CONTABILITATE INFORMATIZATĂ CURS

II. MODELE PRIVIND SITUAŢIA PATRIMONIULUI ŞI REZULTATUL

2.1. Bilanţul – model privind situaţia patrimonială
2.2. Structuri bilanţiere
2.2.1. Activul bilanţier
2.2.2. Pasivul bilanţier

1. Bilanţul – model privind situaţia patrimonială

Într-o formă sintetică şi în expresie monetară, modelarea patrimoniului se

realizează cu ajutorul bilanţului. Acesta reprezintă un tablou al relaţiilor de
echilibru global şi structural creat între bunurile economice, pe de o parte şi
drepturile şi obligaţiile economice pe de altă parte. Termenii prin care bilanţul
reprezintă situaţia patrimoniului sunt cei de activ şi pasiv. Activul evidenţiază
bunurile economice investite şi utilizate în activitatea unei unităţi patrimoniale iar
pasivul evidenţiază sursele de finanţare sau susţinerea financiară a bunurilor
economice constituite ca active.
Alte definiţii date structurilor bilanţiere sunt următoarele:
a) un activ reprezinta o resursa controlata de intreprindere ca rezultat al unor
evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice
viitoare pentru intreprindere;
b) o datorie reprezinta o obligatie actuala a intreprinderii ce decurge din
evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de
resurse care incorporeaza beneficii economice;
c) capitalul propriu reprezinta interesul rezidual al actionarilor în activele
unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.
Ecuaţia standard a bilanţului este de forma:
ACTIV = PASIV

Ecuaţia dezvoltată:
ACTIV = CAPITAL PROPRIU + DATORII
CAPITAL = ACTIV - DATORII = SITUAŢIA NETĂ

9
CONTABILITATE INFORMATIZATĂ CURS

Aplicaţie:
Societatea ANDA S.A. deţine: stoc de materii prime 33.000.000 lei;
camioane 200.000.000 lei; stoc de mărfuri 37.000.000 lei; bani depuşi în cont la
bancă 260.000.000 lei. Trebuie să primească de la clientul ANDU, căruia i-a
vândut marfă, 7.800.000 lei. În acelaşi timp, ANDA datorează furnizorilor
62.000.000 lei si băncii sale 150.000.000. Discutaţi ecuaţia de mai sus pe baza
informaţiilor date.

Soluţie:
Active Capital propriu Datorii

Pentru descrierea situaţiei patrimoniale s-au delimitat două scheme de

modele privind bilanţul, respectiv:
1) bilanţul listă sau diferenţă;
2) bilanţul cont sau tabelar.

1) Bilanţul listă se întemeiază pe ecuaţia fundamentală:

ACTIV – DATORII = CAPITALURI PROPRII (SITUAŢIA NETĂ)

Modelul simplificat al bilanţului listă se prezintă astfel:

SPECIFICARE EXERCIŢIUL
N N-1
ACTIVE IMOBILIZATE
+ACIVE CIRCULANTE
= ACTIV TOTAL
- DATORII PE TERMEN SCURT
= EXCEDENTUL ACTIVULUI FAŢĂ DE DATORIILE
PE T.S.
- DATORII PE TERMEN LUNG
- PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI
= SITUAŢIA NETĂ (CAPITALUL PROPRIU)
2) bilanţul cont se întemeiază pe ecuaţia:
10
CONTABILITATE INFORMATIZATĂ CURS

ACTIV = SITUAŢIA NETĂ + DATORII

Modelul simplificat se prezintă astfel:
ACTIV EXERCIŢIUL PASIV EXERCIŢIUL
N N-1 N N-1
ACTIVE IMOBILIZATE CAPITALURI PROPRII
+ACIVE CIRCULANTE + DATORII PE T.L.
= CAPITAL PERMANENT
+ PROVIZIOANE PENTRU
RISCURI ŞI CHELTUIELI
+ DATORII PE T.S.
= ACTIV TOTAL = TOTAL PASIV

2. Structuri bilanţiere

Cele două modele simplificate prezentate mai sus se dezvoltă la rândul lor
pe o serie de poziţii componente ale fiecărei structuri de activ şi de pasiv.
Indicatorii bilanţieri folosiţi pentru delimitarea individuală a poziţiilor de activ şi
de pasiv poartă denumirea de POSTURI BILANŢIERE.
Pentru bilanţul cont ordinea de aşezare a posturilor bilanţiere în cadrul
activului este cea crescătoare în raport cu lichiditatea. Astfel, pe prima linie a
activului bilanţier figurează activele imobilizate a căror durată de lichiditate este
mai mare de un an, în schimb, pe ultima linie sunt înscrise activele disponibile sub
formă de numerar.
În cazul pasivului, ordinea de aşezare a posturilor bilanţiere este cea
corespunzătoare creşterii exigibilităţii pasivelor. În mod corespunzător, pe prima
linie a pasivului se înscrie capitalul social care devine exigibil în momentul
desfiinţării întreprinderii, iar pe ultima linie apar datoriile pe termen scurt ce pot fi
exigibile şi imediat.

2.1. Activul bilanţier

11
CONTABILITATE INFORMATIZATĂ CURS

Prin compoziţia sa, activul evidenţiază destinaţia si lichiditatea bunurilor

economice (perioada de transformare în bani). În raport de aceste criterii, se disting
următoarele categorii de active:
 active imobilizate,
 active circulante si
 cheltuieli înregistrate în avans.

ACTIVELE IMOBILIZATE (FIXE) sunt destinate să servească o perioadă

îndelungata în activitatea entităţii economice, fără a se consuma la prima utilizare.
Activele imobilizate se diferenţiază la rândul lor în trei grupe: imobilizări
necorporale, imobilizări corporale şi imobilizări financiare.
Imobilizările necorporale sunt reprezentate de cheltuielile de constituire (cu
înfiinţarea, cum sunt cele privind taxele si alte cheltuieli de înregistrare si
înmatriculare, cheltuieli privind emiterea si vânzarea de acţiuni si obligaţiuni,
cheltuieli de prospectare a pieţei si de publicitate), cheltuielile de dezvoltare,
concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile de fabrică si alte drepturi similare, fondul
comercial si alte imobilizări necorporale.
Imobilizările corporale, denumite si active tangibile reprezintă bunurile
materiale de folosinţă îndelungată în activitatea unei întreprinderi. Ele se găsesc
sub formă de clădiri si construcţii, maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, aparate şi
instalaţii de măsurare, control si reglare, mijloace de transport, animale de muncă,
plantaţii, unelte, dispozitive, instrumente, mobilier si aparatură birotică si alte
active corporale.
Imobilizările financiare, denumite si investiţii financiare pe termen lung
sau investiţii de portofoliu, cuprind valorile financiare investite de întreprindere
în capitalul altor societăţi sub forma titlurilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni),
creanţelor imobilizate si altor imobilizări.

12
CONTABILITATE INFORMATIZATĂ CURS

ACTIVELE CIRCULANTE denumite si active curente, cuprind toate

valorile economice sub forma stocurilor si producţiei în curs de execuţie,
creanţelor, titlurilor de plasament si disponibilităţilor băneşti.
În raport de forma concreta pe care o îmbracă si destinaţia pe care o capătă în
cadrul ciclurilor de exploatare, activele circulante se împart în : stocuri si producţie
în curs de execuţie, creanţe, plasamente si disponibilităţi băneşti.
Stocurile şi producţia în curs de execuţie reprezintă acele valori economice
care prin natura si destinaţia lor sunt folosite ca materii prime si materiale
consumabile, produse în curs de execute, produse finite si semifabricate, mărfuri şi
ambalaje aflate în depozite spre vânzare.
In contabilitatea din tara noastră, în sfera stocurilor se includ si obiectele de
inventar. Obiectele de inventar sunt bunuri cu o valoare mai mică decât limita
prevăzuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de
serviciu, sau cu durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si
bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru,
îmbrăcămintea speciala, instrumentele, mecanismele, dispozitivele si
verificatoarele cu destinate speciala si alte obiecte asimilate).
Creanţele sau valorile în curs de decontare reprezintă valorile economice
avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice si
pentru care urmează sa primească un echivalent valoric. Toate persoanele fizice sau
juridice care au beneficiat de valoarea avansata, urmând sa dea echivalentul
corespunzător, poarta denumirea de debitori. Sunt asimilate clienţilor creanţele
privind efectele comerciale de primit: poliţe, cambii, instrumente de plata si de
credit.
Titlurile de plasament si disponibilităţile băneşti denumite si valori
financiare sau valori de trezorerie, cuprind toate valorile economice sub forma
plasamentelor pe termen scurt, valorilor de încasat si disponibilităţilor băneşti.
Structural ele se pot delimita prin plasamente, disponibilităţi băneşti si alte valori
financiare sau de trezorerie.

13
CONTABILITATE INFORMATIZATĂ CURS

CHELTUIELILE CONSTATATE ÎN AVANS sunt cheltuieli înregistrate în

perioada curentă dar transferate asupra rezultatului perioadei următoare. În aceasta
situate se afla chiriile plătite anticipat, primele de asigurare plătite anticipat si alte
cheltuieli efectuate în avans.

2.2. Pasivul bilanţier

Corespunzător celor două modalităţi de finanţare (proprie si străină), pasivul

patrimonial se împarte în capitaluri proprii si datorii. La acestea se adaugă
pasivele sub forma provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli şi veniturilor
constatate în avans.
CAPITALURILE PROPRII se delimitează prin capitalul individual sau
social, primele legate de capital, diferenţele sau plusvalorile din reevaluare,
rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului, subvenţiile pentru investiţii, si
fondurile proprii cu scop determinat.
Capitalul social se diferenţiază în capital subscris nevărsat (nedepus) si
capital subscris vărsat (depus) Capitalul subscris nevărsat este capitalul pe care
proprietarii întreprinderii s-au angajat sa-l pună la dispoziţia unităţii patrimoniale
cu ocazia înfiinţării acesteia. Capital subscris vărsat reprezintă partea din
capitalul subscris care a fost fizic, pusa de către proprietari la dispoziţia unităţii
patrimoniale.
Primele de capital corespund capitalului adiţional creat ca excedent intre
valoarea acţiunilor la preţ de emisiune sau valoarea aportului în natură stabilită
prin evaluare si valoarea nominala (de referinţă) a acţiunilor.
Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile create prin reevaluarea
imobilizărilor materiale si a celor financiare.
Rezervele reprezintă în principiu, profitul capitalizat în mod durabil de
întreprindere pana la o decizie contrara a organelor competente.
In categoria capitalurilor proprii sunt incluse si rezultatele reportate din
anii precedenţi a căror repartizare a fost amânata de adunarea generala a

14
CONTABILITATE INFORMATIZATĂ CURS

asociaţilor, precum si profitul net al exerciţiului financiar încheiat. De remarcat ca

profitul net figurează ca sursa proprie de finanţare pana în momentul repartizării
lui pe destinaţiile stabilite prin lege sau statului societăţii comerciale. Rezultatele
negative se iau în calcul cu semnul minus şi în consecinţa diminuează capitalul
propriu.

DATORIILE exprimă fondurile sau capitalurile furnizate de terţi pentru

care unitatea trebuie sa acorde o prestaţie sau un echivalent valoric.
Persoanele juridice si fizice fata de care unitatea are obligaţii băneşti sunt
denumite generic creditori.
Din masa patrimoniala a datoriilor, mai semnificative sunt următoarele
structuri: datoriile financiare, datoriile comerciale, datoriile fiscale, salariale si
sociale, datoriile privind relaţiile de decontare cu asociaţii.
Datoriile financiare exprima creditele primite de la banca si alte instituţii de
credit, precum şi împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni.
Datoriile comerciale se creează în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii
pentru aprovizionări de bunuri materiale, lucrări si servicii primite. Ele se
delimitează patrimonial sub forma furnizorilor si efectelor de plata.
Datoriile fiscale, salariale si sociale cuprind obligaţiile din impozite si taxe
fata de bugetul statului, salariile si alte drepturi asimilate datorate angajaţilor,
obligaţiile privind contribuţia la asigurările sociale si la fondul de şomaj (protecţia
sociala), precum si datoriile intermediare, create în cadrul relaţiilor de decontare cu
angajaţii prin reţinerea din salariul cuvenit a contribuţiei personalului pentru pensia
suplimentara si a celei pentru fondul de şomaj. Aceste contribuţii se reţin din salarii
de către întreprindere si urmează sa fie decontate organelor în drept.
Datoriile fata de asociaţi reprezintă obligaţiile faţa de acţionari sau asociaţi
pentru capitalul de rambursat, dividendele de plata, precum si datoriile în cadrul
grupului privind fondurile puse direct sau indirect pe termen scurt la dispoziţia

15
CONTABILITATE INFORMATIZATĂ CURS

societăţii comerciale de către întreprinderile asociate sau de către cele cu care

aceasta are relaţii de participare.
PROVIZIOANELE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI sunt surse de
finanţare constituite prin prelevări din rezultate, fiind destinate acoperirii unor
cheltuieli sau pierderi probabile în perioadele următoare sau certe în perioadele
următoare dar nedeterminare ca mărime.

VENITURILE ÎNREGISTRATE ÎN AVANS reprezintă venituri realizate

în perioada curentă (încasarea anticipata de chirii, taxe, dobânzi etc) care sunt
transferate asupra rezultatului perioadei viitoare. Subvenţiile pentru investiţii
sunt elemente de venituri în avans, fiind obţinute de la buget sau de la
întreprinderile interesate, cu respectarea anumitor condiţii, şi destinate
achiziţionării sau creării activelor imobilizate (subvenţie de echipament) sau de a
finanţa activităţi pe termen lung (exemplu: prime de dezvoltare pentru
întreprinderile care creează noi locuri de munca).

16