Odată cu instaurarea democraţiei în România, cu aplicarea mecanismului de piaţă liberă economică şi cu

crearea unui sistem de protecţie socială, au început să apară şi primele semne de accentuare a
infracţionalităţii în rândul minorilor.

Legislaţia insuficient de bine pusă la punct, desfiinţarea multor centre de reeducare, precum şi declinul
activităţii economice datorat perioadei de trecere de la o economie centralizată la una concurenţială, au
dus la închiderea unor agenţi economici neproductivi şi implicit la dispariţia unor locuri de muncă.

Multe familii, cu venituri mici, chiar fără o sursă de venit, au lăsat educaţia şi formarea copiilor pe un loc
secundar sau chiar i-au abandonat. Fenomenul a fost accentuat de criza economică care a afectat toate
statele începând cu anii 2008-2009.

Mai mult au început să se înmulţească cazurile de exploatare a minorilor, ei fiind fie vânduţi, fie puşi să
cerşească sau să fure de către propriile familii, fiind protejaţi de legislaţia judiciară, neputând fi
condamnaţi.

Toate acestea au dus în final la apariţia unor grupuri de infractori minori, dirijaţi din spate de infractori
adulţi, cu o activitate infracţională agresivă şi bogată, adevărate pericole publice, ajungându-se până la
crimă şi afectând grav siguranţa cetăţeanului.

Aceste grupări s-au înmulţit mai ales în zona urbană, terorizând cartiere întregi şi fiind imposibil de
controlat. În ultima perioadă s-au înregistrat tot mai multe plângeri ale cetăţenilor.

O altă urmare a lipsei de interes a părinţilor se reflectă în abandonul şcolar şi refuzul de a absolvi
învăţământul obligatoriu.

Sesizând aceste aspecte, prin consultarea cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu
Ministerul de Interne, cu autorităţile locale, Guvernul României, împreună cu instituţiile cu atribuţii în
domeniul pe plan naţional, judeţean şi local, au iniţiat mai multe campanii de informare, prevenire şi
combatere a infracţionalităţii în rândul minorilor.

Există un interes major şi în îmbunătăţirea legislaţiei în domeniu şi au fost făcuţi mulţi paşi în acest sens.

La nivelul Parlamentului, Grupurile parlamentare ale P.S.D. din Senat şi Camera Deputaţilor au promovat
o serie de propuneri legislative care au ca scop micşorarea abandonului şcolar şi ajutorarea familiilor cu
venituri mici prin diverse facilităţi şi măsuri sociale, cu scopul de a permite accesul la educaţie al
minorilor.

Trebuie însă să urgenteze perfectarea unui cadru juridic care să descurajeze infracţionalitatea în rândul
minorilor, acţionând pentru responsabilizarea persoanelor tutelare care au îngrijire şi creştere copii.

Deasemeni urmărim prin programul de guvernare accesul la desfăşurarea unei activităţi economice sau
la un loc de muncă al întreţinătorilor de familii.

Nu trebuie neglijate însă şi reînfiinţarea unor centre de reeducare care să asigure o pregătire
profesională şi un grad de educaţie al tinerilor.
Îmi exprim speranţa că împreună, toţi factorii de decizie din această ţară, indiferent de culoare politică şi
poziţie socială ne vom uni eforturile pentru a rezolva sau măcar diminua la minim această gravă
problemă socială cu care ne confruntăm zi de zi.