Structura vocabularului

2.1. Vocabularul Totalitatea cuvintelor unei limbi formează vocabularul acelei limbi. Cuvintele nu sunt
folosite în aceeaşi măsură de toţi vorbitorii şi pe toată aria lingvistică a ţării. Sunt cuvinte fără de care
comunicarea ar fi imposibilă (apă, gură, soare,lapte, casă etc.) şi cuvinte mai rar întrebuinţate sau
folosite numai de anumiţi vorbitori (bisturiu, laser, barabule, lovele, gastronomie etc.).

2.1. 1. Vocabularul fundamental În funcţie de acest criteriu, din cele 120.000 de cuvinte, cât se
estimează că are limba română, cam 1.500 sunt cunoscute de către toţi vorbitorii. Aceste cuvinte
formează vocabularul fundamental (vocabularul esenţial, fondul principal lexical, fondul lexical uzual
etc.) al limbii române. Ele se referă la realităţi fundamentale ale vieţii şi naturii, au o mare frecvenţă, o
mare stabilitate şi o mare capacitate de compunere şi derivare, sunt polisemantice şi intră în locuţiuni şi
expresii. Cuvintele care constituie vocabularul fundamental sunt cele care denumesc: • părţi ale
corpului omenesc: picior, mână, ochi, frunte, genunchi; • grade de rudenie: socru, fiică, cumnat, frate,
soră; • animale, păsări, insecte cunoscute: lup, oaie, vacă, cocoş, găină, raţă, ţânţar, muscă, fluture; •
băuturi şi alimente de primă necesitate: vin, lapte, apă, pâine, carne, brânză; • unelte şi obiecte casnice:
plug. grapă, ciocan, masă, pat, lopată; • culori, însuşiri: alb, albastru, galben, cinstit, bun, trist; • acţiuni,
stări: a mânca, a cânta, a lucra, a exista, a fi, a se afla; • diviziuni ale timpului: zi, noapte, dimineaţă, oră,
vară; • corpuri cereşti: soare, luceafăr, stele; 5

• locul, timpul şi modul desfăşurării acţiunii: acolo, aici, sus, ieri, acum, atunci, bine, rău, oricum. Tot din
vocabularul fundamental fac parte şi instrumentele gramaticale ( prepoziţii, conjuncţii, verbe auxiliare,
articole), numeralele până la zece şi pronumele. Aproximativ 60% din aceste cuvinte sunt de origine
latină, iar restul de 40% sunt de alte origini.

2.1.2. Masa vocabularului Masa vocabularului (vocabularul secundar) reprezintă partea cea mai
numeroasă şi cea mai mobilă a vocabularului, incluzând celelalte cuvinte, care nu intră în vocabularul
fundamental, şi cuprinde 90% din cuvintele limbii române. Din masa vocabularului fac parte:
arhaismele, regionalismele, neologismele, elementele de jargon, elementele de argou, termenii tehnici
şi termenii ştiinţifici.

2.1.2.1. Arhaismele Arhaismele sunt cuvintele care au ieşit din vocabularul activ al majorităţii
vorbitorilor, sau chiar din limbă. Ele sunt de mai multe feluri: • arhaisme lexicale sunt cuvintele care au
fost înlocuite de neologisme sau obiectele denumite de acestea au dispărut (ienicer, spahiu, polcovnic,
hatman, flintă, iatagan); • arhaisme fonetice sunt cuvintele la care învechită este pronunţarea: hiclean
(viclean), îmbla (umbla), pre (pe), poporal (popular), împle (umple); • arhaisme gramaticale sunt forme
morfologice şi structuri sintactice învechite: lunge (lungi), inime (inimi), aceştii (aceştia), carii (care),
rădăcine (rădăcini), greşale (greşeli); • arhaisme semantice (de sens) sunt cuvintele care astăzi sunt
folosite cu alt înţeles decât în trecut: mândru: înţelept (sens vechi) - fudul, trufaş (sens nou), prost: om
simplu (sens vechi) - slab la minte (sens nou), divan: consiliu (sens vechi) - canapea (sens nou).

2.1.2.2. Regionalismele Regionalismele sunt cuvintele cu răspândire geografică limitată. Ele sunt
cunoscute numai unei anumite regiuni. Regionalismele sunt de mai multe feluri: • regionalisme lexicale:
crumpi(cartofi), cufăr(geamantan), sămădău (porcar), barabule (cartofi), perjă (specie de prună),
cucuruz (porumb), păpuşoi (porumb); • regionalisme fonetice sunt cuvinte la care doar pronunţarea este
regională: bage (bade), frace (frate), gios (jos), deşti (degete), radaşină (rădăcină); • regionalisme
gramaticale sunt forme morfologice şi structuri sintactice specifice unei regiuni: o să vină, am plătitără,
ele scrie, au văzutără.

2.1.2.3. Neologismele Neologismele sunt cuvintele noi, împrumutate, în general, din alte limbi: colocviu,
monument, steag, penalti etc. (vezi şi 3.2.1)

2.1.2.4. Elementele de jargon