ANCHETĂ EPIDEMIOLOGICĂ

PRIVIND EVOLUȚIA BORRELIOZEI

LYME CA ZOONOZĂ ÎN EUROPA ȘI ÎN
ROMÂNIA

Studenți: Năstruț Maria-Daniela

Munteanu Elena
anul VI, grupa 812B

1
 Cuprins
CAPITOLUL 1. SCURTĂ DESCRIERE A BOLII LYME
1.1. Definiție , importanță, etiologie
1.2. Patogeneză
1.3. Epidemiologie: surse de infecție
cale de infecție
caractere epidemiologice
1.4. Manifestări clinice la animale
1.5. Manifestări clinice la oameni
1.6. Metode de depistare și diagnostic la om/animale
1.7. Strategii de tratament , combatere și supraveghere la om și animale
CAPITOLUL 2. EVOLUȚIA BORRELIOZEI LYME ÎN LUME, EUROPA
ȘI ROMÂNIA
2.1. Comentarii generale
2.2. Analiza epidemiologică a evoluției bolii (hărți, tabele și grafice)
2.3. Exemple reprezentative de transmitere zoonotică commentate și analizate
CAPITOLUL 3. EVOLUȚIA BORRELIOZEI LYME ÎN ROMÂNIA
3.1. Comentarii generale
3.2. Analiza epidemiologică a bolii ( hărți, tabele și grafice oameni/animale)
3.3. Exemple reprezentative de transmitere zoonotică-comentarii și analiză
CONCLUZII. COMENTARII
BIBLIOGRAFIE

2
CAPITOLUL 1. SCURTĂ DESCRIERE A BORRELIOZEI LYME

1.1 Definiție, importanță și etiologie

Borrelioza Lyme este produsă de infecția cu Borrelia burgdorferi, o spirochetă, și se
transmite la om prin mușcătura căpușelor infectate din complexul Ixodes Ricinus, în special
Ix.scopularis, Ix.pacificus Ix.ricinus, Ix.persulcatus. Afecțiunea se manifestă prin efecte
patologice la nivelul mai multor sisteme, incluzând tegumentul, SNC, cordul, sistemul
osteomuscular și starea emoțională a pacientului. Această boală produsă de spirochete este
frecventă în SUA și Europa, fiind întâlnită cu o frecvență crescândă și pe alte continente.Până la
descoperirea unor metode eficiente de control al populației de căpușe sau a unui vacin uman
eficace, combaterea acestei boli se bazează pe educație și măsuri profilactice.

Importanță și răspândire
Mii de cazuri de boală Lyme sunt raportate în fiecare an în SUA și majoritatea țărilor
europene, în special Germania,Austria, Elveția, Franța și Suedia. Din Rusia , Republicile Baltice,
China, Japonia și Australia se raportează din ce în ce mai multe cazuri. În SUA, statul New York
a raportat cel mai mare număr de cazuri(15.000 de rapoarte confirmate în 1993).Ratele
incidenței, asociate în același mod cu activitatea epidemică focală a bolii,raportată pe coasta
statului Massachusetts au atins în jur de 35-63 %. Analiza în funcție de sex și vârstă a celor
15.000 de cazuri raportate a identificat o distribuție bimodală, cu ratele maxime de infecție la
copiii între 5-9 ani și la adulți în vârstă de 40-69 de ani.
Agentul etiologic al borreliozei Lyme este Borrelia burgdorferi.

B. burgdorferi seamănă cu alte spirochete prin faptul că are o membrană exterioară și o

membrană interioară cu un strat subțire de peptidoglican între ele. Cu toate acestea, membrana
exterioară nu are lipopolizaharidă . Forma sa este un val plat. Are aproximativ 0,3 μm lățime și 5
până la 20 μm lungime.

B. burgdorferi este o spirochetă microaerobă , motilă, cu șapte până la 11 flageli

perisplasmici înglobați la fiecare capăt care permit bacteriilor să se miște în medii cu vâscozitate
scăzută și înaltă, ceea ce este legat de factorul său de virulență ridicat.

3
 Figura 1.1. Borrelia burgdorfi -spirochetă , la examenul microscopic

1.2 Patogeneză

La om, mușcătura căpușei infectate este necesară pentru introducerea agentului

patogen pe pielea sănătoasă. Acest agent patogen extracelular începe în țesutul dermic
unde începe să se adapteze vieții la gazda mamiferului prin schimbarea expresiei
glicoproteinelor sale de suprafață. În același timp, bacteria stimulează răspunsurile
celulelor inflamatorii și ale mediatorilor lor secretate care provoacă leziuni în fază acută,
cum ar fi leziunea clasică de eritem.

De asemenea, bacteria activează proteaze și alte molecule de celule gazdă induse pentru a
permite diseminarea prin sânge și în alte țesuturi, inclusiv leziuni secundare ale pielii,
articulații, inimă și țesut nervos. Înțelegerea modului în care traficul de B. burgdorferi și
colonizarea diferitelor țesuturi este importantă în ceea ce privește motivele pentru
diferențele dintre manifestările specifice organului și severitatea bolii. B. burgdorferi
exprimă proteine de suprafață externe care interacționează selectiv cu celulele
endoteliale, trombocitele, condrocitele și matricea extracelulară prin interacțiuni specifice
cu integrine, glicozaminoglicani, fibronectină și colagen.

Bacteriile produc multiple molecule care activează răspunsurile gazdă și pot duce la
răspunsuri patogenice inflamatorii localizate și generalizate. Majoritatea acestor
răspunsuri gazdă funcționează în mod normal pentru a conține sau a elimina infecții și
sunt componente ale apărării înnăscute și / sau a răspunsului inflamator.

4
 Figura 1.2 .Patogeneza spirochetei Borrelia burgdofi

1.3 Epidemiologie ( surse de infecție, cale de infecție și caractere epidemiologice)

Receptivitatea- vertebrate sălbatice, câini, pisici , mamifere mici, cerbi .

Sursele de infecție –membrii complexului Ixodes ricinus, păduri de foioase, gazde

aviare, șoarecele cu piciorul alb .

Căile de infecție- sânge, transmitere transovariană rară.

Caractere epidemiologice- incidența bolii este în creștere ceea ce se poate datora

afecțiunii dar și creșterii conștientizării pericolului pentru sănătatea publică și instituirii unor
programe organizate de testare.

Transmiterea borreliozei Lyme la om

Transmiterea borreliozei Lyme umane se produce în cursul hrănirii prelungite a speciilor

de căpușe vector infectate. Căpușele larvare și nimfele în căutarea gazdei sunt capabile să
dobândească spirochete dacă se hrănesc pe semama unor gazde rezervor competente timp
suficient pntru a ingera spirochetele vehiculate în sânge. Prin digestia sângelui și trecerea în
următorul stadiu, aceste căpușe devin potențial infecțioase pentru următoarea gazde. Analiza
epdiemiologică a datelor debutului afecțiunii umane a indicat că vârfurile sezoniere ale
transmiterii bolii coincide cel mai des cu activitatea sezonieră de hrănire a nimfelor căpușelor.
În general, oamenii nu simt prezența nimfei la atașarea sa de tegument sau deplasarea spre sediul
5
de hrănire. Dacă aceasta se găsește pe o parte a corpului care nu este inspectată cu regularitate de
gazda umană, căpușa se poate hrăni mai mult timp decât 24-48 de ore necesare pentru activarea
spirochetelor din intestinul căpușelor și transmiterea prin hemocel și saliva. Transmiterea
transovariană de la căpușa femelă la urmași, este rară.

Figura 1.2 Modul de transmitere a Borreliei burgdorferi la om

Figura 1.3. Infecția cu Borrelia burgdorferi

6
1.4 Manifestări clinice ale borreliozei Lyme la animale
La animalele domestice, borrelioza Lyme asociază multiple sindroame clinice
printre care afectarea membrelor și articulațiilor, anomalii renale, neurologice și cardiace.
La câine, cele mai frecvente semne clinice constau în șchiopătură intermitentă recurentă,
febră, anorexie, letargie, limfadenopatie cu sau fără articulații durerose, tumefiate. Al
doilea sindrom clinic asociat borreliozei Lyme este insuficiența renală, în general letală,
fie caracterizează prin anemie, hiperfosfatemie și nefropatie severă cu pierderi de
proteine, însoțită de edem periferic. Câinii din rasele Ciobănesc de Berna și Labrador
Retriever prezintă de obicei titruri de anticorpi specifici Borrelia complexele imune
renale determină apariția unui proces inflamator sever. În medicina umană, au existat
rapoarte izolate care au descris bradicardie în formă cardiacă de borrelioză, și paralizie
facială și afecțiuni convulsive în forma neurologică.

1.5 Manifestări clinice ale borreliozei lyme la oameni

Borrelioza este o afecțiune sistemică care, dacă nu este identificată și tratată la scurt timp,
poate deveni o infecție cronică invalidantă. La fel ca și la celelalte infecții cu spirochete,
manifestările clinice ale borreliozei Lyme pot implica multe sisteme de organe și apar la
intervale de timp variabile după expunerea la mușcătura căpușelor infectate. Prima dovadă
potențială a infecției ar putea include detectarea unei căpușe atașată de tumefacția nespecifică
sau inflamația minoră ce pot apare după orice mușcătură de căpușă.

Perioada de incubaţie a borreliozei Lyme începe de la 3-20 de zile după înțepătura de

căpușă.

Leziunea caracteristică la invazia spirochetelor a fost denumită eritem cronic migrator

(ECM), dar în prezent este denumită simplu eritem migrator (EM). EM debutează sub formă de
macule sau de papule eritematoase, de obicei la locul mușcăturii, adesea în regiunea inghinală,
coapse, în axilă sau pe spatele individului. Temperatura locală poate fi crescută, dar de obicei
leziunea nu este dureroasă. Unii pacienți raportează o senzație de arsură sau prurit. Diametru
mediu al EM este de aproximativ este de aproximativ 10 cm, dar în unele cazuri poate atinge și
50-60 cm. Marginile sunt perfect delimitate, iar pe măsură ce centrul leziunii se atenuează se
formează un eritem inelar. Eritemul poate fi recurent cu apariția de leziuni secundare pe alte părți
ale corpului. Leziunile secundare pot fi însoțite de febră, cefalee, torticollis, mialgii, altralgii,
limfadenopatii. După câteva săptămâni sau chiar luni. Bolnavii pot suferi de encefalită

7
meningeană,miocardită, tahicardie, iar unii pot fi afectați de atrita acută a marilor articulații, cu
crize recurente mai mulți ani. Tratamentul cu antibiotic al acestor cazuri dă rezultate bune.

Figura 1.4. Eritem inelar borrelioza Lyme la om

La animale boala nu are o exprimare clinică evidentă.

Figura 1.5. Mâncărimea din borrelioza Lyme la om

1.6 Metode de depistare a borreliozei Lyme și diagnostic la om și animale

Diagnosticul de borrelioză Lyme se stabileşte în baza datelor:

- clinice apariția eritemului cronic migrator.

- epidemiologicedatorită studiilor ce au arătat că infecția este specifică câinilor și animalelor

sălbatice din zonele endemice .

Spirocheta a fost cultivate cu succes din sânge, LCR, lichid sinovial

8
Probele de la bolnavi se examinează folosind metodele:
Bacteriologică: însămânţarea pe medii selective;
Biologică: biopsia leziunilor de eritem migrator;
Serologică: testele nu au fost standardizate datorită rezultatelor fals positive și fals negative .
La acestea s-a adăugat o posibilă formă de testare prin ELISA cu captură de antigen, PCR,
testul imunoblot, detectarea antigenului în urină.

Figura 1.6- Borrelioza lyme la câine

9
 1.7 Strategii de combatere, tratament și supraveghere a borreliozei Lyme la om
și animale

Având un nivel minim de informații asupra bolii Lyme, majoritatea indivizilor care trăiesc,
muncesc sau se recreează în regiuni endemic pentru această boală pot fi capabili să efectueze
majoritatea activităților normale respectând în același timp unele măsuri relative simple de
prevenire a bolii.
În regiunile unde sunt prezente căpușe infectate, un aspect important al autoprotecției include
recunoașterea habitatelor specific acestora și fie pentru evitarea lor, fie aplicarea măsurilor
profilactice în tmpul călătoriei printr-un asemenea habitat. Larvele de Ixodes spp. pot fi
întâlnite în regiunile împădurite unde femelele își depun ouăle. Întrucât răspândirea căpușelor
în acest stadiu se extinde numai în limitele teritoriului gazdelor dominante, majoritatea
larvelor se vor găsi în stratul de frunze căzute. Odată ce larvele s-au atașat de o gazdă,
căpuțele vor fi în ccontinuare răspândite de rozătoare, alte mamifere sau păsările pe care le
parazitează. Căpușele în stadiul de nimfă și cele adulte pot fi întâlnite în habitate foarte
variate, la distanță de cel d eorigine, dar tind să se localizeze în număr mare în liziera
câmpiilor și pădurilor, unde se întâlnesc în habitate variate. Majoritatea se atașează de
oameni care intră în contact cu vegetația.
Ca o măsură mai eficientă indivizii în zonele infestate de căpușe trebuie să ia în considerare
utilizarea diferitelor preparate insecticide de dietiltoluamidă sau permethrin, care s-au
dovedit eficiente în combaterea căpușelor. Produsele de dietiltoluamidă pot fi aplicate pe
îmbrăcăminte sau tegument, dar trebuie reaplicate la fiecare 3-4 ore, în special în zone cu
climă caldă și umedă. Preparatele retard (cu eliberare controlată) pot asigura până la 12 ore
de protective. Produsele de permethrin se aplică numai pe îmbrăcăminte și s-au dovedit
eficace în omorârea căpușelor care se atașează de haine. Dacă se găsește o căpușă atașată de
piele, trebuie realizată îndepărtarea cu o pensă cu vârf subțire, pentru a preveni hrănirea ei.

Strategii de combatere a borreliozei lyme la oameni : - reducerea dispersiei vectorilor prin

utilizarea acaricidelor îndreptate direct împotriva gazdelor reprezentate de mamiferele sălbatice;

- reducerea populațiilor locale de căpușe prin aplicarea pe scară largă a acaricidelor în

habitate cu populații de căpușe immature sau adulte ;
- reducerea populațiilor de gazde sălbatice ale căpușelor;
- modificarea mediului natural al căpușelor;
- exploatarea producției de anticorpi, anticăpușă ai gazdei;
- exploatarea populației natural de paraziți sau prădători;
- sterilizarea masculilor căpușelor sau utilizarea feromonilor pentru întreruperea
comportamentului normal de împerechiere;

10
Strategii de combatere a borreliozei Lyme la animale: boala nu poate fi pertotal eradicată și
prevenită prin deparazitări interne, externe ale animalelor și prin vaccinări.
Tratament: de obicei simptomele borreliozei Lyme precoce pot fi tratate cu antibiotic pe cale
orală. În boala precoce, la barbate , femei negravide și copii peste 8 ani a fost recomandată
doxiciclina (100 mg oral, de 2 ori pe zi) sau clorhidratul de tetraciclină (250-500 mg oral, de 4
ori pe zi la adulți) timp de 10 zile – 3 săptămâni.
Manifestările neurologice ușoare pot fi tratate cu doxiciclină, clorhidrat de tetraciclină sau
amoxicilină oral, după cum s-a indicat mai sus dar durata administrării este de 1 lună. Terapia
antibiotic pe cale intravenoasă este recomandată pentru neurpatii craniene sau periferice, sau
encefalita datorate borrelioza Lyme. La adulții cu funcția renală normal , penicilina poate fi
administrate intravenous (20-24 milioane unități pe zi, în doze divizate la fiecare 4-6 ore timp de
10-21 de zile.
Anomaliile reumatologice associate borreliozei Lyme reprezintă adesea manifestările celei mai
refractare și pot persista perioade lungi de timp, în pofida dozei antibiotic.
La pacienții adulți cu artrită Lyme, penicilina G a fost eficace în doze de 20-24 milioane unități
pe zi timp de 2-3 săptămâni. La pacienții care nu au răspuns la penicilină au fos eficientă
ceftriaxone i.v, 2g – 1 dată pe zi la adulți timp de 2-3 săptămâni.
Femeile gravide cu boala Lyme trebuie tratate agresiv cu o cură completă de antibiotice, în
funcție de stadiul bolii.

11
CAPITOLUL 2. EVOLUȚIA ANTRAXULUI ÎN LUME,EUROPA ȘI
ROMÂNIA

2.1Analiza epidemiologică a evoluției bolii( hărți, tabele, grafice-cazuri la animale)

în perioada 2013-2018 în Europa

Tabelul 2.1 . Cazuri de antrax la animale în Europa

Țară/an 2013 2014 2015 2016 2017 2018 Total
Albania 7 16 14 10 5 10 62
Azerbaijan 1 0 0 0 0 0 1
Bosnia și
Herțegovina 1 1 0 0 1 0 3
Bulgaria 1 1 6 0 0 0 8
Croația 0 2 0 0 0 0 2
Franța 1 0 0 9 2 0 12
Georgia 38 21 17 19 14 4 113
Germania 0 1 0 0 0 0 1
Ungaria 1 7 3 2 0 0 13
Italia 0 3 1 7 2 2 15
Moldova 2 1 3 1 0 0 7
Polonia 0 1 0 0 0 0 1
România 0 1 0 3 3 0 7
Rusia 3 3 2 8 0 0 16
Slovacia 0 1 0 0 0 0 1
Turcia 121 95 71 76 94 46 503
Total 176 154 117 135 121 62

12
Figura 2.1. Graficul reprezentând numărul de focare de antrax, din tările afectate, în Europa

140

120

100

80 Series1
60 Series2
Series3
40
Series4
20
Series5
0
Series6

Figura 2.2 . Hărți epidemiologice privind evoluția antraxului în Europa în anul 2013

Ianuarie-Iunie Iulie- Decembrie

Privind harta evoluției putem spune că la începutul anului 2013 Turcia este singura țară
afectată de aceată boală, urmând apoi ca și Bulgaria să prezinte cazuri de antrax începând cu a
doua jumătate a anului.

13
Figura 2.3. Hărți epidemiologice cu evoluția antraxului în Europa în anul 2015

Ianuarie-Iunie Iulie- Decembrie

Figura 2.3. Hărți epidemiologice privind evoluția antraxului în Europa în anul 2017

Ianuarie-Iunie Iulie- Decembrie

Analizând tabelul, graficul și hărțile epidemiologice putem concluziona că anatraxul este

prezent pe teritoriul Europei, cea mai afectata fiind Turcia, cu un număr total de 503 focare . De-
a lungul celor 5 ani s-au confirmat focare și în tări precum Italia, Slovacia, Ucraina, România,
Germania, insă acestea au fost sporadice, pe zone limitate.

14
2.2 Analiza epidemiologică a evoluției bolii( hărți, tabele, grafice-cazuri la oameni în
perioada 2013-2018

Tabelul 2.2. Numărul focarelor de antrax la oameni în Europa

15
Figura 2.4 Graficul privind evoluția antraxului la om în Europa, perioada 2013-2018

Figura 2.5 Hărți epidemiologice a Europei cu prezența focarelor de antrax , la om.

Focare de antrax în anul 2013

În anul 2013 , în întreaga Europa au fost confirmate 6 cazuri de antrax la om dintre care:
2 cazuri în U.K, 1 caz în România, 1 caz în Bulgaria, 1 în Croația si 1 în Portugalia.

16
 Focare antrax în 2014
În 2014, un număr de 16 cazuri de antrax au fost raportate în patru țări din UE / SEE. Un
caz a fost raportat și apoi confirmat . Acest caz a fost confirmat în Spania.

Focare de antrax în anul 2015

În anul 2015, boala rămâne cantonată la nivelul României cu confirmarea a 2 cazuri dar
și Bulgaria prezintă de asemenea tot 2 cazuri.

Focare de antrax în anul 2016

17
 Dacă în 2016, Bulgaria elimină cazurile de antrax la om, în România, numărul acestora
crește la 5. De asemenea în Portugalia reapare un caz de antrax la om.

Focare de antrax în anul 2017

Nici în 2017 nu reușim să eliminăm cazurile de antrax, înregistrându-se în continuare 5
cazuri la om, iar în Bulgaria se confirmă un singur caz.

2.3 Transmiterea zoonotică a antraxului- cazuri clare, analizate și comentate

Antraxul este o boală rară în țările UE / SEE. În perioada 2010-2014, au fost raportate 58 de
cazuri confirmate prin sistemul european de supraveghere de către țările UE , variind de la unu
la 32 de cazuri pe an.

O mare parte din aceste cazuri au fost raportate la persoanele care și-au injectat droguri și care au
făcut parte din focarele europene, care afectează consumatorii de heroină contaminată în țările
din vestul și nordul Europei.

Din 2009, antraxul a apărut printre utilizatorii de heroină din Europa, prezentând o nouă
manifestare clinică, "antraxul injectabil", care a fost atribuită heroinei contaminate distribuită în
întreaga Europă. Înainte de 2009, a fost raportat doar un astfel de caz. În 2009-2010, Scoția a
înregistrat cel mai mare focar de antrax injectabil, cu 119 cazuri identificate . Câteva cazuri, cel
mai probabil legate de același lot contaminat de heroină, au fost, de asemenea, raportate în

18
Germania și în Regatul Unit . În 2012 și 2013, noi cazuri de antrax injectabil au fost
diagnosticate în Danemarca, Franța, Germania și Regatul Unit .

De asemenea, antraxul cutanat este de obicei cea mai obișnuită formă de antrax și poate apărea
după contactul cu animalele infectate . Toate cele nouă cazuri raportate în Ungaria în 2014 au
arătat simptome de antrax cutanat și au legături epidemiologice cu animale pozitive pentru
antrax. Cu toate acestea, toate au fost negative odată testate, cel mai probabil deoarece
persoanele afectate au primit terapie cu antibiotice și îngrijire a rănilor înainte de testele de
laborator .

Pe 21 iulie 2015, în Bulgaria a fost raportat un caz fatal de B. anthracis la un crescător de ovine
și vaci , în vârstă de 53 de ani care a murit la data 17 iulie, la Varna, după ce a sacrificat un
animal bolnav. Investigații suplimentare au arătat că o instalație de prelucrare a cărnii a folosit
carnea contaminată. Unitatea a fost închisă și dezinfectată , toate produsele fiind confiscate.

În cadrul unei evaluări comune a epidemiei de risc la Autoritatea Europeană pentru Siguranța
Alimentară publicată la 7 august, ECDC a concluzionat că riscul de răspândire a infecției în alte
țări din UE și SEE reprezentate de acest eveniment a fost neglijabil.
Moartea a survenit probabil din cauza neprezentării la timp a bolnavului, la spital.

Putem spune ca persoanele cele mai expuse riscului de antrax cutanat sunt măcelarii, fermierii,
medicii veterinari sau persoanele care lucrează cu pielea animalelor
Antraxul este o boală ce poate fi tratată cu antibiotice. Inhalarea agentului cauzator al antraxului
necesită un suport respirator într-o măsură intensivă, proces ce este obligatoriu a se face intr-o
unitate de ingrijire medicală.

Ca și măsuri de control , acestea includ: manipularea corespunzătoare a animalelor moarte:

dezinfecția, decontaminarea și eliminarea animalelor ,materialele contaminate și decontaminarea
mediului. Lucrătorii care manipulează carcasele infectate trebuie să utilizeze echipamente de
protecție Sporii de Bacillus anthracis pot rămâne infecțioști timp de decenii
în sol.
Riscul expunerii consumatorilor de heroină din țările UE rămâne, probabil, și nu poate fi exclus,
cazurile suplimentare în rândul consumatorilor de droguri injectabile vor fi identificate și în

19
viitor. Informațiile despre antrax ar trebui să fie diseminate în centrele de asistență medicală, în
centrele de tratare a drogurilor și în centrele de reducere a riscurilor, sprijinind un diagnostic
precoce și tratament. Furnizarea unui tratament de substituție adecvată cu doză de opiacee ar
putea, de asemenea, să prevină antraxul
Sunt disponibile vaccinuri împotriva antraxului. Orientările naționale și internaționale
recomandă vaccinarea pentru veterinari, lucrătorii în domeniul abatoarelor, cei care lucrează cu
piei de animale sau blănuri, lucrătorii de laborator . Animalele pot fi vaccinate pentru a preveni
infectarea acestora și de a elimina riscul transmiterii acestei boli în rândul oamenilor .În zonele
predispuse la boală, în special în cele care prezintă focare sau cazuri sporadice
în efectivele de animale, se efectuează frecvent vaccinarea anuală a animalelor sensibile.

20
CAPITOLUL 3. EVOLUȚIA ANTRAXULUI ÎN ROMÂNIA, IN PERIAODA
2013-2018, LA ANIMALE ȘI LA OM

3.1 Analiza epidemiologică a evoluției antraxului- hărți, tabele, grafice-cazuri la

animale în perioada 2013-2018 în România
Tabelul 3.1. Focarele de antrax la animale din România în perioada 2013-2018
Județ/An 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Botoșani 0 0 0 0 1 0
Brăila 0 0 0 1 0 0
Călărași 0 0 0 0 1 0
Constanța 0 0 0 1 0 0
Giurgiu 0 0 0 1 1 0
Olt 0 1 0 0 0 0
Total 0 1 0 3 3 0

Pentru perioada luată în analiză, în cei 5 ani s-au confirmat 7 cazuri de antrax la
animale, anii afectati de această boală fiind 2014, 2016 și 2017.

Figura 3.1 Grafic privind evoluția antraxului la animale în România

3.5
3
Olt
2.5
Giurgiu
2
Constanța
1.5
Călărași
1
Brăila
0.5
Botoșani
0
2013 2014 2015 2016 2017 2018

21
Figura 3.2 Harta României cu cazurile de antrax înregistrate între anii 2013-2018

Cazuri confirmate de antrax- Botoșani, Olt, Teleorman, Brăila, Călărași, Giurgiu, Constanța

3.2 Analiza epidemiologică a evoluției antraxului- hărți, tabele, grafice-cazuri la

oameni în perioada 2013-2018 în România
Tabelul 3.2. Focarele de antrax la om în România în perioada 2013-2018

Județ/An 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Ilfov 1 0 0 0 0 0
Olt 0 2 0 0 0 0
Călărași 0 0 1 0 3 0
Timiș 0 0 1 0 0 0
Constanța 0 0 0 1 0 0
Giurgiu 0 0 0 0 0 0
Botoșani 0 0 0 0 1 0
Dolj 0 0 0 0 1 0
Total 1 2 2 1 5 0

Pentru perioada luată în analiză, în cei 5 ani s-au confirmat 11 cazuri de antrax la om.

22
Figura 3.3 Grafic privind evoluția antraxului la om, în România, perioada 2000-2017

Analizând graficul, este vizibil ca anii cei mai afectați sunt 2016 și 2017

Figura 3.4. Harta României cu județele afectate de antrax la om

23
3.3 Cazuri de antrax la om- analiză și comentarii

În anul 2013 a fost confirmat un caz de antrax, la o persoana sex masculin, în vârstă de
34 ani, din județul Ilfov, ocupație măcelar. Rezultatele de la Laboratorul de Referință pentru
anaerobi din cadrul INCDMI au indicat: identificare Bacillus Anthracis în cultură, test
patogenitate prin inoculare la șoareci pozitiv, test de capsulogeneză pozitiv.
În anul 2014 au fost raportate 7 cazuri suspecte, din care 2 au fost clasificate ca și
probabile la persoane de sex masculin, cu vârstele de 60 si 65 ani, din județul Olt, iar 5 cazuri au
fost infirmate. Cele 2 persoane au avut contact cu animale bolnave cu antrax (capre), iar
diagnosticul a fost pus pe baza rezultatului pozitiv la capre pentru bacilul cărbunos prin testarea
prin imunofluorescență în cadrul laboratorului ANSVSA.
În anul 2015 au fost raportate 6 cazuri suspecte de antrax, din care 2 au fost confirmate:
1 caz la o persoană de sex masculin, 43 ani, din județul Călărași și 1 caz la o persoană sex
feminin, 50 ani, din județul Timiș. Cele 2 persoane au avut contact cu animale bolnave cu antrax
(oi, respectiv vacă).
În anul 2016, au fost raportate 7 cazuri suspecte de antrax cutanat, din care: - 5 cazuri
au fost confirmate (o persoană de sex masculin, din județul Constanta, 34 de ani, la care a fost
izolat Bacilul anthracis din probe clinice şi 4 persoane de sex masculin din judeţul Giurgiu, cu
vârste cuprinse între 31 şi 67 de ani, care au avut expunere la o sursă comună – berbec confirmat
cu antrax și la care rezultatele de laborator au indicat o creştere în dinamică a anticorpilor anti B.
anthracis); - 1 caz a fost clasificat ca şi probabil, la o persoană de sex masculin, 26 ani, din
județul Ialomiţa.
În anul 2017, au fost raportate 12 cazuri suspecte de antrax cutanat, din care: - 5 cazuri
au fost confirmate (a fost izolat Bacilul anthracis din probe clinice): o persoană (43 de ani, sex
masculin) din județul Botoșani, o persoana (44 ani, sex feminin) din județul Dolj și 3 persoane
(47 ani, sex masculin, 39 ani, sex feminin și 38 ani, sex masculin) din județul Călărași - 3 cazuri
a fost clasificate ca și probabile (rezultatele de laborator au indicat o creştere în dinamică a
anticorpilor anti B. Anthracis): o persoană (44 ani, masculin) din județul Dolj, o persoană (60
ani,de sex masculin) din județul Giurgiu și o persoană (66 ani, masculin) din județul Teleorman.

24
 Concluzii. Comentarii

Antraxul este răspândit în toate regiunile globului , fiind mai frecvent în țările cu climă
temperată și caldă, foarte rar în regiunile cu climat rece, din cauza condițiilor nefavorabile
sporulării germenilor. În prezent în tate țările din lume , antraxul este în scădere ca urmare a
aplicării în mod organizat a măsurilor de imunoprofilaxie.
Importanța economica a antraxului este mare, deoarece bola, în majoritatea cazurilor este
mortală. În plus de la animale nu se poate valorifica nimic, dată fiind rezistența deosebită a
germenilor sub formă de spori. Antraxul se transmite foarte ușor la om prin manipularea
cadavrelor , a produselor provenite de la animale bolnave, prin consumul cărnii contaminate,
lână, păr, coarne, oase, contituind o importantă problemă de sănătate publică.

Cazurile de antrax uman, de regulă, se înregistrează ca urmare a contactului cu animalul

bolnav de antrax. Organismul uman este relativ rezistent la infecţie, mai frecvent fac boala
persoanele care au contact cu factorii de transmitere. Imunitatea postinfecţioasă are un caracter
stabil.

Clasificarea antraxului în literatura de specialitate este descrisă ca fiind sub doua forme:
formele localizate şi generalizate. Cele localizate includ cărbunele extern sau cutanat, iar cele
generalizate – septicosepticemiile Cea mai răspândită formă a afecţiunii la om este cărbunele
cutanat. Variantele edematoasă (edemul malign), buloasă şi erizipelatoasă se atestă foarte rar.
Conform datelor lui V. Nikiforov (1973), forma carbunculoasă reprezintă 99,1% din totalul
cazurilor, edemul malign – 0,4% şi cea erizipelatoasă – 0,1.

Medicii au mai multe opțiuni pentru tratarea pacienților cu antrax, inclusiv antibiotice și
antitoxine. Pacienții cu cazuri grave de antrax vor trebui spitalizați. Acestia pot necesita
tratament agresiv, cum ar fi drenarea continuă a fluidului din forma edematoasă și apelarea la
respirația artificială prin ventilație mecanică.

După ce toxinele cu antrax au fost eliberate în organism, un tratament posibil este

antitoxina. Antitoxinele vizează toxinele antraxice în organism. Medicii trebuie să utilizeze
antitoxina împreună cu alte opțiuni de tratament.

25
 Bibliografie

1. http://oie.int/
2. https://cnscbt.ro/index.php/rapoarte-anuale
3. http://www.ansvsa.ro/legislatie/programul-strategic-al-ansvsa/
4. Tratat de zoonoze-Stephen R. Palmer, E J Lord Soulsby David Ian , Hewitt Simpson
5. Tratat de boli infecțioase ale animalelor- Vol 1. –Bacterioze- Tudor Perianu, Editura
Universitas XXI, Iași

Imagini:
1. https://www.semanticscholar.org
2. http://bacillusanthracis.org/
3. http://www.hseland.ie

26