Lucrarea nr.

PROPRIETATILE MECANICE ALE METALELOR

COMPOZITE OBTINUTE PRIN TURNARE

4.1. Generalitati

Materialele compozite sunt materiale cu proprietati anizotrope, formate din mai multe
componente, a caror organizare si elaborare permite folosirea celor mai bune caracteristici ale
componentelor, astfel incat acestea sa aiba proprietati finale in general superioare materialelor
din care sunt alcatuite. Un metal compozit este format dintr-o matrice metalica realizata dintr-
un aliaj pe baza de Ni sau Co, imbunatatit prin aliere cu W, Mo, V, Al, Zr, B si fibre de
ramforsare, carburi metalice de Ni, Ti, Nb, Ta, solidificarea orientate fiind realizata intr-un
echilibru cvasitermodinamic. In raport cu aliajele superaliajele, metalele compozite au
proprietati superioare caracterizate prin:
- cresterea temperaturii la care pot fi utilizate;
- rezistenta ridicata la fluaj;
- stabilitate redusa la ciclajul termic;
- stabilitate structural perfecta in toate domeniile de intrebuintare;
- rezistenta ridicata la soc si la tensiune mecanica;
- rezistenta mecanica ridicata
In ceea ce priveste deformatia la tractiune a compozitelor cu matrice metalica si mai precis a
celor obtinute prin solidificare, cele doua mecanisme ce trebuie luate in considerare sunt pe de
o parte ranforsarea prin fibre sau particule (transfer de sarcina) si pe de alta parte interactiunea
reologica intre cele doua faze. Forma curbei de rezistenta la tractiune a compozitelor este foarte
diferita, functie de temperatura de incercare.

Scopul lucrarii – obtinerea de materiale compozite prin turnare

4.2. Tehnologia de realizare a compozitelor cu matrice metalica

Procedeele si metodele de fabricare ale materialelor compozite se afla intr-o continua
dezvoltare si diversificare. Fabricarea materialelor compozite este de cele mai multe ori in
concordanta si cu obtinerea unui produs finit. La fabricarea materialelor compozite trebuie sa
se tina cont de reactia reciproca armatura-matrice si pot fi urmatoarele cazuri:
- fabricarea compozitelor cu matrice metalica la temperatura cat mai joase pentru a
diminua efectele negative ale reactiilor matrice-fibre ce formeaza un strat relativ
subtire, insa nu exagerat de subtire;

1
 - fabricarea compozitelor cu matrice metalica bazata pe adeziunea prin difuzie a fibrelor
sub forma de folii sau pulbere la presiune inalta si temperatura mai mica decat
temperatura de topire a materialului matricei. In acest caz se introduce un strat protector
ca bariera chimica pentru reactiile dintre fibre si matrice.
Din punct de vedere al configuratiei armaturii sau geometriei armaturii, materialele
compozite pot cuprinde configuratiile din fig. 4.1.
Armatura poate fi din particule sau fibre scurte
distribuite in masa matricei sau armatura
stratificata rezultata prin suprapunerea mai
multor straturi de fibre paralele. Fabricarea
materialelor compozite cu matrice metalica
utilizeaza urmatoarele procese:
- metalul matricei este in stare lichida (turnare
sub presiune sau prin aspiratie, infiltrare sub
vid); - metalul matricei este in stare semi
lichida (presare in stare semi lichida sau
amestecarea in stare semi lichida);
- metalul matricei este in stare solida
(incorporarea prin deformare plástica a matricei
sau legarea prin difuzie).
Tehnologia de fabricare a compozitelor cu
matrice pe baza de aluminiu sau zinc se
utilizeaza in cazul matricei din aliaje de
aluminiu armate cu pulberi ceramice de tip
adeziv sau fibre scurte din alumina. Fabricarea
lor se realizeaza prin infiltrarea armaturii cu
matrice lichida, in vid sau prin amestecare.
In cazul matricei din aliaje de zinc se armeaza cu
pulberi din carbura de siliciu de tip adeziv, fibre
scurte din aluminiu, etc…
Dezvoltarea actuala puternica a compozitelor cu
fibre lungi este determinata de necesarul, mereu
in crestere, de materiale usoare cu caracteristici ridicate, pentru realizarea de structuri moderne.
Dezvoltarea acestor compozite a fost posibila prin:
- imbunatatirea considerabila a caracteristicilor materialelor datorita ranforsarilor cu
fibre care permit diminuarea defectelor compozitului si apropierea acestuia de
performntele lui teoretice;
- progresul tehnico-stiintific este orientat pe: fabricarea fibrelor (dezvoltari importante in
productia de fibre lungi de natura diversa, la preturi acceptabile); productia de structuri
tesute (utilizarea tesaturilor din ce in ce mai complexe care impune automatizarea
tehnologiilor); matritarea compozitelor.
Primele criterii de apreciere a compozitelor moderne au fost rigiditatea si rezistenta
mecanica specifica. Ulterior a aparut problema realizarii compozitelor resistente la temperatura

2
inalte, care trebuie sa furnizeze solutii care sa satisfaca multiple problema aparute in diverse
domenii.
Pana in prezent dezvoltarea compozitelor s-a bazat in special pe ranforsarea materialelor
ductile (mase plastice, metale) sau care prezinta alungiri mari la rupere cu fibre, avand
caracteristici mecanice (rezistenta la rupere si modul de elasticitate) ridicate. Compozitele cele
mai utilizate sunt constituite fie din fibre de sticla sau de carbón intr.-o matrice polimer, fie din
fibre de bor in matrice de AL sau Ti. In aceste tipuri de compozite, tensiunile mecanice, prin
intermediul matricei, se transmit fibrelor (in ipoteza unei excelente adeziuni fibra-matrice),
pana la ruperea acestora.
Rezistenta la rupere (limita de alungire la rupere a fibrei) si modulul de elasticitate ale
compozitului pot fi calculate plecand de la relatiile 4.1:

R c = V f · R f + E m · Vm · ε f [N/mm2];
E c = V f · E f + Vm · Em [N/mm2];
in care:
Rc – rezistenta la rupere [N/mm2];
V- procentul din volumul fibrelor;
E – modulul de elasticitate [N/mm2];

ε - alungirea la rupere [%];

e, f, m – indica materialul compozit, fibra, respectiv matricea.

Incercarea la tractiune permite sa se studieze modul si mecanismul de deformare a

corpurilor metalice. Stadiul compozitelor a necesitat un volum mare de incercari care, in
principal, trateaza compozitul ca o simpla asociere a doua faze care se supun legii amestecului:
ρ c = ρ f · V f + ρ m · (1 - V f),
unde:
ρ f – densitatea fibrelor [kg/m3];
ρ m – densitatea matricei [kg/m3];
V f – volumul fibrelor [%];
ρ c – densitatea compozitului.
Aceasta relatie simpla permite obtinerea rezultatelor satisfacatoare intr-un numar mare
de cazuri, presupunand insa ca nu exista interactiune intre cele doua faze.

3
 4.3. Turnarea in forme permanente

Prin forme permanente se inteleg acele dispozitive care rezista la un numar mare de
turnari, fara sa necesite remedieri. Formele permanente prezinta o rezistenta mecanica ridicata,
utilizandu-se atat la turnari statice cat si la turnari dinamice, fiind executate din aliaje metalice
– fonta otel, aliaje neferoase, prin turnare sau aschiere.

Fig. 4.2. Forma permanenta si piesa turnata: a) forma permanenta, b) piesa turnata
1 – semiforma, 2 – cavitatea formei, 3 – maselota, 4 – palnie de turnare, 5 – piesa turnata,
6 – armaturi, 7 – canale de alimentare, 8 – retasura.
Daca grosimea peretilor formei este aproximativ constanta, aceasta se numeste cochila,
iar in caz contrar se numeste matrita. Materialul, geometria si dimensiunile formelor
permanente depind de aliajele care se toarna si sunt in stransa dependenta de marimea si
configuratia piesei turnate. Constructiv, ele sunt executate fie dintr-o singura bucata, fie din
mai multe bucati, centrate si asamblate demontabil pe suprafata (suprafetele) de separatie (vezi
fig. 4.2.). La cochile pentru o rigitate mai buna se prevad si nervuri exterioare. Cavitatile si
golurile pieselor turnate se realizeaza cu ajutoul miezurilor. Acestea se pot obtine din aliaje
metalice sau amestecuri de miez. Constructia formelor permanente trebuie sa permita
extragerea usoara a miezurilor metalice din piesa turnata cat si a piesei din forma.

Mod de lucru:
 Se vor turna epruvete cilindrice din A1, armate cu fibra de sticla
 Armaturile vor fi constituite din 1,2 sau 3 fire din fibra de sticla
 Armatura se va aseza in partea centrala a cavitatii formei permanente
 Dupa topirea aluminiului intr-un cuptor cu flacara, acesta se va turna in forma
permanenta; dupa extragerea epruvetei din forma, operatia de turnare se va repeta;
se vor turna si epruvete fara armatura
 Dupa prelucrarea epruvetelor (indepartarea adaosurilor de turnare), acestea vor fi
testate la incercarea de incovoiere

4
Interpretarea rezultatelor:
 Pe baza rezultatelor incercarilor efectuate, se va putea detrmina influenta armaturii
aluminiului turnat cu fibre de sticla asupra rezistentei la incovoiere

Intrebari
1. De ce la epruvetele armate, proprietatile mecanice sunt superioare?
2. Volumul armaturilor influenteaza proprietatile mecanice?

3. CALCUL DE REZISTENTA LA INCOVOIERE

- Distanta dintre role 150 mm, diamentru rola de apasare 20 mm

- Epruveta 1 tocatura diametru proba 14,8 mm forta maxima 425 daN
- Epruveta 2 simpla diametru proba 14,7 mm forta maxima 360 daN
- Epruveta 3 fibra de sticla diametru 14,9 forta maxima 380 daN.

F1 = 425 daN F2 = 360 daN F3 = 380 daN

75 mm F (1, 2, 3) 75 mm

150 mm

D1 = 14,8

Z
D2 = 17,7
D3 = 14,9
G