceremonialul ei calendaristic

În acest context, utilizarea termenului de „Paşte” este incorectă şi reprezintă

o eroare de exprimare în pronunţarea denumirii biblice a celui mai mare
praznic al creştinismului Sfintele Paşti sau Învierea Domnului (Protopop
dr. Ioan Bude, 2012).
Sfintele Paşti înseamnă trecerea de la moarte la viaţă şi eliberarea din
robia păcatului şi a morţii adusă de Iisus Hristos prin Învierea Sa din morţi

Cea dintâi reglementare oficială a datei sărbătoririi Sfintelor Paşti a

formulat-o Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325 şi această hotărăre
a rămas normativă până astăzi: (a) serbarea Paştilor se va face întotdeauna
numai în zi de Duminică; (b) această Duminică trebuie să fie cea care
urmează imediat după luma plină după echinocţiul de primăvară; (c) atunci
când sărbătoarea Paştilor creştine coincide cu data sărbătorii iudaice, se va
amâna cu o săptămână, serbându-se în Duminica următoare. De asemenea,
Sfintele Paşti ortodoxe se serbează mereu după cele catolice, diferenţa
mergând şi până la o lună. Conform acestei hotărâri, Paştile urmează să cadă
într-un interval de 35 de zile, cuprinse între 22 martie şi 25 aprilie (Necula,
1992).
Iisus spunea: „Dacă nu muriţi, nu veţi trăi”. Noţiunea de înviere este legată
de cea de moarte. Atît timp cât grăuntele nu moare, el se opune manifestării
acestei puteri a vieţii îngropate în el. În om trebuie să moară natura sa
inferioară pentru a lăsa loc spiritului, acest principiu divin care găseşte atunci
posibilitatea să se elibereze pentru a acţiona şi a transforma totul.
Un grăunte care a fost sădit în pământ este comparabil cu o creatură depusă
într-un mormânt. Iar atunci cînd Îngerul căldurii vine, el îl trezeşte, îl mângâie
şi îi spune: „Ieşi acum din acest mormânt!” Şi iată că această viaţă începe să
se însufleţească: o mică tijă iese din pământ dând naştere unei mlădiţe care
va deveni într-o bună zi un arbore uriaş. Aceasta e învierea. Dar pentru a
învia trebuie să deschizi mormântul şi numai căldura deschide
mormintele. Căldura înseamnă iubirea (Aivanhov, 2009).

Învierea lui Hristos este începutul învierii noastre. Cu fiecare înviereputem

deveni mai buni, mai curajoşi şi răbdători, mai autentici, mai plini de iubire şi
mai întăriţi în credinţă.
„Avem cinci daruri ale Învierii şi anume bucuria, ne-temerea sau curajul,
pacea, binecuvântarea şi, pe lângă acestea avem şi iertarea păcatelor. Toate
acestea sunt însemnate pentru noi şi le avem în vedere pentru noi, pentru
viaţa noastră, pentru credinţa noastră, pentru ai noştri, pentru cei apropiaţi
de noi…” (Arhimandrit Teofil Părăian, 2011).

Să petrecem alături de cei dragi acest praznic frumos şi luminat, Învierea

Domnului şi cântând împreună: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe
moarte calcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”, să trăim bucuria
întâlnirii cu Hristos cel Înviat!
Bibliografie:
1. Aivanhov O.M., Crăciunul şi Paştele în tradiţia iniţiatică, Editura Prosveta,
Bucureşti, 2009.
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, Sfânta Evanghelie după Matei 26, 1-2; I
Epistolă către Corinteni a Sfântul Apostol Pavel, 15, 17, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune Ortodoxă Bucureşti, 2008.
3. Bude I., protopop dr., Nu „Paşte”, ci „Paşti”!, http://www.crestinortodox.ro,
2012.
4. Necula N.D., preot prof dr., Biserică şi cult pe înţelesul tuturor, Editura
EUROPRTENER Bucureşti, 1992.
5. Părăian T., arhimandrit, Darurile Învierii, Gânduri care duc spre Lumină,
Editura ASAB Bucureşti, 2011.