CURS nr.

9
RADIATIA TERESTRA, ATMOSFERICA, DIFUZA
RADIATIA TERESTRA reprezinta radiatia absorbita si
convertita in radiatie calorica ce duce la incalzirea suprafetei
terestre, pana la o anumita adancime.
• Ca urmare, scoarta Pamantului avand o temperatura mai
mare decat zero absolut (-2730C), ca orice corp cald
radiaza energie in spatiul inconjurator, numita energie
terestra;
• intensitatea radiatiei terestre este mai mica in
comparatie cu cea a radiatiei solare, datorita
temperaturii mai scazute a Pamantului; ea este alcatuita
numai din radiatii invizibile din domeniul infrarosu;
• Radiatia terestra este un flux continuu, care prezinta insa
variatii de intensitate zilnice si sezoniere, in functie de
intensitatea radiatiei solare directe si difuze;
• Cunoscand ca temperatura medie a Pamantului este de
150C, rezulta o valoare medie a radiatiei terestre de 0,57
cal/cmp/min; valoarea maxima se inregistreaza in timpul
zilelor de vara cu cer senin, pe suprafetele de teren cu sol
uscat, iar cele minime, in noptile de iarna;
• in mersul diurn al intensitatii radiatiei terestre se
constata o crestere incepand cu rasaritul Soarelui pana la
orele amiezii (maximul), dupa care valorile scad spre
seara;
RADIATIA ATMOSFERICA. Radiatia terestra emisa in atmosfera,
fiind de lungime de unda lunga, din domeniul infrarosu al
spectrului, este absorbita in mare masura selectiv, de diferiti
componenti ai aerului (vapori de apa, particule lichide, dioxid de
carbon, ozon etc.).
• Vaporii de apa produc cea mai intensa absorbtie a radiatiei
terestre in intervalul spectral cuprins intre 6 si 8,5 μ si in
dreptul valorii de 18 μ;
• cea mai slaba absorbtie este in intervalul spectral de 8,5 -12
μ , interval de maxima transparenta pentru radiatia emisa,
numita si ,,fereastra atmosferica”, in care atmosfera nu
absoarbe si prin care se pierde spre spatiul cosmic o mare
parte din caldura emisa de Pamant;
• ceilalti componenti ai atmosferei au alte benzi de
absorbtie din zona spectrala a infrarosului;
• astfel, apa lichida absoarbe radiatiile cu lungimi de unda
de 10 μ, dioxidul de carbon pe cele de 4,3 μ, 12,9 μ si
17,1 μ, iar intre 17,1 si 18 μ absorbtia lipsind, se creeaza a
doua fereastra atmosferica, prin care se pierde o parte din
radiatia terestra;
• ozonul are benzile de absorbtie centrate pe 3, 9 si 14 μ.
Dintre toti acesti componenti ai aerului, ponderea cea mai
mare a absorbtiei o au vaporii de apa, care joaca rolul
unui ecran protector impotriva racirii Pamantului.
RADIATIA EFECTIVA. In natura se produc concomitent
doua fluxuri opuse de radiatii infrarosii pe unde lungi, unul
indreptat din atmosfera spre suprafata terestra si altul
indreptat in sus - radiatia terestra.
• Diferenta dintre cele doua fluxuri se numeste radiatie
efectiva (Eef = Et - Ea);
• Temperatura suprafetei terestre fiind mai mare ca cea a
aerului, rezulta ca, radiatia terestra este si ea mai mare
ca radiatia contrara a atmosferei, rezultand o pierdere
de caldura;
• Deci, radiatia efectiva reprezinta pierderea de caldura
de catre suprafata terestra;
• acest lucru se realizeaza noaptea, pe timp senin si
iarna, determinand racirea suprafetei terestre;
• sunt insa si situatii, mai ales iarna in cursul noptilor
noroase, cand radiatia atmosferica este mai mare ca
cea terestra, avand ca efect incalzirea suprafetei terestre
si a aerului din imediata apropiere;
• temperatura ridicata a solului determina cresterea
radiatiei efective, pe cand temperaturile ridicate ale
atmosferei duc la scaderea radiatiei efective, datorita
sporirii contraradiatiei;
• Umiditatea aerului prin vaporii de apa existenti intensifica
absorbtia radiatiei terestre, care la randul sau mareste
valoarea contraradiatiei, ceea ce duce la micsorarea
radiatiei efective;
• aceasta este cauza pentru care in deserturi, unde sunt
foarte putini vapori de apa in aer si cerul este mai mult
senin, radiatia efectiva este foarte mare, determinand in
timpul noptii, in deserturile subtropicale, temperaturi sub
00C;
• Nebulozitatea si ceata intensifica radiatia atmosferica si
determina o scadere a radiatiei efective (deci intensitatea
radiatiei efective este invers proportionala cu nebulozitatea);
• Altitudinea determina cresterea valorilor radiatiei
efective, deoarece cresterea inaltimii determina
micsorarea vaporilor de apa, respectiv a absorbtiei;
• Vantul disloca aerul rece cantonat noaptea langa
suprafata terestra, inlocuindu-l cu altul mai cald. Astfel,
valorile radiatiei terestre scad, deci si ale radiatiei
efective;
• Un sol neted, batatorit are o radiatie efectiva scazuta,
deoarece radiaza mai putin decat unul proaspat arat,
cu un grad mare de asperitati si deci o marire a
suprafetei de emisie;
• Vegetatia cu toate ca apara solul de racirea nocturna
intensa, avand o suprafata mare de radiatie, deasupra ei
aerul se raceste mult noaptea favorizand depunerea de
roua, bruma, chiciura etc.
• Radiatia efectiva joaca un rol important in schimbul
caloric dintre suprafata terestra si atmosfera, iar
cunoasterea sa este utila in elaborarea prognozei
ingheturilor si ceturilor radiative si in calcularea bilantului
radiativ;