Derivarea Derivarea reprezintă mijlocul (procedeul) care constă în formarea de cuvinte noi cu ajutorul

afixelor, adică al prefixelor şi/sau al sufixelor: sufix rădăcină prefix cuvânt derivat pre- + şcolar --
preşcolar -- drum + -uleţ drumuleţ stră- + bun + -ic străbunic

Derivarea cu prefixe Derivarea cu prefixe constă în formarea de cuvinte noi cu ajutorul prefixelor. (Prefix
= sunetul sau sunetele aşezate înaintea radicalului/rădăcinii sau a temei pentru a forma un cuvânt nou):

prefix + rădăcină = cuvânt derivat des- frâu desfrâu

prefix + temă = cuvânt derivat rădăcină + sufix pre-

universitar preuniversitar

temă prefix 1 + prefix 2 + radical + sufix = cuvânt derivat re-

-în- nou -i reînnoi

Cu ajutorul prefixelor se pot forma următoarele părţi de vorbire: 7

• substantive: antebraţ, confrate, răscruce, subcomisie, strănepot; • adjective: anticomercial, descusut,

prenatal, răscunoscut; • verbe: răspopi, regăsi, străluci, desface; • adverbe: răspoimâine, preacurând,
descrescendo.

Cele mai folosite prefixe în limba română sunt: • ne- (indică lipsa): neacademic, neclar, nedrept,
neşansă, neîndemânare, neînceput, neomeni etc.; • re- (indică repetarea): reabona, reacorda, rebobina,
reciti, readmite, reda, redescoperire, recompartimenta, reclădi etc.; • în-(îm-): înaripa, înarmare,
înavuţire, înăcri, înălbire, înăsprire, încăiera, încazarmare, încălzi; îmbălsămare, îmbărbătare, îmbătrâni,
îmblânzi, îmbogăţi, îmbolnăvi, îmbrânci, îmbrobodire etc.; • con-(co-) (împreună cu): conlocui, confrate,
conlucra, convieţui, consătean, convieţuire; coautor, conaţional, coopera, coexista etc.; • des-(dez-,de-)
(sens privativ): descărnare, deshăma, descoji, descoase; dezarmare, dezarma, dezgoli, dezgusta;
decalibrare, decapsulare, decodare, decarburare, decolorare etc.; • răs-(răz-) (indică intensificarea,
repetarea): răsciti, răscoace, răscroi, răscruce, răsfăţa; răzbate, răzjudeca, răzgândi, răzbucuros etc.; •
ante- (înainte): antedeviz, anteproiect, antevorbitor, antemăsurătoare, antebraţ, antepenultima,
antecalcul etc.; • anti- (împotriva): anticar, anticomercial, anticreştini, antidepresivi, antifurt, antiatom,
antimaterie, antiatomic, antiinfecţios etc.; • post- (după): postbelic, postcalcul, posteminescian,
postnatal, postfaţă, postuniversitar, postnominal etc.; • pre- (înainte): preambala, prelucra, prenatal,
preşcolar, premolar, preabataj, prefeudal, prefabrica, prefigurativ etc.; • stră- (indică vechimea, trecerea
prin ceva): strămoş, strănepot, străbun, strălumina, străluci, strămutare etc.

Există şi false prefixe (prefixoide) provenite din cuvinte independente din limba greacă sau latină: •
aero- (aer): aeronavă, aerosol; • agro- (agricultură): agroindustrie, agrochimist; • hidro- (apă):
hidroenergetică, hidrocentrală; • micro- (mic): microsistem, micrometeorit; • macro- (mare):
macroindustrial, macroeconomie; • semi- (jumătate): semivocală, semifinală; • tele- (departe):
telecomandă, telecabină; • electro- (electric, bazat pe electricitate): electrotehnică, electrocasnice; •
foto- (al luminii, fotografic): fotosinteză, fotomodel; • mono- (unic, singur): monomembră, monocultură.

Derivarea cu sufixe Derivarea cu sufixe constă în formarea de cuvinte noi cu ajutorul sufixelor (Sufix =
sunetul sau sunetele aşezate după radical/rădăcină sau temă pentru a forma un cuvânt nou): rădăcină
sufix 1 sufix 2 cuvânt derivat porumb + -işte - porumbişte porumb + -ar - porumbar nor + -işor -
norişor povest + -i + -re povestire Toate sufixele de mai sus sunt sufixe lexicale, deoarece ajută la
formarea unor cuvinte noi. Există şi sufixe gramaticale (creează forme gramaticale - moduri şi timpuri):
alergam - unde -a- este sufix al imperfectului; alergasem - unde -se- este sufix al mai mult ca perfectului;
alergat - unde -at- este sufixul participiului; alergând - unde -ând este sufix al gerunziului etc. sau sufixe
lexico-gramaticale (sens nou şi o altă categorie gramaticală): vulpe - vulpoi, raţă - raţoi, a mânca -
mâncare, a scrie - scris etc. Revenind la sufixele lexicale observăm că acestea se pot clasifica după criterii
morfologice (după partea de vorbire rezultată) şi semantice (după sensul cuvântului nou creat). După
criteriul morfologic sufixele pot forma următoarele părţi de vorbire: • substantive: -anie (păţanie), -enie
(surzenie), -ar (coşar), -ăraie (fumăraie), -ăt (strigăt), -ătură (arătură), -escu (Dumitrescu) etc.; •
adjective: -ător (răzbunător), -ios (răutăcios), -esc (românesc), -iu (cenuşiu), -os (bărbos), -ui (verzui) etc.;
• verbe: -a (a calma, a calcula), -ăi (a ţopăi), -i (a mijloci, a milogi), -ui (a colbui) etc.; • adverbe: -eşte
(româneşte), -iş (grăpiş), -âş (târâş) etc.

După criteriul semantic avem:

• sufixe diminutivale (micşorează obiectele sau însuşirile acestora): -el (tinerel), -uc (sătuc), -işor
(puişor), -iţă (copiliţă, -uţă (străduţă), -aş (copilaş), -ic (pupic), -ior (cărucior), -uşor (pluguşor), -uleţ
(sătuleţ), -uş (picioruş), -uşcă (răţuşcă), -uţ (puiuţ), -icică (floricică); • sufixe augmentative (măresc
obiectele sau însuşirile acestora): -an (băietan), -andru (copilandru), -oaie (căsoaie), -oi (măturoi); •
sufixe colective (formează cuvinte cu formă de singular şi înţeles de plural): -et (brădet, făget), -iş
(pietriş, tufiş), -ime (studenţime, muncitorime); • sufixe care derivă nume de agent: -tor (croitor), -ar
(pitar), -ist (maşinist); • sufixe moţionale (care derivă genul feminin de la un substantiv masculin): -iţă
(doctor - doctoriţă), -că (ţăran - ţărancă), -easă (croitor - croitoreasă), -oaică (tigru - tigroaică) sau genul
masculin de la genul feminin): -an (curcă - curcan), -oi (vulpe - vulpoi, raţă - răţoi).

Ne oprim cu clasificarea sufixelor după criteriul semantic, deşi această clasificare ar putea continua.

Derivarea parasintetică Derivarea parasintetică este derivarea care se realizează concomitent cu sufixe
şi prefixe: a îmbogăţi, despărţire, neprimitoare etc.

Derivarea regresivă Derivarea regresivă constă în obţinerea unor cuvinte noi prin înlăturarea unor
sunete: moaşă --moş, a crede -- crez, a vedea --- văz, a dansa --- dans, a cânta ---cânt, pară ---păr.