Sudarea metalelor şi aliajelor

Definitie Sudarea este procedeul tehnologic de asamblare

nedemontabila a metalelor si aliajelor,prin topire locala,cu sau
fara,metal de adaos.

Sudarea poate fi executată cu sau fără exercitarea unei forţe exterioare de apăsare a
eselor care se asamblează.Locul de îmbinare se numeşte sudură,linia de îmbinare
cordon de sudură sau cusătură.
Asamblările prin sudare prezintă următoarele avantaje:
1 � se poate aplica unei game largi de metale şi aliaje feroase şi neferoase;
2 �realizează economii de metal (15-20%) în raport cu nituirea sau turnarea;
3 �capacitatea de etanşare în raport cu nituirea este superioară;
4 �elimină zgomotul care se întâlneşte la nituire;
5 �construcţiile sudate sunt mai uşoare decât cele turnate;
6 �preţul de cost al asamblărilor sudate este mai redus;
7 �procedeul de sudare se pretează automatizării.

Sudabilitatea este proprietatea tehnologica a metalelor si aliajelor

de a putea fi sudate.
Sudabilitatea metalelor şi aliajelor este influenţată de următorii factori:
1 � compoziţia chimică;
2 �structura cristalină;
3 �calitatea materialelor.

Oţelurile sunt:
1 1. oţeluri uşor sudabile (maxim 0,25% C);
2 2. oţeluri cu sudabilitate medie (maxim 0,60% C);
3 3. oţeluri greu sudabile (minim 0,6% C şi alte elemente de aliere,Si,Ni,W);

Piesele din fontă se sudează numai cu preîncălzire la 600-650 0C.Piesele din

cupru,aluminiu se sudează în condiţii speciale.
Clasificarea procedeelor de sudare
1 �după tehnologia de execuţie;
0 � sudare prin topire;
1 �sudare prin presiune;

1 �după forma rostului de sudare:

�după poziţia elementelor îmbinării:
A.Îmbinare cap la cap
B.Îmbinare cu margini suprapuse
C.Îmbinare de colţ
D.Îmbinare de colţ

A.Îmbinare cap la cap

B. Îmbinare cu margini răsfrânte
C. Îmbinare în T
D. Îmbinare cu margini suprapuse
1 �după poziţia cordonului de sudură:
Sudarea cu flacără oxigaz.
Pentru sudarea cu flacără oxigaz sunt necesare următoarele:
1 �gaze combustibile;
2 �oxigenul;
3 �materiale de adaos;
4 �fluxuri sau fondanţi de sudare.

Acetilena (C2H2)
1 �puterea calorică 54410 KJ/m3N;
2 �temperatura dezvoltată prin ardere în oxigen 3100-3200 0C;
3 �prezintă pericolul de explozie.

Acetilena se obţine prin reacţia chimică dintre carbid şi apă:

C arbidul se livrează în butoaie de tablă închise ermetic.Acestea se păstrează în
condiţii optime de umiditate şi temperatură .Carbidul cu granulaţie mare se utilizează
în generatoarele de acetilenă,iar carbidul cu granulaţie mică în staţii de acetilenă.În
urma reacţiei chimice dintre carbid şi apă se dezvoltă căldură.
1 Acetilena dizolvată se produce în staţiile de acetilenă şi se livrează în butelii.Ea
prezintă următoarele avantaje:
2 �este mai pură;

�prezintă mai multă siguranţă în exploatare.

1 Gazul metan (C2H4)

�puterea calorică este 35830 KJ/m3N;

CaC2 +2H2O = C2H2 + Ca(OH)2 + Q(căldură)

 Gazele combustibile
1 �prin ardere în oxigen dezvoltă temperatura de 2000 0C;

�se utilizează pentru sudarea aliajelor uşor fuzibile şi la tăiere.

Hidrogenul (H2)
1 �puterea calorică este 10710 KJ/m3N;
2 �prin ardere în oxigen se dezvoltă temperatura de 2200 0C;

�se utilizează pentru sudarea aliajelor uşor fuzibile şi a tablelor subţiri.

Propanul,butanul
1 �se utilizează la tăiere şi lipire;

�puterea calorică este 9000 KJ/m3N;

Vaporii de benzină
1 �prin ardere în oxigen se dezvoltă temperatura de 2550 0C;

�se utilizează pentru sudarea aliajelor uşor fuzibile şi la tăiere.

Oxigenul(O2)
Oxigenul se obţine prin distilarea aerului lichid.Este un gaz care întreţine arderea.
P entru formarea cordonului de sudură este necasară prezenţa materialelor de adaos.
Aceste Materialul
a trebuie să prezinte aceeaşi compoziţie chimică cu cea a metalului de bază.
1 de adaos se utilizează sub formă de sârme,vergele,colaci,fâşii de tablă.
2 Sudarea oţelurilor:

�S10 0,01% C;
1 �S10X puritate deosebită.
2 Sudarea fontelor:

�VT-S30 3-3,5% Si;

1 �VT-S36 3,6-4,8% Si.
2 Sudarea aluminiului:
3 �vergele de aluminiu pentru conductoare,conducte;

�vergele de aluminiu-cupru pentru duraluminiu;

�vergele turnate din siluminiu.

Materiale de adaos
1 Sudarea cuprului:
�sârmă de cupru electrolitic CuE;
1 �vergele de cupru-argint.

Sudarea alamei:
�sârme şi vergele din alamă.
1 Se prezintă sub formă de praf,pastă sau lichide.Au rolul :
2 �evită formarea de oxizi în baia de metal topit;

�separă zgura din baia de metal topit;

�asigură o răcire lentă cordonului de sudură.
1 Fluxurile au următoarele proprietăţi:
2 �sunt uşor fuzibile;
3 �sunt vâscoase în stare topită;
4 �dizolvă pelicula de oxizi;

�greutatea specifică este mai mică decât a metalului de bază;

�nu formează produse gazoase.
1 Fluxurile utilizate sunt:

�borax 100%: borax 50%.bicarbonat de sodiu 47% şi acid sulfuric 3%(pentru

sudarea oţelurilor);
�borax 70%,clorură de sodiu 20% şi acid boric 10%(sudarea cuprului şi a alamei)

Instalaţia de sudare
1.generator de acetilenă
2.butelie de oxigen
3.reductor de presiune
4.furtun
5.supapa de siguranţă
6.furtun
7.arzător
8.masă
9.sistem de ventilaţie

0
1 Clasificarea generatoarelor de acetilenă
2 �după producţia orară:
3 �0,8 m3/h;
4 �1,25 m3/h;

�2 m3/h;
1 �3,2 m3/h;
0 �după contactul dintre carbid şi apă:
1 �cu contact intermitent;

�cu contact carbid în apă;

1 �cu contact apă peste carbid.
0 �după presiunea de lucru:

�cu presiune joasă 0,1 x 105 Pa;

�cu presiune medie 0,1-1,5x105 Pa.
Fig.5.2.2.1.1Generatorul de acetilenă

Generatorul de acetilenă cu contact intermitent

1
1. Rezervorul se confecţionează din tablă de oţel având formă cilindrică;

2. Plutitorul are rolul de acumulare a acetilenei produse.Asigură contactul

intermitent între carbid şi apă;
3. Tija are rolul de rezemare a plutitorului pe marginea rezervorului;
4. Clopotul are rolul de dirijare a acetilenei produse către arzător;
5. Coşul de carbid se confecţionează din bare de oţel;
6. Tava pentru reziduuri
7. Ţeava de legătură
8. Ţeava de legătură
9. Ţeava de legătură
10. Epuratorul are rolul de purificare a acetilenei;
11. Supapa hidraulică de siguranţă are rolul de a evita întoarcerea flăcării de la
arzător la generatorul de acetilenă;
12. Robinet
13. Conductă

Părţi componente
Funcţionarea generatorului de acetilenă
1.rezervor
2.tija
3.tijă
4.clopot
5.coş pentru carbid
6.tavă pentru reziduuri
7.conductă
8.ţeavă
9. ţeavă
10.epurator
11.robinet de nivel
12.robinet pentru acetilenă
13.conductă

G eneratorul de acetilenă funcţionează cu contact intermitent,cu refularea apei

când se realizează o anumită presiune a acetilenei.El se compune din rezervorul 1 în
care se află plutitorul 2,fixat de rezervor prin tija 3,iar în plutitor este introdus
clopotul 4 în care se află coşul de carbid 5 şi tava de reziduuri 6.acetilena produsă la
contactul carbidului cu apa trece,prin ţevile de legătură 7,8,9,epuratorul 10,supapa
hidraulică de şi robinetul 12 ,la arzător.
D siguranţă 11acă consumul de acetilenă este mic sau dacă robinetul 12 este
închis,acetilena trece prin conducta 13 şi se acumulează în plutitor;când presiunea
acetilenei creşte,apa este refulată deasupra plutitorului şi se întrerupe contactul
carbidului cu apa.
Dacă se deschide robinetul 12,pe măsură ce acetilena este consumată,apa,datorită
presiunii pătrunde din nou sub clopot şi vine în contact cu carbidul,generând
acetilenă.
Butelia de oxigen este confecţionată din oţel,cu grosimea peretelui de 8 mm şi
diametrul interior de 220 mm.Presiunea oxigenului în butelie este de 150x105 Pa.Se
vopseşte cu albastru şi inscripţia OXIGEN cu alb.
Butelia de acetilenă este confecţionată din oţel,cu grosimea peretelui de 8 mm şi
diametrul interior de 220 mm.Presiunea acetilenei în butelie este de 16x105 Pa. Se
vopseşte cu roşu şi inscripţia ACETILENA cu alb.

Robinet

Inel de cauciuc

Corp
Suport

Reductor de presiune

În interiorul buteliei se introduce masă poroasă pentru a evita explozia şi acetona care
favorizează înmagazinarea acetilenei în stare lichidă.
Epuratorul are rolul de a reţine impurităţile şi umiditatea.În cilindru se introduce
cocs sau bucăţi mici de cărămidă.gazul intră pe la partea inferioară a epuratorului şi
iese pe la partea superioară.

Are rolul de a evita întoar-

cerea flăcării de la arzător
la generatorul de acetilenă.
Sunt de două tipuri:
1 �cu ţevi paralele;
2 �cu ţevi concentrice.

Elementele principale ale unei supape sunt:

1 �robinetul pentru controlul nivelului apei;
2 �dop de golire;
3 �robinet de închidere.

manometru de înaltă presiune

manometru de joasă presiune

supapă de siguranţă

robinet de închidere

şurub pentru reglarea brută a presiunii

piuliţă olandeză
Reductorul de presiune are două funcţii:
1. reduce presiunea oxigenului de la 150 atm. la 2,5 atm.şi a acetilenei de la 15-16
atm. la 0,3-0,4 atm.;
2. menţine presiunea de lucru constantă.
Funcţia de reducere a presiunii
P entru obţinerea presiunii de lucru se roteşte şurubul de reglare 1 până când
manometrul de joasă presiune 9 indică presiunea dorită.Şrubul de reglare tensionează
arcul 2,şi acesta,prin intermediul membranei elastice 3 şi a cuiului împingător 4,ridică
supapa 5 de pe scaunul ei.Oxigenul trece din camera de înaltă presiune 6,prevăzută cu
camera de înaltă presiune 7,în camera de joasă presiune 8,prevăzută cu manometru de
joasă presiune 9;gazul se destinde şi presiunea scade.Robinetul 10 fiind
deschis,oxigenul din camera de joasă presiune trece prin niplul 12 la arzătorul de
sudare.Arcul 11 are rolul de a menţine supapa pe scaunul ei,atunci când reductorul nu
funcţionează.
Funcţia de menţinere constantă a presiunii
M enţinerea constantă a presiunii se realizează fără intervenţia sudorului.Dacă
debitul de oxigen este mai mare,atunci presiunea din camera de joasă presiune tinde
să scadă.În urma scăderii presiunii oxigenului,forţa exercitată de presiunea oxigenului
asupra membranei devine mai mică decât forţa exercitată de arc asupra membranei,şi
membrana se ridică.Odată cu membrana se ridică cuiul împingător şi supapa,mărindu-
se astfel secţiunea de trecere a oxigenului din camera de înaltă presiune în camera de
joasă presiune,permiţând admisia unei cantităţi mai mari de oxigen în camera de joasă
presiune.
Când debitul de oxigen este mai mic ,fenomenul este invers celui descris.

1.şurub de reglare a presiunii

2.arc
3.membrană de cauciuc
4.cui
5.supapă
6.camera de înaltă presiune
7.manometru de înaltă presiune
8.camera de joasă presiune
9. manometru de joasă presiune
10.robinet
11.arc
12.niplu
14.supapădesiguranţă
1 Arzătorul pentru sudare este aparatul în care se face amestecul acetilenei cu
oxigenul şi la extremitatea căruia are loc ieşirea şi arderea amestecului de gaze.

Arzătorul are următoarele funcţii:

�amestecă gazele;
�reglează debitul gazelor;
�produce flacăra;
�reglează flacăra;
1 �dirijează flacăra.
2 Amestecul gazelor se face prin intermediul injectorului în camera de amestec.

În procesul de sudare cu flacără oxiacetilenică mai sunt necesare:

�trusa de sudare;
�echipament de protecţie;
�masa de lucru;
�ciocane de oţel,perii de sârmă,dălţi,pile.

Bec

Ţeavă de amestec

Mâner

Robinet pentru oxigen

Robinet pentru
acetilenă

Cameră de amestec
Injector
Metodele de sudare sunt determinate de 3 factori: înclinarea flăcării,înclinarea şi
poziţia sârmei de adaos şi orientarea în spaţiu a sudurii de executat.
Sudarea spre stânga (înainte)
Metoda se aplică la sudarea tablelor cu grosimi de 4-5 mm la oţel şi 3 mm la aliaje cu
conductivitate termică mare.

1.Arzător
2.Sârma de adaos
3.Elemente de îmbinare
Cordonul de sudură se află în urma flăcării oxiacetilenice.
Mişcările necesare sunt:
1 �mişcarea de avans în lungul cusăturii;
2 �mişcarea pendulară.

Sudarea spre dreapta (înapoi)

Sudarea spre dreapta se aplică în cazul tablelor cu grosimi mai mari de 4 mm,pentru
oţeluri şi peste 3 mm la aliajele cu conductivitate termică ridicată.
Fig.5.2.3.2.Sudarea spre dreapta
1 Flacăra oxiacetilenică

În interiorul arzătorului se produce amestecul de gaz combustibil şi oxigen care la

ieşire se aprinde.După raportul celor două gaze sunt următoarele tipuri de flacără:
1. flacără normală O2/C2H2 =1,1-1,2;
2. flacără carburantă O2/C2H2 <1,1;
3. flacără oxidantă O2/C2H2 >1,2;

1.Arzător
2.Sârma de adaos
3.Elemente de îmbinare
Cordonul de sudură se află în faţa flăcării oxiacetilenice.
Mişcările necesare sunt:
1 �mişcarea de avans în lungul cusăturii;
2 �mişcarea pendulară.

Structura flăcării oxiacetilenice se prezintă astfel:

�zona I - amestec de gaze neaprins;
�zona II- nucleul flăcării (conul luminos);
�zona III- zona reducătoare a flăcării;
�zona IV- înveliş exterior.
Structura flăcării oxiacetilenice
Pentru detalii suplimentare se poate accesa fişierul Power Point
Sudarea cu flacără

Flacără reducătoare

Flacără carburantă

Flacără oxidantă
Regimuri de sudare
Sudarea otelurilor si a fontelor.
Sudarea oţelurilor carbon. Sudarea oţelurilor cu maxim 0,3% C nu necesită condiţii
deosebite.Pentru grosimi mai mari de 3 mm,productivitatea este mai redusă şi se
produc deformaţii mari.
La sudare se foloseşte ca sârmă de adaos,S 10 ,iar pentru sudarea oţelurilor carbon de
calitate,S 10 X.Pentru un conţinut mai mare de 0,3% C,se recomandă preâncălzirea
pieselor la 150-350 0C.
Tablele cu grosimi de maxim 2 mm se pot suda şi fără sârmă de adaos.
Tablele cu grosimi mai mari de 5-6 mm se sudează în straturi suprapuse.La sudarea
tablelor cu grosimi inegale,flacăra se orientează spre tabla mai groasă.
Sudarea aluminiului si a aliajelor de aluminiu
Se face curăţirea ,degresarea şi decaparea tablelor pe o lăţime de 30-40 mm,în ambele
părţi ale rostului de sudare.Degresarea se face cu o soluţie de 3-5% hidroxid de sodiu
şi 1-3% silicat de sodiu,urmată de o spălare cu apă fierbinte şi o decapare într-o
soluţie de 10% acid azotic,şi apoi spălare cu apă.
În funcţie de grosimea tablelor,se face o preâncălzire la 300-350 0C.
Sudarea alamei
După prelucrarea marginilor,tablele sunt decapate într-o soluţie de 10% acid azotic,
apoi,se spală cu apă fierbinte şi se usucă.
Ca material de adaos se utilizează AmSnLp,sub formă de vergele.Pentru a evita
evaporarea zincului,sudarea se face cu flacără oxidantă.
Sudarea alamei se face prin metoda de sudare spre stânga cu amplasarea sârmei de
adaos sub un unghi de15-300 faţă de piesă.Arzătorul se orientează sub un unghi de 70-
800 faţă de orizontală,fără mişcare pendulară.
Măsuri de tehnică a securităţii muncii la sudarea cu
flacără oxigaz
La locul de muncă este necesară o găleată cu apă pentru cufundarea arzătorului,în
cazul refulării flăcării.
Sudorii trebuie să poarte echipamentul de protecţie a muncii.
Generatoarele şi butelii de acetilenă se vor amplasa în afara locului de sudare.Distanţa
dintre generator şi orice sursă de foc ,trebuie să fie de minimum 10 m.
La terminarea lucrului restul de acetilenă se va evacua în atmosferă.Reziduurile se vor
înlătura.Generatoarele se vor feri de îngheţ.Butoaiele de carbid se vor păstra în
condiţii speciale.
0 Clasificare
2 �după tipul curentului electric de sudare:

�surse de curent continuu:

�convertizoare de sudare;
1 �redresoare de sudare;

�grupuri electrogene.
1 �surse de curent alternativ:
2 �transformatoare de sudare.

�după curentul maxim de sudare:

�surse pentru curenţi de sudare maximum 180 A,pentru electrozi între 1,5-4 mm;
�surse pentru curenţi de sudare maximum 350 A,pentru electrozi între 2-6 mm;
�surse pentru curenţi de sudare 600-1500 A,pentru electrozi groşi peste 8 mm;

Convertizorul de sudare CS –350

1 Părţi componente
2 1. Tabloul de comandă;
3 2. Comutatorul pentru inversarea polarităţii (CIP);
4 3. Comutatorul stea –triunghi (CST);
5 4. Pârghie;
6 5. Tren cu roţi;

6. Carcasa;
7. Butoane şi prize;
8. Comutatorul pentru reglajul brut al curentului de sudare;
9. Comutatorul pentru reglajul fin al curentului de sudare;
10. Ampermetru;
11. Voltmetru.

C onvertizorul de sudare este constituit dintr-un motor electric asincron trifazat

care acţionează generatorul de curent continuu cu rotorul pe acelaşi ax.Aparatul este
echipat cu ventilator care asigură o temperatură optimă echipamentului electric.Trenul
cu roţi asigură posibilitatea deplasării aparatului de sudare.
1 Ampermetrul şi voltmetrul permite controlul parametrilor regimului de sudare
(intensitatea şi tensiunea electrică).
2 Comutatorul CST asigură pornirea şi oprirea funcţionării
convertizorului.Butoanele şi prizele asigură comanda de la distanţă a excitaţiei.
3 Comutatorul CФdm asigură reglajul în patru trepte a curentului electric de
sudare.

Funcţionarea şi exploatarea convertizorului de sudare

1 Înainte de pornirea convertizorului se execută în mod obligatoriu următoarele:
2 �se verifică dacă comutatorul stea-triunghi este pe poziţia zero;
3 �se verifică integritatea cablurilor utilizate;
4 �se verifică existenţa legăturii la pământ a convertizorului;

�se verifică să nu existe scurt-circuit între portelectrod şi cablul de întoarcere.

După aceste verificări se execută următoarele operaţii:
�se conectează întreruptorul automatului de protecţie;
�se porneşte convertizorul punând comutatorul CST pe poziţia Υ (stea),se aşteaptă
până când turaţia devine constantă şi apoi se trece pe poziţia Δ (triunghi).
�se stabileşte polaritatea circuitului de sudare cu comutatorul CIP;
�se stabileşte domeniul de reglaj şi valoarea curentului de sudare cu comutatoarele
CФm şi CФdm.
Este interzisă manevrarea comutatorului CФdm în timpul procesului de sudare.
Transformatorul de sudare prezintă următoarele avantaje:
�nu necesită ungeri deoarece nu au organe de maşini în mişcare;
�randamentul este dublu în raport cu un convertizor de sudare;
�preţul de cost este mai redus cu 20%;
�simplitate constructivă.
Dezavantaj: nu se utilizează la sudarea cu electrozi bazici sau cu înveliş subţire.
Plăcuţa 7 permite reglarea transformatorului în cele două trepte de curent:
Treapta I 75-230 A;
Treapat II 220-480 A.
Prin modificarea poziţiei miezului magnetic mobil se poate face reglajul fin al
intensităţii curentului electric de sudare.
Scule şi dispozitive utilizate la sudare
Cleştele portelectrod. Permite conducerea electrodului prins în el pentru realizarea
cordonului de sudură.
Cleştele portelectrod trebuie să fie uşor de manevrat şi să asigure protecţie la
electrocutare.
Cablurile de sudare Se folosesc pentru conducerea curentului electric şi sunt
construcţie multifilară.

a.înfăşurarea primară
b.înfăşurarea secundară
1.carcasă
2.cadru magnetic
3.miez magnetic mabil
4,5.înfăşurăre primară
6.înfăşurăre secundară
7.plăcuţă
8.mecanism şurub-piuliţă
1 Clema de contact Are rolul de a închide circuitul curentului electric de sudare.

1 Sculele necesare sudorului sunt:

2 �ciocanul de sudor pentru curăţarea zgurii;
3 �ciocanul cu cap rotund pentru cordonul de sudură;

�dălţi,perii de sârmă.
Echipamentul de protecţie trebuie să cuprindă următoarele:
�mănuşi;
1 �şorţ;
0 �ochelari;
1 �bocanci,jambieri.

Electrozi
1 Clasificarea electrozilor
2 �după prezenţa învelişului:
3 �înveliţi;
4 �neînveliţi.

1 Învelişul prezintă următoarele funcţii:

1 1. măreşte stabilitatea arcului electric;
2 2. crează perdea protectoare de gaze,evitând formarea oxizilor;
3 3. separă zgura din baia de metal topit;
1 4. asigură răcire lentă cordonului de sudură.
2 5. introduce elemente de aliere în baia de metal topit.
4 �după diametru:
1 �1,6 2 2,5 3,15 3,25 4 5 6

�după grosimea învelişului:

�cu înveliş subţire;
�cu înveliş mediu;
�cu înveliş gros;
�după natura învelişului:
�acid(A);bazic(B);celulozic(C);oxidant(O);rutilic(R);titanic(T).
Sudarea spre stânga (înainte)
Mişcările necesare realizării operaţiei de sudare sunt;
1. Mişcarea de avans a electrodului în lungul cusăturii-permite realizarea cordonului
de sudură pe o anumită lungime;
2. Mişcarea de avans a electrodului în lungul său-asigură distanţa optimă între
electrod şi metalul de bază;
3. Mişcarea pendulară (transversală)-permite realizarea lăţimii cordonului de sudură.

M.B.-metalul de bază
M.A.-metalul de adaos
R-rostul de sudare
C.P.-cleştele portelectrod
C.S.-cordonul de sudură
Sudarea spre dreapta (înapoi)
Mişcările necesare realizării operaţiei de sudare sunt;
1. Mişcarea de avans a electrodului în lungul cusăturii-permite realizarea cordonului
de sudură pe o anumită lungime;
2. Mişcarea de avans a electrodului în lungul său-asigură distanţa optimă între
electrod şi metalul de bază;
3. Mişcarea pendulară (transversală)-permite realizarea lăţimii cordonului de sudură.
Fig.5.3.4.1.2.Sudarea spre dreapta
Sudarea cu polaritate directă Sudarea cu polaritate inversă
Schema tehnologică
Distanţa optimă între electrod şi metalul de bază este 2-5 mm.După formarea arcului
electric,electrodul se înclină cu 20-300 faţă de verticală.
Pentru sudarea în poziţie orizontală,în jgheab,electrodul se ţine pe bisectoare,înclinat
cu 60-700 faţă de cordonul de sudură.Pentru sudarea în mai multe straturi,electrodul va
o mişcare pendulară specifică fiecăruia.
Sudarea fontelor
Sudarea de bună calitate a fontelor se poate face numai la cald.Piesele se preâncălzesc
la 650-750 0C.Sudarea se face cu electrod din fontă,numai în poziţie orizontală în
locaşuri delimitate de plăci de grafit.Procesul de sudare trebuie să fie neântrerupt şi de
aceea se recomandă ca piesele mari să fie sudate de doi sudori.
Pentru detalii suplimentare se poate accesa fişierul Power Point
Sudarea cu arc electric
Pentru evaluare se poate accesa fişierul Word 2000
Test 3-Sudarea

a.table cu grosimea sub 1 mm-se sudează prin suprapunere;

b.table cu grosimea 1-2 mm-se sudează fără rost de sudare;
c.table cu margini răsfrânte;
Cazurile a,b,c utilizează garnitură de cupru.
Tablele cu grosimea 2-3 mm se sudează
cap la cap cu rost de sudare;
Tablele cu grosimi 3-6 mm se sudează în
I,V,Y;
Tablele cu grosimi peste 6 mm se sudează cumarginiprelucrateînstraturi.
S udarea în puncte se aplică în industria de autoturisme,autobuze,în aeronautică
(avioane),în transporturi feroviare (vagoane).Se mai foloseşte la executarea plaselor
din sârmă,carcaselor pentru armarea betonului,în domeniul construcţiilor metalice şi
pentru obiecte casnice.
Sudarea în puncte.
Se realizează ,în principiu,prin trecerea unui curent electric printr-un contact metalic
şi încălzirea contactului la temperaturi ridicate,urmată de presarea şi răcirea sub
presiune.Prin sudare în puncte se pot realiza simultan unul sau mai multe puncte de
sudură.
În funcţie de configuraţia circuitului electric de sudare,sudarea în puncte poate fi:
1. dintr-o parte;
2. din două părţi.
Sudarea în puncte din două părţi
Electrod mobil

Electrod fix

Punct de sudură
Schema de principiu
P rocedeul constă în realizarea presiunii după care se conectează transformatorul de
sudare.Între cei doi electrozi apare un curent de densitate mare,care trece şi prin
rezistenţa de contact între cele două piese.Căldura care se dezvoltă prin efectul Joule
determină o creştere a temperaturii în zona de contact.Pe măsură ce metalul se
încălzeşte,rezistenţa termică de contact se reduce,iar rezistivitatea creşte,astfel că
sursa termică se dezvoltă în jurul rezistenţei de contact,formând un nucleu de metal
topit.
Întreruperea curentului electric după formarea punctului topit determină solidificarea
metalului şi creşterea rezistenţei mecanice.Realizarea unei succesiuni de puncte
formează o cusătură rezistentă.

1.electrod mobil
2.elemente de îmbinare
3.electrod fix
4.transformator electric
5.reostat cu ploturi
6.pedală de acţionare
7.sistem de forţă

S udarea în puncte se execută prin presarea tablelor de sudat cu o anumită forţă între
cei doi electrozi din cupru care sunt răciţi forţat cu apă.Prin electrozi şi piese se
închide înfăşurarea secundară a transformatorului de sudare.După exercitarea
presiunii,se închide circuitul electric şi are loc procesul de formare a unui punct de
sudură.Deschiderea circuitului electric va avea loc înainte de înlăturarea presiunii
exterioare aplicate.
Regimul de sudare
1 Regimul de sudare cuprinde următorii parametrii:
2 �densitatea curentului de sudare , A/mm2;

�timpul de sudare, s;
�presiunea de lucru, Pa.
Sunt două regimuri de sudare:
1 Regimul moale

�timpul de sudare- 1,5-3 s;

�presiunea de lucru- <5x105 Pa;
�densitatea de curent- 70-160 A/mm2.
Regimul moale se aplică la sudarea oţelurilor moi cu grosimea peste 1 mm.
1 Regimul tare
2 �timpul de sudare- 0,02-1,5 s;

�presiunea de lucru- >5x105 Pa;

�densitatea de curent- 160-400 A/mm2.
Regimul tare se aplică la sudarea oţelurilor inoxidabile,a aluminiului şi a aliajelor
sale,a oţelurilor foarte subţiri ,a altor aliaje neferoase.
Măsuri de tehnică a securităţii muncii.
Prin nerespectarea regulilor de tehnică a securităţii muncii se pot produce următoarele
accidente:
�electrocutare;
�afecţiuni ale ochilor şi arsuri ale pielii;
�intoxicare cu gaze şi fum;
Sursele de curent pentru sudare trebuie să fie legate la pământ.Sudorul trebuie să
lucreze numai pe covoare de cauciuc sau grătare de lemn şi să fie echipat
corespunzător.
Se interzice sudarea pieselor vopsite sau în apropierea substanţelor inflamabile.
Cablurile de sudare trebuie să fie în perfectă stare
Sudarea prin presiune în linie.
S udarea în linie se aplică în industria de autoturisme,autobuze,în aeronautică
(avioane),în transporturi feroviare (vagoane).Se mai foloseşte la executarea carcaselor
pentru armarea betonului,în domeniul construcţiilor metalice şi pentru obiecte
casnice.
Se realizează ,în principiu,prin trecerea unui curent electric printr-un contact metalic
şi încălzirea contactului la temperaturi ridicate,urmată de presarea şi răcirea sub
presiune.Sudare în linie se poate realiza:
�în linie continuă;
�în linie întreruptă.
Sudarea în linie întreruptă se obţine prin închiderea şi deschiderea circuitului electric
la anumite intervale de timp.
1 Defectele pieselor sudate
2 Defectele exterioare sunt:

�abateri dimensionale şi de formă ale cordonului de sudură;

�şanţuri de margini sau muşcături;
�revărsări sau scurgeri de metal;
1 �străpungeri;
2 �fisuri exterioare.

Defectele interioare sunt:

�fisuri interioare;
1 �porozităţi;
2 �incluziuni de zgură;
3 �nepătrunderi la rădăcină.
4 Controlul îmbinărilor sudate

Pentru asigurarea calităţii prescrise,îmbinările sudate trebuie supuse celor trei faze ale
operaţiei de control tehnic:
1. controlul preventiv;
2. controlul interfazic;
3. controlul final.
Îmbinările sudate pot fi cotrolate prin următoarele metode:
�examinarea exterioară a cusăturilor ,cu ochiul liber sau cu lupa;
�controlul cu ajutorul epruvetelor;
�controlul cu raze X;
�controlul magnetic;
�controlul ultrasonic.
1 La locul de muncă este necesară o găleată cu apă pentru cufundarea
arzătorului,în cazul refulării flăcării.
2 Sudorii trebuie să poarte echipamentul de protecţie a muncii.
Generatoarele şi butelii de acetilenă se vor amplasa în afara locului de sudare.Distanţa
dintre generator şi orice sursă de foc ,trebuie să fie de minimum 10 m.
La terminarea lucrului restul de acetilenă se va evacua în atmosferă.Reziduurile se vor
înlătura.Generatoarele se vor feri de îngheţ.Butoaiele de carbid se vor păstra în
condiţii speciale.
Buteliile de oxigen se vor păstra în cabinele de lucru în poziţie verticală.Buteliile,
robinetele şi reductoarele de presiune se vor feri de uleiuri şi grăsimi,deoarece se pot
produce explozii.
Dacă arzătorul s-a încălzit prea tare,se închide robinetul de acetilenă,iar cu robinetul
de oxigen puţin deschis,arzătorul se cufundă în găleata cu apă.
Orificiile becurilor se vor curăţa numai cu sârme de alamă curate.
Prin nerespectarea regulilor de tehnică a securităţii muncii se pot produce următoarele
accidente:
�electrocutare;
�afecţiuni ale ochilor şi arsuri ale pielii;
�intoxicare cu gaze şi fum;
�incendii datorate unor scântei.
Sursele de curent pentru sudare trebuie să fie legate la pământ.Sudorul trebuie să
lucreze numai pe covoare de cauciuc sau grătare de lemn şi să fie echipat
corespunzător.
Se interzice sudarea pieselor vopsite sau în apropierea substanţelor inflamabile.
Cablurile de sudare trebuie să fie în perfectă stare
Ecranele şi măştile trebuie să protejeze complet sudorul contra radiaţiilor ultraviolete
şi a stropilor de metal topit
La locurile fixe de sudare se vor amenaja guri de aspirare pentru gazele şi fumul ce se
degajă în timpul sudării.
La sudarea pe şantiere în locuri periculoase,sudorii vor purta centuri de siguranţă.