CLASIFICAREA FOTOGRAFIEI JUDICIARE

Fotografia judiciara cuprinde doua mari categorii de metode, potrivit destinatiei lor imediate, care insa
nu se diferentiaza in mod absolut: fotografia judiciara operativa si fotografia judiciara de
examinare.

I.Fotografia judiciara operativa (de fixare)

Din aceasta categorie fac parte:

A) fotografia de la locului faptei

B) fotografia de identificare dupa semnalmente

C).fotografia de fixare a rezultatelor unor activitati de urmarire penala.

l. A) FOTOGRAFIILE DE LA LOCUL FAPTEI

Procedeele de fotografiere aplicate la fata locului includ : fotografia de

orientare, fotografia-schita, fotografia obiectelor principale, fotografia de
detaliu, fotografia urmelor si masuratorile fotografice.

Fotografiile executate de organul de urmarire penala cu ocazia

cercetarii locului faptei fac parte din fotografia judiciara operativa. Sub
aspect procesual ele constituie o parte integranta din procesul-verbal de
cercetare la fata locului.

l. A)1 Fotografia de orientare cuprinde tabloul general al locului faptei cu toate

imprejurimile sale. Ea se face in faza statica a cercetarii locului faptei, cand

nu se misca nimic din tot ce se afla in perimetrul acestuia. Cand locul faptei
este in interiorul unui imobil, fotografia de orientare trebuie sa cuprinda
intreaga cladire in care a fost comisa fapta cercetata, obiecte fixe de pe
strada etc. Fotografia de orientare in functie de natura locului fotografiat
poate fi unitara, cand se realizeaza o singura pozitie si panoramica in cazul
fotografiei pe segmente a locului respectiv.

La randul sau fotografia panoramica se clasifica in :1

- Fotografia panoramica circulara, care se face in cazul cand locul faptei este
atat de intins incat nu poate fi cuprins intr-o singura imagine care sa
intruneasca calitatile fotografiei de orientare.
Aparatul fotografic se aseaza pe un stativ cu cap mobil spre a putea fi rotit pe un arc de cerc de 180
grade, apoi locul faptei se fotografiaza pe segmente.

- Fotografia panoramica liniara se recomanda cand obiectul de fotografiat ar

fi un imobil de dimensiuni mari, situat pe o strada ingusta ce nu permite
fotografierea de la o distanta mare.

La ambele fotografii panoramice in laborator se vor respecta urmatoarele conditii: expunerea,

marimea, hartia fotografica si durata de developare trebuie sa fie aceleasi ca cele ale imaginilor
tuturor segmentelor.

l.A) 2. Fotografia schita – oglindeste locul savarsirii faptei cu toate

particularitatile sale, fara imprejurimi avand in prim plan obiectul central al
cercetarii criminalistice. Fotografiile schite ale locului faptei pot
fi unitare si fotografii schite in serie cand locul faptei este fixat prin mai
multe fotografieri din pozitii diferite. Fotografiile schite in serie pot fi :
panoramica, pe sectoare, contrara si incrucisata,potrivit procedeelor de
executie.2

1.A.N.Vasiliev, Kriminalistica, Ed. Universitatii din Moscova,1971, p.64

2. C.Suciu,op.cit., p57-59,N.Ionescu, Tratat practic de criminalistica,vol.I al IGP,Ed. Ministerului de

Interne,Buc,

1976, p.62-64

-Fotografia-schita unitara – prin care este redat, intr-un singur cadru, ansamblul
locului faptei

– se realizeaza prin aplicarea metodei de realizare

-Fotografia-schita panoramica
a fotografiei panoramice de orientare. In cazurile de fotografiere a locului
faptei pe sectoare, in prealabil se imparte intregul sau perimetru in zone
astfel delimitate incat fiecare in parte sa poata fi fotografiata dintr-o singura
pozitie. Acest tip de fotografie este apreciata de unii autori, ca o varianta a
fotografiei de orientare. 1

Metoda fotografiei contrare – consta in fixarea locului faptei din doua

pozitii diametral opuse. In acest fel se obtin doua fotografii schite ale unuia
si aceluiasi loc.

Metoda fotografierii incrucisate – consta in fixarea aceluiasi loc din patru

extremitati ale sale, astfel incat sa fie doua cate doua, diametral opuse.

– se face prin respectarea acelorasi conditii ca si la

Fotografia schita pe sectoare
fotografia panoramica. Fiecare din aceste fotografii va oglindi , in conditii
similare de iluminare, cu acelasi obiectiv si la aceeasi scara, un sector, o
parte din locul faptei.2
La executarea fotografiei schita, spre deosebire de cea de orientare, se ridica si problema folosirii,
uneori, a luminii artificiale. Este necesar ca locul faptei sa fie iluminat in mod uniform, fara sa se
creeze umbre puternice, care ar putea sa atenueze unele detalii sau sa eclipseze anumite obiecte din
perimetrul sau.

Fotografia obiectelor principale – se face de catre organul de

I. A) 3
urmarire penala tot in faza statica a cercetarii la fata locului. Ca obiecte
principale de la locul faptei sunt socotite obiectele corp-delict, cele care au
suferit modificari de pozitie ori deteriorari in procesul savarsirii infractiunii.
Iluminarea obiectelor principale pentru a le putea fotografia se face cu
lumina artificiala, cand lipseste sau este insuficienta cea naturala. De
asemenea, langa obiectele principale sau intre acestea, daca este posibil, se
aseaza o unitate de masura (rigla, centimetru sau banda gradata) pentru
aprecierea dimensiunilor , a distantelor si a raportului de pozitie dintre
obiecte.3

I. A) 4. Fotografia de detaliu – Este specifica fazei dinamice a cercetarii

campului infractional. Se recomanda sa se execute la o scara cat mai mare,
pentru a se evidentia detaliile unor urme cu dimensiuni reduse.4 In cadrul
fotografiei detaliilor se fixeaza leziunile de pe corpul victimei, astfel incat sa
se poata aprecia caracterul, dimensiunile si localizarea lor precisa. Pentru
executarea unei fotografii de detaliu se vor alege : un obiectiv cu
caracteristici optice adecvate marimii detaliului ; filme cu sensibilitate
cromatica, putere de contrast si de rezolutie mare ; filtre pentru punerea in
evidenta a detaliilor cu o culoare apropiata de nuanta de culoare a
fondului ; surse de lumina artificiala sau ecrane pentru dirijarea lumini
naturale .4 S-a constatat frcventa imprejurarilor in care fotografia de detaliu
se intefereaza cu macrofotografia, destinata unor mariri de pana la 10x,
scop in care se monteaza inele intermediare, intre obiectiv si camera
obscura, fotografia putandu-se efecuta la o distanta de ordinul centimetrilor.

1. I.Mircea, Criminalistica,Ed. Lumina Lex,Buc.,1967, p.32

2. Em Stancu,op.cit.,p. 79-80

3. Em. Stancu,op.cit. ,p.80

4 .Lazar Carjan, Curs de Criminalistica. Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2003, pag 36

5. Em. Stancu,op.cit. ,p.80

I. A) 5.Fotografia digitala – este o metoda moderna de fixare a

imaginilor fotografice, in care locul peliculei fotosensibile il ia calculatorul,
largindu-se posibilitatile de investigare a scenei infractiunii. Aparatul de
fotografiat digital functioneaza ca un aparat clasic, cu deosebirea ca lumina este transformata in
energie electrica intr-un senzor (cip de silicon), dupa care energia electrica este transofrmata in
format digital si stocata pe un card de memorie. Rezolutia senzorului este listata in puncte de
imagine denumite pixeli. Principala caracteristica a unui aparat de fotografiat digital consta in
aceea ca ofera posibilitatea setarii calitatii imaginii inainte de realizarea fotografiei. Un aparat de
fotografiat digital poate fi folosit si in mediu acvatic si poate realiza fotografii in cascada si chiar
secvente video cu sunet. Valorificarea fotografiilor se face prin conectarea aparatului de
fotografiat la un computer sau prin folosirea unui cititor de carduri de memorie.

Avantajele fotografiei digitale: calitatea net superioara a imaginilor; transmiterea rapid a

prin Internet
la un laborator; stocare pe hard disk-ul unui computer; proiectarea imaginilor pe un ecran sau
perete; posibilitatea transmiterii acesteia de la locul faptei aflat la o distanta considerabila de
sediul politiei, pentru ca suspectul sa fie dat imediat in urmarire locala sau generala, castigandu-
se astfel un timp pretios pentru reusita investigatiei criminalistice.

Procedee speciale de fotografiere la fata locului

Procedeele speciale de fotografiere includ mai multe categorii de fotografii, al

caror scop si mod de efectuare au impus individualizarea lor in ansamblul
fotografiilor executate la fata locului.1

Fotografierea cadavrelor. Urmele sunt fotografiate dupa relevarea lor, cu aparatul de fotografiat
in pozitie plan paralela cu mijlocul material de proba Cadavrele vor fi fotografiate in pozitia si in
starea in care au fost gasite cu aparatul dispus deasupra cadavrului intr-o pozitie plan paralela,
nefiind permisa nicio modificare. Nu se recomanda fotografierea de la un cap la altul, pentru a se
evita deformarile datorate perspectivei .

Astfel, cadavrele inecatilor se vor fotografia mai intai in apa si apoi pe mal; cadavrele

spanzuratilor sunt fotografiate din fata, din spate si din partile laterale; cadavrele inghetate vor fi

fotografiate in starea initiala si apoi dupa dezghetare; cadavrele carbonizate vor fi fotografiate pe
o suprafata alba

MASURATORI FOTOGRAFICE

„Masuratorile fotografice executate la fata locului sunt procedee de natura sa permita stabilirea
dimensiunilor si distantei dintre diversele obiecte aflate in campul infractional, pe fotografiile
executate cu prilejul cercetarii locului faptei .”

• Masuratori fotografice cu ajutorul riglei gradate (fotografie bidimensionala)3. Rigla se

asaza in acelasi plan, paralel si cat mai aproape de obiect.

• Masuratori fotografice cu ajutorul benzii gradate.

• Masuratori tridimensionale, prin stereofotografie (cu aparate avand doua obiective la o

distanta de 62 mm) si pe fotografii executate ocazional.

1.C.Suciu,op.cit. p.62-63
2 Em. Stancu,op.cit. ,p.82

3 N. Ionescu,op.cit.,p. 51

• Fotogrammetria, metoda preluata din topografie, care se bazeaza pe principiul

stereofotografiei (din doua unghiuri diferite se obtin simultan doua imagini ale aceluiasi obiect,
cu doua camere de fotografiat dispuse la o distanta de 40 cm ale unui aparat de tip „Wild”).A
fost adaptata necesitatilor cercetarii la fata locului datorita posibilitatilor de reconstituire si de
masurare a suprafetelor, formei si pozitiei obiectelor principale.1

I. B ) FOTOGRAFIA DE IDENTIFICARE DUPA SEMNALMENTE

Fotografierea semnalmentelor reprezinta un ansamblu de procedee fotografice destinate

inregistrarii imaginii persoanelor care au savarsit infractiuni, precum si a cadavrelor
necunoscute, in vederea ulterioarei identificari.

I. B) 1.Fotografia de identificare a persoanelor- se executa doua fotografii bust, din fata si din
profil; in unele tari se folosesc si fotografii din semiprofil. Persoana va fi cu capul descoperit,
fara ochelari, barbierita si pieptanata, cu urechea dreapta descoperita. Fotografia se executa la
scara 1/7. Printre principalii promotori s-a remarcat francezul A. bertillon,care a stability regulile
de baza a acestui tip de fotografie.2

I. B) 2. Fotografia de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscuta Inainte de

fotografiere, cadavrul se toaleteaza: fata va fi spalata de urme de sange sau de murdarie, plagile
vor fi cusute. Ochii vor fi tratati, injectandu-se o solutie de apa cu glicerina in spatele globului
ocular, iar daca sunt distrusi sau lipsa, vor fi inlocuiti cu ochi de sticla Tesuturile tumefiate vor fi
ameliorate prin incizii in interiorul gurii. Fata se unge apoi cu vaselina si se pudreaza cu
talc.Daca este posibil, cadavrul va fi fotografiat pe scaun, cu ochii deschisi indreptati in fata,
daca nu, cadavrul va fi fotografiat in pozitie culcata

I. B) 3.Fotografia de urmarire. Are menirea sa surprinda infractorii in flagrant delict sau in

derularea unor activitati ilicite. Se executa in conditiile prevazute de lege, cu aparate speciale, de
format mic, camuflate in obiecte de uz personal (posete, umbrele, ochelari, brichete, ceasuri etc.),
fara stirea persoanei urmarite,in vederea probarii activitatilor infractionale.3

1.C) FOTOGRAFIA DE FIXARE A REZULTATELOR UNOR ACTIVITATI DE URMARIRE PENALA

Fotografia de fixare a rezultatelor perchezitiei .Din punct de vedere tehnic, fotografia

1.C).1
poate fi: de orientare, schita, a obiectelor principale si de detaliu. Distingem, astfel, fotografia
locului perchezitionat (de orientare), fotografia locului unde au fost ascunse obiectele
descoperite

1.C).2 Fotografiile de la locul faptei se aseamana cu fotografia obiectelor

principale si fotografia obiectelor descoperite (va reda fiecare obiect in mod izolat). In cazul
obiectelor mari se face cate o fotografie separata, iar pentru cele mici se pot face si fotografii
comune, daca nu isi pierd detaliile. Obiectele vor fi fotografiate in locurile cele mai iluminate
pentru a pune in evidenta toate detaliile vizibile cu ochiul liber.

Fotografiile fac parte integranta din procesul-verbal intocmit pentru efectuarea perchezitiei.

1.G. Marton si N. Zeghene, “ Fotogrammetria”,Ed. Stiintifica,Buc.,1972,p.17 si urm; C. Suciu,op. cit. p.81-82

2. C. Sannie,” La recherché scientifique du criminel”, Ed. Armand Colin,Paris,1954, p.66

3. M.Le Clere,”Manuel de police technique”,Ed. Police-Revue,Paris,1973,p.257-258

1.C).3 Fotografia de fixare a rezultatelor reconstituirii. Fotografia de fixare se foloseste

pentru a ilustra constatarile din procesul-verbal. Locul reconstituirii, in ansamblul sau, nu va fi
fotografiat decat daca prezinta interes pentru interpretarea unor detalii. Fotografia va surprinde
numai momentele esentiale: patrunderea infractorului in locul comiterii faptei, activitatile
concrete executate, momentul iesirii etc. Pe imagine nu trebuie sa apara decat persoanele
implicate in cauza. Daca reconstituirea se repeta, nu este necesar sa se execute de fiecare
data fotografii.

– oglindeste intregul loc in care se desfasoara

a)Fotografia locului reconstituirii
procesul de reproducere artificiala a comiterii infractiunii.

b)Fotografiile secventelor reconstituirii – au ca scop redarea fidela a celor mai insemnate

In cursul efectuarii
momente din procesul comiterii faptei, momente reproduse artificial.
reconstituirii, organul de urmarire penala trebuie sa fixeze numai acele
secvente din procesul reproducerii artificiale a comiterii infractiunii, prin care
se confirma sau se infirma anumite sustineri ale faptuitorilor, martorilor ori
ale victimelor, sau prin care se stabilesc date ce ar putea duce la
descoperirea de probe noi.

1.C).4 Fotografia de fixare a rezultatelor prezentarii pentru

recunoastere are caracteristicile unei fotografii schita unitara, combinata cu o fotografie de
detaliu, executata cu aparatura normala. In practica judiciara, din pacate se mai efectueaza asa-
zise fotografii de recunoastere grup, executate corect numai sub aspect tehnic, nu insa si tactic
criminalistic, desi intre cele doua elemente trebuie sa existe o deplina concordanta.

O modalitate tehnica superioara de fixare a rezuktatelor unor acte de urmarire penala( de

exemplu reconstituirea , dar mai ales cercetarea la fata locului) o reprezinta inregistrarea pe
banda videomagnetica. Redarea in intregime a unei activitati de ancheta de urmarire penala sau
a unor parti mai importante ale sale, in desfasurarea lor fireasca, in mod obiectiv, cu rapiditate,
pledeaza pentru intrebuintarea consecventa a acestor mijloace tehnice in activitatea organelor de
cercetare si de urmarire penala.1

II. Fotografia judiciara de examinare

 Fotografia judiciara de examinare reprezinta un ansamblu de procedee
destinate cercetarii, in conditii de laborator a mijloacelor materiale de proba,
precum si fixarii rezultatelor investigarii tehnico-stiintifice a corpurilor delicte
sau a urmelor ridicate de la fata locului. Astfel ca pe langa rolul sau
preponderent aplicativ, fotografia judiciara de examinare se constituie ca un
domeniu de stabilire, promovare sau adaptare a celor mai adecvate metode
fotografice de examinare a probelor materiale.

In functie de natura procedeelor tehnice folosite, potrivit scopurilor urmarite, fotografia judiciara de
examinare se poate clasifica in:

A) fotografia de examinare in radiatii vizibile;

B) fotografia de examinare in radiatii invizibile;
C) microfotografia si holografia.

1.Ion Anghelescu si Marian Babiuc, ,,Filmul judiciar ,Ed. Ministerului de Interne,Buc,1974,p.8 si Tratat
pracic de de criminalistica, vol.I,p.69-70

II. A)Fotografia de examinare in radiatii vizibile

Dupa metoda folosita, se clasifica astfel:

- fotografia de ilustrare;

- fotografia de comparare;

- fotografia de umbre;

- fotografia de reflexe;

- fotografia de contrast;

- fotografia de separare a culorilor.

a.) Fotografia de ilustrare . Are rolul sa fixeze imaginea initiala, dimensiunile si forma probei
materiale care urmeaza a fi examinata. Se folosesc aparate de fotografiat obisnuite, la care se pot
monta inele pentru marirea distantei focale a obiectivului. Acest procedeu se aplica in domeniul
cercetarii tehnice a inscrisurilor presupuse a fi falsificate sau contrafacute( situatie in care
procedeul se mai numeste si fotografie de reproducere) si al expertizei unor corpuri
delicte.Materialul fotosensibil se allege potrivit caracterisiticilor obiectului de fotografiat, fin
preferabila pelicula color. Casura de lumina se folosesc becurile mate,care difuzeaya
lumna,urmand a fi dispuse sub un unghi de 450,la cca. 50 cm de obiect.1

b)Fotografia de comparare se aplica in aproape toate formele de cercetare criminalistica, de la

identificarea unor urme de picioare, maini, mijloace de transport, instrumente de spargere,
pana la fotografia caracterelor grafice si in microfotografie” 2. Se obtine prin confruntarea
imaginilor, prin suprapunerea imaginilor si prin stabilirea continuitatii liniare (juxtapunere)3.
Acest tip de fotografie se utilizeaza cel mai des in traseologie, in balistica judiciara, in expertiza
inscrisurilor,in cercetarea dactiloscopica,identificarea instrumentelor de spargere si , in general,
in orice imprejurare care solicita efectuarea unui examen comparativ, de natura optica.

c) Fotografia de umbre se realizeaza prin fotografierea obiectului examinat, intr-o

camera obscura, la o lumina cu raze paralele ce cad asupra lui sub un unghi ascutit.
Aceasta metoda permite evidentierea detaliilor aflate in relief, precum si a traseelor de adancime
(texte scrise cu creionul si apoi sterse prin radiere). La realizarea fotografiei de umbre este
importanta amplasarea sursei de lumina sub un unghi care sa permita revelarea detaliilor, de
regula, intre 300 si 700. In aceeasi idée se impune alegerea unei surse care sa asigure proiectarea
unui fascicul de lumina pe suprafata fotografiata.4

d) Fotografia de reflexe se bazeaza pe capacitatea suprafetei unui obiect de a reflecta lumina in

mod diferit, datorita diferentelor de netezime (cercetarea falsurilor comise prin razuire, spalare
ori relevarea textelor ramase prin detasarea suportului; evidentierea urmelor latente, de suprafata,
situate pe suprafetele lucioase, netede; urme papilare pe geam, pe luciul mobilei). Imaginile sunt
realizate cu camera fotografica plasata perpendicular pe obiect si sursa de lumina orientata sub
un unghi ascutit, fasciculul de lumina reflectandu-se de pe urma pe suprafata lucioasa.
Reflectarea sub unghiuri diferite a luminii determina diferente de stralucire, specifice nu numai
obiectelor opace, ci si celor trnsparente, unde diferentele sunt determinate de modificarea
coeficientului de trecere a radiatiei luminoase.5

1.Em. Stancu,op.cit.,p.89

2.C. Suciu,op.cit,p.82

3.C. Sannie, ,” La recherché scientifique du criminel”, supra cit., p.76-77

4. In acest sens, L.Ionescu,Expertiza criminalistica a scrisului,Ed. Junimea,Iasi,1973, p.65

5.C.Suciu,op.cit. p. 96

e)Fotografia de contrast permite evitarea unor detalii imperceptibile cu ochiul liber, prin
cresterea contrastului imaginii, care se realizeaza prin:

folosirea materialelor fotosensibile cu un grad mare de contrast si prelucrarea acestora in

revelatori de contrast;

diafragmarea obiectivului fotografic la luarea imaginilor prin diapozitivare;

suprapunerea imaginilor;

pe cale chimica,in bai de developare adecvate. Alte procedee se bazeaza pe modul de obtinere a
pozitivului,pe contratiparea negativului orin intarirea chimica.1

f) Fotografia separatoare de culori serveste la relevarea petelor, a urmelor, a modificarilor

textului unui inscris etc., greu vizibile cu ochiul liber,datorita nuantelor de culoare apropiate de
culoarea suportului. Se folosesc filtre care retin culoarea complementara lor. In alegerea filtrului
se va tine sama de nuanta de culoare a urmei, neutralizarea acesteia obtinandu-se numai printr-o
selectie riguroasa a culorii contrare.2

II.B. Fotografia judiciara de examinare in radiatii

invizibile
Radiatiile electromagnetice invizibile de tipul ultravioletelor, infrarosiilor, radiatiilor X si gama
au devenit indispensabile examinarii stiintifice a probelor materiale, a urmelor in general,in
prezent neexistand practic niciun domeniu important al criminalisticii care sa nu bebeficieze de
posibilitatile de investigare oferite de aceste radiatii.3

Fotografia de examinare in radiatii invizibile se clasifica, in functie de tipul de radiatii astfel:

- fotografia de examinare in radiatii ultraviolete;

- fotografia de examinare in radiatii infrarosii;

- fotografia de examinare in radiatii Röentgen, gamma, beta si neutronice.

a)Fotografia de examinare in radiatii ultraviolete (U.V.) Se realizeaza prin aplicarea metodei

fluorescentei sau a razelor reflectate, cu filtre corespunzatoare. Metoda fluorescentei consta in
iluminarea obiectului examinat cu o sursa de raze ultraviolete, intr-o camera obscura. In fata
obiectivului se plaseaza un filtru, de preferinta de culoare galbena, care impiedica patrunderea
razelor ultraviolete, astfel ca doar obiectul examinat este iluminat, nu si materialele fotosensibile
din aparatul fotografic. Prin metoda razelor ultraviolete reflectate obiectul examinat se
lumineaza cu un izvor obisnuit de lumina, iar in fata obiectului se asaza un filtru ultraviolet care
va permite trecerea doar a razelor ultraviolete. Pentru asigurarea claritatii se va reduce tirajul
camerei cu aproximativ 1/10. Filmele sunt hipersensibilizate cromatic pe cale industriala sau in
conditii de laborator. Aparatele de fotografiat pot fi de tip obisnuit.

Pentru executarea unei fotografii in radiatii ultraviolete, in lini mari este nevoie de: surse de radiatii (
care pot fi lampi cu cuart, cu mercur sau tuburi luminiscente), filtre de selectare a radiatiilor ( care
sunt in general de doua tipuri filtre care permit numai trecerea radiatiilor ultraviolete, retinand
celelalte radiatii si filtre care opresc radiatiile U.V.), materiale fotosensibile

1.Pierre Montel”Toute la photographie”,Ed. Publicatons Montel Paris,1972,p.197 si urm.,Helmut Stapf,”Practica fotografica”,Ed.

Tehnica,Buc,1958,p.251 si urm.

2. N.M. Ziuskin si B.P. Kircinski,”Metode fotografice si fizice de cercetare a corpurilor delicte”,op.cit,p.162 si urm.

3.C.E.O1Hara si J.W. Osterburg,”Introduction to criminalistics”,Ed. MacMilan,New York,1949,p.96 si urm.

(filme obisnuite dar si pelicule speciale,de exemplu placile Schumann, care sunt special tratate
cu substante fluorescente) si, desigur aparatele de fotografiat ( care pot fi obisnuite insa bine
dotate pentru aberatiile cromatice).
In practica s-au relevat numeroase domenii de aplicare a radiatiilor ultraviolete, cu titlu
exemplificativ putand fi retinute:

- relevarea si cercetarea urmelor (de maini, probe biologice, urme organice etc.);

- descoperirea urmelor suplimentare ale tragerii cu arme de foc;

- descoperirea falsurilor prin inlaturare de text (la inscrisuri, la picturi etc.);

- prevenirea si descoperirea furturilor, organizarea prinderii in flagrant pentru acte de coruptie

etc.

b)Fotografia de examinare in radiatii infrarosii Se foloseste un izvor obisnuit de lumina si un

filtru care retine razele vizibile, asezat in fata obiectivului sau a sursei de lumina. Gama
spectrului infrarosu este de peste 2000 ori mai mare decat aceea a spectrului vizibil. Printre
proprietatile principale ale radiatiilor infrarosii se numara capacitatea de a strabate anumite
corpuri si de a fi retinute de altele.Totodata, ele nu sunt influentate de factorii poluanti din
atmosfera si ofera posibilitatea realizarii fotografiilor in intuneric.

Domeniile de folosire a radiatiilor infrarosii in Criminalistica sunt , de asemenea, variate:

- cercetarea documentelor falsificate prin inlaturarea sau acoperirea textului;

- refacerea sau reconstituirea textului de pe inscrisuri arse sau degradate.

- cercetarea cernelurilor sau a trasaturilor de creion la falsul prin adaugare sau prin copiere.

- stabilirea autenticitatii unor opere de arta (picturi, timbre de valoare).

- descoperirea de urme suplimentare in balistica judiciara (inele de frecare, tatuajul, inelul de

afumare); descoperirea unor urme metalice (in explozii, spargeri).

- executarea unor fotografii judiciare cu caracter operativ (de urmarire in conditii de intuneric,
ceata sau fum; descoperirea tatuajelor inlaturate sau a unor cicatrici).

-organizarea pazei si supravegherii unor locuri si obiecte cu ajutorul dispozitivelor

electronooptice.

c) Fotografia de examinare in radiatii röntgen, gamma, beta si neutronice

Fotografia de examinare in radiatiile X (röntgen) se utilizeaza la examinarea interiorului

corpului uman sau animal ori a interiorului unor obiecte (valize, genti etc.); depistarea urmelor
de maini, a unor urme suplimentare in balistica, examinarea operelor de arta; efectuarea unor
analize spectrale, precum si a microradiografiilor.Rezultatele examinarii in radiatii X mai pot fi
vizualizate direct , pe un ecran fluorescent, prin roentgenoscopie.1
Fotografia de examinare in radiatiile gamma foloseste surse de radiatii specifice ( naturale sau
artificale , prin producerea de reactii nucleare). Frecvent se folosesc izotopi radioactivi, iar
fotografiile de acest tip sunt utilizate la cercetarea interiorului unor corpuri metalice (arme,
incuietori). In balistica sunt des folosite pentru studierea interiorului unor arme.

Fotografia de examinare in radiatii beta sunt folosite in cercetarea hartiei si cernelurilor,

precum si in traseologie (urme materiale sau microurme).Radiatiile beta prezinta utilitate pentru
aprecierea densitatii si grosimii, daca celelelte mijloace clasice sunt ineficiente.

1. C.Suciu,supra cit. p.117-123

Radiografia cu neutroni se utilizeaza de data recenta, in descoperirea stupefiantelor si in

depistarea substantelor explozive. Spre deosebire de celelalte tipuri de radiatii, neutronii
penetreaza elementele grele, de exemplu plumbul,dar sunt franati de corpurile, materialele sau
substantele bogate in hidrogen( apa,materiale plastice sau unele produse chimice organice)

II.C) Microfotografia si holografia

Microfotografia fixeaza rezultatele cercetarii la microscop, fiind o metoda indispensabila in toate
domeniile stiintei care se servesc de microscopia optica sau electronica. Acest procedeu se
realizeaza fie prin utilizarea unor aparate care au obiective cu distante foarte mici (pentru mariri
de 30x), fie prin folosirea unor aparate optice de mare grosisment (microscoape prevazute cu
camera foto proprie).

S-a evidentiat deosebite aplicatii practice in cazul examinarii trasaturilor intersectate, pentru
depistarea falsului prin adaugare de text, dar si in ipoteza unei expertize balistice de laborator,
destinata identificarii armei crimei, folosindu-se astfel un microscop comparator.

Holografia constituie o metoda de inregistrare si redare integrala a obiectelor sau a intregului

camp fotografiat, prin intermediul undelor de lumina de tip laser. Inregistrarea se face fara aparat
de fotografiat, iar imaginile sunt tridimensionale. Holografia poate fi utilizata la fixarea in relief
a locului faptei si in traseologie, pentru descoperirea urmelor.

Se poate afirma, fara teama de a gresi, ca laserul a determinat un real salt calitativ in fixarea si
redarea imaginilor luminoase ale obiectelor. Unele avantaje ale halografiei par a fi de-a dreptul
spectaculoase. Astfel, in literatura de specialitate se citeaza un exemplu de alcatuire a
fotoportretului unei personae dupa semnatura si invers, reproducerea semnaturii dupa fotografie.1

Chiar daca in acest domeniu cercetarile sunt inca in faza incipienta, totusi se intreprind serioase studii
internationale, cu concursul specialistilor romani in fizica energiilor inalte, pentru descoperirea de noi
domenii de aplicare a laserului, fara de care, in prezent, nu se poate concepe investigarea
criminalistica .

1. George Hutanu si Ion Dorin,” Holografia”,E. Stiintifica si Enciclopedica,Buc.,1971,p.91.92