CUPRINS

CAP.I Prezentare generala …………………………………..pag.3

CAP.II Scolala clasica (traditionala) .......................................pag.3

II.A. Teoria X ...............................................................pag.4
II.B. Teoria Y ...............................................................pag.5

CAP.III Scoala psihosociologica .............................................pag.5

III.A. Teoria Z .............................................................pag.6

CAP.IV Scoala cantitativa ......................................................pag.6

CAP.V Scoala sistemica ..........................................................pag.7

CAP.VI Scoala contextuala ....................................................pag.8

CAP.VII Concluzii ..................................................................pag.8

BIBLIOGRAFIE

1
 I. Prezentare generala

Managementul empiric a aparut odata cu diviziunea muncii si traiul omului

în grupuri organizate. Înainte de a se cristaliza ca stiinta, drumul parcurs de
"management" a fost de la o forma embrionara manifestata o data cu constituirea
primelor colectivitati umane în comuna primitiva, pâna la începutul secolului XX
când Henry Fayol si Frederich Taylor prin lucrarile "Administratia industriala si
generala", respectiv "Principiile managementului stiintific" au analizat de o
maniera stiintifica, pentru prima data, procesul de management si sistemul de
management, elaborând un set de reguli, principii si metode de conducere
stiintifica.
Procesul conturării şi afirmării ştiinţei managementului a fost facut de o
serie de şcoli şi mişcări cărora le corespund abordări specifice.
Studiul literaturii de specialitate în domeniul managementului reliefeaza
existenta unor multiple clasificari ale scolilor de management, grupate dupa
principiile si natura conceptelor utilizate cu precadere. În opinia specialistilor
români, sunt considerate 5 curente sau scoli principale: clasica (traditionala),
sociologica (comportamentalista), cantitativa, sistemica si contextuala.

II. Scolala clasica (traditionala)

Reprezinta o abordare anglo-saxona , preponderent pragmatica , axata pe
metode inductive. Este reprezentata de F.W. Taylor, considerat fondatorul stiintei
managementului, care în lucrarea sa "The Principles of Scientific Management"
publicata în anul 1911 arata ca "sistemul managementului stiintific implica o
revolutie completa a starii de spirit a muncitorilor si în acelasi timp o revolutie a
starii de spirit a celor care sunt de partea conducerii", identificând
urmatoarele principii fundamentale ale managementului:

2
 * Studiul tuturor cunostintelor traditionale, înregistrarea, clasificarea si
transformarea acestora în legi stiintifice;

* Selectia stiintifica a muncitorilor, perfectionarea calitatii si cunostintelor

acestora;

* Punerea în aplicare a studiului muncii de catre muncitori stiintific

antrenati;

* Repartizarea aproape egala a muncii executate în întreprindere între

muncitori si manageri;

* Realizarea cooperarii între oameni, în locul individualismului haotic.

În afara de Taylor si Fayol, regasim ca reprezentanti de seama ai scolii

clasice pe L.Gulick, J.Moony, L.Allen, E.Brech, G. Barth, H. Gantt, Frank si
Lillian Gilbreth, E. Filene, H. Koontz, C. O'Donnel.

Meritul deosebit al acestei scoli consta în faptul ca au pus bazele constituirii

stiintei managementului si a implementa maniera de abordare economica în
management , în stransa concordanta si dependenta cu finalitatea economica care
sta la baza crearii si dezvoltarii întreprinderi.
Studiile elaborate de catre reprezentantii scolii clasice , abordeaza într-o maniera
analitica , principalele concepte si instrumente ale economiei întreprinderii, ca de
pilda profitul, rata rentabilitatii , cheltuielile , investitiile si altele.
O alta caracteristica a acestei scoli consta în modul de tratare a relatiilor
mnageriale , pe care le examineaza în ansamblul lor cu accente pronuntate asupra
laturii de organizare abordate pe doua planuri si anume: la nivelul întreprinderii si
la nivelul functiei de productie.
Potrivit universalistilor, organizarea este exclusiv formala, conceputa si
proiectata de specialisti , cu un sistem de comportament ,, de sus ,,.
Se considera ca orice nerespectare a acestui sistem reprezinta o încalcare a
starii normale, cu consecinte nefavorabile asupra eficientei activitatii întreptinderii.
Structura si procesul de functionare a organizarii era conceputa si înteleasa
în mod mecanicist , întreprinderea era conceputa si privita ca un sistem închis,
lipsita de orice legaturi cu mediul exterior.
Caracteristic pentru scoala clasica de management era accentul pus pe
aspectele mecanice ale muncii , pe sporirea productivitatii muncii.
H.Fayol adauga acestei orientari principiile administrarii întreprinderii,
respectiv primele principii de management modern: autoritate si responsabilitate,

3
specializare si diviziune, unitate de comanda, ierarhie, coordonare , extinderea
controlului în management.

II. A. Teoria X are la baza urmatoarele premise:

 Fiinta umana medie este inevitabil predispusa la delasare în munca, pe
care ar evita-o daca ar putea;
 Datorita delasarii si dispretului fata de munca, oamenii trebuie
constrânsi, controlati, amenintati sau pedepsiti pentru a-i determina sa
munceasca;
 Omul mediu prefera sa fie condus, evita raspunderea, are amitie
relativ redusa si mai presus de orice vrea sa fie linistit;
 Omul mediu este egoist si indiferent la necesitatile organizatiei din
care face parte;
 Omul mediu doreste sa-si maximizeze doar avantajele materiale,
neglijând nevoile psihosociale.

II. B. Teoria Y se bazeaza pe urmatoarele premise:

 Consumul de efort fizic si intelectual în munca este tot atât de necesar
ca odihna si distractia;
 Omul mediu învata nu numai sa accepte, sa îndeplineasca sarcini si
sa-si asume responsabilitati, ci si sa si le asume din proprie initiativa;
 Omul mediu nu doreste sa-si maximizeze doar avantajele economice,
ci si pe cele de natura psihosociala;
 Controlul extern si amenintarea nu sunt singurele mijloace de atragere
a executantilor la realizarea obiectivelor.

Managerii care pornesc de la premisele teoriei X vor dezvolta un stil de

management autoritar, în timp ce adeptii teoriei Y vor dezvolta un stil de
management democratic, folosind metode participative de conducere.

III. Scoala psihosociologica

Denumita si behaviorista, a relatiilor umane sau comportamentalista, scoala
psihosociologica îsi face aparitia în urma cu patru decenii, ca raspuns la ideile
promovate de scoala clasica care a neglijat factorul uman.
Reprezentantii acestei scoli apartin de regula cercurilor universitare. Cei mai
de seama reprezentanti ai scolii psihosociologice sunt : E.Mayo, M.Weber, G.
4
Mead si altii. Acestia acorda o importanta deosebita individului , grupurilor de
lucru , comportarii acestora. Ei sustin ca factorul uman influenteaza si modifica
toate punctele de sprijin în organizare , concepute si sustinute de catre universalisti.
Dezvoltandu-si ideea centrala a necesitatii situarii pe primul plan în procesul
managerial a resurselor umane ale întreprinderii , reprezentantii scolii
psihosociologice subliniaza faptul ca omul ar putea fi determinat sa munceasca mai
productiv daca i s-ar satisface anumite necesitati psihologice si sociale
E .Mayo a emis teza potrivit careia procesul de productie si ,, cerintele
tehnice pure ,, ce se pun acestuia au o importanta relativ mai mica în comparatie cu
pozitia sociala si psihologica a muncitorului în procesul muncii.
Reliefand ca munca industriala este o activitate de grup , E. Mayo arata ca :
indivizii care compun un atelier de munca nu sunt pur si simplu un numar de
indivizi, ei formeaza o grupa , în interiorul careia indivizii dezvolta relatii ce devin
obiceiuri , relatii între ei si sefii lor, cu munca lor, cu regulamentele întreprinderii .
Scoala psihologica a fost dezvoltata si de alte cercetari , unele tot atît de
laborioase si prestigioase , dintre care cele mai influente sunt ,,sociometria ,,
,initiata de J.L.Moreno si ,,dinamica grupei ,, elaborata de Kurt Lewin , fiecare cu
numerosi adepti din toate partile lumii.

III.A. Teoria Z
Pornind de la cele doua teorii X si Y, un alt reprezenatnt al scolii
sociologice, Octav Gélinier a elaborat teoria Z ca o combinatie a celor doua.

 În concluzie, scoala sociologica se caracterizeaza prin:

 Situarea în prim planul cercetarilor a factorului uman;
 Evidentierea importantei stimulentelor de natura psihosociala asupra
cresterii performantelor organizatiei;
 Promovarea unui stil de management participativ;
 Evidentierea elementelor de natura informala, a grupurilor informale
si organizarii informale.

IV. Scoala cantitativa

Este reprezentata de A. Kauffman, J. Starr, C. Afanisiev, F. Goronzy,
Morgenstern, Kornay si se caracterizeaza prin rigurozitatea abordarii fenomenelor
si proceselor de management, prin cresterea gradului de fundamentare a deciziilor
folosind instrumentarul matematic si statistic.

5
 Studiile elaborate în scoala cantitativa s-au concentrat asupra activitatii de
productie, a functiilor de previziune si organizare, meritele principale constând în
adaptarea instrumentarului statistico-matematic la cerintele practicii economice,
conferind un plus de rigurozitate si precizie analizelor manageriale si solutiilor
strategice propuse.
Aceasta scoala adapteaza instrumentarul matematico-statistic la cerintele
practicii sociale.
Pe aceasta cale analizele si solutiile manageriale îsi amplifica substantial
caracterul aplicativ, capatînd un plus de precizie si de rigurozitate.
Are loc nu numai o extindere a folosirii aparatului matematic si statistic , dar
si o utilizare din ce în ce mai larga a calculatorului electronic.
Se folosesc în mod frecvent teoria cifrelor, teoria firelor de asteptare ,
analiza combinatorie , programarea liniara. Ele se utilizeaza în principal în tratarea
functiilor de previziune si organizare manageriala. A fost depasita perioada initiala,
cînd studiile organizate de catre reprezentantii scolii cantitative erau orientate în
majoritatea lor pentru abordarea activitatii de productie.
În ultimii ani se constata ca centrul de greutate al acestor preocupari a fost
deplasat spre studiul problemelor comerciale , din domeniul cercetarii si dezvoltarii
si altor activitati importante din viata întreprinderii.
Meritul acestei scoli consta în faptul ca asigura o fundamentare superioara a
deciziilor si actiunilor manageriale si contribuie la scientizarea managementului
microeconomic.
În acelasi timp , trebuie vorbit si despre limitele acestei scoli care abordand
cu preponderenta aspectele de natura cantitativa împiedica luarea în considerare a
elementelor calitative si nu ofera posibilitatea tratarii adecvate a tuturor functiilor
manageriale.

V. Scoala sistemica
Este cea mai tânara scoala. Ea este o sinteza a precedentelor scoli. Alaturi de
anumite mosteniri , reprezentantii acestei scoli i-au adaugat si alte trasaturi care îi
confera complexitate si aplicabilitate.
Dintre reprezentantii acestei scoli, enumeram: P. Drucker, H. Mintzberg, M.
Porter, J. Child, H.A. Simon, C. Barnard , R.Johnson, F.Kast etc.
Studiile manageriale efectuate de catre acestia se caracterizeaza prin
urmatoarele trasaturi :
 Se utilizeaza o gama larga de concepte si metode ce provin din alte
stiinte ca analiza economica , sociologie , psihologie , finante ,
statistica , matematica , drept, informatica , logica.
6
  Componentele multidisciplinare de natura conceptuala si
metodologica sunt folosite pentru abordari complexe si echilibrate a
relatiilor dintre cele cinci functii ale managementului respectiv :
previziunea , organizarea , conducerea , antrenarea si evaluarea.
 La randul sau , întreprinderea este studiata si tratata ca un sistem si
fiecare din cele cinci functiuni ca subsisteme ale sale , mod de
abordare ce asigura realism si dinamism analizelor si rezolvarilor
elaborate.

Reprezinta de fapt o sinteza a scolilor precedente, fiind un rezultat al

cresterii gradului de complexitate al fenomenelor economice, manageriale si nu
numai. La baza ideilor acestei scoli sta conceptul de "sistem", care reprezinta un
"ansamblu de elemente organizat pe baza legaturilor de interconditionare, a carui
functionare permite atingerea unor obiective". Asadar, organizatia de tip economic,
firma, este vazuta ca un sistem complex (productiv, social, economic) aflat în
strânsa interdependenta cu mediul ambiant.
Aportul major al acestei scoli este abordarea firmei într-o viziune sistemica,
multidisciplinara si identificarea unor modalitati de crestere a eficientei economice
prin structurare, adaptare la mediul ambiant si nu în ultimul rând prin accentul pus
pe relatiile dintre elementele de baza ale sistemului.

VI. Scoala contextuala

Desi multti autori considera contemporana scoala sistemica, un grup de
manageri, consulatanti si cercetatori ai secolului XXI, au fondat scoala contextuala
care are la baza premisa ca nu exista "reteta succesului" în management,
respingând cu fermitate ideea formularii unor principii, metode si tehnici de
conducere universal valabile.
Scoala contextuala recomanda fiecaru manager sa identifice contextul în
care evolueaza firma pe care o conduc si sa aleaga acele metode si instrumente sau
sa respecte acele principii si reguli care sunt adecvate, compatibile cu situatia
respectiva. Cu alte cuvinte, sa alegi solutia potrivita la momentul potrivit, fara a fi
tributar unor reguli stricte pe care le recomanda stiinta managementului. Chiar
daca de exemplu, un stil de management participativ este recomandat de stiinta
managementului în defavoarea unui stil autoritar, adoptarea sa în orice situatie nu
garanteaza succesul. Într-un anumit context, un stil de management autoritar poate
fi eficient - de exemplu în conditiile în care angajatii unei firme nu-si asuma
responsabilitati, nu au initiativa, sunt delasatori si sunt antrenati doar de stimulente
materiale.
7
 VII. Concluzii
Managementul- este o activitate complexa, cu profunde implicatii in viata
economica, sociala, politica, care a cunoscut de-a lungul evolutiei sale diferite
acceptiuni si abordari. Astfel managementul poate fi privit ca „Un proces de
coordonare al resurselor umane , informationale,- fizice si financiare in privinta
realizari scopurilor orgnizatiei”.