România în strategia de contraterorism a Uniunii

Europene

O definiție cuprinzătoare a terorismului ca și amenintare de securitate a fost obținută

numai prin adoptarea Consiliului European a Strategiei de Securitate Europeană in 12
decmebrie 2003 1 . În acel timp, percepția amenințării s-a desfășurat dincolo de primele
abordări pe baza rețelei globale al-Queda către o apreciere a potențialului terorist în cadrul
câtorva state datorită descoperirilor bazelor logistice si celulelor din Marea Britanie, Italia,
Germania, Spania si Belgia. Strategia – care până astazi nu a fost înlocuită cu un nou
document – nu numai că enumera terorismul ca și amenințări cheie pe care le înfruntă
Uniunea in domeniul securității, dar îl descrie de asemenea, ca o amenințare care are
dimensiuni atât interne cât și externe. Aduce câteva elemente adiționale la definițiile
anterioare despre amenințarea globală a valorilor si fundamentelor Uniunii.
Strategia de Securitate accentuează faptul că terorismul pune în pericol vieți și
cauzează costuri uriașe, dar și faptul ca la fel ca forțele aliate, aceștia recrutează oameni,
dezvoltă Tactici, Tehnici și Proceduri (TTP), se antrenează permanent și se adaptează foarte
bine schimbărilor din mediul de securitate. După cum au demonstrat-o și atacurile de la Paris
(2015), amenințarea cea mai mare vine din partea unei rețele puternic descentralizate,
însemnând că oprirea unei celule nu aduce asupra sa colapsul celorlalte.
Strategia de Securitate Europeană furnizează o bază substanțială pentru Strategia de
contraterorism a UE care a fost adoptată – in mare masura ca si raspuns la atacurile din
Londra din iulie 2005 – de Consiliul European în 15-16 decembrie 2005 2 . Strategia de
contraterorism reafirmă în mare măsura abordarea amenințării așa cum a fost ea definită
timpuriu, dar accentuează amenințarea care se bazează pe principiul terorismului intern
propriu prin radicalizare si recrutare terorista in cadrul UE3 - o reactie evidenta la atacurile
din Madrid și Londra. Strategia adaugă un element suplimentar la definiția comună care
trateaza într-un mod specific vulnerabilitatea particulară a UE la activitățile teroriste. După
ce reitereaza amenințarea impusă de terorism la securitatea, valorile, drepturile si libertatile
UE, textul continuă: Uniunea Europeana se află în etapa de creștere a deschiderii, în care
aspectele de securitate interne și externe sunt conectate în mod evident. Este o etapă de

1
Consiliul UE, SECURITATEA EUROPEI ÎNTR-O LUME MAI BUNĂ. STRATEGIA DE
SECURITATE EUROPEANĂ, Consiliul UE, 12 decembrie 2003
2
Documentul Consiliului UE 14469/4/05 REV 4. 30 noiembrie 2005
3
Ibidem, paragraf 6-12.
1
creștere a interdependenței, ceea ce permite libera mișcare a oamenilor, ideilor, tehnologiei
și resurselor. Acesta este cadrul de care teroriștii profită pentru a-și urmări atingerea
obiectivelor proprii4.
Acest aspect furnizează un element nou la definirea amenințării – aceasta fiind
prezentată ca fiind cel puțin parțial constituită din “oponenții” specifici ai UE, teroriștii, care
pot să abuzeze de libera mișcare a persoanelor si de libertatea pietei interne. Cum
amenințarea este chiar ți mai mult “europenizată” și mai multe argumente sunt aduse -
Strategia va accentua în cuprinsul său – pentru ceea ce priveste actiunea europeană colectivă.
Uniunea Europeană își dorește să combată terorismul, dar în același timp să respecte
drepturile omului. Angajamentul strategic al UE este structurat pe 4 piloni, după cum
urmează:

 Prevenirea - atenuează factorii care cauzează radicalizarea și recrutarea de membri din

interiorul Europei, dar și din afară.
 Protejarea - apără populația civilă dar și infrastructurile critice de eventuale atacuri,
sporesc securitatea în aeroporturi dar și la granițe.
 Urmărirea - să investigheze teroriști cunoscuți și sa ajute la combaterea rețelelor din
care aceștia fac parte.
 Răspunsul - minimizarea pagupelor care ar putea surveni în urma unui atac terorist,
îmbunătățirea capabilităților forțelor de răspuns rapid și coordonarea tuturor organelor
specializate în situați unui atac.

Implicațiile pentru România

Statutul României de membru al UE impune asigurarea capacității necesare
participării la misiunile Alianței, de la cele de apărare colectivă la cele în sprijinul păcii,
exercitarea efortului în modernizarea proceselor decizionale și a conceptelor operaționale și
strategice, construcția capabilităților militare necesare asigurării îndeplinirii obiectivelor de
politică externă în domeniul securități și completarea procesului de transformare. Pentru a fi
în măsură să răspundă provocărilor curente și viitoare capabilitățile Armatei României sunt
integrate în procesul de planificare a apărării, atât cea națională cât și cea colectivă. Procesul
de transformare a României a parcurs diferite etape în funcție de profilul de securitate al
statului român.
Transformarea are implicații asupra:

4
Ibidem, paragraf 2.
2
  tehnologiilor și armamentelor (în sistemele informaționale și rețele, tehnologii ș
subcomponente, sisteme de arme moștenite/ existente, platforme noi și muniții
inteligente).
 structurii de forțe armate (sistemele de comandă, control, comunicare, computere,
informații, supraveghere și recunoaștere C4ISR)
 operațiilor (elaborarea doctrinelor întrunite ale categoriilor de forțe și realizarea
interoperabilității cu armatele statelor membre)

În procesul de transformare a capabilităților forțelor armate naționale, înzestrarea

reprezintă elementul dinamic care antrenează resurse umane, tehnico-economice și
financiare substanțiale. Așadar, dată fiind această determinare între tipurile de resurese,
este evident că îndeplinirea cu succes a misiunilor și standardelor asumate în cadrul
național și colectiv necesită înzestrarea forțelor armate conform cu acestea.
În acest scop, statul român își propune:

 optimizarea participării la inițiativele derulate de Agenția Europeană de Apărare în

domeniul capabilităților.
 consolidarea contribuției naționale în cadrul Planului de Dezvoltare a Capabilităților.
 asigurare, contribuției cu forțe și capacități militare și civile la misiunile UE.

Transformarea armatei României este conceptuală, structurală și operațională și are ca

obiectiv principal realizarea de capabilități cu un grad ridicat de sustenabilitate și
interoperabilitate, flexibile, mobile și ușor de desfășurat în teatre de operații. În condițiile
create de mediul internațional de securittate și calitatea României de stat membru al UE,
transformarea de ansamblu a României este o necesitate implicită ce decurge din noile
orientări strategice și de transformare Uniunii.
Conform programului de Guvernare 2005 - 2008 asumat, politica de securitate națională
(cap. 27 lit. E) se referă la lupta împotriva terorismului. Scopul principal al tuturor
activităților de prevenire antiteroristă este de a asigura un climat de siguranță cetățenilor.
Conform Strategiei Contrateroriste UE România are următoarele obligații:

 cooperare aplicată între structurile civile și militare cu rol de gestiune a consecințelor

atacului terorist.

3
  combaterea efectivă a terorismului prin măsuri de răspuns ofensive. În acest sens
SNPCT și IPCT vor dobândi capacitate activă și operativă de respingere a
amenințărilor și riscurilor de tip terorist.
 cooperare internațională prin prisma acordurilor internaționale în care România este
parte, dar și a politicii naționale de parteneriat cu alte forțe de menținere a păcii sau de
respingere în plan extern a acțiunilor teroriste.5

CONCLUZII
Ca stat în cadrul UE, țara noastră a acționat permanent și consecvent pentru armonizarea
legislației naționale cu cea europeană. Cu toate că experiența dobândită de către militarii
noștri în teatrele de operații în lupta împotriva terorismului a demonstrat cu tărie că România
este pregătită pentru a da o ripostă fermă în cazul pregătirii și executării unui act terorist pe
teritoriul său, cu toate că teroriștii au dat dovadă la Paris de o organizare foarte bine pusă la
punct. Cu toate acestea avantajul pe care îl are statul român este lipsa unei diversități etnice
vaste, iar elementele unor posibile organizații teroriste internaționale ar fi relativ ușor de
monitorizat.
Uniformizarea pregătirii militarilor și implementarea cadrelor arhitecturale de tip C4ISR
este un pas important în combaterea terorismului la nivel internațional. Cu ajutorul acestora
se asigură crearea unor forțe de răspuns rapid și de nivel înalt precum Battlegroup UE, care
are în componența sa 1500 de militari detașați la UE, forța este ușor dislocabilă și are o
sustenabilitate ridicată. Cu ajutorul cadrului arhitectural comun informațiile circulă mult mai
repede în interiorul organizațiilor și acesta poate asigura o cooperare mai bună a structurilor
de securitate din diferitele state, concomitent cu posibilitatea transmiterii informațiilor în timp
real.
Poziția geostrategică pe care o are statul nostru la granița UE dar și a NATO crează noi
provocări și mai multe sarcini în ceea ce privește prevenirea și combaterea terorismului. De
asemenea expansiunea sferelor de influență ale UE poate fi considerat un element generator
de criză, precum cea din Ucraina.
România a demonstrat încă de la începutul participării în operațiile Enduring Freedom și
Iraqi Freedom, că are trupe foarte pregătite și apte să ducă operații militare în condiții grele,
că se pot adapta oricărui mediu operațional însă cel mai mare dezavantaj este acela al
înzestrării logistice.

5
www.nationalisti.ro, Antiterorismul în România, 09.11.2014
4