Sunteți pe pagina 1din 37

Duminica a 33-a după Rusalii

(a Vameșului și a Fariseului).
5 februarie 2017;
Sfânta martiră Agata (+251) și Teodula.
(V 8; L 11; Ap 2 Timotei 3,10-15; Ev Luca 18,10-14)
Începe Perioada Triodului

Vecernia

Ușile Împărătești ale altarului sunt închise. Lumina în biserica este stinsă.
Preotul, cu epitrahil, stând în fața Sfintei Mese, rostește cu glas înalt:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în


vecii vecilor.
Strana: Amin.
Îndată:
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul
nostru.

Cântăreții citesc Psalmul 103, al Creației:


Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-
Te-ai foarte.
Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina
ca şi cu o haină;
Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale
lui;
Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
Cel ce faci pe îngerii Tăi spirite şi pe slugile Tale pară de foc;
Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul
veacului.
Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.
De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere
pământul.
Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;
Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
Cel ce adapi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale
se va sătura pământul.
Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;
Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.
Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările
îşi vor face cuib.
Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile
scăpare iepurilor.
Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!
Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este
număr, vietăţi mici şi mari.
Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de
bunătăţi;
Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei spiritul lor şi se vor sfârşi şi
în ţărână se vor întoarce.
Trimite-vei Spiritul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
Fie gloria Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de
munţi şi fumegă.
Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie.
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Și iarăși:
Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte.
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia!

În acest timp, preotul face trei închinăciuni, în fața Sfintei Mese, și iasă pe ușa
dinspre miazănoapte, în fața Ușilor Împărătești și citește, în taină, cele șapte
rugăciuni ale vecerniei sau ale luminilor.

Rugăciunea I
Doamne, îndurate și milostive, îndelung- răbdătorule și mult- milostive, ascultă
rugăciunea noastră și ia aminte la glasul cererii noastre. Fă cu noi semn spre
bine; îndreptează-ne pe calea Ta, ca să umblăm întru adevărul Tău; veselește
inimile noastre, ca să ne temem de numele Tău cel sfânt, pentru că mare ești
Tu și faci lucruri minunate. Tu singur ești Dumnezeu și nu este nimeni
asemenea Ție, Doamne: puternic întru milă și bun întru tărie, spre a ajuta și a
mângâia și a mântui pe toți cei ce nădăjduiesc întru numele Tău cel sfânt.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și
Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți, ci fă cu noi,
după bunăvoința Ta, doctorule și vindecătorule al sufletelor noastre.
Îndreptează-ne la limanul voii Tale; luminează ochii inimilor noastre spre
cunoașterea adevărului Tău; și ne dăruiește cealaltă vreme a zilei de acum și
toată vremea vieții noastre în pace și fără de păcat a o petrece, pentru
rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților.
Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui și
a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III
Doamne, Dumnezeul nostru, adu-Ți aminte de noi păcătoșii și nevrednicii robii
Tăi, când chemăm numele Tău cel sfânt, și să nu ne lași pe noi rușinați în
așteptarea milei Tale, ci ne dăruiește, Doamne, împlinirea tuturor cererilor cele
spre mântuire. Și ne învrednicește să Te iubim și să ne temem de Tine, din
toată inima noastră și să facem întru toate voia Ta.
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și
Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV
Cel ce cu cântări fără de tăcere și cu doxologii fără de încetare ești lăudat de
Sfintele Puteri, umple gura noastră de lauda Ta, ca să dăm mărire numelui Tău
celui sfânt; și ne dă nouă parte și moștenire cu toți cei ce se tem de Tine întru
adevăr și păzesc poruncile Tale, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de
Dumnezeu și ale tuturor sfinților Tăi.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și
Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V
Doamne, Doamne, Cel ce cu palma Ta cea preacurată cuprinzi toate, care ești
îndelung-răbdător cu noi toți și-Ți pare rău de răutățile noastre, adu-Ți aminte
de îndurările Tale și de mila Ta. Cercetează-ne întru bunătatea Ta și cu harul
Tău dă-ne ca, și în cealaltă vreme a zilei de acum, să scăpăm de uneltirile
vicleanului cele de multe feluri, și fără de bântuială păzește viața noastră, cu
harul Preasfântului Tău Spirit.
Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu
care ești binecuvântat împreună cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul
Tău Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI
Dumnezeule cel mare și minunat, care cu bunătatea cea nespusă și cu purtarea
de grijă cea multă toate le chivernisești și ne-ai dăruit bunătățile Tale cele din
lume și ne-ai chezășuit împărăția cea făgăduită, prin bunătățile cele promise
nouă; Cel ce ne-ai ajutat și în partea cea trecută a zilei, să fim feriți de tot răul,
dăruiește-ne ca și pe cea rămasă să o săvârșim fără de prihană înaintea sfintei
Tale măriri, ca să Te lăudăm pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel singur bun și de
oameni iubitor.
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului
Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VII
Dumnezeule cel mare și preaînalt, Cel ce singur ai nemurire și locuiești întru
lumina cea neapropiată; care ai făcut toată zidirea cu înțelepciune; Cel ce ai
despărțit lumina de întuneric și ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna și
stelele spre stăpânirea nopții; care ne-ai învrednicit pe noi păcătoșii și în ceasul
de acum să întâmpinăm fața Ta cu mărturisire și să-Ți aducem lauda cea de
seara; Însuți, Iubitorule de oameni, îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia
înaintea Ta și o primește ca pe o mireasmă cu bun miros. Seara de acum și
noaptea ce vine, liniștite dăruiește-ni-le nouă; îmbracă-ne cu armele luminii;
mântuiește-ne de frica nopții și de tot lucrul ce umblă întru întuneric. Și ne
dăruiește somnul pe care l-ai dat spre odihna neputinței noastre, ferit de toată
nălucirea diavolească. Așa, Stăpâne, dătătorule al bunătăților, ca și în
așternuturile noastre umilindu-ne, să pomenim noaptea numele Tău, și cu
gândul la poruncile Tale luminându-ne, să ne ridicăm întru bucurie sufletească,
spre lauda bunătății Tale, aducând rugăciuni și cereri milostivirii Tale, pentru
păcatele noastre și ale întreg poporului Tău, pe care, pentru rugăciunile
Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, întru milă îl cercetează.
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și
Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

După ce cântăreții au terminat de citit Psalmul 103, preotul, după ce a terminat


de citit în taină rugăciunile vecerniei, de acolo, din fața iconostasului, rostește
Ectenia mare.
P.: Cu pace, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne
rugăm.
P.: Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu
biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu
frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru Sfântul nostru Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele nostru
Arhiepiscopul (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.), pentru cinstita
preoţime şi cea întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului
să ne rugăm!.
P.: Pentru conducătorii ţării noastre, pentru toţi cei ce deţin autoritate şi pentru
oastea ţării, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru ţara noastră, pentru oraşul (satul) acesta, pentru toate oraşele şi
satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru bună liniştea aerului, pentru înmulţirea roadelor pământului şi pentru
timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc,
pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia,
Domnului să ne rugăm.
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de
Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o,
pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o
dăm.
C.: Ţie, Doamne.
Exclamaţiunea:
P.: Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin

După ce a terminat de rostit Ectenia mare, preotul intră în Altar, pe ușa dinspre
miazăzi și se așează în fața Sfintei Mese. Cântăreții, pe versul de rând, cântă
primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea
mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta
Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește
iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.

Psalmul 140, pe versul 8, propriu-zis.


Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii
mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor
mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Stihurile următoare se citesc.


Pune Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc
păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii
lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu
ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au
îndulcit,
Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei
sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac
fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am
rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintru mine spiritul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea
aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-
a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti
în pământul celor vii".
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Mântuieşte-mă de cei ce
mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

Se pun Stihirile pe 10.


3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiră a lui Anatolie, pe versul 8 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Cântare de seara şi închinare cuvântătoare aducem ţie, Hristoase: că bine ai
voit a ne milui pe noi, prin înviere.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la faţa ta, ci binevoieşte a ne milui
pe noi, prin înviere.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
(Ps 129,1).
Bucură-te, Sioane sfinte, maica bisericilor, lăcaşul lui Dumnezeu: că tu ai luat
întâi iertare păcatelor, prin înviere.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cuvântul. cel ce din Dumnezeu Tatăl mai înainte de veci s-a născut, şi în anii
cei de apoi acelaşi din cea neispitită de nunta s-a întrupat, de buna voie
răstignirea morţii a răbdat, şi pe omul cel de demult omorât l-a mântuit, prin
învierea sa.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine


este îndurarea (Ps 129,3-4).
Învierea Ta cea din morţi o preamărim, Hristoase, prin care ai mântuit neamul
lui Adam din robia iadului; şi ai dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi
mare milă.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu
cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Mărire Ţie, Hristoase Mântuitorule, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, Cel ce
Te-ai răstignit pe cruce şi ai înviat din mormânt a treia zi.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască
Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Pe Tine te mărim, Doamne, Cel ce de bunăvoie pentru noi cruce ai răbdat, și
Ție ne închinăm, atotputernice Mântuitorule; nu ne lepăda pe noi de la fața Ta,
ci ne mântuiește pe noi prin Învierea Ta, Iubitorule de oameni.

Apoi 3 Stihiri ale Triodului, vers 1


Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de
toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Să nu ne rugăm ca fariseul, fraților, că cel ce se înalță pe sine se va smeri; ci să
ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca vameșul, prin postire, strigând:
Dumnezeule, milostivește-Te spre noi păcătoșii.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Să nu ne rugăm ca fariseul, fraților, că cel ce se înalță pe sine se va smeri; ci să
ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca vameșul, prin postire, strigând:
Dumnezeule, milostivește-Te spre noi păcătoșii.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps
116,2).
Fariseul de slava deșartă fiind biruit, iar vameșul cu pocăință plecându-se, au
venit la Tine însuți, Stăpâne. Ci acela lăudându-se, s-a lipsit de bunătăți; iar
acesta negrăind s-a învrednicit darurilor. În aceste suspine întărește-mă,
Hristoase Dumnezeule, ca un Iubitor de oameni.

Mărire…, a Triodului, vers 8.


Atotțiitorule, Doamne, știu cât pot lacrimile! Că pe Iezechiel din porțile morții l-ai
ridicat, pe cea păcătoasă din păcatele cele de mulți ani au mântuit-o; iar pe
vameșul, mai presus decât pe fariseul, l-au îndreptat. Ci mă rog, împreună cu
aceștia numărându-mă, să te înduri spre mine.

Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 8.


Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pământ s-a arătat şi cu
oamenii a petrecut: că din Fecioară curată trup luând, şi dintr-însa ieşind după
concepere, unul este Fiul, îndoit în fire, dară nu în feţe. Pentru aceasta.
desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit cu adevărat vestindu-l, mărturisim pe
Hristos Dumnezeul nostru; pe carele roagă-l, Maică nenuntită, să se miluiască
sufletele noastre.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.


Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul


îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor
Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne
rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia
înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne
mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt,
Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi,
Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și
Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi,


după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui
sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina
cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic
eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce
dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre
Sfânta Masă, și intră în altar.

Terminându-se cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:


P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luă m aminte.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.


Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Preotul, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia stăruitoare.


P.: Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să zicem.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
Doamne atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne
şi Te îndură spre noi.
Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi Te
îndură spre noi.
Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele
nostru Arhiepiscop (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.) şi pentru toţi
fraţii noştri cei întru Hristos.
Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitorii sfintei bisericii acesteia
şi pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţii şi fraţii noştri dreptcredincioşi, care
întru cucernicie odihnesc aici şi pretutindenea.
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea,
lăsarea şi iertarea de păcate a robilor lui Dumnezeu, a fraţilor sfintei bisericii
acesteia.
Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfântă şi preacinstită
biserica aceasta; pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru
poporul ce stă de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.
P.: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui
şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.

Apoi, rugăciunea:
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit
este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Binecuvântat eşti Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale.
Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.
Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Că Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie mărire se cuvine, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ectenia celor șase cereri


P.: Să plinim rugăciunile noastre cele de seara, Domnului.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Ziua toată, desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, de la Domnul să
cerem.
C.: Dă-ne, Doamne.
Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de
la Domnul să cerem.
Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.
Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, de la Domnul să cerem.
Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la
Domnul să cerem.
Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, neînfruntat, cu pace, şi răspuns
bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.
Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de
Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o,
pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o
dăm.
C.: Ţie, Doamne.
P.: Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție măriri înălțăm, Tatălui și
Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
C.: Amin.
P.: Pace tuturor.
C.: Și spiritului tău.
P.: Capetele noastre Domnului să le plecăm.
C.: Ție, Doamne.
Preotul spune, în taină, Rugăciunea plecării capului.
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plecat cerurile și Te-ai coborât pentru
mântuirea neamului omenesc, caută spre robii Tăi și spre moștenirea Ta. Că
Ție, Judecătorului celui înfricoșător și iubitor de oameni, și-au plecat capetele și
și-au smerit grumajii, robii Tăi, nu de la oameni așteptând ajutorul, ci nădăjduind
în mila Ta și dorind după mântuirea Ta. Pe aceștia păzește-i în toată vremea, și
în seara de acum și în noaptea ce vine, de tot dușmanul și de toată lucrarea
cea potrivnică a diavolului, de cugete deșarte și de gânduri rele.
Apoi, cu glas înalt.
Fie stăpânirea împărăției Tale binecuvântată și preamărită, a Tatălui și a Fiului
și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
C.: Amin.

După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei,antifon vers
8.
Suitu-Te-ai pe cruce, Isuse, Cel ce Te-ai coborât din cer; venit-ai la moarte,
Viaţa cea fără de moarte; către cei din întuneric, Lumina cea adevărată; către
cei căzuţi, învierea tuturor. Luminarea şi Mântuitorul nostru, mărire Ție.

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul


întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Pe Hristos, Cel ce a înviat din morţi, să-L preamărim; că suflet şi trup luând, prin
patimă pe unul de altul a despărțit. Preacuratul suflet, adică la iad coborându-
se, pe care l-a şi prădat; dar în mormânt n-a văzut stricăciune sfântul trup al
Răscumpărătorului sufletelor noastre.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).


Cu psalmi şi cu cântări preamărim, Hristoase, învierea Ta din morţi, prin care
ne-ai slobozit din tirania iadului, şi ca un Dumnezeu ne-ai dăruit viaţă veşnică şi
mare milă.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
O! Stăpânul tuturor, Făcătorul cel necuprins al cerului şi al pământului, prin
cruce pătimind, mie nepătimire mi-ai izvorât. Și îngropare luând şi înviind întru
mărire, împreună ai înviat pe Adam, cu mână atotputernică. Mărire învierii Tale
celei de a treia zi, prin care ne-ai dăruit viaţa vecinică şi curăţire de păcate, ca
un Îndurat.
Mărire…, a Triodului, vers 5.
Îngreuiați fiind ochii mei de fărădelegile mele, nu pot să privesc și să văd
înălțimea cerului; ci mă primește ca pe vameșul și pe mine, cel ce mă pocăiesc,
Mântuitorule, și mă mântuiește.

Și acum…, a Născătoarei, același vers.


Biserică și ușă ești și palat și scaun împărătesc, Fecioară cu totul cinstită, prin
care Mântuitorul meu Hristos Domnul s-a arătat celor ce dormeau întru
întuneric, Soarele dreptății fiind, vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după
chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta, cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit
îndrăzneala, ca o maică către Dânsul, roagă-L neîncetat, să se mântuiască
sufletele noastre.

Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32) :


Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură
ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor;
lumină spre descoperirea neamurilor și mărire poporului Tău, Israel.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi (de
trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre.
Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele
noastre, pentru numele Tău.
Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie
voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-
ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
P: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C: Amin.

Troparul Învierii, vers 8.


Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să
ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne,
mărire Ție.

Mărire..., al Sfinților, vers 4.


Mielușeaua Ta, Isuse, Agata, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te
iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și
împreună mă botez cu botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc
cu Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană
primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile
ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei, același vers.


Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de
Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată
întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel
întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

Preotul face Încheierea.


Stând în fața Sfintei Mese, zice: Înțelepciune.
Cântăreții: Binecuvântează.
Preotul, din Sfintele Uși, zice:
Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și
pururea și în vecii vecilor.
Cântăreții: Amin. Întărește, Dumnezeule, sfânta și dreapta credință a
dreptcredincioșilor creștini, și Sfântă Biserica Ta o păzește în veacul veacului.
Preotul, închinându-se spre icoana Maicii Domnului, zice:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Cântăreții: Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de
asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai
născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul, închinându-se spre icoana Mântuitorului, zice:
Mărire Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.
Cântăreții: Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit. Și acum și pururea și în
vecii vecilor. Amin. Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori). Părinte,
binecuvântează.
Preotul, tot din Sfintele Uși, face Dezlegarea:
Cel ce a înviat din morți, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru
rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, pentru ale Sfintelor mucenițe Agata și
Teodula, pe care le sărbătorim astăzi, ale sfinților, drepților, dumnezeieștilor
părinți Ioachim și Ana, și pentru ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne
mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor.
Cântăreții: Amin.
Preotul se întoarce spre Sfânta Masă și zice:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.
Cântăreții: Amin.

Utrenia

Preotul, cu epitrahil, stând in fața Sfintei Mese, Ușile Împărătești fiind închise,
rostește cu glas înalt:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în
vecii vecilor.
Cântăreții: Amin.

Îndată:
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul
nostru.

Psalmul 19
Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui
Iacob.
Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine.
Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie.
Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească.
Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom
mări. Plinească Domnul toate cererile tale.
Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale.
Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.
Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele
Domnului Dumnezeului nostru.
Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat.
Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Psalmul 20
Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va
bucura foarte.
După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.
Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună
de piatră scumpă.
Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.
Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el.
Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru
bucurie cu faţa Ta.
Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti.
Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te
urăsc pe Tine.
Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale;
Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul.
Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor.
Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea.
Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor.
Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Apoi:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi (de
trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre.
Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele
noastre, pentru numele Tău.
Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie
voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-
ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
P: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C: Amin.

Se citesc apoi troparele acestea:


Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; biruință
binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește; și cu Crucea Ta
păzește pe poporul Tău..
Mărire…
Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu
numele Tău, îndurările Tale dăruiește-i, Hristoase Dumnezeule. Veselește cu
puterea Ta pe binecredincioșii creștini, dăruindu-le lor biruință asupra celui
potrivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruință.
Și acum…
Ocrotitoare neînfricată și neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce ești buna,
rugăciunile noastre, întru tot lăudată Născătoare de Dumnezeu. Întărește viața
cea de obște a dreptcredincioșilor. Mântuiește pe cei ce i-ai rânduit să conducă,
și le dă lor biruință din cer, pentru că ai născut pe Dumnezeu, ceea ce ești
singură binecuvântată.

Preotul rostește ectenia:


Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, ne rugăm Ție, auzi-ne și Te
îndură spre noi.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele
nostru Arhiepsicop (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.).
Încă ne rugăm pentru toți frații noștri, și pentru toți dreptecredincioșii creștini.
Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și
Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
C.: Amin. Întru numele Domnului binecuvântează părinte.

Preotul, cu glas înalt:


Mărire Sfintei, Celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei
Treimi, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
C.: Amin.
Cântăreții citesc cei șase psalmi (șasepsalmul sau hexapsalmul).
Mărire întru cei de sus, lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni
bunăvoire (de trei ori).
Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta (de două ori).
Psalmul 3
Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se ridică asupra mea;
Mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! "
Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.
Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.
Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce
mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.
Și iarăși:
Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.

Psalmul37
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta.
Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele
mele de la faţa păcatelor mele.
Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste
mine.
Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă
umblam.
Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu.
Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.
Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a
ascuns.
Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta
nu este cu mine.
Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de
aproape ai mei departe au stat.
Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau
deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau.
Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa.
Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări.
Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul
meu,
Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au
clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit.
Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea.
Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu;
Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce
mă urăsc pe nedrept.
Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
Și iarăși:
Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62
Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă.
Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu,
În pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat
Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta.
Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda.
Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele.
Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va
lăuda gura mea.
De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la
Tine, că ai fost ajutorul meu
Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de
Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.
Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale
pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi.
Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El,
că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
Și iarăși:
În dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu și întru acoperământul
aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.
Mărire…, Și acum…, Aliluia (de trei ori).
Preotul iese din altar și citește ultimele șase rugăciuni ale dimineții, în fața
icoanei Domnului Isus Hristos. Cântăreții citesc psalmii următori.

Psalmul 87
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta.
Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea,
Doamne,
Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat.
Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat,
între cei morți slobod.
Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu ţi-ai mai adus aminte şi
care au fost lepădaţi de la mina Ta.
Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii.
Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus spre mine.
Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.
Închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă.
Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele.
Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morți se vor scula şi Te vor lăuda pe
Tine?
Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării?
Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ
uitat?
Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va
întâmpina.
Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine?
Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am smerit
şi m-am mâhnit.
Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat.
Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată.
Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia
mea.
Și iarăși:
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta.
Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.
Psalmul 102
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu,
numele cel sfânt al Lui.
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.
Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
Pe Cel ce mântuiește din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă
şi cu îndurări;
Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile
tale.
Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face
strâmbătate.
Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.
Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a
răsplătit nouă,
Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se
tem de El.
Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi
fărădelegile noastre.
În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.
Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.
Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.
Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit
scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.
Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul
Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui,
binecuvântează suflete al meu pe Domnul.
Și iarăși:
În tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează suflete al meu pe Domnul.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta,
auzi-mă, întru dreptatea Ta.
Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a
să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
Mâhnit e spiritul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale,
la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit sufletul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la
mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe
care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Spiritul Tău cel bun să
mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din
necaz sufletul meu.
Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc
sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Și iarăși:
Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău. (de
două ori).
Spiritul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
Mărire…, Și acum…, Aliluia (de trei ori). Se fac trei închinăciuni mari.

În timpul rostirii Psalmilor, preotul citește următoarele 12 rugăciuni ale dimineții.


Rugăciunea I
Mulțumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, Care ce ne-ai ridicat din
așternuturile noastre și ai pus în gura noastră cuvânt de laudă, ca să ne
închinăm și să chemăm numele Tău cel Sfânt; și să ne rugăm îndurărilor Tale,
pe care pururea le ai pentru viața noastră. Trimite și acum ajutorul Tău peste
cei ce stau înaintea feței măririi Tale celei sfinte și așteaptă de la Tine bogată
milă; și le dă lor, ca slujind Ție totdeauna cu frică și cu dragoste, să laude
bunătatea Ta cea negrăită. Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea, și
închinăciunea Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii
vecilor. Amin.
Rugăciunea II
Dis de dimineață aleargă sufletul nostru la Tine, Dumnezeul nostru, pentru că
lumină sunt poruncile Tale pe pământ. Înțelepțește-ne să facem dreptate și
sfințenie întru frica Ta; că pe Tine Te mărim, Cel ce ești cu adevărat Dumnezeul
nostru. Pleacă urechea Ta și ne auzi pe noi; pomenește Doamne, pe cei ce
împreună cu noi sunt de față și se roagă, pe toți pe nume, și-i mântuiește cu
puterea Ta; binecuvântează poporul Tău și sfințește moștenirea Ta; pace
dăruiește lumii Tale, bisericilor Tale, preoților, conducătorilor noștri, și tot
poporului Tău. Că s-a binecuvântat și s-a preamărit preacinstitul și de mare
cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Spirit, acum și pururea
și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea III
Dis de dimineață aleargă sufletul nostru la Tine, Dumnezeule, pentru că lumină
sunt poruncile Tale; învață-ne, Dumnezeule dreptatea Ta, poruncile Tale și
îndreptările Tale; luminează ochii minții noastre, ca să nu adormim vreodată, în
păcate, spre moarte; risipește toată negura de pe inimile noastre; dăruiește-ne
soarele dreptății și păzește fără bântuială viața noastră, cu pecetea Sfântului
Tău Spirit; îndreptează pașii noștri în calea păcii; dă-ne, să dimineața aceasta și
ziua întru bucurie, ca să-Ți înălțăm rugăciunile de dimineață. Că a Ta este
stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui și a Fiului și a
Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea IV
Stăpâne Dumnezeule, Cel ce ești sfânt și necuprins, Care ai zis să strălucească
lumina întru întuneric, Cel ce ne-ai odihnit în somnul de noapte și ne-ai ridicat
spre lauda și ruga bunătății Tale, înduplecându-Te de însăși milostivirea Ta;
primește-ne pe noi, cei ce și acum ne închinăm Ție și după putință îți mulțumim
și ne dăruiește toate cererile cele spre mântuire; arată-ne pe noi fii ai luminii și
ai zilei și moșteni ai bunătăților Tale celor veșnice. Pomenește Doamne, întru
mulțimea îndurărilor Tale, și pe tot poporul Tău ce este de față și se roagă
împreună cu noi, și pe toți frații noștri care sunt pe uscat, pe mare și în tot locul
stăpânirii Tale, care au trebuință de iubirea Ta de oameni; și tuturor dăruiește
mila Ta cea mare. Ca mântuiți cu sufletul și cu trupul, pururea stăruind cu
îndrăzneală, să preamărim numele Tău cel minunat și binecuvântat, al Tatălui și
al Fiului și al Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Rugăciunea V
Vistierule al bunătăților, Izvorule cel nesecat, Părinte sfinte, făcătorule de
minuni, atotputernice și atotstăpânitorule, toți ne închinăm și ne rugăm Ție,
chemând milele Tale și îndurările Tale, spre ajutorul și paza smereniei noastre.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi și primește rugăciunile cele de dimineața ale
noastre, ale tuturor, ca o tămâie înaintea Ta, și nu socoti pe nici unul din noi
nevrednic; ci pe toți ne păzește cu îndurările Tale. Pomenește Doamne, pe cei
ce priveghează și cântă, spre mărirea Ta și a unuia născut Fiului Tău și
Dumnezeului nostru și a Sfântului Tău Spirit. Fii lor ajutor și păzitor; primește
rugăciunile lor întru cel mai pe sus de ceruri și înțelegătorul Tău altar. Că Tu
ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea VI
Mulțumim Ție, Doamne, Dumnezeul mântuirilor noastre, că toate le faci spre
binele vieții noastre, pentru ca totdeauna la Tine să privim, la Mântuitorul și
Făcătorul de bine al sufletelor noastre; că ne-ai odihnit în vremea nopții ce a
trecut și ne-ai ridicat din așternuturile noastre și ne-ai pus la închinarea
cinstitului Tău nume. Pentru aceasta ne rugăm Ție, Doamne, dă-ne har și
putere, ca să ne învrednicim a cânta Ție cu înțelegere și a Te ruga neîncetat cu
frică și cu cutremur, îngrijindu-ne de a noastră mântuire, cu ajutorul Hristosului
Tău. Pomenește, Doamne, și pe cei ce strigă către Tine noaptea; auzi-i pe
dânșii și-i miluiește; și sfarmă sub picioarele lor pe dușmanii cei nevăzuți și
împotrivă luptători. Că Tu ești împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre și
Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin.
Rugăciunea VII
Dumnezeule și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Cel ce ne-ai ridicat din
așternuturile noastre și împreună ne-ai adunat la ceasul rugăciunii, dă-ne har
spre deschiderea gurii noastre și primește mulțumirile noastre cele după
putință, și ne învață dreptățile Tale; pentru că a ne ruga, precum se cuvine, nu
știm, de nu ne vei povățui Tu, Doamne, cu Spiritul Tău cel Sfânt. Pentru
aceasta ne rugăm Ție: ori ce am greșit până în ceasul acesta, cu cuvântul, sau
cu lucrul, sau cu gândul, cu voie și fără voie, slăbește, lasă, iartă. Că de Te vei
uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la Tine este
mântuirea. Tu ești singur sfânt, ajutător puternic, păzitor al vieții noastre și Ție
pururi cântăm. Fie stăpânirea împărăției Tale pururea binecuvântată și
preamărită, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin.
Rugăciunea VIII
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai depărtat de la noi trândăvia somnului și
cu chemare sfântă împreună ne-ai chemat, ca și noaptea să înălțăm mâinile
noastre și să ne mărturisim Ție, după judecățile dreptății Tale, primește
rugăciunile noastre, cererile, mărturisirile, slujbele cele de noapte și ne
dăruiește, Dumnezeule, credință neînfruntată, nădejde tare, dragoste
nefățarnică; binecuvântează intrările și ieșirile, faptele, lucrurile, cuvintele,
gândurile noastre; și ne dă să ajungem la începuturile zilei, lăudând, cântând, și
binecuvântând bunătatea milei Tale celei negrăite. Că s-a binecuvântat
preasfânt numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a
Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea IX
Strălucește în inimile noastre iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina cea
nestricăcioasă a cunoașterii Dumnezeirii Tale, și deschide ochii minții noastre,
spre înțelegerea evanghelicelor Tale propovăduiri. Pune în noi frica fericitelor
Tale porunci, pentru ca toate poftele trupului călcând, viață sufletească să
petrecem, toate cele ce sunt spre bună plăcerea Ta să gândim și să săvârșim.
Că Tu ești sfințirea și luminarea noastră și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și
Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea X
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce prin pocăință ai dăruit iertare oamenilor și
pildă spre cunoașterea păcatelor și a mărturisirii, ne-ai arătat pocăința
proorocului David spre iertare, însuți, Stăpâne pe noi cei căzuți în multe și mari
greșeli, miluiește-ne după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale,
curățește fărădelegile noastre. Că Ție am greșit, Doamne, Cel ce știi și cele
nearătate și ascunse ale inimilor oamenilor, și care singur ai putere de a ierta
păcatele; și inimă curată zidind întru noi și cu spirit stăpânitor întărindu-ne și
bucuria mântuirii Tale arătându-ne-o, nu ne lepăda de la fața Ta; ci binevoiește,
ca un bun și iubitor de oameni, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă,
să-Ți aducem jertfă de dreptate și prinos, întru sfintele Tale altare. Cu mila și cu
îndurările și cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului Tău, cu care împreună
ești binecuvântat, cu preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Spirit, acum
și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea XI
Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce ai așezat puteri cuvântătoare și
înțelegătoare cu vrerea Ta, pe Tine Te rugăm și înaintea Ta cădem: primește
preamărirea noastră, cea după putință, împreună cu a tuturor făpturilor Tale, și
ne răsplătește cu darurile cele bogate ale bunătății Tale; că Ție se pleacă tot
genunchiul, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesubt, și
toată suflarea și făptura laudă mărirea Ta cea neajunsă, pentru că singur ești
Dumnezeu adevărat și mult milostiv. Că pe Tine Te laudă toate puterile cerești,
și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în
vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea XII
Te lăudăm, îți cântăm, Te binecuvântăm și îți mulțumim, Dumnezeule al
părinților noștri, că ne-ai trecut umbra nopții și ne-ai arătat iarăși lumina zilei; ci
ne rugăm bunătății Tale: fii milostiv pentru păcatelor noastre și primește
rugăciunea noastră întru mare mila Ta; că la Tine scăpăm, la Dumnezeul cel
milostiv și atotputernic. Strălucește întru inimile noastre soarele cel adevărat al
dreptății Tale; luminează mintea noastră și simțurile toate le păzește, ca
umblând ca ziua, cu bunăcuviință în calea poruncilor Tale, să ajungem la viața
cea veșnică, pentru că la Tine este izvorul vieții, și să ne învrednicim a ajunge
întru desfătarea luminii Tale celei neapropiate. Că Tu ești Dumnezeul nostru și
Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin.

Preotul rostește Ectenia mare:


P.: Cu pace, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să
ne rugăm.
P.: Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu
biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu
frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru Sfântul nostru Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele
nostru Arhiepiscopul (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.), pentru
cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul,
Domnului să ne rugăm!.
P.: Pentru conducătorii ţării noastre, pentru toţi cei ce deţin autoritate şi pentru
oastea ţării, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru ţara noastră, pentru oraşul (satul) acesta, pentru toate oraşele şi
satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-nsele, Domnului să ne rugăm!.
P.: Pentru bună liniştea aerului, pentru înmulţirea roadelor pământului şi
pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc,
pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia,
Domnului să ne rugăm.
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de
Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o,
pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o
dăm.
C.: Ţie, Doamne.
Exclamaţiunea:
P.: Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 8:


Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel
ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să
ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne,
mărire Ție.

Mărire..., al Sfinților, vers 4.


Mielușeaua Ta, Isuse, Agata, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te
iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și
împreună mă botez cu botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc
cu Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană
primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile
ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei, același vers.


Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de
Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată
întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel
întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 8.


Înviat-ai din morţi, Viaţa tuturor, şi îngerul luminii a strigat femeilor: Încetaţi cu
lacrimile, binevestiți Apostolilor; strigaţi cântând, că a înviat Hristos Domnul, Cel
ce a binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Mărire…,
Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei ai poruncit să vestească
Apostolilor învierea, pe cum este scris: Și degrab alergând Petru, a stat înaintea
mormântului şi, văzând lumină în groapă, s-a spăimântat, pentru că a văzut şi
giulgiurile singure zăcând într-însa, fără dumnezeiscul Trup., Și crezând a
strigat: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul
nostru, că Tu eşti raza Tatălui.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Pe ceea ce este uşă cereasca şi chivot, munte cu totul sfânt, nor luminos, scară
cerească, rai cuvântător, scăparea Evei şi vistierie mare a toată lumea, să o
lăudăm; că printr-însa s-a săvârşit mântuirea lumii şi iertarea de greşelilor celor
de demult. Pentru aceasta, strigăm către dânsa: Roagă pe Hristos Dumnezeu,
să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu evlavie naşterii tale.

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 8.


Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe uşă
a răsturnat; femeile Te-au văzut înviat din morţi, şi au binevestit învăţăceilor Tai
în Sion, că ai înviat, Viaţa tuturor; şi s-au dezlegat legăturile morţii, Doamne,
mărire Ție.
Mărire…,
Miresme de înmormântare femeile aducând, glas îngeresc din mormânt au
auzit: Încetaţi cu lacrimile şi în locul întristării primiți bucurie; şi cântând strigaţi,
că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit să mântuiască, ca un Dumnezeu,
neamul omenesc.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, adunarea îngerească
şi neamul omenesc; ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda
fecioriei; din care Dumnezeu s-a întrupat şi prunc s-a făcut, Cel ce este mai
înainte de veci Dumnezeul nostru; că sânul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău
mai lărgit decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar,
toată făptura, mărire Ție.

Îndată, Binecuvântările Învierii (pe tropar vers 5).


În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată
biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind,
și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-
l, și din iad pe toți slobozindu-i.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a
îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și
înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se;
dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai
plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.


Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns;
iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți?
Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi
întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și
bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a
îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.
Purtătoarele de mir stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, pe
Stăpânul cel fără de moarte între cei morţi căutau; şi bunele vestiri de bucurie
de la înger primind, Apostolilor au vestit, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare
milă.

Treptele, vers 8.
Antifonul I.
Din tinereţile mele vrăjmașul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; dar eu,
nădăjduind în Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.
Cei ce urăsc Sionul, să fie smulşi ca iarba; că va tăia Hristos grumajii lor, cu
tăiere de chinuri.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Sfântul Spirit viază toate, Lumină din Lumină, Dumnezeu mare; împreună
cu Tatăl îl lăudăm şi cu Cuvântul.

Antifonul II.
Inima mea cu frică Ta să se acopere, smerindu-se, ca nu cumva înălţându-se,
să cadă de la Tine, cu totul Îndurate.
Cel ce are nădejde în Domnul, nu se va înfricoşa atunci când va judeca toate cu
foc şi cu pedeapsă.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit tot ce este dumnezeiesc vede şi prezice; face minuni
preaînalte, pe Unul Dumnezeu în Treime cântând; că deşi este în trei străluciri,
singură stăpânie este Dumnezeirea.

Antifonul III.
Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte; pleacă spre mine urechea Ta, când
strig către Tine, şi mă curăţeşte mai înainte de a mă vei lua din cele de aici.
Tot cel ce se duce la maica sa, pământul, iarăşi se va alcătui, ca să ia chinuri
sau răsplata celor vii.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt este cuvântarea de Dumnezeu, Unime întreit Sfântă; că Tatăl
este fără de început, din Care, fără de ani, s-a născut Fiul; şi Spiritul cel de un
chip, împreună pe scaun şezător, din Tatăl împreună a strălucit.

Antifonul IV.
Iată acum, ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună?
Că întru aceasta a făgăduit Domnul viaţa de veci.
Cel ce împodobește crinii câmpului porunceşte că de haină nu trebuie să ne
îngrijim.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt, ca printr-o singură cauză, toate se îndreptează în chip
dătător de pace; că Dumnezeu este, cu Tatăl de o fiinţă şi cu Fiul, cu adevărat.

Prohimen, vers 8.
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam (Ps
145,10).
Stih: Laudă, suflete al meu pe Domnul; lăuda-voi pe Domnul în toată viaţa mea
(Ps 145,1).
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam.

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție


mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin

Cântăreții, pe versul 8:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

Preotul:
Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul
Dumnezeul nostru să-L rugăm.
Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
P.: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor.
C.: Și spiritului tău.
P.: Din Sfânta Evanghelie după Ioan (21,15-25), citire.
C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.
Evangleia a 11-a a Învierii.
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii,
pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Cântăreții citesc sau cântă:


Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus unuia Celui
fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o
lăudăm şi o mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim,
numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei învierii lui
Hristos. Că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna
binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru
noi, cu moartea pe moarte a stricat.
Apoi, Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru
cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale,
mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada
mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi spirit drept înnoieşte întru cele
dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel sfânt nu-L lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu spirit stăpânitor întăreşte-mă.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor
întoarce.
Mântuieşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi adus; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: spiritul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va
urgisi.
Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile
Ierusalimului.
Atunci bineplăcută îţi va fi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor
pune pe altarul Tău viţei

Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.


Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la
Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un
Îndurat, curățește-l cu mila îndurării Tale.
Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate
grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu
rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :


Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor
Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur
de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David
mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

Urmează cântarea Canonului, (Catavasiile Intampinării) pe tropar vers 3.


Catavasia I
Pământul cel din adâncul mării uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid
s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi
plăcut lui Dumnezeu cântând: Să cântăm Domnului, căci cu mărire s-a
preamărit.
Catavasia III
Întărirea celor ce nădăjduiesc întru Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe
care ai câștigat-o cu scump sângele Tău.

După Ectenia mică, Sedealna Triodului, antifon vers 4.


Smerenia a înălțat pe cel rușinat de rele, pe vameșul ce a suspinat și a strigat
către Ziditorul: Milostivește-Te! Iar semeția a surpat din dreptate pe ticălosul
fariseu ce a grăit cu trufie. Deci să urmăm celor bune, depărtându-ne de la rele.
Mărire…,
Smerenia, odinioară, a înălțat pe vameșul ce a strigat cu plângere: Milostivește-
Te! și l-a îndreptat. Lui să ne asemănăm toți cei ce am căzut întru adâncul
răutăților; să strigăm Mântuitorului dintru adâncul inimii: Greșit-am! Milostivește-
Te, Unule Iubitorule de oameni.
Și acum…, a Născătoarei.
Primește Stăpână, degrabă, rugăciunile noastre și la du Fiului tău și Dumnezeu,
Doamnă cu totul fără prihană. Scapă de primejdii pe cei ce aleargă către tine;
strică uneltirile, surpă semeția celor ce se întrarmează nedumnezeiește,
Preacurată, asupra robilor tăi.

Catavasia IV
Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din chivotul sfinţirii Tale,
din preacurata Maică, în biserica măririi Tale Te-ai arătat ca un prunc, în braţe
fiind purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.
Catavasia V
Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe scaun preaînalt, de îngerii
măririi fiind înconjurat, a strigat: O, ticălosul de mine! Că am văzut mai înainte
pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată.
Catavasia VI
Strigat-a Ție bătrânul văzând cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la
Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 4.


Să fugim de vorbirea cea trufașă a fariseului și să ne învățăm smerenia
vameșului, cu suspine strigând către Mântuitorul lumii: Milostivește-te spre noi,
Unule Îndurate.
Alt Condac, vers 3.
Suspine ca ale vameșului să aducem Domnului, și la El să cădem noi păcătoșii,
ca la un Stăpân; că El voiește mântuirea tuturor oamenilor și dă iertare tuturor
celor ce se pocăiesc. Că pentru noi s-a întrupat, Dumnezeu fiind împreună fără
de început cu Tatăl.
Icos
Pe noi înșine, fraților, toți să ne smerim, cu suspine și cu tânguiri să batem
cugetul, ca atunci, la judecata cea veșnică, să ne arătăm acolo credincioși
nevinovați, dobândind iertare; că acolo este în adevăr odihna, pe care să ne
rugăm acum să o vedem. Acolo durerea, întristarea și suspinele cele din adânc
sunt îndepărtate, în Edenul cel minunat. Al cărui făcător este Hristos,
Dumnezeu fiind împreună fără de început cu Tatăl.

Catavasia VII
Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Te-au numit Dumnezeu, şi în
Fecioară neîntinată Te-ai sălășluit, Te lăudăm, Dumnezeu-Cuvântul, cu bună
credinţă, cântând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinţilor noştri.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L
preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
În focul cel mistuitor împreunându-se tinerii cei aleşi ai bunei credinţe, iar de
văpaie nefiind vătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-


o să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu,
Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât
Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea
întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici
toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din
neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei
flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a
grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
În Lege, în umbră și în Scriptură închipuire vedem noi credincioșii: toată partea
bărbătească ce deschide pântecele sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul
cel mai înainte-născut din Maică, fără ispită bărbătească Îl mărim.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:


Că pe Tine Te laudă toate Puterile cerești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului
și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui,
că sfânt este (Ps 98,5).
După dumnezeiasca înviere, de trei ori pe Petru întrebându-l: Mă iubeşti?,
Domnul l-a pus peste oile Sale mai mare păstor. Care, văzând pe cel pe care-l
iubea Isus, mergând după El, a întrebat pe Stăpânul: Dar acesta ce e? De voi
vrea, a zis, să rămână acesta până ce iarăşi voi veni, ce-ţi este ţie, prietene
Petre?

Mărire..., a Triodului.
Să fugim de grăirea cea trufașă și înrăutățită a fariseului, și să ne învățăm
smerenia vameșului cea preabună, ca să ne înălțăm, strigând către Dumnezeu,
împreună cu acela: Milostivește-Te spre robii Tăi, Cel ce Te-ai născut din
Fecioară, Hristoase Mântuitorule, și răbdând crucea de bunăvoie, ai ridicat
lumea cu dumnezeiasca Ta putere.

Şi acum..., a Născătoarei.
Făcătorul zidirii și Dumnezeul tuturor a luat trup omenesc, Născătoare de
Dumnezeu, din curatul tău pântece, întru tot lăudată, și toată firea mea cea
stricată a înnoit-o, lăsându-te după naștere iarăși ca și mai înainte de naștere.
Pentru aceasta cu credință toți lăudându-te, strigăm: Bucură-te lauda lumii.

Îndată, pe versul 8, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de


Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule!
(Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie
se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, pe vers 8.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor
cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Doamne, de ai şi stat înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai
despărțit de scaun, cu Tatăl împreună şezând; şi înviind din morţi, lumea ai
mântuit din robia celui străin, ca un îndurat şi iubitor de oameni.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps
150,1).
Doamne, deși Te-au pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat
adormit ostaşii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au
pecetluit; dar ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps
150,2).
Doamne, armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat nouă; că se îngrozește şi
se cutremură, nesuferind a căuta la puterea ei, că pe morţi i-a înviat şi moartea
a surpat. Pentru aceasta, ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps


150,3).
Îngerul Tău, Doamne, vestind învierea, pe ostaşi i-a spăimântat; dar femeilor le-
a grăit, zicând: Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Înviat-a, Dumnezeu fiind,
şi lumii viață a dăruit.

Apoi, 4 Stihiri ale Duminicii Vameșului și a feriseului, vers 4.


Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Să nu ne rugăm ca fariseul, fraților; că cel ce se înalță pe sine, se va smeri. Să
ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca vameșul, prin postire, strigând:
Dumnezeule, milostivește-Te spre noi păcătoșii.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de


strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Fariseul de gloria deșartă fiind biruit, iar vameșul, cu pocăință plecându-se, au
venit la Tine însuți, Stăpâne. Dar acela lăudându-se, s-a lipsit de bunătăți; iar
acesta negrăind s-a învrednicit darurilor. Întru aceste suspinuri întărește-mă
Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe


săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Cunoscând suflete al meu osebirea vameșului și a fariseului, urăște glasul cel
trufaș al aceluia și dorește rugăciunea cea cu bună umilință a acestuia, și strigă:
Dumnezeule, milostivește-Te spre mine păcătosul și mă mântuiește.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale
(Ps 9,1).
Glasul fariseului cel mult lăudăros, credincioșii urându-l și râvnind rugăciunii
vameșului celei cu bună umilință, smerindu-ne pe noi înșine, să nu cugetăm
cele trufașe; ci să strigăm cu umilință: Dumnezeule, milostivește-Te spre
păcatele noastre.

Mărire…, vers 8 propriu-zis.


Pe fariseul ce se îndreptățea pe sine lăudându-și faptele, l-ai osândit, Doamne,
și pe vameșul ce s-a smerit și cu suspine a cerut iertare, l-ai îndreptat. Că nu
primești gândurile cele mărețe și inimile cele zdrobite nu le defăimezi. Pentru
aceasta și noi cu smerenie cădem înaintea Ta, Cel ce ai pătimit pentru noi: Dă-
ne iertare și mare milă.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 8 .


Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a
întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva
s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând
strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa,
mărire Ţie!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în


toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu
glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să
se cânte pe antifonul versului de rând.

Apoi troparul, pe vers 8:


Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii,
Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine
apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii,
Unule mult îndurate.