Democritos (c. 470- c.370 i.Cr), a fost filozof grec presoratic.

Reprezentant al unei bogate familii din Adbera, Tracia, Democrit a călătorit mult (Grecia,
Egipt, Persia), a revenit apoi în cetatea natală unde a devenit celebru prin vastitatea şi
enciclopedismul cunoştinţelor sale.

Democrit a preluat teoria atomistă a dascălului său, Leucip, dezvoltând-o într-un adevărat
sistem filosofic, conform căruia la baza lumii se află atomii, care coincid cu realul - plinul ( to
on), şi vidul, neantul - golul (to menon). Atomii sunt particule solide, indivizibile,
imperceptibile, necreate şi eterne, în continuă mişcare; din combinarea lor, iau naştere toate
lucrurile care alcătuiesc universul (atât corpurile materiale cât şi sufletul uman).

Spre deosebire de alţi filosofi care credeau într-o lume unică, având pamantul în centru,
Democrit formulează teza lumilor infinite. Primul care a afirmat că forţa motrice a istoriei
omenirii este nevoia (chreia), necesităţile oamenilor; mitului vârstei de aur de la începuturile
omenirii, Democrit îi opune ideea dezvoltării ascendente a societăţii omeneşti.

Opera sa, extrem de bogată şi variată (peste 50 de tratate), se distinge prin claritatea
limbii şi eleganţa stilului, Cicero comparându-l pe Democrit cu Platon în această privinţă.
Diogene Laertiu menţionează titlurile a 12 tratate de matematica (Geometrika, Arithmoi -
Numere etc), 16 de fizica (Cosmographie, Perton planeton - Despre plante), 8 de etica (Peri
andragathias e Peri aretes - Despre bărbăţie sau despre virtute; Peri euthymies - Despre bucurie),
8 de muzica (Peri rythmon kai harmonies - Despre ritmuri şi armonie), grupate în tetralogii.