Studiu

constatativ privind dezvoltarea forței prin metoda

circuitului la elevii din clasa a VI-a

Cuvinte cheie: „dezvoltare”, „forță”, „metoda circuitului” „clasa a VI-a”.

ABSTRACT:
Urmarim dezvoltarea fortei generale (a membrelor superioare, a spatelui,
a abdomenului și a membrelor inferioare) la copiii de clasa a V-a , prin metoda
circuitului(sistem metodic de exercitii ce are la baza repetarea).Dezvoltarea
forţei poate începe chiar de la vârsta de 10 ani, dacă manifestăm grijă
deosebită în ceea ce priveşte gradarea exerciţiilor În urma utilizării acestor
jocuri, atât fetele cât și băieții de clasa a VI-a își vor dezvolta forța generală
dar și forța în regim de viteză.
Introducere
În lucrarea „Teoria edicaţiei fizice şi sportului. Bucuresti Editura
Cartea Şcolii, 2000. 241 p.” dezvoltarea motrica este: „o rezultanta
plurifactoriala, un vector ce rezulta din interactiunea componentelor: aptitudini,
motivatie , cunostinta , stari emotionale”
Dezvoltatea fizică are două categorii de indici:
1. Somatici: care se observă cu ‚ochiul liber’ sau se obțin prin măsurarea
înălțimii corporale, greutății corpului și măsurarea anumitor segmente
ale acestuia;
2. Funcționali: aceștia nu se văd cu ‚ochiul liber’ dar se obțin prin
măsurarea frecvenței cardiace, respiratorii, tensiunii arteriale.
 Calitățile motrice mai sunt denumite și calități fizice în unele surse
bibliografice specifice, ele neputând fi dobândite sau căpătate pe parcursuv
vieții umane. Indivizii se nasc cu anumiți indici ai acestor calități motrice, care
prin efectuarea anumitor exerciții fizice specifice se pot dezvolta. Astfel se
explică și folosirea frecventă a expresiei de „dezvoltare/educare” a calităților
motrice.
Forța reprezintă capacitatea aparatului neuromuscular de a învinge o
rezistenţa prin mişcare pe baza contracţiei musculare conform autorilor
din domeniu .
Dozarea exerciţiilor pentru dezvoltarea forţei se face de către profesor în
funcţie de nivelul gradului de pregătire a studentului. Înaintea începerii
exerciţiilor de forţă profesorul trebuie să asigure o bună prelucrare analitică a
articulaţiilor şi principalele grupe musculare ce vor fi angrenate în execuţie
Mijloace pentru dezvoltarea forţei:
a) exerciţii cu îngreuieri: (greutatea propriului corp) - sunt recomandate la
începutul activităţii de dezvoltare a forţei;
b) exerciţii cu rezistența externă;
c) greutatea obiectelor cu care se efectuează exerciţiile;
d) rezistenţa unui partener;
e) rezistența mediului extern.
Metodele pentru dezvoltarea forţei sunt:
a) antrenamentul în circuit;
b) metoda halterofilului (creşterea continua, în trepte, și descreşterea
continua, în val);
c) metoda powertrening (urmăreşte dezvoltarea detenţei (forţa+viteza); d)
contracţia izometrica
Metoda circuitului se refera la combinatia intre efortul aerob de mare
intensitatesi exercitiile de forta. Jocurile sunt activități de tip ludic, ce dezvoltă
peronalitățile practicanților din mai multe puncte de vedere, inclusiv din cel al
contribuției pe planul intergrării sociale. Deoarece sunt atractive, spontane,
recteative ele sunt folosite și în formele organizatorice din timpul liber al
diferitelor categorii de subiecți, dar jocurile de mișcare sunt foarte importante și
în formele de organizare a exercițiilor fizice în regimul școlar.
Principala clasificare a jocurilor, în educație fizică este:
-jocuri de mișcare;
 -jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive;
-jocuri sportive.
În clasa a Vl-a, majoritatea elevilor au vârste cuprinse între 11-13 ani,
perioada în care se poate incepe dezvlotarea fortei, perioada pregatitoare
adolescentei. La această vârstă se pot efectua exerciții pentru dezvoltarea
forței cu propria greutate a corpului.

Tabel cu testele de forță,cu rezultatul inițial și final, pentru grupa de control

cât și cea experiment

Nr.crt Nume/Prenume Varsta/Gen Flotari 8-12 R Franghie la sol 1-2'' Genoflx.in 2 t 1-2'' Fandari in mers 8-10R
I F I F I F I F
1 A.V 12F 3 2 1,0 0,5 11 12 10 10
2 A.C 12M 5 4 1,5 1,0 12 12 12 13
3 A.A 12M 6 5 1,0 1,0 13 12 13 13
4 B.C 13M 7 5 1,0 1,0 14 15 11 12
5 B.B 12F 8 10 1,0 1,1 15 18 12 11
6 C.M 12F 9 7 1,0 1,2 16 19 11 11
7 C.C 11F 10 7 1,0 1,3 17 18 11 12
8 C.A 13M 9 8 1,0 1,4 18 19 13 13
9 C.CI 11M 10 9 1,0 1,5 19 19 14 16
10 D.D 12F 8 7 1,0 1,6 20 19 10 13
11 D.DA 11M 8 9 1,0 1,7 19 19 12 13
12 D.I 13F 11 10 1,0 1,8 15 16 15 13
13 D.O 12F 9 9 1,0 1,9 15 15 12 16
14 G.I 12F 11 9 1,0 1,10 19 18 12 15
15 G.A 12M 14 14 1,0 1,11 20 19 15 15
16 G.E 12M 10 9 1,0 1,12 19 18 16 18
17 L.A 13M 14 10 1,0 1,13 18 19 17 18
18 N.R 13F 8 8 1,0 1,14 18 18 15 15
19 M.R 13F 9 10 1,0 1,15 15 15 16 16
20 P.G 11M 12 12 1,0 1,16 10 12 16 16
21 P.R 12F 10 10 1,0 1,17 17 16 15 16
22 V.R 12M 12 10 1,0 1,18 19 19 17 18
23 Z.Y 12M 13 10 1,0 1,19 15 15 16 16

Grupa experiment
 Bibliografie

1. Dragnea, Adrian. Teoria edicaţiei fizice şi sportului. Bucuresti

Editura Cartea Şcolii, 2000. 241 p.
2. 2. Raţă, Gloria. Didactica educaţiei fizice şi sportului. – Bacău:
Alma Mater, 2004.
3. 3. Siclovan, I. Teoria educatiei fizice si sportului. Bucuresti, Editura
Stadion, 1972.